636 matches
-
locuitorilor din Málaga acum patru ani, înainte de a intra în oraș și de a lua femeile și copiii în captivitate? Poți să-mi dai asigurarea, al-Mulih, că nu se va întâmpla la fel la Granada?“ Vizirul răspunse pe un ton enervat: „Nu-ți pot da nici o asigurare, în afară de faptul că voi rămâne eu însumi în acest oraș, că voi împărtăși soarta fiilor săi și că voi folosi întreaga energie pe care Cel-de-Sus va binevoi să mi-o acorde pentru a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în vederea destabilizării negocierilor de pace. Toată lumea știe că în armata Israelului sunt elemente care se opun vehement compromisurilor pe care vrea să le facă prim-ministrul. Și dacă lucrul ăsta va ieși la iveală, atunci palestinienii vor fi atât de enervați, încât se vor retrage. Asasinarea unuia dintre eroii lor naționali. — Da. Și chiar dacă autoritățile ar fi gata să treacă cu vederea, străzile Palestinei nu le-ar da voie. —De aici și intenționat-accidentala scăpare de accent. Cuvintele abia se auzeau din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
desface cravata de la gât, se apleacă și soarbe din apă; își reia locul.) PRIMUL BĂRBAT: Întotdeauna sunt nervos când e să înceapă. AL DOILEA BĂRBAT (Către BRUNO și GRUBI.): Așa e el. GRUBI: Nu trebuie să vă enervați, domnule. Așa enervați și pe alții. AL DOILEA BĂRBAT: Nu e vina lui. BRUNO: Și totuși a cam întârziat. Să nu ne facă vreo festă.. GRUBI: Nu se poate. Nu ne face ea... (Apar MAMA și RECRUTUL.) MAMA (Plângând.): Să nu uiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
monumental, devine un simbol: al prosperității și al civilizației, el este o deschidere optimistă către viitor și un limbaj prin care poate fi interpretat prezentul... MAJORDOMUL (Scârbit.): Ce discurs! BRUNO: Lasă-l... N-avem timp d-alde d-astea... FETIȘCANA (Enervată.): Nu înțelegeți nimic Nu puteți trece dincolo de fapte. Sunteți orbi, sunteți surzi... GRUBI: Ia te uită! Ne-nveți tu pe noi... FETIȘCANA: Sunteți niște îngâmfați! (Către VIZITATOR.) Zău, ăștia joacă de ani de zile în piesa asta și nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
E seară. MACABEUS: Ce facem seara asta? PARASCHIV: Nimic. (Vine la masă, ia baioneta și începe să curețe) MACABEUS: Mai subțire! PARASCHIV (Curăță plictisit.): Or să vină să ne caute. MACABEUS: Și mai subțire! Cât mai subțire posibil! PARASCHIV (Curăță enervat.): Or să vină să ne caute. MACABEUS: Nu te grăbi. Avem timp. Important e să facem o treabă bună... Uită-te la mine... Trebuie să cureți încet, cu milă, ca și cum ai jupui un iepure... Din cauza ta pierdem bucăți foarte mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
supărați... dumneavoastră... CASIERUL (Își ridică ochii pentru o secundă.): Hm! (Își reia jocul.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pierdut.): Știți... eu... aici... (Repede.) Dumneavoastră vindeți bilete? CASIERUL (Amuzat, își ridică din nou privirile; câteva secunde îl privește în ochi pe CĂLĂTOR; apoi, enervat că a fost întrerupt.): Ei, asta-i acum! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Nelămurit.): Cum? CASIERUL (Indignat oarecum, ridicând din nou capul.): Dumneavoastră nu vedeți că tocmai a plouat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surprins.): A plouat? Sigur... (Furios.) Și ce dac-a plouat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vrea și eu... un bilet... (Din colțul său HAMALUL scoate un hohot de râs și face prin aer un gest de tipul „ce mai oameni!” apoi se întoarce pe partea cealaltă, schimbându-și paiul din gură.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Brusc enervat.): De ce râde? De ce? E ceva de râs? CASIERUL: Nu-l luați în seamă, domnule. (Discret.) E nebun... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Să nu mai râdă! Mi-e silă de atâta râs. CASIERUL: N-o să se mai repete, domnule. CĂLĂTORUL (Își scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
HAMALUL: Adică... de ce aveți nevoie de ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu. HAMALUL: Nu știți? (Iluminat, către CASIER): Nu știe! CASIERUL: Nu se poate să nu știți. Trebuie să știți. Concentrați-vă! Trebuie să vă dați seama! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Enervat.): Nu știu, domnule! Lăsați-mă în pace! HAMALUL (Către CASIER.): Vezi? Vezi? Ha! Trebuia să-mi dau seama! CASIERUL (Tiranic și înrăit.): Domnule! Gândiți-vă bine! Dacă vă gândiți bine... Nu se poate să nu vă dați seama! Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se mai aude... S-a oprit... Ho, ho, ho... Așa-ți trebuie! S-a oprit! S-a oprit! IOANA: Aaaa... (Reverberații.) CASIERUL: Uite, la Ioana se aude! Porc bătrân! Ce credeai? Că ai să scapi așa de ușor? ȘEFUL GĂRII (Enervat și insistent.): Aaaa... (Nimic.) Aaaa... (Nimic.) IOANA: Aaaa... (Se aude.) Ce frumos! Aaaa... (Reverberații.) Voi nu știți să deschideți gura... Uitați-vă la mine... Aaaa... (Ecou.) (Către CĂLĂTOR.) Fă și tu! Aaaa... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Aaaa... (Un ecou deosebit de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
miliarde de franci de aur. Îți dai seama cam ce Înseamnă asta? - Dacă e adevărat, s-ar putea să aibă o valoare științifică uriașă, monedele, În special. Numismatica reprezintă un izvor istoric important. Eveline m-a fulgerat cu o privire enervată și m-a surprins cu un eșantion de vocabular pe care nu bănuisem niciodată că l-ar avea În dotare: - Mă lași cu fițele astea de om de știință emerit și dedicat nobilei sale profesiuni? Eu vorbesc despre ce poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
imaginam accidente rutiere sau jafuri și-mi dădeam seama că e ridicol să fiu deranjată de lipsa lui ușor prelungită. O pot descrie doar ca pe o umbră discordantă pe fundal. Când a revenit nu m-am simțit ușurată, ci enervată că-mi pierdusem vremea îngrijorându-mă, iar explicația lui perfect rezonabilă, cum că stătuse la coadă la o casă înceată, mi-a subliniat propria prostie. Mi-am revărsat asupra lui ușoara iritare, acuzându-l, irațional, că mă făcuse să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fă conversație cu dumnealor sau dă-te cu capul de pereți și peste două ore ești liber. Din bucătărie se auzi un zgomot precipitat de pași și după câteva clipe apăru Dascălu. Îl prinse pe Scarlat de mânecă și țipă enervat: ― M-ați luat de tîmpit!? Stau acolo singur de o jumătate de oră. A! Înțeleg! Acum înțeleg! Părea iritat la culme și gesticula dezordonat ca o pațachină. ― Mâinile sus! Toată lumea! Căruntul îl privi fix. Maxilarele îi jucau sub piele. ― Liniștește
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Marci pe Lauren ori de câte ori o vede. —Dumnezeule, nici nu mai știu, replică Lauren cu nonșalanță. -Așa le răspunde Lauren Întotdeauna celor care o Întreabă pe unde a mai fost. —Ei, na, trebuie să fi fost pe undeva, păru un pic enervată Marci. —Nu o să primești niciodată un răspuns, zise Milton, pe un ton solemn. Păi, eu am fost o vreme pe la ferma tatei, apoi am fost amândoi cu barca. De-astea... răspunse Lauren evaziv. —Amândoi? Întrebă Marci. A, nimeni, zise Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
apariția la proba stabilită. Eram sigură că o auzisem pe Lauren confirmând data și ora - 2 după-amiază, luni, 20 septembrie. Dar Alixe nici nu a dat telefon, nici nu a trimis email, iar la mobilul ei intra direct mesageria vocală. Enervat, Thackeray și-a petrecut Întreaga zi desenând cu furie schițe Întunecate de rochii pentru premiile Oscar, pe care, să sperăm, nici o actriță nu va fi condamnată să le poarte vreodată. Pe de altă parte, eu mi-am Îngropat capul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
veni eu la tine la hotel la 11, am spus, entuziasmată. Deși nici prin cap nu mi-ar fi trecut să fac cunoscut acest fapt, de-abia mă mai puteam abține. Influența Sophiei D’Arlan ajutase probabil, mă gândeam, ușor enervată. Probabil că trebuia să mă Împac bine cu ea de-acum. Nu, voi veni eu la tine. Nu vreau să te deranjezi, insistă Nina. —Ei, atunci, dacă ești sigură că te descurci să ajungi. Cred că mă descurc să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lași să mă Îngrijorez atâta timp, pentru toată treaba asta cu Lauren și Giles? Și cum rămâne cu logodnica lui? Ce se va Întâmpla cu ea? Asta le-ntrece pe toate! Pe cât de bucuroasă eram pentru Lauren, pe atât de enervată eram că putusem să fiu așa de naivă. —Sylvie, am inventat logodnica, spuse Lauren. Cum adică ai inventat-o? am Întrebat. —Nu Îți amintești? Ziua aceea la polo, când l-am Întrebat pe Giles pentru cine e inima Prințesei Letizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nou fereastra și privesc forfota de pe stradă. Încerc să-mi invoc și eu „sufletul”, așa că îmi instalez narghileaua pe marginea ferestrei și mă las liniștit de fumul parfumat. Nu trec însă zece minute și aud bubuituri în ușă și voci enervate țipînd de pe culoar : „Deschide, fumezi, fumezi, deschide imediat !”. Nu am furat în viața mea, dar probabil că la fel m-aș fi simțit dacă aș fi fost prins dînd o lovitură la bancă. Ascund repede tot ce pot și strig
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Ne-am întîlnit la Boston, în aeroport. Ce mai faceți? Bine. Vi-l dau și pe Nicu puțin. Dă-mi-l. Cînd pot trece pe la dumneavoastră? Știți, am o firmă de mobilier urban. Poți trece și acum, te aștept, spun enervat. Cum acum? Păi, nu mă mai culc. În trei ore ești aici. Mă duc să descui ușa. Intră direct, nu mai suna. Omul pasează telefonul și eu închid. Am mai spus eu și altele, dar cu siguranță că voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lumea, bîrfește pe la colțuri... Dar bîrfească naibii pe unde vrea, sîntem maturi, liberi, facem ce vrem, nu? Dar dacă aud și elevii... Te pomenești că vor roși de rușine... Nu ei, noi, adică... eu. Georgeta conversează cu ea însăși, vădit enervată: Doamne, ce mototol! Oare are toate cele? Trebuie să aibă o hibă. Auzi, holtei la cincizeci de ani și atît de... S-o lăsăm pe altă dată, scîncește Vasilică. Nu mă enerva. Am zis sîmbătă și gata! Georgeta face stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
domolească cu moliciune, dar degeaba. Disperată, încearcă ea o ofensivă și pune mîna pe piciorul profesorului, ceva mai sus de genunchi. În acel moment, Rîmbu a înghețat. Ochii i s-au bulbucat, gura a rămas căscată și a înțepenit total. Enervată puțin, fata pleacă nervoasă, grăbindu-se ca să-l găsească treaz pe Eugen, un handrălău care vagabonda prin tîrg. În urmă, Rîmbu căuta să dezlege ascunsele mistere ale femeii. Oare o fi pus mîna intenționat? Mai meditează și trage concluzii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
românește că și francezul o rupe binișor, intervin puțin iritat. Mai exersăm și noi un pic, dom' primar. Dar cel puțin 6 persoane nu știu franceza, încerc un solid argument. Înțelegem perfect, intervine unul din cei șase. Observam masa puțin enervat. Cei șase erau ochi și urechi, adică mai mult ochi decît urechi. Cum francofonii schițau un zîmbet, se și apucau de rîs. Un rîs prostesc, ploconitor. Oare dominația strănilor ne-a modificat înscrisurile genetice? Oare de asta Basarabia nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să știe că pentru el nu existau alte voci feminine, cu care s-o poată confunda pe-a ei. — Caută să părăsești casa aceea cît mai repede cu putință! — Ești domnișoara Hilfe, nu-i așa? — Da, da, răspunse vocea, ușor enervată. Ai ghicit, eu sînt! — Vrei să vorbești cu fratele dumitale? — Nu, și nici să nu-i spui că ți-am telefonat. Dar ai grijă, pleacă. Pleacă de-acolo imediat! Lui Rowe Îi veni să rîdă. Ideea că ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se purtau frumos cu mine acolo, m-au numit chiar bibliotecar...“ Îi venea greu să exprime liber deosebirea dintre casa de nebuni și lumea reală. „Toți erau foarte rezonabili. Dă-mi voie să-ți Împrumut Istoria societății contemporane, adăugă el enervat, ca și cum dintr-odată n-ar mai fi iubit-o, ci ar fi urît-o pe maică-sa. E o lucrare uriașă, În sute de volume, dar mai toate au apărut și În ediții ieftine, cu titluri ca: Moarte În Piccadilly; Diamantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și umerii înapoi, îndreptându-și mijlocul, spre a face un sfert de pas înainte, cu stângul, aplecându-se, să vadă mai bine. Gulerul cămășii gălbui ieșise puțin peste haină. Talpa pantofilor s-a frecat, scârțâind, de parchetul lucios. A tresărit, enervat, clipise repede, de câteva ori. Stingherit de zgomot, dar poate și de lumină, se legănase ușor spre stânga, încercând un unghi mai bun. Încercase să primească totul, abia apoi detaliile. Căuta, poate, și în acest tablou, ca în celelalte scene
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
etapei de fotbal desfășurate duminică. Vera se află din nou în con fesionalul doamnei Mitulescu. Lucian continuă să rămână inabordabil.Trec orele, ziua scâncește, într-un ultim efort, scaune și planșete împinse cu furie la o parte, părăsite. Lucian dăduse, enervat, cu cotul în spătarul scaunului. Se și ridicase în picioare, adună hârtiile, strânge rigla, creioanele, închide sertarele. Schițează un gest mic - în aer - de salut, Lucian nu-l mai așteaptă la plecare pe vecinul și amicul său. Semnase repede condica
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]