623 matches
-
să caute în cuceriri ceea ce n-au înlăuntrul lor. Nouă ni se pare că cercurile culte, în loc de a stăvili acest horror vacui, în loc de a-l împlea prin muncă și cultură, îl sumuță contra Europei, pe care o numesc îmbătrînită și enervată, coaptă pentru a cădea întreagă sub dominație rusească. Europa le pare astăzi în starea în care era Bizanțul la aparițiunea un[ui] neam asemenea mongolic, a turcilor. În locul civilizației grece înflorit-au în Bizanț o cultură turcească? Deloc. Tocmai așa
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sănătate și să trăiți o sută de ani. Ce e cu tine? zice Hațeganu. Ce e cu ăsta? Și doctorii îi explică, e ăla de anul trecut, care... știți dumneavoastră, așa și-așa și cum arată acum radiografia? zice Hațeganu enervat (așa sânt ăștia, dacă nu mori când zic ei că ai să mori, se enervează). Se uită el la radiografie, se enervează și mai tare, toate cavernele se cicatrizaseră, ce-ai făcut, bă, zice, ce tratament ai urmat? Păi ce-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
crescut atâtea fete, le-ai măritat, ai nepoți și chiar și o strănepoată, pe Silvia mea. Ți-nchipui cum se simt cei care n-au pe nimeni și i-a prins bătrânețea singuri." "Tu-le muma în cur, zise el enervat, nu-mi pasă mie de ei, îmi pasă de mine..." Avea dreptate, și eu trăiam și eram tânăr, nu ca el, dar acea vrană, acel cep din care țâșneau înainte din ființa mea, ca dintr-un butoi cu vin, bucuriile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și abțiguiseră, picai pe o veselie generală. Dădui pe gât infectul coniac, care în loc să mi se urce la cap îmi răscoli stomacul, unde se instală, fără să mai plece, sub o formă de greață persistentă, și începui să mă uit enervat și involuntar spre ușă: vroiam să mă car cât mai repede, fiindcă veselia era ea generală, dar nu mi se comunica nicidecum și nu trecea nici între ei, de la unul la altul, disarmonie care te incita mai degrabă să le
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aversiune pentru Matilda. Da, da, îmi spunea adesea cu un net dispreț, lasă că știu eu, și acum o mai iubești..." Sau: "...lasă tu asta, Silvia e un pretext, nu la fetiță ții..." Sau și mai rău din senin, foarte enervată: "Așa! lasă-mă în pace! du-te la Nineta, securista aia, ar putea, cu "relațiile" ei, să te ajute să te întorci la Universitate... Îți spun din experiență, prima dragoste nu se uită", îmi lipea cu ocazia asta și o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu m-am gândit la chestia asta de când Ferro a prăpădit prima navetă, declară Hudson care se opri din marșul său nervos. E de ajuns un emițător cu fascicol de emisie îngust acordat pe frecvența comenzilor navetei. ― Știam, făcu ea enervată. M-am gândit și eu. Dar n-avem un aparat ca ăsta. ― Într-adevăr. Emițătorul se găsea în VTT și a fost distrus o dată cu blindatul. ― Trebuie să mai fie o metodă de prîotare de la distanță. Nu știu care. Caută o soluție. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
care-l țintuia mereu cu privirea ei neliniștită. Ah, Doamne! Încă mai vrea să vorbească! — Mi se pare mie, sau râdeți? De ce tot râdeți de mine? Am remarcat - de ce râdeți mereu de mine? i se adresă el deodată, neliniștit și enervat, lui Evgheni Pavlovici; acesta într-adevăr râdea. — N-am vrut decât să vă întreb, domnule... Ippolit... scuzați-mă, v-am uitat numele de familie. — Domnul Terentiev, spuse prințul. — Da, Terentiev, vă mulțumesc, prințe, ați spus mai înainte, dar mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
făcut loc cu mâinile printre membrii grupului și i-a dat la o parte, spunând " Vă rog, îmi permiteți?", Szacsvay pe un ton ușor provocator i-a strigat: "De ce împingeți doamnele?", Domnul apostrofat s-a întors și i-a răspuns enervat, respingând acuzația. A urmat un schimb de cuvinte; domnul grăbit s-a dovedit a fi colonelul Antal Károly, care l-a și somat pe Szacsvay să se legitimeze. Funcționarul - de teama unor eventuale urmări - nu părea dispus să se execute
Prefață. In: Transilvania reintoarsă [Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
H: Eu cred că era ipocrită chestia asta cu serviciile, pentru dânsul ... Nu, e cartografiată ... povestea. A doua ipoteză, un fel de ... bonapartism P: Phiu! (expresia feței exprimând surprinderea neplăcută și dezacordul cu comparația găsită de interlocutor) H: ... românesc, serviciile enervate ... Își continuă lupta politică cu mijloacele specifice ... și ...mai ales că apare un consul, mai degrabă apropiat de SIE, Într-o legătură cu ministrul ... iarăși ...lucrurile nu sunt clare. În interiorul serviciilor, În mușuroiul ăsta cu cârtițe, la propriu și la
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
unitate. Și-a venit unul, Bădărău, nu-l uit cât oi trăi. Eu, la pregătirea de luptă, aveam un magnetofon pe care-l foloseam în fiecare dimineață când se cânta imnul. Și vine ăsta și mă admonestează pentru că am magnetofon. Enervat, l-am pus să-i dea drumul să vadă ce este pe bandă, și când a auzit imnul m-a lăsat și a plecat fără să mai spună nimic. S.B.: Noi, fiind la Bateria comandă de la Divizion, aveam stațiile de
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
lui cu care-i este bine și din care nu vrea să iasă, poate pentru că nu mai vrea să plătească, e drept, costurile mari pe care ți le asumi atunci când te hotărăști să treci peste propriile limite. I-am strigat, enervată, atunci când îmi scotea pe nas distanța dintre noi și numea relația noastră ciufulită din cauza kilometrilor, că problema pe care o are cu mine e, de fapt, din cauză că l-am scos de pe șine, că i-am arătat un alt chip al
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
și talentatul romancier Breban, care ambiționa la rându-i să polarizeze o parte a tineretului literar din anii ’60, pe cei care exprimau aceleași idealuri estetice, pe cei obosiți și revoltați nu numai contra injoncțiunilor partidului și cenzurii, dar și enervați, plictisiți, indignați de „bătrâni”, dar nu de oricare dintre ei, se’nțelege, ci de cei care se făcuseră, corps et âmes, slugile puterii și, mai ales, ale stalinismului literar și politic?.. A, mi se va răspunde că tânărul Breban, În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
îmi venea să-i ard cîteva palme, că avea nenorocitul o voce extrem de enervantă. Mai bine închide-l, mă sfătuiește soția. O ascult și atmosfera devine calmă, binefăcătoare. Un bolid mă depășește periculos, înghesuindu-mă și eu, culmea, nu strig enervat "boule!". Pacea care se cuibărise în mașina noastră n-o mai simțisem de mult. Era, dacă vreți, un fel de împăcare cu toată lumea. Am fi fost de acord cu iertarea păcatelor tuturor, indiferent de dimensiunile și numărul lor, acumulate de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
adreseze lui Moscovici soacră-sa la întoarcere, studentul care răspundea la bilet se oprește nedumerit și zăpăcit de ce-aude, scapă un zâmbet și așteaptă ca profesorul să termine dialogul cu Ienceanu. Profesorul se uită la el, se încruntă și, enervat, strigă: Ce faci? Ți-am spus eu să te oprești? Răspunde, fiindcă... până acum nu prea ai habar pe ce lume trăiești...! Da... am terminat, toate trei subiectele... Da? Cum? Acesta-i tot răspunsul dumitale? Da!... Tot!... Studentul învârte ciorna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ducă cu o mașină oficială la cel mai apropiat post de poliție. Dacă nu, îi ameninț la rândul meu că voi striga după ajutor pentru reținere forțată la agentul de circulație aflat în mijlocul intersecției. Unul dintre cei doi este vizibil enervat, așa că îmi imobilizează mâna la spate cu un gest expert, forțându-mi la maximum articulațiile ; celălalt începe să turuie ceva printre dinți despre „opoziție la reținere” sau așa ceva. Mai apar încă doi bărbați, frați gemeni cu ceilalți doi, și sunt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ori, de zeci de ori. Solemnitatea ceremoniei, atenția oamenilor sunt rupte în mii de bucăți sonore, elicopterul cu pricina devine o prezență insuportabilă. Lipsa de respect a celor din elicopter față de mulțimea de jos este totală. Oamenii sunt cumplit de enervați, unii chiar ridică pumnul strâns în aer, către cer. Mai târziu, jandarmii cu care am vorbit pe traseu mi-au garantat faptul că nu a fost vorba de un elicopter al forțelor de ordine, ci unul al mass-mediei. Masa la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
toată mica mea avere de pelerin. Unul dintre cei doi agenți are capul ras, o cască în ureche, discretă, ca agenții CIA, și nu uită să-mi spună că a lucrat în securitate și în Germania. Apoi mă privește lung, enervat, se uită la bocancii mei plini de pământ, la hainele umede de ploaie, sunt convins că a simțit și accentul meu de brăilean care reapare la lumină când sunt nervos sau obosit, și-mi spune : „Bă, tu trebuie să fii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
situație în care multe dintre ele, împărțite în două blocuri opuse, sunt nevoite să se supună unor direcții politice și militare venite din exterior, suportând prezența permanentă a unor forțe străine pe teritoriul lor?" Asistența era încordată. Ceaușescu părea preocupat, enervat. La un moment dat, pârâitul din căști s-a întrerupt. Lîngă mine, un deputat șopti: S-a încurcat", vorbind despre interpret. În realitate, după cum am aflat mai târziu, Generalul făcuse câteva modificări (în textul inițial al discursului, n. m.). La
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
revista condusă de Gh. Tomozei, publicând o scurtă notă în „Cronica”. Ieșenii nu ne-au răspuns, deși aveam dreptate: posedam chitanța cu data când am trimis scrisorile la „Argeș”. Din păcate, Gh. Tomozei ne a pus într-o situație penibilă, enervat că nu i s-a oferit manuscrisul „Labiș”. 241 literare ale lui Nicolae Labiș în perioada fălticeneană. O scrisoare a D-lui Popa către Dv., va aborda probabil direct problema 290. Așteptăm cu nerăbdare venirea verii și a Dv. în nord
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
ușilor, pe sub pervazurile ferestrelor, abia dacă a mai scăpat ici-colo câte ceva. S-a întronat apoi un regim de ordine sovietic. Dimineața la deschidere milițianul striga: „Trăiască Republica Populară Română!” la care trebuia să răspundem: „Trăiască și înflorească”, dar noi tăceam. Enervat, trecea la camera următoare. Aceeași tăcere. Așa pățea pe toată Secția. Măsura luată împotriva noastră a fost să nu mai fim onorați cu acest salut. În fabrică În fabrică se organizaseră două secții, tâmplărie și mecanică. Când ne-au scos
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
stai acolo?, se indignă, abia recunoscându-l pe Ciacâru. Ce te privește, până termin?! Ieși, că nu mai pot răbda!, strigă Rozin după ce se invârti cât putu. Păi, eu ce vreau, să nu mai poți răbda?! Rozin începu să înjure. Enervat, organismul îi cedă și Rozin făcu pe el, în hohotele de râs ale lui Ciacâru; ieșea cu izmenele în vine și foarte reverențios îl invită pe Rozin: Poftiți, poftiți domnule director al Combinatului Reșița și secretar particular al marelui magnat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și religioase. Subtil, președintele a făcut semn grefierului să nu consemneze. Care dintre ei? Domnule președinte, am răspuns, vă rog să dispuneți ca primul meu răspuns să fie consemnat. Citește-i, tovarășe grefier, răspunsul pe care l-a dat!, strigă enervat. Pot să văd și eu consemnarea?, și m-am apropiat de biroul său. Președintele și grefierul s-au privit încurcați, milițianul m-a smucit de braț, trăgându-mă înapoi. Nu mai declar nimic! Vă rog dați-mi voie să iscălesc
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
reușeam să facem față solicitărilor. În 1979 Ilie a primit binecuvântarea întru preoție; fusese eminent elev al Seminarului Nifon din București și al Facultății de teologie. Vizite speciale Desele schimbări prin celule însemnau o pregătire psihologică, oamenii trebuiau tracasați și enervați, creându-se neîncredere reciprocă. Încă de la începutul anilor ‘50 nu eram amestecați cu ceilalți politici, țărăniști, liberali, criminali de război, frontieriști, pistolari etc., pentru a nu-i contamina de morbul legionar, cu misticismul și naționalismul lui. La muncă ne-au
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dr. Lucae, care o consultă pe Elisabeta, ora 11 consultație a tuturor medicilor. Lucae găsește normală evoluția infecției, spune însă că ar putea dura încă trei săptămâni. Elisabeta trebuie să rămână la pat. Ora 12½ la Elisabeta, care e puțin enervată, se așază în pat. După-amiaza promenadă cu Candiano. Încă nici o veste de la Monaco. Seara la Elisabeta, care are multe dureri. Scris până la ora 10½. Dr. Lucae aici. Seara încă la Elisabeta. Duminică, 12 februarie/31 ianuarie Dezgheț. Elisabeta noapte proastă
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
obiective". După cum remarcă Boylan despre ziarele americane ale perioadei, "multe păreau gata să păstreze o tăcere discretă până când criza avea să treacă" (161). Astfel multe ziare s-au rupt de evidența zilnică a crizei, încât un redactor-șef de ziar enervat dar curajos de la Toledo Blade, cu ocazia întâlnirii Societății americane a redactorilor-șef de ziare "a introdus o rezoluție acuzând ziarele că au alinat publicul printr-o "siguranță economică falsă și inexistentă" și "au avut grijă să îi priveze pe
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]