7,152 matches
-
Textul este deschis, polivalent și polimorf, de o poezie uluitoare, cu o construcție aparent arbitrară, ludică, modernă și, de ce nu, postmodernă avant la lettre, pentru că stilul îl apropie pe Miller deopotrivă de narativitatea joyciană sau faulkneriană, dar și de discontinuitatea epică de mai târziu a lui Pynchon, de atmosfera de anonimat și alienare citadină din romanele acestuia. Specific lui Miller, umorul truculent și ireverent, dinamitând tot, inclusiv părți din literatura canonizată; cităm un savuros pasaj demonstrativ: "Nu-i nici un rău să
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
lui Don Juan Tenorio și se îndrăgostește de una dintre cele mai recente victime ale acestuia, frumoasa Sonja Nazaroff. Partea cea mai extinsă a romanului este însă cea consacrată refigurării destinului mitic excepțional al lui Don Juan, într-o construcție epică de mare amplitudine, desfășurată pe mai multe planuri temporale, alternînd registrele și modurile de expunere, pendulînd în permanență între "realismul cel mai riguros și tot ceea ce înseamnă contrariul lui". Întoarcerile în trecut, cu predilecție în Spania secolului al XVII-lea
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
pe copil - femeii, pe femeie - bărbatului și pe bărbat, diavolului !" Gonzalo Torrente Ballester - Don Juan, traducere, prefață și note de Mianda Cioba, Editura Univers, București, 2000, 407 pagini, preț nemenționat. Secretul Mariei Leonidovna... Învierea lui Mozart este o mică bijuterie epică pe care, la sfîrșitul lecturii recenzentul se simte tentat, în loc de orice alt comentariu, să o citeze în întregime. Am avea, probabil, de-a face cu o nouă povestire, ceva în genul lui Don Quijote al lui Pierre Ménard, cu o scriere
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
au doar o singură colaborare ca Sabin Velican (1909), autorul romanului Pămînt viu (1938) premiat la concursul literar din același an organizat de către Aida Vrioni (1886-1954); Ion Valerian (1895-1960), directorul revistei Viața literară. Sînt și colaboratori cu mai multe creații epice. Astfel Mihail Sadoveanu cu fragmente din viitorul volum Divanul persian (1940) și Luna mănăstirilor din cartea Foi de toamnă, Cezar Petrescu, Învierea omului, nuvelă inedită, Pericle Martinescu, Boema, Victor Ion Popa (1895-1946) Cravata, de asemenea nuvelă inedită. N.M. Condeescu (1880-1939
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
Ion Popa, despre romanul Nuntă în cer (1939) al lui Mircea Eliade și, de asemenea despre Cercuri în apă (1939) al lui Ion Biberi (1904-1990). La cele mai multe dintre aceste volume cronicarul literar le-a subliniat realismul inspirației, umorul, dramatismul acțiunii epice, analiza sufletului feminin. O caracterizare de excepție: "Nuntă în cer este o replică autohtonă a lui Maitrey, în care pasiunea devine o fatalitate răscolitoare și distrugătoare". Lui G. Călinescu îi dedică două cronici literare: una pentru volumul Principii de estetică
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
două cronici literare: una pentru volumul Principii de estetică (1939) pe care-l apreciază ca foarte original, cu idei inedite și a doua cronică este despre studiul critic Liviu Rebreanu, pe care amîndoi criticii l-au apreciat pentru masivitatea creației epice. Cezar Petrescu semna obișnuit articolul în fond prin mijlocirea căruia stabilea unele coordonate ideologice și literare ale revistei. Lua în considerare îndeosebi relațiile Centrului Cultural cu scriitorii din provincie. Această colaborare a existat doar în primul an de apariție al
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
vocabulei "merde" sunt de vreo zece ori mai mari decât restul textului! într-o posibilă variantă românească, ele ar trebui chiar mărite, dacă nu expandate la nivelul întregii ilustrate! Conjuncția de "revoluție" și "merde", la care m-a dus fluxul epic sugerat de grețoasele grațieri ale ultimei perioade, constituie însăși definiția vieții pe care-o trăim. Ce-a rămas din idealurile lui decembrie 1989? Ce s-a ales de speranțele miilor de români ieșiți în stradă pentru a scăpa de balaurul
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
romantismul Biedermeier, dovadă romanele lui Alexandre Dumas ori piesele de teatru ale lui Victor Hugo în Franța, celebrii congeneri, cu doar un deceniu și jumătate mai vîrstnici decît Ion Ghica (ambii, născuți în 1802). Raportul dintre document istoric și invenție epică ori caracterologică este demn de luat în seamă în opera lui Ghica. El ne va dezvălui un lucru puțin remarcat. Nu știu să fi făcut cineva, un istoric bunăoară, un studiu atent al detaliilor de locuri, de nume, de vestimentație
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
genial" în 1987, acum Dodi Esrig. Supraviețuiri V, supraintitulat Logica, 1985, pagina 268 și, Autodenunțuri..., pagina 39. în ambele, un articol din 1956, înfierat atunci ca antibolșevic, scos la iveală în 1985 cu precauții, la sfîrșitul unui capitol cu mult epic, sub formă de "bibliografie", cu italice - protejat așadar de o mulțime de artificii care, ciudat, sună foarte literar acum, după ce în epocă trebuie să fi apărut cu totul altfel, de o nuditate pe care o percepem azi închisă la toți
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
automat o consecință estetică, pentru că toate textele reluate se schimbă la față, se eliberează de o carcasă literaturizantă care pare să fi fost înainte de '89 o culme a spusului pe față. Stilul din Supraviețuiri își păstrează liniile mari (nonficțional, reportericesc, epic și sentențios în interiorul unei singure pagini, umoristic și auto-ironic), dar devine în același timp mai prietenos, mai simplu, mai direct. în același timp însă, reluările nu au întotdeauna o miză morală sau estetică. Sînt preluate, în afară de fragmente cu minime modificări
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
cultural în realitatea anilor șaizeci, percepută în dimensiuni grotești de tânărul care a refuzat să-și sacrifice identitatea etnică și spirituală pentru a se înseria unei literaturi încarcerată în dogme. Apoi, atitudinea lui Andrei Codrescu față de filonul autobiografic ce alimentează epicul cărții se concretizează într-o tehnică narativă, marcată de plonjeuri în imaginar, apropiată oarecum formulei "jurnalului ficțiune", pe care o practică tot mai frecvent și postmoderniștii români, cu sublinierea că autorul Unui geniu involuntar în papucii Americii nu-și scrie
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
abisale din om și din istorie. Compozițional, romanul e la fel de interesant. Există un narator ce deconstruiește ficțiunea și realitatea în cel mai "clasic" stil ludic și postmodern, ridicând arbitralitatea construcției romanești la rang de principiu primar de creație. Intervine în epic amestecând momentele ori criticându-și propriul edificiu ficțional, își provoacă cititorul la coparticipare, face considerații eseistice asupra istoriei în același spirit filosofic relativizant și vesel apocaliptic. Ca atmosferă, cartea amintește pe alocuri de Borges, notabil într-o minunată găselniță imaginativă
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
premii cu ecou: The John Llewelyn Rhys Prize, Le Prix du Meilleur Livre Etranger, The Writers' Guild Best Fiction Award și Le Prix Médicis. Faptul că două dintre aceste distincții i-au fost oferite de francezi spune multe despre calibrul epic al lui Coe. Cu puține excepții (Julian Barnes, Peter Mayle), amabilitățile schimbate peste Canal strălucesc prin absență. Ca să fii englez și să te premieze francezii, trebuie să ai și har, nu doar talent. Capitol la care Jonathan Coe stă grozav
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
României de la 1800 încoace. Era ușor să-l stîrnesc, findcă porneam de la vreunul dintre faptele diverse ale politicii, la zi, cerîndu-i limpeziri. Cînd a apărut monografia lui despre Constantin Stere am fost încîntat de forța expresivă și de capacitatea lui epică. Aș folosi un cuvînt mai modest, dar mai potrivit - avea duh de povestitor. Spre deosebrie de mulți literați care își prind urechile cu voluptate în limbajul filosofilor, el, care făcuse Filosofia, nu-și pierdea cumpătul, nici nu simțea nevoia să
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]
-
de conștiința creației, de profesionalism, de exigență și de rigoare. Caracter complet antiretoric și temperament care exclude ferm redundanțele, Ghilduș nu părea interesat de asocierea lucrărilor sale cu un set de idei generale, cu aspirații, mai mult sau mai puțin epice, către metafizic și către sacrul declarat, chiar dacă, la un moment dat, el a realizat o instalație mai amplă, un fel de structură geometrică orientată spre un punct central, spre un nucleu ale cărui reverberații spirituale nu erau greu de perceput
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
faptelor, mai puțin încadrată în structurile solide ale obiectivității, deci sînt mai proaste. Proza "subiectivă" a Hortensiei Papadat-Bengescu, în care sufletul feminin în spațiul său privat și nu lumea exterioară reprezintă "obiectul" analizei, este mai "naturală", mai facilă decît construcțiile epice din cele 4 romane de mai tîrziu, acestea din urmă cu siguranță rodul unui efort conștient. Aceasta este, în general, temelia interpretărilor date acestor texte pînă acum și aici intervine Ion Bogdan Lefter cu cîteva precizări pe care el preferă
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
adevărat tinere, dincolo de teorie și experiment și aici Ioan Groșan e cu adevărat un scriitor de anvergură internațională, renunțînd să fie un postmodern atît de român. Un prim strat superficial al povestirii Adolescent ar fi acela al literaturii pentru tineri. Epicul are ceva din Cireșarii, de exemplu, cîțiva copii aproape adolescenți organizează un fel de expediție la rîul din sat pentru a colecta aur după o metodă luată din poveștile bunicului. Atmosfera nu e stranie ca aceea din Mendebilul lui Cărtărescu
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
probabil al unui roman. Indicațiile din străinătate pentru cetățeni - ieșire în caz de pericol. Amestecul de comic și de tragic conținut de cele șase litere Exitus, apocaliptice... Cu doi-trei ani în urmă, mă gândisem la un alt titlu SINCOPE: mișcare, epică biologică prin excelență, fatală inimii deseori, vezi stopul cardiac, sincopa albastră. În muzică, sincopa înseamnă o notă emisă pe un timp slab și prelungită imediat pe următorul timp tare, cu un abis, prefăcut, în mijloc. Mai clar: efect dinamizant obținut
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
Roxana Racaru (Re)povestirile lumii pe care le investighează Roxana Sorescu devin, în analiza minuțioasă la care le supune, hipertexte, sisteme, organizări complicate de noduri și arce. "Nu foarte numeroase, existente totuși, cîteva scrieri literare românești - epice, lirice, exegetice - satisfac definiția noțiunii de hipertext, așa cum este ea utilizată în limbajul calculatoarelor" și permit astfel atît o lectură în succesiune - orizontală, o lectură în ierarhie - verticală, și o lectură "în rețele de interpretare personală" - asociativă. "Avantajul lor este
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
întîlnirea cu ateul Joe Rose, care îl iubește și care așteaptă ca Parry, prin iubirea lui necondiționată, să îl întoarcă spre Dumnezeu; hărțuirea care începe imediat se va încheia cu o tentativă de asasinat urmată de una de sinucidere. Rezolvarea epică a conflictului de suprafață, prin arestarea și apoi internarea lui Parry, nu închide cu adevărat problema; prin contrast cu �comprimarea narativă a povestirii�, în care după plecarea poliției cuplul se îmbrățișează, în viața reală �stresul susținut are un efect coroziv
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
de regulă nu are haine, uneori e chiar desfigurat, fiind deci de-individualizat, nerecognoscibil, tot așa protagonistele din roman sînt în mod voit făpturi cu identitatea dispărută, rămasă undeva într-un timp devenit imemorial - înainte ca nenorocirea să înceapă. Desfășurarea epică a romanului e de o asemenea natură încît ea face orice comentariu auctorial deseori de prisos: personajul principal, S., este o femeie de 29 de ani, de origine din Sarajevo, ajunsă învățătoare într-un sat majoritar musulman, în Bosnia. Într-
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
îmbrăcate. Și unul și celălalt dintre ulterior nefericiții îmbrățișați în poze au declarat apoi că o făcură în timpul lor liber, nu ca oficialități. Dl Mihăescu a mai precizat că s-a dus la Hustler, ca artist. Întîmplarea a avut o epică și întorsături de situație mai ales la guvern. Aici, spune presa, Ministrul Culturii și mai ales al Cultelor, dl Răzvan Theodorescu, s-a lepădat de omul său, luîndu-i de bună demisia și declarîndu-se răspicat pentru această soluție, căci, a explicat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
dramaturg, ci și poet, iar cele două profiluri nu pot fi ușor separate. Sînt dialogurile sale totdeauna inteligibile pentru un public care nu cunoaște altminteri mai nimic din universul cultural și mental al Angliei elizabetane? Dacă simțim nevoia să adaptăm epic dramele shakespeareiene, astfel încît, de pildă, Romeo să fie gangster într-o bandă de răufăcători, iar Julieta la rîndu-i fiica șefului bandei adverse, putem lăsa neatins palierul lingvistic? Cînd nivelul narativ pare să solicite explicitări, cum ne-am putea imagina
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
termen de comparație, nici după și nici înainte de 1989. Este vorba - exact așa cum se afirmă în textul-reclamă de pe ultima copertă - de un "roman deopotrivă istoric, polițist, inițiatic, oniric, psihologic și politic". Mai ales politic, ar trebui precizat. Într-un limbaj epic bine însușit, fără nici o alunecare în teoretizări aride, în interpretări tendențioase etc., autoarea reflectează asupra soartei poporului român. Ea se înscrie astfel printre puținii autori români care de-a lungul timpului și-au făcut datoria de-a se întreba - măcar
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
Atmosfera fantastică este creată (și recreată, ori de câte ori se volatilizează) prin cele mai diferite mijloace. Autorul a organizat pentru noi o paradă de ipostaze ale fantasticului, de la fantasticul sumbru, nordic și până la cel carnavalesc, specific temperamentului latin. Și de la fantasticul direct, epic și funambulesc, cum îl cunoaștem din proza lui Hoffmann, până la cel livresc, pe care nu-l mai putem disocia de geniul lui Borges. Nu lipsesc nici răsfrângerile unor idei din literatura SF. Privită de la mare distanță, cartea lui Ștefan Aug.
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]