KorAP: Find »[drukola/base=epifanie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...38 >

948 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

hierogamii caracteristice religiilor agrare. Axei Persson a încercat să reconstituie, pe baza reprezentărilor iconografice, scenariul ritual al morții și resurecției periodice a vegetației. Savantul suedez a crezut că poate să situeze diferitele scene de cult în anotimpurile ciclului agrar: primăvara (epifania zeiței Naturii și adorarea ei de către oficianți etc.), vara (epifania Zeului vegetației etc.), iarna (bocete rituale; scene figurând plecarea divinităților etc.)51. Anumite interpretări sunt destul de seducătoare, dar reconstituirea scenariului integral este controversată. Sigur apare faptul că majoritatea documentelor iconografice

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
pe baza reprezentărilor iconografice, scenariul ritual al morții și resurecției periodice a vegetației. Savantul suedez a crezut că poate să situeze diferitele scene de cult în anotimpurile ciclului agrar: primăvara (epifania zeiței Naturii și adorarea ei de către oficianți etc.), vara (epifania Zeului vegetației etc.), iarna (bocete rituale; scene figurând plecarea divinităților etc.)51. Anumite interpretări sunt destul de seducătoare, dar reconstituirea scenariului integral este controversată. Sigur apare faptul că majoritatea documentelor iconografice aveau o semnificație religioasă și cultul era centrat pe "misterele

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
de gradene, curțile interioare în care se ridică altare, magazinele înseși, sunt locuri religioase. Tronul era un obiect de venerație, cum o demonstrează grifonii simbolici care îl flanchează la Cnossos și la Pylos; poate că el era rezervat mai degrabă epifaniei rituale a zeiței palatului decât suveranului"52. 47 M. P. Nilsson, A/w. Myc. Religion, p. 75. 48 A. J. Evans, Palace of Minos, II, pp. 838 sq.; M. P. Nilsson, op. Cit., pp. 268 sq.; Axei W. Persson, The Religion ofGreece în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și feminin. Coloanele și stâlpii împărtășesc probabil simbolismul cosmologic al lui axis mundi, atestat încă din preistorie (cf. §12). Micile coloane având păsări în vârf sunt susceptibile de interpretări diverse, pentru că pasărea poate sa reprezinte tot atât de bine sufletul, cât și epifania unei zeițe. In orice caz, coloanele și stâlpii înlocuiesc zeița, "căci coloanele sunt reprezentate uneori, asemeni ei, la început: flancate de lei și de grifoni, legați heraldic"54. Cultul morților juca un rol considerabil. Coqwile erau introduse prin tavan în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
393). Este, totuși, singura mărturie în acest sens; în ritualuri și în listele de ofrande, numele celor două zeițe sunt citate unul după altul. Fapt care poate să se explice prin importanța dobândită, sub suveranii hittiți, de către cele două celebre epifanii ale Zeiței-Mame. 3 Ritual pentru ridicarea unui nou palat, traducere de A. Goetze, ANET, p. 735. 4 O. R. Gurney, "Hittite kingship", p. 115. 5 Am adăugat ghilimele pentru a indica în acest mod că este vorba, într-un mare

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Telipinu este un zeu care "înfuriat" se "ascunde", adică dispare din lumea înconjurătoare. El nu aparține categoriei zeilor vegetației, care mor și învie periodic. Totuși, "dispariția" sa are aceleași consecințe dezastruoase la toate nivelurile vieții cosmice. De altfel, "dispariție" și "epifanie" înseamnă, totodată, coborâre în infern și întoarcere pe pământ (cf. Dionysos, § 122). Dar ceea ce îl distinge pe Telipinu de zeii vegetației este faptul că "descoperirea" sa și "reanimarea" cu ajutorul albinei înrăutățește situația: abia ritualurile de purificare reușesc să-1 pacifice. Trăsătura

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
de o Mare Zeiță chtoniană. Anumiți zei (ca, de exemplu, Mithra) sunt de asemenea imaginați ieșind dintr-o stâncă, precum soarele, a cărui lumină strălucește în fiecare dimineață deasupra munților. Dar această temă mitică nu poate fi redusă la o epifanie solară 16. S-ar putea spune că petra genitrix întărește sacralitatea Mamei-Pământ cu virtuțile prodigioase cu care se presupunea că sunt îmbibate pietrele. După 14 Primii traducători au propus "genunchi". Cei doi termeni sunt eufemisme pentru organul sexual masculin. 15

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ca "zeu" și ca "demon". Este fiul "iubit al lui El" și, în calitate de zeu, primește sacrificii ca și ceilalți membri ai panteonului. Pe de altă parte, el este un monstru acvatic, un dragon cu șapte capete, "Prințul Mării", principe și epifanie a Apelor subterane. Semnificația mitologică a luptei e multiplă. Pe de o parte, pe planul imageriei sezoniere și agricole, victoria lui Baal desemnează triumful "ploii" asupra "Mării" și a Apelor subterane; ritmul pluvial, reprezentând norma cosmică, se substituie imensității haotice

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
se lăsa văzut, de anumiți privilegiați, direct; pentru restul oamenilor, prin actele sale. Spre deosebire de alte divinități din Orientul Apropiat, care se manifestau sub formă umană, animală ori cosmică, Iahve este conceput exclusiv ca antropomorf. Dar el a recurs și la epifanii cosmice, căci lumea întreagă este creația sa. Antropomorfismul lui Iahve are un dublu aspect. Pe de o parte, Iahve dă dovadă de calități și defecte specific umane: milă și ură, bucurie și melancolie, iertare și răzbunare. Totuși el nu arată

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
într-o zonă limitată 6. Se găsește și un alt element cosmic, Vântul, divinizat în lituanianul Wejopatis, "Stăpânul Vântului" și în iranianul Vayu și indianul Vâyu. Dar în cazul acestora din urmă e vorba de mai mult decât de niște epifanii cosmice: ei prezintă, mai ales iranianul Vayu, trăsăturile caracteristice ale zeilor suverani. Indo-europenii elaborează o mitologie și o teologie specifice. Ei practicau sacrificii și cunoșteau valoarea magico-religioasă a cuvântului și a cântecului (+KAN). Ei posedau concepții și ritualuri care le

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
adevărat pe Vrtra" (Maitrăyani-Samhită, II, l, 3). Probabil că, la început, lupta dintre Indra și Vrtra constituia scenariul mitico-ritual al sărbătorilor de Anul Nou, care asigura regenerarea lumii 36. Dacă acest zeu e, în același timp, campion neobosit, demiurg și epifanie a forțelor orgiastice și a fertilității universale, aceasta se datorește faptului că violența face să apară viața, o sporește și o regenerează. Dar foarte curând speculația indiană va utiliza acest mit ca o ilustrare a bi-unitații divine și, prin urmare

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
lui Ahură Măzdă (Yasna, 2, 12 etc.). El "se naște" în Cer, de unde coboară sub formă de fulger, dar el se află și în apă, în copaci, în plante, în plus el este identificat cu Soarele. Agni este descris prin epifaniile sale înflăcărate și, totodată, prin atributele divine care îi sunt specifice, îi sunt evocate "pletele de foc", "obrazul de aur", zgomotul și spaima pe care o stârnește. "Când te năpustești asupra arborilor ca un taur flămând, lași în urma ta o

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sunt azvârlite pe pământ (hali) sau resturi de oblațiuni și ofrande sacrificiale vătămate (Sat. Br., 1,7,4,9). Epitetele se îngrămădesc: e numit Siva, "grațiosul", Hara, "distrugătorul", Samkara, "salvatorul", Mahădeva, "marele zeu". Potrivit Vedelor și Brahmanelor, Rudra-Siva pare o epifanie a puterilor demonice (ori cel puțin ambivalențe), populând spațiile sălbatice și pustii; el simbolizează tot ce este haotic, periculos, imprevizibil; inspiră teamă, dar misterioasa-i magie poate fi îndreptată și în scopuri benefice (el este "vraciul vracilor"). S-a discutat

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Sesizarea Sinelui propriu se însoțește de experimentarea "luminii interioare" (antah-jyotih), și lumina este imaginea prin excelență atât lui ătman cât și a lui Brahman. Este vorba, desigur, de o tradiție veche, deoarece, din timpurile vedice, Soarele sau Lumina sunt considerate epifanii ale Ființei, ale Spiritului, nemuririi și procrcației. După Rig Veda (I, 115, 1), Soarele este Viața sau ătman - Șinele - oricărui lucru 38. Cei care au băut soma devin nemuritori, ajung la Lumină și îi află pe zei (RV, VIII, 48

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
în lumea cealaltă, în palatul de sub mare al Nereidelor, zâne prin excelență courotrophoi; la fel, pătrunderea lui Teseu în labirint și lupta sa cu monstrul (Minotaurul), temă exemplară a inițierilor eroice; tot așa, în sfârșit, răpirea Ariadnei, una din multiplele epifanii 39 G/i eroi greci, p. 313. Paginile care urmea/ă datorează mult analizelor lui Brelich. 40 Paris este hrănit de o ursoaică, Aegysthos de către o capră, Hippothous de o iapă etc.; acest motiv inițiatic este extrem de răspândit, cf. § 105

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Olymp. Mediatoare între cele două lumi divine, ea putea, de aici înainte, să intervină în soarta muritorilor. Folosind o expresie favorită a teologiei creștine, s-ar putea spune: felix culpa! La fel cum imortalizarea ratată a lui Demophon a provocat epifania strălucitoare a lui Demeter și întemeierea Misterelor. 97. Inițierile: ceremonii publice și ritualuri secrete Conform tradiției, primii locuitori din Eleusis erau tracii. Cele mai noi săpături arheologice au permis sa se reconstituie în mare parte istoria sanctuarului. Eleusis pare să

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
83-84). După Apollodor din Atena, când hierofantul o evoca pe Kore, el lovea într-un gong de bronz, și contextul lasă să se înțeleagă că împărăția morților răsuna (W. Otto, p. 27). 99. "Secrete" și "Mistere" Se poate admite că epifania Persephonei și regăsirea cu mama ei constituia episodul central al epopteiei și că experiența religioasă decisivă era provocată chiar de prezența zeițelor. Nu cunoaștem cum se realiza această regăsire, nici ce urma după asta. Nu știm nici de ce o asemenea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
fi denunțate ca "impure", pentru că sunt murdărite de cultul divinităților canaaneene ale fertilității 38. Regiunea "pură" și sfântă prin excelență este numai pustia, căci acolo Israel i-a rămas credincios lui Dumnezeu. Dimensiunea sacră a vegetației și, în general, a epifaniilor exuberante ale Naturii va fi redescoperită destul de târziu, în iudaismul medieval. Cultul, în primul rând sacrificiile sângeroase, era de asemenea criticat; el era nu numai adulterat de către elementele canaaneene, dar preoții și poporul considerau activitatea rituală ca forma perfectă a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
astfel "situații" ale omului față de Dumnezeu, și ca atare capătă o valoare religioasă pe care nimic până aici nu putea să le-o asigure. Astfel avem dreptate să spunem că evreii au fost primii care au descoperit semnificația istoriei ca epifanie a lui Dumnezeu, și această concepție, așa cum era de așteptat, a fost reluată și amplificată de către creștinism 40. Să precizăm totuși că descoperirea istoriei ca teofanie nu va fi imediat și deplin acceptată de către poporul evreu, și că vechile concepții

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
vor supraviețui încă multă vreme. 40 Cf. M. Eliade, Le mythe de l'eternei retour, pp. 122 sq. Cu privire la "salvarea" timpului la "valorizarea" sa în cadrul istoriei sfinte israeliene, vezi ibid., pp. 124 sq. Capitolul XIV DIONYSOS SAU BEATITUDINILE REGĂSITE 122. Epifanii și ocultări ale unui zeu "de-două-ori-născut" După mai mult de un secol de cercetări, Dionysos rămâne încă o enigmă. Prin originea sa, prin modul său de a fi, prin tipul de experiență religioasă pe care îl inaugurează, el se desparte

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
oricărei experiențe religioase absolute, care nu se poate efectua decât negând restul] (oricare ar fi numele care i se dă: echilibru, personalitate, conștiință, rațiune etc.). Walter Otto a sesizat bine legătura dintre tema "persecuției" lui Dionysos și tipologia multiplelor sale epifanii. Dionysos este un zeu care se arată dintr-o dată și dispare apoi în chip misterioși. La sărbătorile Agrionia din Cheroneea, femeile îl căutau zadarnic și se întorceau cu vestea că zeul plecase la Muze, care îl ascunseseră (Otto, Dionysos, p.

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Dionysos, p. 79). El dispare aruncându-se în fundul Lernei, sau în mare, și reapare - ca la sărbătoarea Anthesteriilor - într-o barcă pe valuri. Aluziile la "trezirea" sa în leagănul de plante (ibid., pp. 82 sq.) indică aceeași temă mitică. Aceste epifanii și ocultări periodice îl situează pe Dionysos printre zeii vegetației 5, într-adevăr, el manifestă o anume solidaritate cu viața plantelor; iedera, pinul au devenit aproape atributele sale, și sărbătorile cele mai populare se înscriu în calendarul agricol. Dar Dionysos

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
pinul au devenit aproape atributele sale, și sărbătorile cele mai populare se înscriu în calendarul agricol. Dar Dionysos este în legătură cu totalitatea vieții, cum o arată raporturile sale cu apa și semințele, sângele sau sperma, și excesele de vitalitate ilustrate de epifaniile sale animale (taur, leu, țap)6. Manifestările și disparițiile sale neașteptate reflectă întrucâtva apariția și ocultarea vieții, adică alternanța dintre viață și moarte și, în cele din urmă, unitatea lor. Dar nu e vorba deloc de o observație "subiectivă" a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
dintre viață și moarte și, în cele din urmă, unitatea lor. Dar nu e vorba deloc de o observație "subiectivă" a acestui fenomen cosmic, a cărui banalitate nu putea să trezească nici o idee religioasă, nici să producă vreun mit. Prin epifaniile și ocultările sale, Dionysos revelă misterul, sacralitatea, conjugarea dintre viață și moarte. Revelație de natură religioasă, deoarece ea este efectuată prin prezența însăși a zeului. Căci aceste apariții și dispariții nu sunt întotdeauna în relație cu anotimpurile. Dionysos se arată

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ea este efectuată prin prezența însăși a zeului. Căci aceste apariții și dispariții nu sunt întotdeauna în relație cu anotimpurile. Dionysos se arată în timpul iernii, și dispare la același festival de primăvară la care își săvârșește și cea mai triumfală epifanie. 4 E vorba de un fragment din Pylos (X a O 6) în Linearul B. 5 S-a încercat să se vadă în Dionysos un zeu al arborelui, al "grăuntelui" sau al viței de vie și s-a interpretat mitul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]