628 matches
-
epigon absolut. Nimeni n-a spus mai bine acest lucru ca Borges cînd afirma că un scriitor al secolului nostru copiind Don Quijote cuvînt cu cuvînt ar scrie, totuși, altă operă decît Cervantes. Fiecare clipă Îmi repetă că Anteu este un epigon demn de invidie. Nu trebuie să mă tem de acest cuvînt pentru că nu trebuie să mă tem de dragoste. Și dacă aș crede În gesturi, m-aș trînti În iarba și pe nisipul acestei veri să mă umplu de amintirile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
demnitate e să văd În Întuneric doi ochi lucind fosforescenți... Cuprinsul SFINXUL OEDIP LABIRINTUL TEZEU ARIADNA SISIF ULISE LOTOFAGII AHILE PASAREA PHOENIX OLIMPUL MUNTELE CÎMPIA PROMETEU NARCIS ICAR ANTEU APOLO DIONYSOS MARSYAS IANUS PYGMALION AFRODITA PARIS SIBARIS ORFEU BELEROFON PROTEU EPIGONII FATA MORGANA NEMESIS TIRESIAS CASSANDRA HERACLES MEDUZA IASON SATURN ENDIMION DESTIN PANDORA AIAX ANTIGONA HIPERBOREEA DRUMUL FILENAME \p D:\Carti editura\Mitologii subiective\Surse\Listat\Octavian Paler Mitologii subiective.doc PAGE 1
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
variate întrebuințări, și mai ales în amprenta pe care acestea o lasă în discursul publicistic al vremii. Antiromantismul său ține de dezacordul profund față de sensibilitatea romantică și de manierizarea roman- tismului în formule anchilozate, devenite parte a unui rețetar pentru epigonii romantici. Caragiale nu va ezita să fabrice după rețetă mostre romantice semn al unei cunoaș- teri farmaceutice a dozajului estetic, însă acest intertext romantic apare pentru a discredita maniera dincolo de deformările parodice. Iată formularea prozaică a refuzului minciunii romantice. „(...) dar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a sufletului românesc este asigurată permanent de lirica lui Eminescu, după cum un anume pitoresc al graiului nostru cotidian va rămâne mereu îndatorat mecanismelor verbale ale lui Caragiale.” Pentru Augustin- Doinaș, cea de-a doua virtute rezidă în generația spontanee de epigoni în măsura în care aceștia revendică modelul la un nivel minor, deși unul dintre exemplele utilizate de acesta, și anume, Marin Sorescu, numai minor nu poate fi socotit. Modelul, consi- deră Augustin-Doinaș, are relevanță în măsura în care prezența sa spectrală, „fantomatică” se face simțită, pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
reflecție asupra a ceea ce-l con- stituie, asupra resorturilor care fac din limbaj un spațiul specular încărcat de ambiguități și reflexe stranii. Să ne întoarcem însă la antiromantismul funciar al scriitorului ! Sensibilitatea romantică face loc simbolismului, ea însă continuă prin epigoni mult timp după ce „ultimul mare romantic” se stinge din viață în 1889. Însă sensibilitatea romantică a transgresat limitele genurilor literare și a intrat într-o formă mutantă, deformată în discursul public și în cel politic. Un anumit tip de a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Neculai Beldiceanu nu șiar fi făcut loc o „oră astrală” cum ar spune Stefan Zweig, nu i-am pomeni numele. II Împreună cu Sadoveanu și Vâlsan, în primăvara anului 1905, fiul lui Neculai Beldiceanu se afla în subordinea poetului D. Nanu, epigon al lui Bolintineanu, Eminescu și Coșbuc la un loc, fiind totodată secretarul liberalului Hurmuzescu la Ministerul Instrucțiunii. Slujba se desfășura într-o „cancelarie plină cu literați care nu lucrează nimic, strânși de Vlădescu de pe drumuri, unde se fumează, se beau
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Eminescu n-a fost "nice geniu, nice poet" și că jugul lui e rușinos, căci ne e subjugat "sînge din sângele nostru". Printre "criticii" vremii se prețuia în mod deosebit cronicarul dramatic Al. Lăzărescu-Laerțiu (1830-1876). Capitolul XVI ARTA CU TENDINȚĂ. EPIGONII LUI EMINESCU ANTIJUNIMISMUL IEȘAN După plecarea lui Titu Maiorescu, încercă să atragă în jurul catedrei sale de la Universitate pe tineri înfocatul antijunimist Aron Densușianu. Atitudinea lui de luptă era naționalistă. Poet fără talent, autor al unei epopei ilizibile, Negriada, Densușianu are
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
familie grea, cam bețiv, adaptabil și șugubăț ca un Cilibi Moisi, făcând legătura între tradiționalismul lui Manasse și liberalismul tinerei generații. Neînsemnați sunt ca poeți evreii A. Steuerman-Rodion și Giordano (B. Goldner), cel din urmă, autor de epigrame. A. VLAHUȚĂ Epigon al lui Eminescu, A. Vlahuță (1858-1918) s-a bucurat de o reputație aproape de neînțeles, superioară modestelor lui merite. Era mai degrabă un gazetar care răspundea nevoii de atitudine a publicului. Naționaliștii admirau campania lui în favoarea țărănimii, antisemitismul său, în vreme ce evreii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și Mihai spătarul, și Ilea Huru comisul, și Dajbog pârcălabul, și Oană, și Gherman, și fiara paloșului... Boldur?... Pămînt!... Și pe oasele lor s-a așezat și stă tot pământul Moldovei ca pe umerii unor uriași!..." Viforul ne înfățișează un epigon al marelui Ștefan, pe Ștefăniță, blazat, apăsat de memoria moșului, invidios de slava lui postumă. Ideea pare luată de la Eminescu. Eroul principal se pierde într-o învălmășire de personagii șterse, din care se salvează doar Arbore. Trucurile oratorice încep a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Maiorescu, desigur că principalele sunt teoriile sale estetice, care, orice s-ar zice, sunt o piedică pentru considerarea unei opere de artă ca o manifestare de viață pur și simplu, și nimic alta. Acest defect s-a exagerat apoi la epigonii săi. Așadar, dl Maiorescu cel de până la 1881 a avut marele rol de a fi unul - și ultimul - dintre acei care au prezidat la formarea culturii române, în unele privințe, cum vom vedea, inferior, în unele mai unilateral, în altele
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
aversiune împotriva reprezentanților acestor sisteme, după cum, și din punctul de vedere al idealului social, deși nu e un "patruzecioptist", face totuși concesii ideilor "înaintate", în orice caz are o atitudine binevoitoare față cu ele și, cum se știe, admiră, în Epigonii, pe mulți din acei care au reprezentat acele idei. Dacă este împotriva purificării "absolute" a limbii de elemente străine, Eminescu admite, și chiar propune, o purificare moderată: "Celor care vor o purificare absolută a limbii le vom 1 Scrieri politice
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nevoie de exemplificări. Dar semne de întrebare se ridică și în cazul altor particularități care nu provin din mediul regional. N. Georgescu, discutînd poziția lui I.E. Torouțiu asupra unor lecturi propuse de G. Ibrăileanu se oprește la versul 50 din Epigonii: „Ce din frunză îți doinește, ce cu fluierul îți zice, despre care afirmă: „O asemenea lecțiune pe care I.E. Torouțiu o consideră definitivă și indiscutabilă este cea din versul 50 (în loc de Ce din frunze îți doinește). I.E. Torouțiu susține fără
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cu date concrete) zecile de procese de viol, scandal, vătămare corporală pe care acesta le avusese în perioada 1870-1875 (Ion Dendrino și Ciru Oeconomu, „Ilie Geambașul“, TEL., an. V, 5 iunie 1875, p. 3). 42. Poetul Demetru Nicolae Saphir (1847-1883), epigon al lui Bolintineanu, în anii aceștia apropiat de cercurile liberale, fusese, pare se, redactor al revistei Oltul, dirijată de Al. Macedonski. Peste puțin timp îl vom reîntâlni în primele cercuri socialiste românești. 43. Epitaful, semnat cu inițiala X. a apărut
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în raport invers cu aceasta, pentru a-i stoarce pe cei cu stare. „Haiducie didactică”, i-am sintetizat eu „demersul”. Toți discută despre ea, dar nimeni n-o cîntă nici măcar la inspectorat. *Regretul, întîlnit în poezia lui Goga și a epigonilor săi, după spațiul rural al copilăriei și adolescenței s-a diminuat în ultimele decenii, cînd a ajunge la oraș - orice - reprezenta un succes. Dacă cineva l-a mai avut, a trebuit să-l reprime și să-l ascundă, riscînd altfel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dezgustată, ireconciliabilă, chiar dacă și candidă, aeriană, luminoasă, mozartiană, adolescentină, contra mediocrității agresive, a prolificelor ei tertipuri și toxine. Un oricât de lung citat nu pare prea lung: „Marii profeți ai sfârșitului de ev: Marx, Nietzsche, Kierkegaard, Dostoievski, Freud, ca și epigonii lor literari sau filosofi - Joyce, Kafka, D.H. Lawrence, Heidegger - sunt cu toții homines religiosi. Chiar și Marx, economistul religios, Nietzsche, ateul credincios, Kafka, umoristul lui Dumnezeu... Generația discipolilor lui Nae Ionescu (Eliade, Cioran, Noica) a rămas la nivelul unui modernism agonic
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și mai puțin Încă admite atracția pe care mișcarea legionară a exercitat-o asupra lor. Explicația, nu Însă și justificarea acestei adevărate trădări a clericilor spiritului, este de ordin filosofic (și mai profund Încă, de ordin moral și religios). Erau epigonii tardivi ai unei filosofii de sfârșit de veac. Discipolii amatori ai lui Hegel, imitatorii Întârziați ai lui Nietzsche, schopenhaurienii dezabuzați, existențialiștii unor «trăiri» exaltate și vane, sinucigașii ce nu s-au sinucis În veci, toți acești pseudofilosofi s-au lăsat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Colegiul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a rezultat că securitatea este responsabilă pentru moartea sa”. Revin la viscerele cărții, (opus igne , autor patibulo dignus). Nu voi pune nimic sub acuzare fără depoziția afirmatorilor din galeria livrescă manipulați magicomic de un epigon egocentrist. Voi arăta în evidență ambiguitatea și inadvertența din alegații, disonanța dintre personaje și întâmplări 20 20 interogatoare capabile să-l aducă în față pe domnul CaSSian Maria Spiridon, pentru a da explicații asupra “sulimanurilor artizanale”de maculat obrazul istoriei
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
satiric sau meditativ, sunt lipsite de pretenții. O comedie originală, nesemnată și netipărită, compusă prin anii 1835-1840, îl poate așeza pe autor printre primii noștri dramaturgi. Consacrat ca fabulist, D. se bucură în timpul vieții de multă prețuire; M. Eminescu, în Epigonii, îl numește „cuib de-nțelepciune”. Se pare că prepara pentru tipar o culegere din opera lui I. A. Krâlov. A prelucrat și a localizat fabule aparținând lui A.E. Izmailov și I.I. Dmitriev. De multe ori, impresia de creație originală
DONICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
E drept, ea nu mai impietează asupra expresiei gîndirii, dar fără nici un folos: transparența ei n-are scop, vrea să spună Barthes, scriitura aceasta este doar cinstită cu mesajul pe care-l poartă. Scriitorul ei, „nou”, „accedînd la clasic, devine epigonul creației sale primitive, societatea Își face din scriitura lui o manieră și Îl face pe scriitor proizonier al propriilor mituri formale.” Cu alte cuvinte, gradul zero al scriiturii devine manieră și, astfel, mască. Scriitorul este „Înghițit” de literatură, și astfel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în încercarea de a sugera substanța autohtonismului și a „specificului oltenesc”. Abia în poemele publicate în reviste în 1943 (Colind, O, frumoase elegii ș.a.) se vădește un început de personalizare a discursului liric. Mort prematur, C. rămâne unul dintre numeroșii epigoni ai lui Radu Gyr. SCRIERI: Svon de lumini, pref. Radu Gyr, București, 1935; Jad, Craiova, 1936; Poezii, Craiova, 1941. Antologii: Album, Craiova, 1935 (în colaborare cu C.S. Nicolăescu-Plopșor și Const. Jaleș). Repere bibliografice: Metzulescu, Literile, I, 44-46; C. Dan Pantazescu
CRISTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286511_a_287840]
-
atare determinare extratextuală. Reglarea de conturi, confruntările cu alte generații ori grupări literare, crearea de imagine, în folos propriu, strict personal, sau dictată de interesele grupului, alterează presupusa obiectivitate a textelor oricărui autor lansat și afirmat într-un c.l. Epigonii lui Mihai Eminescu reprezintă un asemenea text care permite multiple interpretări: poemul a fost publicat, la vremea sa, pe prima pagină a „Convorbirilor literare”, pentru că releva, fără îndoială, un scriitor valoros, dar și pentru că nu contravenea ideologiei junimiste, ba dimpotrivă
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
text după asemănarea autorului, ci textul creează un autor în funcție de dispunerea specifică a materiei sale verbale. Probabil că n-aș fi mers așa de departe în interpretarea contractului de lectură pe care îl permite Lepturariul dacă n-ar fi existat Epigonii. După cum bine se știe, Eminescu a reușit să evoce în această poezie din 1870, 18 dintre cei aproximativ 60 de autori înregistrați de ultimul volum al manualului lui Pumnul. Nu o să remarc, despre acest poem încărcat de exegeză 117, decât
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
histoire de la "fonction-auteur" est-elle possible?, Publications de l'Université de Saint-Etienne, Saint-Etienne, 2001. 117 D. Popovici a comentat în Poezia lui Mihai Eminescu (în Studii literare, V, ediție îngrijită de Ioana Em. Petrescu, V, Dacia, Cluj-Napoca, 1988, pp. 151-153) raportul Epigonilor cu Lepturariul rumânesc. Dintre lecturile recente trimit la analiza lui Iulian Costache (Eminescu. Negocierea unei imagini, Cartea Românească, București, 2008, pp. 252-267) despre constituirea unei genealogii poetice și despre efectul de memorie literară în Epigonii și la subtila interpretare deconstructivistă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Cluj-Napoca, 1988, pp. 151-153) raportul Epigonilor cu Lepturariul rumânesc. Dintre lecturile recente trimit la analiza lui Iulian Costache (Eminescu. Negocierea unei imagini, Cartea Românească, București, 2008, pp. 252-267) despre constituirea unei genealogii poetice și despre efectul de memorie literară în Epigonii și la subtila interpretare deconstructivistă a Ioanei Bot (Eminescu explicat fratelui meu, Art, București, 2012, pp. 123-146), care subliniază prezența unei "anxietăți a influenței" în raportul cu poeții vechi, prin răstălmăcirea poeticii lor (pp. 137-138). 118 Gérard Dessons, L'art
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
din 1868 nu doar introduce o paradigmă de lectură, ci oferă vocabularului cultural o sintagmă ce devine un veritabil loc comun. Invocat fără a fi (re)citit cu adevărat, evocat fie cu ostilitate, fie cu admirația pioasă și necritică a epigonilor, textul din 1868 propune, odată cu formele fără fond o încercare de a adapta la solul principatelor reflecția liberal conservatoare. Dincolo de fermitatea unui ton ce a părut atâtora excesivă, dincolo de vigoarea cu care este tăgăduită di recția progresului național, notațiile lui
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]