901 matches
-
de viață optime și efigiile unor persoane cu caracter exemplar pot constitui mană cerească pentru semenii mai tineri (Educația la superlativ, Ora de dirigenție). Totodată în câmpul semantic al evocării verbul a învăța - conjugat la modul specific uman al credinței epistemic pozitive că ești om, devenind om - consună cu verbul a învieța, a fi cu viață exemplară, cu caracter, condiție pentru a învia fie și prin urmași, a fi mereu cu proaspăt plus și puls ca în copilărie. De ce face V.
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
permite traducerea conceptelor generale de rule of law, drepturile omului, good governance în termeni tehnico-științifici. Numai astfel, de fapt, este posibil să se justifice sprijinul acordat reformelor, făcând referire la experiențele și la know how-ul organizațiilor internaționale și ale comunităților epistemice (Stone, 2004). Documentele oficiale ale Uniunii Europene fac referire explicită la convențiile internaționale asupra cooperării în materie de luptă împotriva corupției, a crimei organizate și a spălării banilor. Evaluările Comisiei asupra calității reformelor adoptate de guvernele naționale din țările candidate
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
cognitive și de leadership-ul politic cu care pot activa canalul voice în ceea ce privește autoritățile de guvernare națională (Ullrich, 2004). Dezvoltarea leadership-ului și a capacităților argumentative este văzută de Uniunea Europeană ca un instrument pentru controlarea activității guvernelor naționale prin socializarea cu comunitățile epistemice internaționale. Amnesty International, Human Rights Watch, Helsinki Committee Foundation sunt actorii cei mai prezenți în parteneriatele pe care Comisia le angajează dincolo de canalele ce trec prin structurile ministeriale și guvernamentale (Piana, 2005b; Schwelnuss, 2005). Societatea civilă organizată la nivel transnațional
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
a deciziilor depinde atât de cunoașterea lucrurilor pe care le desfășoară, cât și de posibilitatea de acoperire a costurilor de monitorizare (Keohane, Ostrom, 1995), crearea de canale de acces la informație în administrațiile publice și socializarea elitelor (élites) cu comunitățile epistemice (Checkel, 1999) ar trebui să stimuleze controlul societății asupra exercitării puterii. Mai mult, pentru difuzarea de expertise și know-how de tip tehnic și juridic pe lângă cei care trebuie să aplice normele juridice și pentru enforcement-ul acestora judecători și birocrați trebuie
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
cele mai vizibile și mai pline de cunoștințe politice este cea a Consiliului Europei 252. Acesta, de fapt, reprezintă punctul de unire între vechea și noua elită politică și juridică, familiarizată cu issue networks pe care le-a construit, comunități epistemice ale căror interacțiuni se bazează pe un nucleu de cunoștințe comune. Organele direcțiilor generale ale Consiliului Europei nu numai că aplică hotărârile Convențiilor care izvorăsc din acorduri între țările membre, dar și elaborează argumentațiile pentru legitimarea modului de a face
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
Londra, pp. 69-87. Gutmann A., 1993, "The Challenge of Multiculturalism in Political Ethics", Philosophy & Public Affairs, 22, 3, pp. 171-206 Gutmann A., Thompson D., 1996, Democracy and Disagreement, The Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge. Haas P., M., 1992, Epistemic Communities And International Policy Coordination, International Organization)), 46, L,pp. 1-35. Habermas J., 1992, Fäktizitat und Geltung, Suhrkamp, Frankfurt. Habermas J., 2001, The Postnational Constellation. Political Essays, Polity Press, Cambridge. Hall P., 1988, "Introduction", in Politics and Ideology, sub îngrijirea
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
-l realizeze. În acest pasaj rezidă apariția discursului egalității substanțiale. 138 Documentele oficiale vorbesc despre "democratie par le droit" sau despre crearea democrației prin procesul de producere a normelor de drept. 139 Comisia de la Veneția reprezintă primul exemplu de "comunitate epistemică" (Haas, 1992) în care elitele juridice ale ȚECE sunt socializate atât față de cultura juridică occidentală, cât și față de utilizarea instrumentelor cu caracter tehnic proprii activităților jurisprudențiale ale curților constituționale (Schwartz, 2000). 140 Curtea Europeană a Drepturilor Omului are sediul la
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
evaluarea ne permite să identificăm modalitatea de comunicare cea mai eficientă pentru copil. Deprinderea de a asculta, de a-și concentra atenția asupra stimulilor sonori, de a „căuta” semnificația sunetelor, curiozitatea de a descoperi lumea sonoră (corelată cu o curiozitate epistemică) este mai bine dezvoltată pe măsură ce planul de reabilitare auditiv-verbală se derulează și favorizează obținerea unui scor ridicat, întrucât toate probele EARS se bazează pe ascultare. Apetitul pentru comunicarea verbală, precum și caracteristica de a fi sociabil influențează pozitiv dezvoltarea limbajului verbal
Factorii ce influen?eaz? evaluarea formativ? a profilului auditiv-verbal la pre?colarii cu deficien?? de auz by Mihaela Coca () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84066_a_85391]
-
în numele eidos-ului oamenii pot face impostură, dar asta nu mă împiedică să caut și să văd eidos-ul. Bochenski rămâne însă prins la nivelul intelectului care separă și care apoi nu mai este capabil să unifice părțile; el rămâne la autoritatea epistemică și la cea deontică, și nu vede că sursa comună amândurora, sursa care le investește ca autoritate este rațiunea. Îi reproșez deci lui Bochenski că vorbește nu de autoritate, ci de autorități, așa cum europenii vorbesc de libertăți și nu de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atent la trecerile bruște între autori atât de diferiți, cum ar fi Jean Baudrillard și David Chalmers. Uneori autoarea pare că încearcă să cartografieze prea amănunțit o dezbatere teoretică de culise și uită să mai urmărească implicațiile publice de tip epistemic sau etic ale problemei. Dar, fiind vorba de un studiu cultural, rigoarea „aseptică“ ce s-ar aplica filosofiei, sau științelor cognitive, nu-și are rostul aici. Dincoace de bine și de rău E admirabil traseul făcut în jurul conceptului de virtualitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
raționamente, ci împrumută expresii, prefabricate întregi de gândire, pe care doar le debitează, fără să priceapă ce se întâmplă în mintea lor: Nici femeia nu știe ce se întâmplă cu adevărat în capul ei (CTP). d) Proba indubitabilă a incapacității epistemice femeiești este aceea că femeile nu au făcut nimic în istorie: De la sine înțeles, istoria este privită ca o istorie a bărbaților. Bărbații fac filosofie, știință, istorie, politică. Bărbații inventează, decid, greșesc sau câștigă. Femeile doar îi însoțesc. Enunțul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Eva este cel dat de Adam părții femeiești a umanității după cădere și nu de către Dumnezeu. De atunci a început practic, în tradiția iudaică, istoria patriarhatului. Bărbatul ia femeia în stăpânire în primul rând prin numire. O delegitimează ca autoritate epistemică. Puțin mai multă atenție dată spiritului Evangheliilor l-ar fi făcut pe Cristian Tudor Popescu și pe toți cei pe care îi seamănă în opinii să nu mai confunde sărăcia cu duhul cu prostia. Căci nu sărăcia în duh, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
fi făcut pe Cristian Tudor Popescu și pe toți cei pe care îi seamănă în opinii să nu mai confunde sărăcia cu duhul cu prostia. Căci nu sărăcia în duh, în sens de modestie intelectuală, umilință, măsură, lipsă de trufie epistemică o are în vedere autorul articolului „Femeia nu e om”, ci prostia în cel mai neechivoc sens. Dacă autorul crede ceea ce a scris, îi propun să facă o organizație puternică, proporțională cu influența sa mediatică, în care să coaguleze sexiștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
a unei dureri pozitive: faptul de a conține și naște o ființă, faptul de a hrăni din trup, faptul de a trăi timpul ciclic. Acest gen de experiențe, de la care orientările actuale vor să constituie o nouă perspectivă de abordare epistemică, etică, politică și care să se constituie în sursă de reevaluare a valorilor, sunt specific femeiești. Mai mult, genul acesta de experiențe poate să producă, după părerea mea, relații diferite pe care noi le avem cu cealaltă lume pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
care vorbesc cele care administrează în cea mai mare măsură viața noastră cotidiană. La noi, cultura este misogină nu numai pentru că vorbește destul de disprețuitor despre femei, ci și pentru că nu le ascultă. Femeile nu sunt ascultate public, nu au autoritate epistemică, nu au autoritate culturală recunoscută. Sau, ca să aibă autoritate culturală, trebuie musai să imite felul de a vorbi al bărbaților. În momentul în care ți-ai însușit genul acela de limbaj, ți se poate spune: „Bine ai venit în club
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cultivăm de toate”, extins în lumea intelectuală: „noi știm de toate” și în lumea civico-politică: „noi facem de toate”. Cu alte cuvinte, avem mereu așteptarea ca cineva, câțiva oameni să se identifice cu o problemă de care să se ocupe epistemic, etic, civic, politic. Așa devenim generaliști în cel mai bun caz, „lăutari”, în cel mai frecvent caz. Prin urmare, răspunsurile mele vor fi puțin brutale. Nu știu să existe, conștientă de sine, o mișcare feministă românească semnificativă dincolo de granițele producției
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
University, 2005), „Politicile publice și antreprenoriatul politic”, în F. Bondar, Politici publice și administrație publică (Polirom, 2007), „Școală de la Bloomington: O abordare integrată a dezvoltării” (împreună cu Aură Matei), Oeconomica, 2009, „Instituționalism, the Economic Institutions of Capitalism, and the Romanian Economics Epistemic Community” (împreună cu Dragoș Paul Aligică), în L. Kovacs, V. Laszlo (eds.) Capitalism from Outside? Economic Cultures în Eastern Europe after 1989 (Institute for Human Sciences, Viena, 2012). MIRCEA TECA este profesor de matematică la Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din București
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu, Iris-Patricia Golopenţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1753]
-
se mai poate oare vorbi de oscilație în momentul în care cele două ipostaze etico-ontologice pe care le-am definit anterior ne apar a fi, în cazul Japoniei, vidate de conținut (ceea ce le face, simultan, inoperante din punct de vedere epistemic)? Voi încerca să detaliez în cele ce urmează. De fapt, Japonia și-a pierdut caracterul religios (care, s-o recunoaștem deschis, n-a fost niciodată prea pronunțat), extras dintr-o osmoză a shintoismului animist și a budismului zen contemplativ. Continuând
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
manageri și lideri în privința comportamentului lor în organizații. Desigur, situația ideală este cea în care managerul unei organizații (posesorul funcției, al autorității deontice, așa cum veți citi în capitolul despre autoritate) este recunoscut de grup și ca lider al organizației (autoritate epistemică). În această situație comportamentul managerului este unul de lider și diferențele încetează să existe. Tabelul următor este mai degrabă orientativ, cuprinzând un set de criterii pentru a analiza în ce măsură o persoană are un stil de conducere mai apropiat de al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
acest caz, domeniul (D) constă în regulile de funcționare ale organizației sau în directive. Autoritatea deontică este autoritatea persoanei numite și este fundamentată pe reguli și regulamente care trebuie acceptate ca adevărate pentru simplul fapt că ele sunt oficiale; Autoritatea epistemică este autoritatea specialiștilor (în limba greacă, episteme înseamnă știință, cunoștințe), a profesioniștilor, autoritatea științei (Bochenski, 1992, pp. 52-53). Este autoritatea persoanei ale cărei afirmații în legătură cu un anumit domeniu sunt considerate corecte. Ea trebuie obținută și menținută prin aserțiuni corecte (decizii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
prin aserțiuni corecte (decizii corecte, soluții, cunoștințe exprimate, date, informații etc.; Pornind de la acest lucru, un manager, purtător al autorității (P) deține autoritatea deontică (D) asupra unui subordonat (S) (deoarece regulamentele sunt „acceptate” de subordonat), dar pentru a obține autoritatea epistemică (E), el trebuie să fie corect în aserțiunile sale cu privire la un domeniu sau altul. Un bun manager nu va fi învestit cu încredere și urmat de către subordonați doar datorită poziției sale; el trebuie să devină credibil ca „manager”, dar și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
menținerea sau construcția relației de autoritate este realizată prin decizii dovedite ulterior a fi corecte. Deciziile greșite, incorecte, fac să înceteze relația de autoritate. Un manager este cu atât mai bun cu cât deține și autoritatea deontică și pe cea epistemică, cu alte cuvinte este numit în poziție și are competența dovedită și recunoscută pentru postul respectiv. Transferul de autoritate Autoritatea poate fi transferată, dar numai autoritatea deontică poate fi transferată/delegată către altă persoană (P1). Autoritatea epistemică nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
și pe cea epistemică, cu alte cuvinte este numit în poziție și are competența dovedită și recunoscută pentru postul respectiv. Transferul de autoritate Autoritatea poate fi transferată, dar numai autoritatea deontică poate fi transferată/delegată către altă persoană (P1). Autoritatea epistemică nu poate fi transferată deoarece fiecare persoană trebuie să își dovedească propria competență într-un domeniu (D) subiectului (S), pentru a fi acceptat, recunoscut ca autoritate de către (S). Transferul de autoritate nu reprezintă același lucru cu împuternicirea sau delegarea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
doar competența delegată, ca mai sus) este diferită de autoritate; este un termen care conține doar două elemente, un Posesor (P) și un domeniu (D); ea nu implică subiectul (S). Doar atunci când competența este recunoscută de către subiect ea devine autoritate epistemică (Bochenski, 1992). Cu alte cuvinte, cineva care este competent pe un domeniu (poate fi chiar genial!), dacă nu comunică celorlalți această competență nu poate fi recunoscut drept autoritate. Este cazul celor introvertiți, blazați, care poate știu multe, dar nu arată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
istorie deține autoritatea în istorie) și încearcă să se comporte ca o autoritate în alte domenii (de exemplu, în domeniul desenelor animate, într-o discuție cu elevii sau în domeniul muzicii agreate de adolescenți), acesta este un abuz de autoritate epistemică legată de domeniu. Un abuz similar, abuzul de subiect, poate fi legat de schimbarea subiectului (S) al autorității cu unul care nu are nici o relație de subordonare conform regulamentelor care confirmă o autoritate deontică; un astfel de exemplu ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]