1,343 matches
-
unghiuri variate, ea ne dezvăluie valori complexe, care dacă n-o înscriem dintr-o dată în sfera artei, atunci în imediata ei vecinătate, în istorie, în istoria literară, în mișcarea de idei a epocii. Epistola o putem trece în cadrul elasticului gen epistolar, care pentru mine semnifică mai mult o noțiune istorică decât estetică. Scrisoarea trebuie fixată în categoria ei proprie și înțeleasă modern, ca o operă, cu multiple posibilități de expresie. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Epistola ca literatură post festum, de
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM, DE AL.FLORIN ŢENNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360863_a_362192]
-
adevărații „provocatori” ai reflexelor: „Dacă vrei să mă vezi, nu trebuie să mă privești. Dacă vrei să mă înțelegi, nu trebuie să mă cunoști. În rest, e dreptul meu la tăcere.” Muzeul de păstrăvi - Scrisori din lazaret (2004) este un „epistolar al însingurării”, o carte în care metafora își sacralizează drumul spre desăvârșire: „Pe sub chiparoșii deznădejdii, viață, spune-mi, în piept ce m-apasă?” Cele douăzeci de poeme în proză cultivă rostiri și tăceri presărate cu îngândurări, incertitudini, bucurii, amăgiri, ispite
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
numai! *** Îi trimisesem domnului Petruțiu un exemplar al cărții mele, ce conținea și acest extras. Lansarea avusese loc la librăria Humanitas din Sibiu, unde l-am și pomenit, și de atunci s-a născut o corespondență splendidă între noi. Stilul epistolar al dlui Petruțiu este absolut remarcabil. Scrie frumos de mână, dar mai ales din suflet. Pe mine mă cheamă Draga Babului, sau Soriță, în stil pur săliștenesc. Deși are 95 de ani, este avid de participări și noi începuturi, ba
ESENŢĂ DE SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363713_a_365042]
-
mai ales, romanul-foileton al Artelui Textual, titulat, acela, „Brazde peste haturi“ revisited) Paralela 45 Gheorghe Ceaușu, Lumea ca spectacol, spectacolul ca lume Livius Ciocârlie, Cartea cu fleacuri Constantin Virgil Negoiță, Martori apropiați Polirom Vasile Ernu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc Ștefan Lemny, Cantemireștii. Aventura europeană a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea Aurora Liiceanu, La taifas Aurora Liiceanu, Patru femei, patru povești Aurora Liiceanu, Rendez-vous cu lumea Norman Manea, Curierul de Est. Dialog cu
2011 de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349603_a_350932]
-
formală, toate instanțele personalității noastre (corp, faptă, reflexivitate, gestică). Andrei Pleșu, în Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste propune, în fond, prin acest dialog cu textele sacre, o „nouă stilistică edificatoare”, despre care el însuși vorbea, într-o scrisoare din Epistolar. Tipul de cunoaștere pe care îl ilustrează pildele biblice nu ține de resorturile gândirii speculative, ci își extrage, mai degrabă, substanța cognitivă din orizontul de experiențe ale ființei, având drept țintă buna orientare și conduită în viață. Andrei Pleșu interoghează
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
o particularizează în felul său prin Cuvântul ales, captivant, revelatoriu: „Doamne, cât suflet risipit ca să cioplesc un singur Cuvânt... Câte splendori ucise ca să nu devină Cuvinte... Ca să pătrunzi în tăcere, câte ispite întoarse din drum!” Muzeul de păstrăvi este un „epistolar al însingurării”, o carte în care metafora își sacralizează drumul spre desăvârșire: „Pe sub chiparoșii deznădejdii, viață, spune-mi, în piept ce m-apasă?” Aflăm din Istoria adevărată, după Lucian din Samosata, că „aici, la ceas sorocit, gândurile poeților se întrupează
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
naștere și 130 de la trecerea în neființă- Când rostim numele scriitorului rus Feodor Mihailovici Dostoievski, imediat ne ducem cu gândul la marile sale romane: Crimă și pedeapsă, Idiotul, Frații Karamazov, însă pe lângă acestea autorul se afirmase mai înainte cu romanul epistolar Oameni sărmani ( 1845- 1846), despre care Bielinski scria:” un talent neobișnuit, original, care dintru început, de la prima lui operă, s-a desprins categoric din pleiada scriitorilor noștri, mai mult sau mai puțin tributari lui Gogol în ceea ce privește orientarea și specificul lor
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350945_a_352274]
-
în permanentă căutare prin care încerca să găsească soluții la problemele nodale ale unei epoci de crepuscul al feudalismului rus, peste care se grefau puternic și brutal formele noilor relații capitaliste.era perioada când se afirmase în prima sa operă-romanul epistolar Oameni sărmani. Această latură psihologică a realismului dostoievskian era aceea care deschidea o nouă pagină în istoria literaturii ruse. Atât Nekrasov și mai cu seamă Bielinski au salutat cu entuziasm apariția acestui scriitor, care pătrundea “în străfundurile sufletului omenesc “, aducând
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350945_a_352274]
-
Una dintre femeile importante în epocă, nu doar celor apropiați, a fost soția poetului Octavian Goga, Veturia. De reținut poate, că fiecare dintre cei doi era la a doua căsătorie. Prima dragoste a poetului, despre care aflăm dintr-un dosar epistolar întocmit de universitarul sibian Ilie Gutan, ar fi fost Aurelia Rusu, o tânără de 18 ani, elevă la Seminarul pedagogic din Blaj, dezmierdată blajin prin formula „gingașa surioară“. O altă iubire, Adelina Olteanu-Maior, constituie și ea un moment de referință
IUBIRILE SCRIITORILOR 2 de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345704_a_347033]
-
Veturia Goga Una dintre femeile importante nu doar celor apropiați, a fost soția poetului Octavian Goga, Veturia. De reținut poate, că fiecare dintre cei doi era la a doua căsătorie. Prima dragoste a poetului, despre care aflăm dintr-un dosar epistolar întocmit de universitarul sibian Ilie Gutan, ar fi fost Aurelia Rusu, o tânără de 18 ani, elevă la Seminarul pedagogic din Blaj, dezmierdată blajin prin formula „gingașa surioară“. O altă iubire, Adelina Olteanu-Maior, constituie și ea un moment de referință
OCTAVIAN SI VETURIA GOGA de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345718_a_347047]
-
steinhardt-ian este folosirea persoanei a I-a plural cu referire la sine, în loc de persoana a I-a singular, gest de reverență și curtoazie, caracteristic unei persoane bine crescute, al cărei cod etico-moral și de bune maniere, este desăvârșit. Continuând interviul epistolar, Nicolae Băciuț îi solicită părintelui de la Rohia să-i vorbească despre cea mai îndepărtată imagine a copilăriei sale, iar acesta îi evocă imagini din primii ani de viață, chipurile părinților, al tatălui, a cărui trăsătură principală de caracter era curajul
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356206_a_357535]
-
erotice, tribulații savante și rațiocinări, asociate unui simulacru de ambianță conform cu mediul lor de proveniență. Totul apare ca și cum imageria ajutătoare din fundal ar servi unei nevoi irepresibile de autentificare și circumstanțiere, respectiv unei abordări de domeniul diarismului sau de tip epistolar : „Am toate motivele să-ți răspund / pentru că momentul prezent este așa cum este/.../ și cel mai bine vezi cu ochii altuia / cum se-ntoarce gîndul meu spre tine,/ de data asta chiar port podoabe și mirodenii / întocmai ca un personaj din
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
numeroase studii și articole în reviste românești și străine. Poate că cea mai seducătoare ipostază a lui Constantin Noica este aceea socratică, a înțeleptului care trăiește - transfigurat și transfigurator - prin discipoli. În deceniul în care apăreau „Jurnalul de la Păltiniș” și „Epistolarul”, Andrei Pleșu publica - mai întâi fragmentar, în anul 1987, în „Viața Românească”, apoi integral, la Editura „Cartea Româneasca” (1988) - un eseu datorat, mărturisește autorul însuși, maestrului: „Dacă nu l-aș fi cunoscut, n-aș fi putut scrie această carte. Dacă
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
vă interesează mai mult (am ghicit, nu?), îmi exprim convingerea că veți avea plăcerea să faceți un salt uriaș pentru a ajunge „La frontierele timpului”, adică acolo unde să puteți înțelege că este vorba de un „prim tom al dialogurilor epistolare în coautorat”, având ca protagoniști pe scriitoarea Maria Cozma și eruditul profesor Vasile Popovici. Veți avea ocazia, potrivit aprecierii domnului N. N. Negulescu - Membru Corespondent al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe, autor al acestei cronici literare, ce poate prefața volumul
MULŢUMIRI ŞI FELICITĂRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354921_a_356250]
-
descrie situații și întâmplări pe care ea le vede aievea. Și aici, subliniem încă o dată capacitatea scriitoarei de a fuziona realul cu imaginarul, ca-n starea de semi-trezie. O carte din scrisori. Procedeul nu e necunoscut, s-au văzut romane epistolare care recompun intrigi și acțiuni cât se poate de veridice, mai ales că tot ce se relatează în scrisori nu e de domeniul fanteziei. Susținută de un ritm interior, care din scrisori este rezultatul unui travaliu care a ținut 11
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
Cât despre jurist, gândesc așa: că dreptul nu se confundă cu morala, contrar celor afirmate de profesorul George Ripert în La regle morale dans les obligations civiles”. Cât se poate de succint, în trei cuvinte, Nicolae Steinhardt în mărturisirile sale epistolare către Nicolae Băciuț caracterizează viața literară a primei jumătăți a secolului trecut, așa cum a perceptu-o el, ca tânăr autor: „-- Prin libertate, autenticitate, toleranță. Nu vreau să idealizez, să mă număr printre acei bătrâni care tot spun că numai vremea tinerețelor
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
atenție, acoperiți de praful abraziv, de funingina și de noroiul anilor, ne privim și cred că amândurora ne pare foarte bine că nu ne-am căsătorit. Ei, fericirea, cum zice Proust, e cel puțin pentru unii oameni, o eroare”. Mărturisirile epistolare sunt presărate cu scrisori ale amândurora, adevărate documente literare. Pentru frumusețea și valoarea ei inestimabilă, simțim nevoia de a reda aici integral, un document care trebuie să fie citit de către toți aspiranții la nemurirea literară, text care îi aparține Monahului
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
despre Goya”. Un foarte frumos crez artistic este formulat în stilul steinhardt-ian privitor la actul creației. „-- Ce înseamnă pentru oricine, cred: fericirea și efortul. Mai întâi: clipele ori ceasurile ori zilele de panică, apoi cele de euforie.” Din aceste confesiuni epistolare aflăm amănunte inedite despre munca redacțională la cele mai prestigioase reviste ale vremii: „Vatra”; „Echinox”, „Viața românească”, „Tribuna”, ș.a. Textul de față conține și un text omagial alcătuit în 29 iulie 1992, când omul de cultură N. Steinhardt ar fi
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
a-mi răspunde la câteva întrebări pe care să i le trimit în scris. Și N. Steinhardt s-a ținut de cuvânt, căci cuvântul lui n-a îngăduit niciodată minciuna, compromisul. Mai mult, atunci când i-am cerut ca dialogul nostru epistolar, oricât ar fi fost el de ciuntit de cei care vegheau la (ne)liniștea regimului comunist, să se transforme într-o carte, a acceptat cu sfiiciune - nu putea concepe, în milostivenia și generozitatea sa, că ar putea refuza pe cel
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
la gânduri, și la insomnii... Presimt iar norii negri, ce o să apară, În noaptea fulgeratelor melancolii. Prin gaura ozonului, o lină semilună Mi-ar stinge sarea amânduror amigdale, Să tac, cum e tăcerea când e bună, Alerte fie numai umbrele epistolare. Abia, dacă voi fi pe mâine mai ușoară, Ca pana unui zeu, pe fila unui schit, Și- n vis, abia, de voi veni, interioară, Și numai cineva de m-ar fi învelit... Cu un : Abia de te mai cred, că
ABIA, DACĂ VOI FI PE MÂINE MAI UŞOARĂ... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370881_a_372210]
-
celuilat poet aflat în depărtare. Această încredere aduce o notă de relaxare meditativă, securizantă, care asigură o lectură participativă. Poeții scapă de capcana dorinței de a fi înțeleși, dialogul liric ocolește explicativul .. cei doi par a reinventa în modern, stilul epistolar din alte vremuri, în care se împărtășeau emoții și experiențe lirice într-o complicitate a supraviețuirii mai presus de viețuire. " Dialogul nu este neapărat deterministic ci un generator de idei, conotații sau reflexii care duc firul poeziei mai departe până la
BOOKFEST, 3 IUNIE 2016, LANSARE DOUĂ CĂRȚI, COLAJ POETIC de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371022_a_372351]
-
mai adânci ale lucrurilor și întâmplărilor ce par la prima impresie insignifiante”. Dificil de clasat într-o categorie literară fixă, autoarea încredințează o maree de gânduri care o conduc la un gen pe care l-am putea califica drept de epistolar elegiac : “Lacrima pământului înrobește. Lacrima dimineților libertate dăruie... Nimic din ce este azi nu mai este. Odată pomenit a trecut. Azi este deja un ieri. Numai răsuflarea secundelor rămâne în tâmplă, restul fuge odată cu strănutul. Candela lotusului stă de veghe
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
uimire de angrenajul universului, fie că e vorba de viață ori de moarte. De aici, o salutară înclinație spre reflecție, spre pătrunderea în resorturile mai adânci ale lucrurilor și întâmplărilor ce par la prima vedere insignifiante. Voltaire a adus genul epistolar la strălucire, în acest sens, genul devine pretextul de a exprima curajos manifeste politice ori diverse forme de proteste, sau convingeri intime. Autoarea dovedește și o bună cunoaștere a anumitor texte ale Noului Testament, unde diverse Epistole (ex. Apostolul Pavel
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
lucrare scrisă în limba franceză, Précis de décomposition, distinsă în 1950 cu premiul „Rivarol”. A locuit la Paris în Cartierul Latin, ducând o viață destul de retrasă și cultivând darul conversației cu numeroși prieteni, în corespondență dovedindu-se un remarcabil autor epistolar. Epuizând încă din tinerețe interesul pentru filozofia de catedră, Cioran s-a consacrat unor cugetări profund personale: „N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzațiilor mele”, consemnează mai târziu. A început prin a fi un gânditor obsedat de sentimente
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
cu noroc, sau Popa Tanda. Atât Caragiale în corespondența căruia descoperim nevoia de dialog, legat de cârciuma din Ploiești, sau la Gib Mihăescu abordând probleme de cultura viței de vie, de pe Dealul Viilor din Drăgășani, scriitorii în postura lor de epistolar nu izbutește întotdeauna să-și ignore condiția lor de artiști, de personae deprinse a se adresa unui public. Această observație a subliniat-o george Călinescu în genul epistolar, în volumul Scriitori străini apărut la E.L.U, 1967: “Scrisoarea în general
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353846_a_355175]