1,345 matches
-
teoriei generale expuse aici. Tezele dezvoltate în Les textes: types et prototypes (1992) fac obiectul unei părți din capitolul 5. Ele au fost completate de reflecții asupra gradului de tipicitate a secvențelor, asupra gradelor de narativitate ale poemelor, asupra genurilor epistolare, ale instrucțiunii și sfatului pe care sper să le reiau într-un volum care va fi urmarea acestuia. Mi-am limitat expunerea, prezentînd aici numai bazele analizei textuale a discursurilor. Aceste baze permit totuși propunerea unei alternative la explicarea tradițională
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cu cea a textelor dialogale-conversaționale: găsim secvențe fatice de introducere și încheiere, pe de o parte, și segmente tranzacționale care formează corpul scrisorii, pe de altă parte. Vom distinge deci, foarte simplu, următorul plan de text de bază al formei epistolare: Facultative și mai mult sau mai puțin dezvoltate, părțile unui plan de text <2> și <4> sînt zone discursive de tranziție (introducere-pregătire și concluzie-încheiere) între momentele ințial <1> și final <5> cu dominantă fatică, și corpul scrisorii propriu-zis <3>. Ele
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
două rînduri exclamative (Patria noastră [...] pentru a o salva!) formează o perorație <4> și în sfîrșit, Trăiască Franța! din final poate fi considerată o clauzulă <5>, urmată de semnătură și de adăugarea indicației de loc <1>. Amestecul planurilor retorice și epistolare confirmă extrema structurare a lui T63. Un sonet de Baudelaire: "Parfum exotique" Ca să dăm un alt exemplu de plan convențional, să examinăm un sonet de tip petrarchist din Florile răului. Compus din două catrene cu rime identice (A+b) și
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
repezit ca un turbat la bietul Miel, în codrul depărtat s-a dus cu el și l-a mîncat. (Trad. Aurel Tita, Ed. Tineretului, 1972: 31-32) Astfel, genurile poveștii și fabulei sînt narative (tip secvențial narativ de inserție) în timp ce genurile epistolare (cu sub-genurile: corespondență personală, administrativă, curierul cititorilor în presă etc.), interviul și teatrul pot fi considerate genuri conversaționale (tip secvențial-cadru dialogal de inserție), iar ghidul turistic ca gen cu dominantă descriptivă (tip secvențial-cadru descriptiv de inserție). Aceste fapte de dominantă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Faptul este adevărat pentru genul batjocurii sau al insultei rituale în "Ta mère..." (" ...[pe]Mă-ta...) studiate în Adam 1999 (pp. 157-173), pentru genurile sfatului și al incitării la acțiune (instrucțiuni, schițe de montaj, ghiduri de drumeții etc.), pentru genul epistolar: scrisoare de refuz la cereri de angajare, notificări de efectuare a unei plăți, dar și declarații de dragoste etc. Odată cu problema macro-actelor de discurs, ajungem din nou la ceea ce am spus în capitolul 1 și, în special, la ceea ce constituie
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Adam 1994: 211-214 (n.tr.). 9 Pentru un studiu al acestui final de discurs, centrat pe povestire, vezi Adam 1994: 255-271 8. 110Pentru un studiu sistematic al planurilor de texte ale anumitor genuri, trimit la Adam 2001 și, în legătură cu genurile epistolare, la Adam 1998. 1 11 2 212Pentru o analiză detaliată a structurării periodice și secvențiale a acestui poem, vezi Adam 2002: 8-11. 3 13 4 514 5 15 1 216Vom adopta mai departe abrevierile următoare: PS = perfect simplu, PA = "trecut
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
primul roman «de idei» românesc” (G. C. Nicolescu), este o compunere heteromorfă. Scrierea conține două părți, cea secundă se subdivide iarăși dual, raliind un jurnal (Însemnările bătrânului) și un grupaj de cugetări (Măsura dreaptă a vieții). Prima secțiune e construită epistolar, de unde și subtitlul Scrisori romane. Tânărul Mircea M. corespondează din Roma cu Filip A., vârstnic proprietar rural, ambii scriind într-un stil protocolar, cu toate că (se deduce abia spre final) sunt tată și fiu. Ei se angajează într-o cordială polemică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Nițescu, Atitudini, 7-24; Țeposu, Viața, 35-45; Adam, Planetariu, 6-70; Cornea, Itinerar, 212-241; Dobrescu, Foiletoane, III, 152-160; Cosma, Geneza, 105-114; Craia, Orizontul, 64-71; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Iosif Sava, Muzica și literatura, București, 1986, 208-228; Al. Săndulescu, Duiliu Zamfirescu și marele său roman epistolar, București, 1986; Negrilă, Însemnări, 54-74; Vasile, Conceptul, 147-150; Al. Săndulescu, Pe urmele lui Duiliu Zamfirescu, București, 1989; Negoițescu, Ist. lit., I, 119-121; Ornea, Înțelesuri, 91-96; Lăzărescu, Prezențe, 107-121; Dicț. analitic, I, 42-43, II, 218-220, 254-257, III, 154-156, 381-384, IV, 212-215
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
personaj (eroul unei scene), ori a unui martor colectiv, de tipul „babelor” (din Slăveni etc.), ori a lui Popa Claie, cel care consemnează diverse evenimente într-un „călindar”, continuat după moartea sa de țârcovnic (acesta se adresează mortului, în stil epistolar, cu sfaturi, reproșuri, rugăminți, în pagini de un pitoresc plin de umor). Romanul, bine scris, are meritul - asemenea unora dintre poveștile lui Ion Creangă - de a reface, autenticitatea (mai ales lingvistică) a satului vechi românesc. Alte romane, Dincolo (1978) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288467_a_289796]
-
cenzurate ale lui Tudor Vianu, a alcătuit și o ediție completă din Dicționar de maxime comentat (1997). Prin cercetări întreprinse în biblioteci din Germania, ca și în reviste românești ale exilului, istoricul literar a identificat scrieri, documente literare și fonduri epistolare aparținând lui Grigore Nandriș, Pamfil Șeicaru și Alexandru I. Philippide, fructificate în ediții de mare interes politic și cultural. SCRIERI: Opera lui Mihail Sadoveanu, București, 1986; Lucian Blaga printre contemporani, București, 1987; Romanul vieții lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, București, 1990
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
Pentru a sesiza schimbările din secvențele tranzacționale, criteriul tematic poate reprezenta un reper. Vom schimba deci secvența tranzacțională schimbând de fapt subiectul (vom oferi un exemplu în acest sens în paginile ce urmează). Să notăm, în treacăt, că structura schimburilor epistolare este creată în raport cu definiția textului conversațional care a fost enunțată mai devreme. Dialogul construit în absența fizică a interlocutorului, poate fi un model pentru scrisoare, ea prezintă mărci ale asemănării cu acesta. Într-adevăr, formulele de adresare și de salut
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Nicolae Gane, Iași, 1993; Mihai Codreanu, Blestemat la neuitare, Timișoara, 1996; Ștefan Vasiliu, Darul duhovniciei, Iași, 1997; Iași, orașul din inimă, pref. Al. Zub, Iași, 1999 (în colaborare cu Iolanda Vasiliu, Liviu Constantin Rusu și Olga Rusu); Cezar Petrescu, Georgetta (epistolar inedit), Iași, 1998 (în colaborare cu Dumitru Vacariu); Costache Conachi, Visul amoriului, pref. Emil Iordache, Iași, 2000; Alexandru Vasiliu-Tătăruși, Lunga și amara pribegie, Iași, 2001 (în colaborare cu Dumitru Vacariu). Repere bibliografice: Cezar Ivănescu, Lucian Vasiliu, LCF, 1981, 10; Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
lumii, provocând două răspunsuri extrem de interesante pentru tema prezentei lucrări. Epistolele datează din 418 și 419, adică din perioada episcopatului la Hippona. Augustin se află la primele tatonări în domeniul eshatologiei, dar o bună parte a rezultatelor expuse în reflexiile epistolare vor fi reluate și dezvoltate ulterior, în De ciuitate Dei. Epistolele 197 și 199 au numai o legătură indirectă - dar de o reală importanță - cu tema Anticristului. Ele iau în discuție data parusiei și apariția adversarului eshatologic pe pământ. Inițial
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Israel. Ieremia vorbește aici de o perioadă de șaptezeci de ani. Gavriil, trimisul lui Iahve, interpretează cei șaptezeci de ani ca fiind în realitate „șaptezeci de săptămâni de ani” (70 x 7). Acest text profetic se află la originea schimbului epistolar dintre Hesychius și Augustin. Cel din urmă raportează profeția veterotestamentară la un eveniment deja împlinit (ego enim maxime illud de Hebdomadibus Danielis secundum tempus quod iam transactus est, intelligendum puto). În privința celei de‑a doua parusii, el își exprimă convingerea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
I.C. Chițimia, București, 2001 (în colaborare); Ion Barbu, Opere, I-II, pref. edit., Cluj-Napoca, 1997-1999, Opere, I-II, introd. Eugen Simion, București, 2000; Liviu Rebreanu, Opere, I-III, pref. Eugen Simion, București, 2001 (în colaborare cu Ilderim Rebreanu); Pamfil Șeicaru, Epistolar. Scrisori din exil, București, 2001 (în colaborare cu Sergiu Coloșenco), Politica istorică a României, București, 2002; Nichita Stănescu, Opere, I-V, introd. Eugen Simion, București, 2002-2003; G. Bacovia, Opere, introd. Eugen Simion, București, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Documente Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286334_a_287663]
-
Constanța Buzea, Sărbătoare și limb al identităților, AFT, 1988, 12; Ioan Holban, „Liniștea aerului”, CL, 1989, 5; Mariana Ionescu, Consecvența poetului și îmblânzirea lumii, „Carnet literar”, 1999, 9; Octavian Soviany, O teroare a frigului, LCF, 1999, 32; Aurelian Titu Dumitrescu, Epistolar târziu, București, 2003, 83-117. M.In.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
privințe inedită asupra marelui critic. Pentru prima dată N. explică aici câteva dintre contradicțiile evoluției spirituale a lui E. Lovinescu, identificând în „simbolism” sâmburele originar al criticii sale. Dar volumul cel mai spectaculos din deceniul al optulea rămâne Un roman epistolar (1978), cuprinzând corespondență cu Radu Stanca și unde, pe lângă subtilele pasaje referitoare la un singular amor intelectualis din literatura română, abundă fragmente de o formidabilă eclatanță intelectuală. Cele mai vii și mai pline de promisiuni aparțin anilor ’46-’47, când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
de Tyaormin, București, 1969; E. Lovinescu, București, 1970; Însemnări critice, Cluj, 1970; Lampa lui Aladin, București, 1971; Moartea unui contabil, București, 1972; Engrame, București, 1975; Analize și sinteze, București, 1976; Viața particulară, București, 1977; Ion Negoițescu - Radu Stanca, Un roman epistolar, București, 1978; Alte însemnări critice, București, 1980; În cunoștință de cauză. Texte politice, Cluj-Napoca, 1990; Istoria literaturii române, I, București, 1991; Scriitori contemporani, îngr. Dan Damaschin, Cluj-Napoca, 1994; Straja dragonilor, îngr. și pref. Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1994; Traversarea Cortinei. Corespondență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
Lucian Blaga (către Tudor Vianu, inedit, 5/1972), C. G. Jung și Gaston Bachelard (către Mircea Eliade, 2-3/1978), Goethe, Marcel Proust (către Marta Bibescu, inedit, 7/1971), André Malraux, Virginia Woolf, Paul Valéry, Panait Istrati, Samuel Beckett, precum și dialogul epistolar dintre André Gide și Marcel Proust (6-7/1971). În consens cu preocuparea de a menține o permanentă legătură cu scriitori și artiști de peste hotare, sunt consemnate declarații ale unor oameni de cultură, oferite în exclusivitate revistei: J. L. Borges, Alberto
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
vieții” și operei. Traducătorul s-a remarcat îndeosebi prin tălmăciri din lirica greacă modernă. A abordat, în ultima vreme, cu succes, și genul memorialistic, evocându-și cu deosebire cariera diplomatică. Un volum intitulat Monologuri paralele (1999) și cuprinzând un dialog epistolar cu Monica Anton dezbate probleme la ordinea zilei în anii ‘90. SCRIERI: Cincisutistul, București, 1952; Cu sufletul deschis, București, 1954; Tânărul mecanic, București, 1954; Balada împușcaților, București, 1955; Cântecele pământului natal, București, 1956; Orele cântatului cu copiii satului, București, 1956
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
ortodoxie românească, Cluj-Napoca, 1997; Ion Brad, Monica Anton, Monologuri paralele, București, 1999; Al doilea suflet, București, 2000; Ambasador la Atena, I-IV, pref. Dumitru Preda, București, 2001-2003; Avatarurile diplomației, București, 2002; Mamei, dincolo, București, 2002; Mircea Zaciu, Ion Brad, Dialog epistolar, îngr. și pref. Maria Cordoneanu, București, 2003. Traduceri: Létay Lajos, Versuri alese, București, 1955, Casă nouă, București, 1959; Jancsik Pal, Micul Joșca, București, 1962; Nikolai Zidarov, Versuri,București, 1971 (în colaborare cu Al. Andrițoiu și Ion Horea); Chistos Xanthopoulos-Palama, Călătorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
de cărturari selectate și dezvoltate sub regimul de "democrație socialist-națională", cultura people-ară intra în acțiune. Sursa era autorizată pentru că era însăși Autoritatea (Șefa Supremă Comună, proaspăt înscăunată după un happening democratic, pe față adulată...), de care era legată prin ombilicul epistolar. Toți mediologii știu însă că orice act relatat (iar unul calificat drept violent cu atât mai mult) capătă semnificație prin cadrajul semantic și prin crearea unui éclairage stilistic (engl. lighting, a nu se confunda cu lifting, specific scriiturii universitare la
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
al istoriei literare și culturale, corespondența autorilor din toate epocile aduce importante informații privindu i nu numai pe cei implicați în actul comunicării, ci și la contextul cultural, social, politic, istoric. Fie că este de natură personală sau profesională, textul epistolar trimis și receptat are un conținut și niște funcții bine definite, constituinduse într-o bogată sursă documentară, așa cum au demonstrat numeroasele cercetări făcute de-a lungul anilor. Alături de jurnal, memorii, interviuri, corespondența joacă un rol primordial în revelarea unor aspecte
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
al nedesăvârșirii. Ar putea fi o scuză faptul că toate textele reproduse aici sunt, în sens literal, niște elucubrationes theologicae? Rezultat al unor insomnii netratate, născute din dialogul cu prietenii din vremea studenției, aceste schițe depășesc rareori limitele unor contingențe epistolare. Bufnița din dărâmături își propune redescoperirea tonului profetic în ambientul urban al teologiei. Pe acest drum, provocarea unor prejudecăți postbizantine și a unor reflexe pietiste s-a dovedit inevitabilă. Printr-un spontan efect retoric, multe dintre eseurile de față n-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
către adevărata și singura noastră cetate: Ierusalimul ceresc. Asceza mărturisirii creștine. Scrisoare către un prieten de departetc "Asceza mărturisirii creștine. Scrisoare către un prieten de departe" Poate că, în afara conversației libere, nu există pentru confesiuni o gazdă mai bună decât epistolarul. În scrisori se dezlănțuie cu ușurință și în abundență întrebări imprudente, neliniști sacre și dragostea îndrăzneață de adevăr. S-ar părea că pentru reabilitarea tradiției antice a „disputațiilor” publice am avea nevoie de o redefinire a categoriilor moderne de „public
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]