681 matches
-
cu acolitul, psalmul 23 (24). Preotul strigă: „Ridicați, boieri, porțile voastre, și va intra Împăratul Măririi!”. Acolitul întreabă: „Cine este Împăratul Măririi?”, șamd. După cele trei perechi de replici, se cântă troparul „Christos a înviat”, până ce toți sunt în biserică. Epitaful se așază pe altar, artoforul se bagă în chivot, și se trece la canonul sfântului Ioan din Damasc. Pentru sfințirea mâncărurilor și a coșurilor se sfințește apă nouă. Această sfințire a apei are o însemnătate deosebită. Înainte de introducerea ritului bizantin
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
mare valoare artistică, sculptura fiind opera lui Anghel Dima din București. Pardoseala este din parchet. Acoperișul din tablă. Pridvorul închis, construit mai înalt decât restul bisericii, are în partea superioară un rând de firide nepictate. Biserica Adormirea Maicii Domnului adăpostește epitaful Mântuitorului brodat de maica Antonina în 1865, 85 de strane, policandrul și sfeșnicele lucrate în 1928 la fabrica de laminate din Brașov. În anul 1953 a fost adusă aici și instalată (funcționând un timp) moara de vânt. Ea a fost
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
rangul de Mare Vornic. În 1847 primește „diploma de boierie” de la domnitorul Gheorghe Bibescu ca semn de apreciere. Caracterul său, erudiția, activitatea politică și administrativă a acestuia îl impun ca pe unul dintre cei mai străluciți oameni ai epocii sale, epitaful scris de Ion Heliade-Rădulescu fiind grăitor în acest sens. Marele vornic Mihalache Cornescu moare la 17 martie 1863 fără urmași și este înmormântat la Mănăstirea Dealu, monumentul său funerar (ridicat de nepotul său, generalul Ioan C. Cornescu) fiind distrus în
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
Botoșăneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor și PS Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Hușilor. În diferite perioade, la Mănăstirea Văratec au viețuit mai mulți teologi și oameni de cultură. Printre aceștia sunt de menționat următorii: <poem>:""În singurătatea mănăstirii Ulterior, acest epitaf a fost înlocuit cu un altul, scris chiar de Veronica Micle. După cum mărturisea el mai târziu, pe atunci ""veneau multe personalități intelectuale, cum ar fi doamna academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga, devenită mai târziu Maica Benedicta, doamna Ștefana Velisar Teodoreanu, văduva lui
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
Micle (1850-1889). Acesta este singurul mormânt rămas din vechiul cimitir al mănăstirii, după ce osemintele din celelalte morminte au fost deshumate și depuse în osuarul de sub altarul Bisericii "Adormirea Maicii Domnului". Pe placa de marmură de pe monumentul funerar este înscris următorul epitaf în versuri: <poem>:""Și pulbere țărînă din tine se alege În prezent, această biserică este întrebuințată pentru pravila zilnică a călugărițelor. Biserica "Schimbarea la Față" a fost construită în perioada 1845-1847, prin strădania stareței Eufrosina Lazu, fiind sfințită la 2 noiembrie 1847
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
lui Constantin Roset iar doamnă a unui stăpânitor, om foarte bun, Mavrocordat, adică Constantin. Ecaterina, doamna lui Constantin Mavrocordat"“. Istoricul N.A. Bogdan menționează în monografia sa dedicată municipiului Iași că, în Biserica Mănăstirii Frumoasa, exista înainte de primul război mondial un "Epitaf" cusut în fire de aur și argint, unic, poate, în țară în privința bogăției și frumuseții sale. Este de semnalat și o "dveră" care datează din anul 1841, având o frumoasă broderie marginală în fir de aur pe catifea de culoare
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
limba italiană literară, argumentând necesitatea folosirii limbi italiene în literatură în locul celei latine în eseul "Della volgar lingua". În "Gli Asolani" (1505) tratează sub forma unui dialog tema iubirii platonice. Pietro Bembo este autorul unui mare număr de elegii, idile, epitafuri și ode, unele dintre ele cu un îdrăzneț caracter laic ("Priapus"). Casa lui din Veneția era un loc de întâlnire al artiștilor, literaților și persoanelor cultivate din protipendada venețiană. Pietro Aretino (1492-1556), originar din Arezzo, prieten al lui Tițian, se
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
În centrul pietrei sunt flori stilizate, iar la cele patru colțuri câte o rozetă. Textul inscripției este următorul: Această piatră au făcut-o și înfrumusețat-o pan Ștefan ceașnic și cneaghina sa Agrăina pentru (...)"" În inventarul bisericii se află un "Epitaf" brodat cu fir, având următoarea inscripție în limba greacă: ""S-a dat acest aer în sfânta mănăstire a sfinților mucenici Gheorghe și Ioan a Bârnovei de către roaba lui Dumnezeu Maria Ușeroaia spre pomenire ei și a părinților. 1671"" Mănăstirea Bârnova
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
o să mă vindece de toate durerile”. Când cineva din asistență i-a cerut să-și așeze capul pe butuc cu fața spre răsărit, Raleigh a răspuns : „Ce contează cum stă capul, dacă inima e la locul ei ?”, cel mai potrivit epitaf pentru favoritul căzut în dizgrație. A fost unul din primii oameni care a popularizat tutunul. După moartea lui, s-a găsit în celula sa un săculeț cu tutun pe care era scris în latină "Comes meus fuit in illo miserrimo
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
ca fiind „"ciocul în formă de cârlig al harpiei"”. Deși aveau caractere diferite, se pare că și soția sa s-au apropiat foarte mult unul de celălalt, chiar dacă nu a putut s-o educe precum o educase pe Jane. În epitaful său, scris de el însuși, Morus a elogiat-o pe Jane pentru cei patru copii, și pe Alice pentru că a fost o mamă vitregă iubitoare. A declarat că nu își poate da seama pe cine iubește mai mult, și și-
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
au fost făcute la zece ani după apariția romanului, ceea ce a făcut ca în memoria publicului să se încetățenească ideea că Apostol Bologa este aceeași persoană cu Emil Rebreanu. Astfel, pe piatra funerară de la Ghimeș - Palanca a fost scris următorul epitaf: „Aici odihnește Apostol Bologa - Emil Rebreanu, eroul romanului Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu”. Romanul "Pădurea spânzuraților" analizează drama sufletească a lui Apostol Bologa cauzată de conflictul între datoria convențională de ofițer și conștiința națională de român (adică sentimentul apartenenței la
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Reușita apărătorilor este folosită pentru a exemplifica avantajele pe care le oferă antrenamentul, echipamentul și folosirea corectă a terenului. Mai multe monumente au fost ridicate pe locul bătăliei antice. Simonides a compus o epigramă celebră, care a fost gravată ca epitaf pe o piatră comemorativă instalată pe vârful tumulului funerar al spartanilor la Termopile, pe același deal pe care ultimii dintre ei au murit. Piatra originală nu a fost păstrată, dar epitaful a fost gravat pe o nouă piatră instalată în
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
compus o epigramă celebră, care a fost gravată ca epitaf pe o piatră comemorativă instalată pe vârful tumulului funerar al spartanilor la Termopile, pe același deal pe care ultimii dintre ei au murit. Piatra originală nu a fost păstrată, dar epitaful a fost gravat pe o nouă piatră instalată în 1955. Textul, așa cum îl reproduce Herodot este: Această mostră a liricii grecești antice are forma unui cuplet elegiac. O traducere: La locul bătăliei mai există un monument modern, numit „monumentul lui
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
o coroană pentru regele Ștefan I al Ungariei, alta decât cea cunoscută ulterior drept Coroana Sfântă a Ungariei ( după o teorie aceasta din urmă a fost confecționată într-un atelier din Bizanț). Când a murit, la Roma în anul 1003, epitaful său poartă numele «Pastorul Universului». Gerbert a fost acuzat de către dușmanii săi că ar fi studiat artele magiei și astrologiei în orașele islamice Córdoba și Sevilla și chiar la Universitatea al-Karaouine din Maroc. Acest lucru a dat naștere la unele
Papa Silvestru al II-lea () [Corola-website/Science/302657_a_303986]
-
a anului 795, după un pontificat de aproximativ 24 de ani. Carol cel Mare a plâns atunci pierderea unui prieten și a unui părinte spiritual; a dispus ca pe lespedea de marmură a lui Adrian I să fie cioplit un epitaf de 19 versuri, lespedea în prezent este zidită în peretele din spate a porticului din Bazilica Vaticanului (cf. G.B. De Rossi, "L’ inscription du tombeau d’ Adrien I", în "Mélanges d’archéologie et d’histoire" de "L’Ecole française de
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
24 septembrie 366) a fost un papă al Romei din 17 mai 352. Despre viața lui dinainte de pontificat nu se știe nimic sigur; conform autorului Liber Pontificalis, era roman, fiul unui anume Augustus. Lui Liberiu îi este dedicat un lung epitaf care îi preamărește virtuțile și oferă câteva date biografice, care însă - după părerea unor cercetători - par să nu vorbească despre el, sau să-l confunde cu alt personaj. Păstorirea Bisericii de către a fost de la 17 mai 352 până la 24 septembrie
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
la mormântul său un mausoleu din marmură, aici aducându-se și rămășițele pământești ale lui Ion Negulici și ale preotului Atanasie Luzin. Constantin D. Aricescu i-a numit pe aceștia „Câteștrei martiri ai libertății”. Poetul Dimitrie Bolintineanu a scris un epitaf pe mormântul lui Barbu Iscovescu: Acest epitaf a fost preferat unui altuia, scris de Eliade și care sună astfel: În istoria picturii românești, Barbu Iscovescu împreună cu Constantin Daniel Rosenthal și Ion Negulici a alcătuit celebrul grup de pictori revoluționari de la
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
aici aducându-se și rămășițele pământești ale lui Ion Negulici și ale preotului Atanasie Luzin. Constantin D. Aricescu i-a numit pe aceștia „Câteștrei martiri ai libertății”. Poetul Dimitrie Bolintineanu a scris un epitaf pe mormântul lui Barbu Iscovescu: Acest epitaf a fost preferat unui altuia, scris de Eliade și care sună astfel: În istoria picturii românești, Barbu Iscovescu împreună cu Constantin Daniel Rosenthal și Ion Negulici a alcătuit celebrul grup de pictori revoluționari de la 1848 care au fost promotorii artei în
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
victorii, 88 de legi, ordine în favoarea poporului, 123, în total 432. Desigur că în cei șaptesprezece ani care au urmat până la moartea Ecaterinei a II-a s-au mai adăugat și altele. Fire deschisă, plină de umor și-a scris epitaful când a împlinit 50 de ani: „Aici odihnește Ecaterina a II-a, născută la Stetteni, la 21 aprilie 1723. A venit în Rusia în anul 1744 pentru a se căsători cu Petru al III-lea. La paisprezece ani a luat
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
a fost finalizată și sfințită în anul 1609. Biserica mare nu are pisanie, ia datarea construcției se face pe baza unei însemnări dintr-un Tetraevanghel din 1609. În calitate de ctitor, mitropolitul a dăruit Mănăstirii Dragomirna satul Dragomirești, precum și numeroase odoare: două epitafuri lucrate cu fir de aur și argint (unul care reprezintă "Adormirea Maicii Domnului" a fost donat în 1612 și un altul care reprezintă "Punerea în Mormânt a Mântuitorului", care a fost donat în 1626), o cruce din lemn de tisă
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
limbi. Dintre odoare e suficient să amintim icoana Deisis din secolul al XVI-lea, o adevărată capodoperă a școlii medievale românești de pictură pe lemn, Felonul Sfântului Ion Gură de Aur, atribuit stilistic broderiei moldovenești din secolele XV-XVI și marele Epitaf din veacul al XVIII-lea ce reprezintă Plângerea și punerea în mormânt a lui Iisus. O piesă cu totul deosebită, ce reține atenția nu atât prin vechimea cât prin valoarea sa artistică este iconostasul catedralei episcopale, executat în 1805 de
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
Anatoliei) drept loc al ultimei reședințe . O inscripție funerară, găsită în 1925 în Emes (Siria), nu departe de Damas (orașul natal al lui Damascius), poartă dată de 538 e.n. și ar putea fi considerată drept un indiciu. Atribuit lui Damascius, epitaful era dedicat unei sclave: ""Zozime, care mai înainte nu era sclava decât prin trup, Și-a găsit acum, si pentru trupul său, libertatea"" . "Despre primele principii. Aporii și soluții", traducere din greacă veche, introducere și note de Marilena Vlad, Humanitas
Damascius () [Corola-website/Science/311407_a_312736]
-
Petru I al Rusiei, care mai târziu a spus consilierilor săi că ea a făcut un mare serviciu regelui și națiunii. A murit în 15 aprilie 1719 și a fost înmormântată la Saint-Cyr. Bătrână, a spus ea singură un genial epitaf al vieții sale: "selon la longue expérience que j'ai accumulée maintenon que j'ai depasée les 80 printemps j'ai pu constater que la Vérité n'existe qu'en Dieu que le reste n'est qu'une question de
Françoise de Maintenon () [Corola-website/Science/312849_a_314178]
-
timp de doi ani. După 1945 a fost arestat. Abia în 1965, la împlinirea vârstei de 80 de ani, a fost reabilitat și sărbătorit oficial. A fost o persoană plină de umor. Pe piatra sa de mormânt se găsește un epitaf, în limba germană, compus de el însuși, a cărui traducere o alăturăm: În afara acestor volume, a scris lucrări dramatice, librete, piese de teatru, versuri pentru copii și manuale de științele naturii. De exemplu, pe 17.02.1982 la Teatrul 'Radu
Dutz Schuster () [Corola-website/Science/309732_a_311061]
-
Elisabeta (cu pseudonimul de poet Carmen Sylva), ținând de mână pe Principesa Maria (singurul lor copil mort la o vârstă fragedă), ultimul din tablou fiind spătarul Mihai Cantacuzino. În biserică există una din cele mai remarcabile piese din Mănăstirea Sinaia: epitaful executat de Ana Roth. Este lucrat cu acul și cu fir de aur și mătase colorată pe pânza de bumbac. Confecționarea acestuia a durat trei ani (1897-1900), iar epitaful respectiv este înregistrat în catalogul U.N.E.S.C.O.. În naos se
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]