1,149 matches
-
primare și metastatice, precum și în evaluarea răspunsului acestora la tratament [3]. Deși furnizează elemente diagnostice foarte importante, această tehnică nu se poate substitui însă verdictului histolopatologic, datorită posibilelor rezultate false pe care le poate emite. Astfel, tumori precum mezoteliomul malign epitelial, care au o activitate metabolică redusă, sunt greu de diferențiat de tumorile benigne. CARACTERISTICILE LICHIDULUI PLEURAL Pleureziile neoplazice pot fi seroase, sero-sangvinolente sau franc hemoragice. Aspectul hemoragic al lichidului pleural sugerează existența invaziei neoplazice pleurale, în timp ce caracterul seros poate fi
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92102_a_92597]
-
sensibilitatea puncției-biopsiei pleurale este de 44%, iar a biopsiei pleurale toracoscopice ajunge la 95% [35]. Sensibilitatea examenului citologic poate fi îmbunătățită prin aplicarea noilor tehnici de detecție, ce utilizează anticorpi monoclonali, tehnici citogenetice, de biologie moleculară (RT-PCR pentru detectarea celulelor epiteliale neoplazice, identificarea alterărilor moleculare specifice, precum mutația k-ras, activitatea telomerazei etc.). DIAGNOSTICUL HISTOPATOLOGIC Țesutul pleural poate fi obținut prin tehnici miniinvazive („închise”) ca puncția-biopsie pleurală percutanată și biopsia pleurală toracoscopică sau prin metode ce presupun deschiderea toracelui: biopsia pleurală prin
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92102_a_92597]
-
în mod obișnuit doar pe un subgrup de celule ale sistemului imun, subgrup care include limfocitele B și celulele prezentatoare de antigen incluzând limfocitele T activate, monocitele, macrofagele, celulele Langerhans din epiderm, celulele Kupffer din ficat, celulele dendritice și celulele epiteliale timice (Klein, 1986). Cu toate acestea, sub influența interferonului gamma (IFN-?) și alte tipuri celulare pot exprima molecule HLA de clasa a II-a, ceea ce le permite să prezinte antigenele la nivelul situsurilor inflamatorii (Skoskiewicz et al., 1985). Astfel, celulele
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
permite să prezinte antigenele la nivelul situsurilor inflamatorii (Skoskiewicz et al., 1985). Astfel, celulele endoteliale și cele din capilarele limfatice din majoritatea țesuturilor pot exprima molecule de clasa a II-a. În plus, acestea pot fi exprimate și pe celulele epiteliale din unele organe (cum ar fi mucoasa intestinală, traheală, linguală, amigdaliană, tubulii proximali renali, uretra și epididimul). Interesant capilarele cerebrale și placentare nu exprimă molecule de clasa a II-a, ceea ce susține statutul lor privilegiat din punct de vedere imunologic
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
Interesant capilarele cerebrale și placentare nu exprimă molecule de clasa a II-a, ceea ce susține statutul lor privilegiat din punct de vedere imunologic. Alte țesuturi pot exprima molecule HLA de clasa a II-a în condiții patologice. Exemple sunt celulele epiteliale tiroidiene la pacienții cu boală Graves sau tiroidită Hashimoto (Todd et al., 1990), celulele β-pancreatice la șobolanii BB dar și la pacienții cu DZ tip 1 etc. În ceea ce privește biosinteza moleculelor de clasa a II-a, aceasta este oarecum asemănătoare cu
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
în limfocite T CD8+ sau CD4+. Un număr mai mic de limfocite periferice (5-10%) prezintă receptori de tip TCR??, funcția lor nefiind foarte bine elucidată. Se pare totuși că rolul lor este de a realiza „supravegehrea imunitară” la nivelul suprafețelor epiteliale și apărarea împotriva micobacteriilor, precum și a altor bacterii cu dezvoltare intracelulară (Haynes și Fauci, 2005). Legarea TCR - antigen și activarea limfocitului T Receptorii limfocitelor T nu pot lega direct antigene proteice sau polizaharidice integrale. Ele pot interacționa doar cu scurte
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
genetic” să moară în cazul în care nu vor primi semnale specifice care să le permită să continue procesele de diferențiere și maturare (Sebzda et al., 1999). Aceste semnale sunt eliberate în urma interacțiunii limfocitelor T imature cu celule din componenta epitelială a timusului. Critice pentru realizarea acestei interacțiuni sunt receptorii limfocitului T (TCR - T Cell Receptors) și moleculele CD4-CD8 de pe suprafața limfocitelor T pe de o parte, respectiv complexele HLA-antigen de pe celulele epiteliale de cealaltă parte (Moss et al., 1992; Ellmeier
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
interacțiunii limfocitelor T imature cu celule din componenta epitelială a timusului. Critice pentru realizarea acestei interacțiuni sunt receptorii limfocitului T (TCR - T Cell Receptors) și moleculele CD4-CD8 de pe suprafața limfocitelor T pe de o parte, respectiv complexele HLA-antigen de pe celulele epiteliale de cealaltă parte (Moss et al., 1992; Ellmeier et al., 1999). Primii precursori identificabili ai limfocitelor T (cu origine în măduva hematogenă) sunt pro-limfocite T care exprimă pe suprafața lor antigenul CD34. În acest stadiu genele pentru moleculele TCR nu
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
spre medulara timică), aceste celule își exprimă genele pentru TCR, astfel încât fiecare clonă de limfocite T produce un tip particular de TCR care poate lega un anumit polipeptid (antigen). Pe măsura pătrunderii în corticala timică, limfocitele T interacționează cu celulele epiteliale corticale, realizându-se „împerecherea” moleculelor TCR cu complexele HLA-antigen complementare. Totuși, majoritatea timocitelor nu găsesc peptide antigenice complementare cu moleculele TCR pe care le exprimă. Aceasta înseamnă că ele nu vor primi nici un fel de semnal stimulator din mediul înconjurător
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
Întâlnit În patologia infecțioasă urinară, nu are tulpini secretante de urează. Pe lângă enzima mai sus menționată, acești microbi conțin și o protează, enzimă ce participă și ea la apariția calculului, "atacând" bariera mucopolizaharidică protectoare a epiteliului urinar și implicit structurile epiteliale. Din această agresiune rezultă un material biologic ce se va constitui În nucleu de cristalizare pentru viitorul calcul, În condițiile În care urina devine suprasaturată pentru fosfatul amoniaco-magnezian. De altfel afectarea acestei bariere are și o altă consecință patologică: calculul
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
luată În serios atât de pacient cât și de medic. O clasificare a complicațiilor litiazei, cu un pronunțat caracter didactic, ar fi: a) Complicații obstructive: (uretero)hidronefroza, anuria obstructivă; b) Complicații infecțioase: pielonefrita acută, uropionefroza, pionefroza; c) Complicații degenerative: metaplazia epitelială(?) Pericolul cel mai important este legat de obstrucția ureterală și efectele ei asupra funcției renale. Aceasta presupune existența unei situații cu care ne confruntăm zilnic: pacienți la care, calculul cunoscut sau necunoscut a plecat pe ureter și s-a oprit
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
referă subparagraful anterior și care produc pătrunderea prin alte orificii decât cele anatomice, vor fi considerate dispozitive chirurgicale invazive; - dispozitiv implantabil - orice dispozitiv care este destinat: a) să fie introdus complet în organismul uman; sau ... b) să înlocuiască o suprafata epiteliala sau suprafață ochiului, prin intervenție chirurgicală, si care este destinat să rămână pe loc după procedura. Orice dispozitiv destinat să fie introdus parțial în organismul uman prin intervenție chirurgicală și să rămână pe loc după procedura, pentru cel putin 30
HOTĂRÂRE nr. 190 din 20 februarie 2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţa şi de utilizare a dispozitivelor medicale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148512_a_149841]
-
și bazofili în faza precoce a infecției devin apoi neregulați și mai puțin bazofili în formă de virioni. Corpii de incluzie apar ocazional în epiteliile velare auxiliare esofagiene și orale, si mai rar în epiteliul mantalei. 3. Microscopia electronică Celulele epiteliale velare cu viroplasme, observate histologic sub formă de corpi de incluzie, formează particulele virale. Particulele virale au simetrie icosaedrica, diametru 228 ± 7 mm și o capsida compusă din două membrane cu dublu strat. Particulele virale complete posedă un miez dens
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 23 decembrie 2002 care stabileşte condiţiile de sănătate a animalelor şi cerinţele de certificare pentru importul în România din tari terţe de Crassostrea gigas, în scopul repopularii pentru purificarea apelor naţionale*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148868_a_150197]
-
trebuie să se asigure că la baza confirmării bolii veziculoase a porcului și a diagnosticului diferențial al acesteia de febră aftoasa se află: ... a) detectarea semnelor clinice de boală; ... b) detectarea virusului, antigenului sau a genomului în probe de țesut epitelial, lichid vezicular sau în fecale; ... c) demonstrarea unui răspuns specific de anticorpi în probele de ser, conform procedurilor; ... d) metodele de prelevare de probe și criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator stabilite în manualul prevăzut în anexa. ... (2) Laboratoarele
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 18 octombrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferential al bolii veziculoase a porcului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146332_a_147661]
-
de la porci care prezintă semne tipice de boală și la care pot fi detectate virusul bolii veziculoase a porcului, antigenele sau genomul acestora. Se recomandă să fie prelevate probe de la 5 sau 6 asemenea porci. 3. Chiar dacă sunt disponibile țesut epitelial proaspăt și lichid vezicular în cantitate suficientă (1 g sau mai mult), trebuie să fie prelevate și următoarele probe: a) probe de sânge de la porci suspecți și porcii de contact, pentru testare serologica; ... b) probe de fecale de la porci suspecți
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 18 octombrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferential al bolii veziculoase a porcului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146332_a_147661]
-
suspecți și porcii de contact, pentru testare serologica; ... b) probe de fecale de la porci suspecți, de pe podeaua boxei acestora și de la boxele adiacente, pentru testare virusologica. ... 4. Probele trebuie să fie prelevate și transportate conform următoarelor proceduri: a) pentru probe epiteliale și lichid vezicular: ... 1. trebuie să fie prelevat, daca este posibil, cel putin 1 g de țesut epitelial de la o vezicula ruptă recent sau una neruptă. Se recomandă că porcii să fie sedați înainte că probele să fie prelevate, pentru
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 18 octombrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferential al bolii veziculoase a porcului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146332_a_147661]
-
acestora și de la boxele adiacente, pentru testare virusologica. ... 4. Probele trebuie să fie prelevate și transportate conform următoarelor proceduri: a) pentru probe epiteliale și lichid vezicular: ... 1. trebuie să fie prelevat, daca este posibil, cel putin 1 g de țesut epitelial de la o vezicula ruptă recent sau una neruptă. Se recomandă că porcii să fie sedați înainte că probele să fie prelevate, pentru a se evita vătămarea personalului și din motive de bunăstare a porcilor; 2. dacă transportul probelor către laboratorul
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 18 octombrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferential al bolii veziculoase a porcului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146332_a_147661]
-
porcii să fie sedați înainte că probele să fie prelevate, pentru a se evita vătămarea personalului și din motive de bunăstare a porcilor; 2. dacă transportul probelor către laboratorul național este efectuat imediat - în mai puțin de 3 ore -, probele epiteliale pot fi transportate uscate și păstrate refrigerate. Dacă durată transportului depășește 3 ore, probele trebuie să fie puse într-un mediu de transport de volum mic, care constă din cantități egale de glicerol și 0,04 M fosfat-tampon sau alte
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 18 octombrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferential al bolii veziculoase a porcului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146332_a_147661]
-
cantitatea și calitatea probelor prelevate din leziuni și supuse examinării sunt insuficiente pentru examinarea imediată prin ELISA, este necesară creșterea de virus în cultura de țesut pentru a amplifica antigenul viral. 2. Pentru a izola și a crește virusul, suspensia epiteliala filtrată este inoculata pe culturi monostrat de celule IB-RS-2. Trebuie să fie utilizate două diluții de suspensie epiteliala, una de concentrație mare (1/500) și una de concentrație mică (1/10) pentru a evita interferență cu virusul crescut pe interferon
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 18 octombrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferential al bolii veziculoase a porcului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146332_a_147661]
-
necesară creșterea de virus în cultura de țesut pentru a amplifica antigenul viral. 2. Pentru a izola și a crește virusul, suspensia epiteliala filtrată este inoculata pe culturi monostrat de celule IB-RS-2. Trebuie să fie utilizate două diluții de suspensie epiteliala, una de concentrație mare (1/500) și una de concentrație mică (1/10) pentru a evita interferență cu virusul crescut pe interferon, a cărui eliberare va interfera cu virusul bolii veziculoase a porcului. Pentru izolarea virusului sunt adăugate numai antibiotice
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 18 octombrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferential al bolii veziculoase a porcului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146332_a_147661]
-
timusul. Deși structura și originea lor este diferită actiuneaza în strânsă interrelație. Parenchimul glandelor este format din: cordoane de celule aflate în strânsă corelație cu: bogată rețea de capilare sanguine (adenohipofiza, paratiroidele, corticosuprarenalele); vezicule mărginite de un strat de celule epiteliale secretoare (foliculii tiroidieni); celule nevroglice (neurohipofiza, o parte a epifizei) sau chiar neuroni simpatici cu rol secretor (medulosuprarenala). În condițiile fiziologice, fiecare glanda endocrina are o activitate secretorie constantă, care poate suferi modificări în condiții date. Din punct de vedere
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
a lui TGFβ 2 ) este asociată cu invazia ganglionară [459,460]. Insulina și factorii de creștere de tip insulinic Insulina, factorii de creștere de tip insulinic și receptorii lor sunt incriminați în reglarea creșterii celulelor normale, inclusiv cea a celulelor epiteliale mamare. Acești factori sunt sintetizați și de alte tipuri celulare (elemente stromale) [455]. IGF-I și IGF-II sunt homologi insulinici ce au efecte biologice și receptori diferiți. IGF-I este un mediator al creșterii normale. IGF-IR mediază efectul mitogen al
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
de o serie de factori de creștere produși de celulele tumorale sau de celulele stromale ca reacție la prezența tumorii [110,199]. Factorii de creștere TGFα, TGFβ, EGF, FGF bazic stimulează angiogeneza prin mecanisme autocrine și paracrine inducând reacții complexe epiteliale și stromale [83,241. Diseminarea tumorală și prognosticul rezervat pot fi corelate cu gradul angiogenezei în țesutul tumoral. Sunt în studiu și influențele altor factori: VEGF (vascular endothelial growth factor), hepatocyte growth factor, IL-4 [269,449]. Densitatea vasculară la nivelul
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
acțiune directă (digestia matricei interstițiale, a proteinelor și a proteoglicanilor matricei interstițiale) sau prin activarea altor enzime digestive sau prin inactivarea inhibitorilor lor [329]. Creșterea catepsinei D tumorale reprezintă un factor de prognostic advers, în relație cu exprimarea sa stromală, epitelială sau totală [18,142,329]. Expresia imunohistochimică la nivel stromal este în relație directă cu gradul tumoral crescut, tendința la recurențe locale și efectele adverse asupra ratei de supraviețuire [142]. MARKERI TUMORALI SERICI Un marker tumoral circulant reprezintă orice substanță
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
stabilirea momentului aplicării tratamentului chirurgical; aspecte ale imunologiei tumorale și ale imunomodulatorilor [244]; determinarea vitezei de creștere; analizarea factorilor prognostici; practicarea intervențiilor conservatoare [167,434] Cancerul mamar debutează la nivelul celulelor din zonele terminale canaliculare [441], având la bază lineajul epitelial luminal. Celulele epiteliale neoplazice mamare sunt foarte plastice în diferențiere, demonstrându-se o conversie din lineajul epitelial spre cel mioepitelial [346]. Etapele succesive care duc în final la leziunea mamară malignă cuprind următoarele tipuri de leziuni: hiperplazia simplă (creșterea moderată
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]