1,539 matches
-
de colectivul de stilistică din care face parte -Limbajul poetic și versificația în secolul al XIX-lea, Imaginea în stilurile nonartistice ale limbii române literare din secolul al XIX-lea, Textul, imaginea și coerența ș.a. SCRIERI: Critica-limbaj secund, Timișoara, 1981; Epitetul jurnalistic (în colaborare cu Crișu Dascălu), Timișoara, 1999; Spațiul meta, Timișoara, 2001; Gramatica poeziei române (1880-1980) (în colaborare cu Crișu Dascălu), București, 2002. Ediții: Mihail Gașpar, Fata vornicului Oană, introd. George C. Bogdan, Timișoara, 1974, Din vremuri de mărire, Timișoara
BOGDAN-DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285787_a_287116]
-
la analogul elementului antic de-a purta tonul. După aceea să se treacă la narațiuni și la descrieri în care domnește cu deosebire o esecuțiune oarecum epică. Aducem aminte numai "lauda lui Ariost" în Tasso, cari rin copia intuițiunilor, a epitetelor colorate și plastice, cari toate trebuie să vină la dreptul lor, face neapărată cerința portamentului; după aceea povestirea visurilor, cari, prin reproducțiunea fantaziei ce-și zugrăvește încă o dată cu deplină daritate sensibilă ceea ce-a văzut odată, și ea ordonă această
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
omenească. Dacă însă răsufletul nu se poate întinde cu ușurință peste o parte a vorbirei care după sensul său nu iartă (caractere - litere) neci o pauză, daca vorbirea condiționează o mare energie a tonului pentru îngreuierea diferitelor expresiuni, a unor epitete multe silabe, grele, zugrăvitoare (sensibilizatoare), atuncea artistul trebuie să-și procure prin un popas neobservabil vreme pentru respirare însă înaintea acelor expresiuni cari pretind întreagă intensitatea tonului, spre {EminescuOpXIV 306} a înzestra ace[l]ea cu deplina putere a tonului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
La începutul secolului XX, Tudor Pamfile (8, I, p. 366) stabilea, fără să justifice, egalitățile murgă = vacă, drugă = știulete de păpușoi (este într-adevăr unul dintre înțelesurile regionale ale cuvântului drugă). Alexandru Rosetti explica termenul drugă din incantațiile infantile prin „epitet batjocoritor pentru femeile bune de gură și slabe de lucru” (26, p. 27), probabil de la expresia „a îndruga verzi și uscate”. Astfel de explicații nici nu intră în discuție. Explicarea cuvântului drugă printr-unul din înțelesurile sale arhaice („drug scurt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cânepă pentru a provoca transele extatice” (31, p. 57 ; 43, p. 390). Ioan Petru Culianu și Cicerone Poghirc au considerat și ei că termenul kapnobatai se traduce prin „cei care merg prin fum”. Ei au adus și unele elemente noi : Epitetul kapnobatai se poate referi la o practică menționată de Pomponius Mela (2.2.21), care spune că unii traci nu utilizau vinul drept băutură îmbătătoare, ci inhalau în schimb fumul de la focuri în care aruncau niște semințe a căror aromă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
micele voastre interese și, de șase ani, prezentați țărei spectacolul scandalos ce-l vedem în istoria popoarelor numai în timpuri de decadență; îmbuibați însă nesatisfăcuți, vă certați unii pe alții, vă acuzați între voi de imoralitate, vă aruncați în față epitetele de cumularzi și concesionari - toate acestea în ochii națiunei uimită de atâtea turpitudini! Ați comis păcatul neiertat de care istoria vă va cere un compt sever: acela de a fi zdruncinat cu desăvârșire sentimentul onestității între cetățeni. Ah! răspunderea vă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
la calamități naționale. D. Boerescu sfârșește discursul dând sfaturi binevoitoare partidului conservator. Nu ne-ar permite oare ca în schimb să-i dăm asemenea un sfat? Daca renunțăm la satisfacția ieftenă de a mai deschide colecția " Presei" și a înșira epitetele la adresa roșiilor, nu putem tăgădui pe de altă parte că compararea acelor epitete cu atitudinea de-acum a d-lui Boerescu iese în defavoarea personalității sale politice. Spinoza zice cam următoarele: Adevărul există în sine și pentru sine. Oricât de drepte
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ne-ar permite oare ca în schimb să-i dăm asemenea un sfat? Daca renunțăm la satisfacția ieftenă de a mai deschide colecția " Presei" și a înșira epitetele la adresa roșiilor, nu putem tăgădui pe de altă parte că compararea acelor epitete cu atitudinea de-acum a d-lui Boerescu iese în defavoarea personalității sale politice. Spinoza zice cam următoarele: Adevărul există în sine și pentru sine. Oricât de drepte ar fi argumentările în contra lui, el tot rămâne adevărat; oricât de strâmbă și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și de precis ar fi el, este cu totul nedemn de adevăr, de moralitate, de acești membri ai partidului conservator și de d-sa. Toate acestea le însoțește, conform unui obicei care a devenit a doua natură la "Romînul", de epitetele grațioase de: "crima de calomnie", "înfierarea criminalilor " etc. Mărturisim că, daca n-am ține seama de dragostea părintească în numele căreia vorbește puternicul nostru adversar, ocaziunea ar fi din cele mai nemerite pentru a râde un moment cu lectorii noștri. Vom fi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
România l-ar fi făcut în decursul celor din urmă treizeci de ani avem fericirea a vedea pe confrații de la "Romînul" înmulțind în mod considerabil numărul frazelor durate în favorul partidului roșu, calificîndu-se rezultatele pseudocivilizației cu fel de fel de epitete mari, dîndu-ni-se nouă numele de reacționari, legitimiști etc. E țara poreclelor. Rolul confraților e comod, al nostru cam ingrat: ei se adresează suficienței oamenilor, căci aceștia sunt pururea predispuși a crede tot ce li se spune de bine de ei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu ni se zică că exagerăm lucrurile numai pentru plăcerea de a face opozițiune guvernului. Înainte de a condemna noi pe acești oameni, împreună cu întreaga opiniune publică din țară, ei s-au condemnat singuri între ei, și-au aruncat unii altora epitetul de "hoți", spre marele scandal al tuturor oamenilor de bine, s-au amenințat cu pușcăria și chiar din mijlocul atmosferei vițiate ce-i înconjoară s-a ridicat un glas spre a le striga: "E timpul să vă moralizați! ". Este adevărat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
șefii partidului chiar, nimenea care să crează în onestitatea acestui partid? Daca n-ar fi decât această mărturisire, ea ar fi îndeajuns pentru a face cu neputință perpetuarea la guvern a unor asemenea elemente. Stigmatizați de chiar șefii lor cu epitetul de putregaie și de oameni corupți, orice ar pretinde că vor să facă de acu-nainte, la ce ne putem aștepta de la ei? Din coada de câine sită de mătasă nu se face. Corupția dinlăuntrul partidului, vânătoarea brutală după aur
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
i vedem nu numai luând parte activă la politică, dar devenind șefii facțiunilor provinciale și combătând pe adversari cu un venin și cu o răutate care-a devenit proverbială tocmai pentru profesori și care le-a atras din partea publicului multe epitete. Pe cât timp se zicea că corpul didactic e uitat de Dumnezeu n-am fi crezut poate s-avem dreptul de-a releva defectele pe care el le are în țara noastră. Dar, din momentul în care și pentru el se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
limba ce-o vorbește poporul din care pretind a face parte, cităm următorul pasaj: Pe urmă acest fiu al patriei austro - ungurești mă întrebă pentru a depărta aceste triste idei: "Ce mai nou prin țară? " fără a adăuga cel puțin epitetul "romînească", ca și când el ar fi fost din aceeași țară cu mine, el austro - ungur! Sancta simplicitas! Țară în gura acelui austro-ungar nu e substantiv comun, ci nume propriu. Spre deosebire de Moldova, de Ardeal, de Banat, de Maramureș, ardelenii numesc Valahia și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o demonstrațiune șovinistă. Istoria e în perplexitate daca e vorba să se dovedească în ce consistă mărimea acestui vasal al coroanei Ungariei (?! ). Infidelitate, nestatornicie, pradă, esploatare crudă a unor ocaziuni întîmplătoare sunt departe de-a da cuiva dreptul la un epitet glorificator. Dar în această, privire cei din București și lași pot face ce poftesc. Mai puțin cuviincios e însă când în institutele de învățămînt ale României se predau neadevăruri istorice patente (? ). Astfel citim în mult întrebuințatul manual al lui Treb
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
c -o manieră lăudăroasă, frica și slăbiciunea care le stau ca un cui la inimă, iar cu atât mai bine pentru noi, căci atunci știm că, oricât va striga, ține în taină seamă de noi. A ne întrece însă în epitete înjurioase cu ei mai avem poate talentul, dar n-avem înclinarea. Un lucru li-l putem mărturisi numai: Beuge machen gilt mehr. Daca lupta e necesară, nu injuriile vor fi armele celui victorios. Ce mi-e rusul, ce mi-e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
10 care nu apar ca atare în Coran, dar ale căror rădăcini sunt aplicate în mod obișnuit lui All"h) și „All"h în raporturile sale cu omenirea” (28 de nume). La fiecare nume, autorul da o traducere, arată când epitetul respectiv se poate aplica și omului și, în cazul atestării în Coran, îi menționează frecvență. Dacă este rar, sunt date referințele; altfel se indică doar că apare „deseori”. La sfarsitul primelor două grupări de nume este o concluzie, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cerceta când ne vom ocupă de el, prezentând pe larg și contextele 83, primul este lipsit de orice ambiguitate. Apare și că predicat nominal (w"≤idun) avându-l ca subiect pe All"h (29, 46/45; 37, 4) și că epitet al lui il"h: il"h w"≤id: „un singur Dumnezeu” (2, 133/127.163/158; 4, 171/169; 5, 73/77; 6, 19; 14, 52; 16, 22/23.52/54; 18, 110; 21, 108; 22, 34/35; 41, 6
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pentru a sugera că lucrurile s-au petrecut în vremuri străvechi, ’Pl fiind, la epoca scrierii acestei cărți (începutul secolului al V-lea î.H.169), simțit că arhaic. În relatările referitoare la patriarhi, acest nume e însoțit de diferite epitete. În Gen 14, 22, Abram îl numește ‘ElyÄn, „Dumnezeul cel Preaînalt”; tot astfel îl numește și Melchisedec, regele Șalemului, despre care se spune că era și „preotul lui ’Pl ‘ElyÄn”, cănd cheamă binecuvântarea lui asupra lui Abram și îl preamărește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Un tip aparte îl reprezintă combinațiile în care ’Pl apare alături de un substantiv abstract feminin plural: ’Pl de‘ÄÖ (litt. „Dumnezeul cunoașterilor” - 1Sam 2,3); ’Pl neq"mÄÖ („Dumnezeul răzbunărilor”), ’Pl gemólÄÖ („Dumnezeul răsplătirilor” - Ier 51,56). Vom trata aceste epitete/atribute în cadrul clasificării tematice (v. infra, 3.1.3 - 3.1.16). Adesea însă - mai cu seamă în fragmentele poetice și în psalmi - ’Pl e folosit că sinonim pentru YHWH spre a crea acel paralelism definitoriu pentru poezia ebraica biblică
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
general, se poate afirma că, în textele în care nu apare numele YHWH, functioneaza că nume propriu al divinității ’Elohm sau ’Eloah, în vreme ce în textele unde este folosit numele YHWH, ’Elohm (sau ’Pl), însoțit sau nu de un epitet, este cel mai adesea predicat, spunând fie că YHWH este Dumnezeu, fie ce fel de divinitate este YHWH. 3.1.1.3. ‘ElyÄn: „Cel Nalt/Preaînalt” (SC); „Cel Preaînalt” (Blaj, BVA, G-R, BS, C); ho hýpsistos (LXX); „Altissimus” (Vg); „le
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
C); ho hýpsistos (LXX); „Altissimus” (Vg); „le Très-Haut” (BJ); „the Most High” (RSV). Formă adjectivala denominativa derivată de la ‘"l, „înălțime”, cu sufixul -Än178, după unele opinii nume împrumutat 179, cunoaște în Biblie treizeci și una de ocurente că nume sau epitet divin, alături de alte douăzeci și două, cănd califica diverși conducători sau monarhi. Înălțimea fiind o metaforă universală pentru a sugera superioritatea sau inaccesibilitatea, nu surprinde prezenta acestui nume, cu preponderenta în texte poetice, dar și în contexte în care personaje
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
românești se aliniază și ele: „Doamne, Dumnezeul meu/nostru”. Totuși, întrucat limba română are o sinonimie mai bogată, se poate păstra termenul „Dumnezeu” doar pentru ’Elohm și traduce această formulă „Doamne, Stăpânul meu/nostru”188. Semnificațiile celorlalte nume divine „Epitetele” lui ’Pl și „atributele” lui YHWH din Biblie au aceeași funcție că și numele divine din Coran și se organizează în câmpuri semantice mai mult sau mai putin asemănătoare. (Asemănările și deosebirile vor fi cercetate în capitolul următor.) De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cercetate în capitolul următor.) De aceea le considerăm „nume divine”. Cercetătorii 189 fac de obicei distincția între funcția lor că „nume” (când sunt de sine stătătoare sau alternează în paralelisme poetice cu numele generice sau cu numele revelat) și „atribute”, „epitete”. Pentru studiul de față, care este unul comparativ, vom aplica însă aceleași criterii că pentru identificarea numelor divine din Coran, cu o singură excepție: întrucât nu există în tradiția iudeo-creștină liste de nume divine că în cea islamică, nu vom
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o dată Qe:Äš Ya‘aqo>, semnificând legătură divinității cu poporul ales. Acest nume se întâlnește uneori și la Ieremia (50,25; 51,5), precum și în Psalmi (71/70,22; 78/77,41; 89/88,19). Q":Äš apare și că epitet al lui ’Pl: h"-’Pl haqq ":Äš (Is 5,16b), sau al lui ’Elohm: ’Elohm qe:ošm (Ios 24,19a; cf. 1Sam 6,20), ’Elohay qe:oš („Dumnezeul meu cel sfânt” - Hab 1.12a), ori, cum am
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]