562 matches
-
acuma cu răceala de față, în o noapte sau două ar fi devenitu un cadavru". Prefectul încheie: "De aceia daru Prefectura neavându unde plasa pe niște asemenea nenorociți până la deslegarea nemijlocită a se da, cu toate rezoanele ce-și dă Epitropia, totu ei se va trimete" (ss. indescifrabil). Dr. Cihac, la care a ajuns spre rezolvare acest diferend, a scris în rezoluția sa (nr. 28472): "Epitropia nu are nici un cuvânt de a refuza primirea unor asemenea bolnavi având un inadins hospițiu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
niște asemenea nenorociți până la deslegarea nemijlocită a se da, cu toate rezoanele ce-și dă Epitropia, totu ei se va trimete" (ss. indescifrabil). Dr. Cihac, la care a ajuns spre rezolvare acest diferend, a scris în rezoluția sa (nr. 28472): "Epitropia nu are nici un cuvânt de a refuza primirea unor asemenea bolnavi având un inadins hospițiu inființat de fostul Domn Gr. Ghica pentru acest sfârșit". Acest ospiciu, era, desigur, Galata. Rezultă, de aici, că, încă cu peste un veac în urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
condițiile amintite, istoria bolnavilor mintali în Moldova se confundă, până la un punct, cu istoria penitenciarelor. Într-adevăr, unele instituții de asistență corecțională, de resortul psihiatriei, pot fi identificate retrospectiv numai prin această filieră. Ele nu aveau nici o relație oficială cu Epitropia sau cu oficialitatea sanitară, în optima timpului predominând calitatea de inculpat, înaintea aceleia de bolnav psihic. Astfel de unități existau la Ismail (până la cedarea Basarabiei), Dobrovăț (Vaslui), Bisericani (Neamț), Pângărați (Neamț), Orgoești (Tutova) și Lipova (Vaslui). Aceste instituții aveau un
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de atunci ai ospiciului, doctorii Ulle și M. Moscovici, primul fiind conducătorul instituției, cel de al doilea medic secundar. Amândoi erau, în același timp, și medicii Spitalului Neamț, ambele funcțiuni, pentru fiecare dintre ei, fiind exercitate în cadrul atribuțiilor trasate de Epitropie. Ambii erau doctori ai Facultății de Medicină din Paris. Nosographul a apărut la 5 iulie 1877. Doctorul Ulle semna o prefață în care mărturisea intenția de a publica mai ales cazuistică, foarte bogată la Neamț. Astfel, doctorul Ulle menționează în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
preocupărilor populației generate de refugiul ce începuse în acea perioadă. Cu toate acestea, la jubileul Spitalului Socola din lași, C. I. Parhon spunea că acest așezământ medical este în cea mai mare parte opera doctorului Brăescu. Într-o scrisoare către Epitropia Spitalelor Sfântul Spiridon din Iași, aceeași personalitate spunea că urmașii doctorului Brăescu îi minimalizau inutil importanța, expediindu-i existența în câteva cuvinte, pentru a face loc altor furori encomiastice, temporar poate justificate. Singur, necăsătorit, urmele materiale ale trecerii lui prin
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Iași nu avea o catedră de neuropsihiatrie, nici alte catedre de profil. Necesitatea imperioasă a acestor discipline rezultă din numărul mare de solicitări făcute de universitate către Ministerul de Interne care era ministerul tutelar la acea vreme. În aceste condiții, Epitropia Spitalului Sf. Spiridon pune la dispoziția Facultății de Medicină ospiciul de alienați de la Golia, ca bază de învățământ neuropsihiatrie. Medicul Al. Brăescu, ce era medic secundar în 1893 la serviciul de primire al Spitalului Sf. Spiridon, se oferă să asigure
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
construirii unui spital de psihiatrie la Iași. În fața numărului crescând de alienați, a neplăcerilor pe care aceștia le aduceau societății, guvernul a fost obligat să accepte în 1892, în urma unei campanii susținute de Al. Brăescu și a nenumăratelor solicitări ale Epitropiei Casei Sf. Spiridon, să accepte acordarea sumei de 350.000 lei pentru construirea unui spital de alienați. În anul 1897, începe construirea Spitalului Socola, ale cărui planuri vor adopta sistemul pavilionar, spital cu capacitate de 400 paturi. Sprijinit în unele
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
evidență această placă comemorativă ce până atunci zăcea acoperită de un panou de lemn. Datorită aptitudinilor speciale pentru studiu și conduită exemplară pe care le manifesta Al. Brăescu (vorbea la perfecție franceză, germană și engleză, fapt rarisim în acea vreme), Epitropia Spitalului Sf. Spiridon l-a trimis să viziteze azilurile din Scoția, Anglia și Elveția, Austria și Franța și să se specializeze în neurologie și psihiatrie. Astfel, în anul 1892-1893, era medic stagiar benevol în serviciul clinic al celebrului cardiolog profesorul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
i-ar fi rămas arhiva și bună parte din colecția de artă. La 27 februarie 1917, se stinge brusc din viață la Iași. Asupra împrejurărilor morții au circulat diferite versiuni: tifos exantematic, omucidere, sinucidere... În orice caz, o adresă a Epitropiei Spitalului Sfântul Spiridon către Procuratură precizează că Primăria refuză a ne elibera autorizația de înmormântare, pe motiv că moartea nu este naturală. A fost înmormântat în ziua de 1 martie 1917 la Cimitirul Eternitatea. Lumea intelectuală a iașilor a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
să comunice numai două cazuri de P.G.P., demonstrând criteriile clinice indispensabile diferențierii semiologice. În aceste cazuri, Al. Brăescu era partizanul tratamentului cu ioduri și mercur, după o bună diferențiere clinică prealabilă. Mai multe lucrări cu privire la mișcarea bolnavilor psihici în așezămintele epitropiei (1897,1898, 1899, 1900) și, în special, monografia sa cu privire la asistența bolnavilor mintali în Scoția (țară foarte avansată din acest punct de vedere) atestă această activitate a sa. Insistând asupra aspectului social, cu vaste și multiple implicații sociale, al bolilor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
tânărul elev, fugit din țară, și-a terminat liceul la Bruxelles, revenind apoi, pentru bacalaureat, la București (Liceul "Matei Basarab"). Între 1895 și 1900, îl găsim student al Facultății de Medicină din București, unde a fost extern și intern al Epitropiei Spitalelor civile. A fost mai apropiat, în acest timp, de prof. dr. Buicliu. Ca student, cu resurse proprii foarte reduse, a călătorit în Belgia, Italia, Germania, Austria, călătorii care l-au pus în contact cu medicina occidentală a timpului. În
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
alienați de la Mănăstirea Neamțului neglijența medicului primare. Chestia întemeierii unei secții pentru femeile alienate. Încercări de îmbunătățire rămase în rău, în "Arhiva", Iași, 1905, T. 16, nr. 6, pp. 252-256. 36. Zosin P., Ospiciul de la alienați de la Mănăstirea Neamțu (sub epitropia Casei Sf. Spiridon). Un profan medic secundar aproape 20 ani. O anchetă. Statu quo (sfârșit), în "Arhiva" Iași, 1905, nr. 7-8, pp. 308-313. 37. Zosin P., Asistența alienaților, în "Anuarul medical și farmaceutic român", 1906. 38. Zosin P., Intimidarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]