1,648 matches
-
moarte. Am vrut să mi-l amintesc pe Miquel, Însă focul acelor mîini pe pîntecele meu mi-a topit pudoarea și durerea. Am vrut să mă pierd În ele și să nu mă mai Întorc, deși știam că În zori, epuizați și, poate, bolnavi de dispreț, nu ne vom putea privi În ochi fără să ne Întrebăm În cine ne transformaserăm. 10 M-a trezit clipocitul ploii, dis-de-dimineață. Patul era gol, iar camera - prinsă Într-o Întunecime cenușie. L-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Își deschide drum către libertate. Pumnii și brațele Îi sîngerau cînd prima cărămidă s-a desprins și a căzut de partea cealaltă. Cu degetele Însîngerate, Julián a Început atunci să scormonească pentru a lărgi acea fereastră tăiată În beznă. GÎfîia, epuizat și posedat de o furie de care nu l-aș fi crezut În stare. Una cîte una, cărămizile au cedat și zidul a fost doborît. Julián s-a oprit, acoperit de o sudoare rece, cu mîinile julite. A luat lampa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ocupat atenția directorilor cu fleacuri ar fi ieșit primul. Acum Însă făcea o pauză inexplicabil de lungă, iar trenul Întârzia să se pună În mișcare. Subalternul ar fi putut să vorbească despre trenuri și locomotive, dar acesta părea un subiect epuizat, povestise deja o catastrofă feroviară „care i se Întâmplase chiar lui, adică În familia lui.“ Desigur că la o asemenea exprimare nu numai directorul, dar și Popescu și un alt călător, care se afla pe culoar și o auzise prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
UBS, dar de când ajunsese vicepreședinte (unul dintre cei mai tineri din istorie) ne vedeam din ce În ce mai rar. Deși Michael avea o relație serioasă, a fost nevoie de logodna Penelopei ca să se lămurească lucrurile: ne maturizam. —Bună, fetelor, spuse Michael, care părea epuizat. —Michael, ghici ce mi s-a Întâmplat! M-am logodit! Urmă o ezitare extrem de scurtă. Știam că, la fel ca mine, Michael nu era surprins, dar se străduia din greu să formuleze un răspuns entuziast credibil. Reuși mult mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dreapta, simțind cum mă urmărește. După cinci minute, eram deja instalată pe bancheta din spate a unui taxi mare și galben, udă toată, dar În sfârșit la căldură. I-am dat adresa mea șoferului și m-am lăsat pe spate, epuizată. Taxiurile erau bune doar pentru două lucruri: să te giugiulești cu cineva pe drum Înspre casă, după o seară reușită sau să afli vești despre o grămadă de oameni În conversații pe mobil de trei-minute-sau-chiar-mai-puțin. Din moment ce acum nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
zâmbet, murmur, clătinare, rotire. Așa au ținut-o aproape trei ore și când au terminat de dezbătut meritele și lipsurile fiecărei persoane - ce contribuție poate aduce fiecare petrecerii și deci, câtă publicitate sau, dimpotrivă, ce neajunsuri pot genera - eram mai epuizată decât la sfârșitul unei conversații cu doamna Kaufman. Iar la două, când Elisa m-a Întrebat dacă nu voiam o cafea, nici n-am știut cum să accept mai repede. Am fumat amândouă câte o țigară când ne Întorceam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Bette, n-am spus nimic de felul ăsta. Nu pot să zic că nu mi-a plăcut. A fost doar... ăă... altfel decât ce facem noi de obicei. Sper să nu te superi că m-am retras devreme, dar eram epuizată. Cum a fost după? —Mă Întrebi asta doar din politețe sau n-ai văzut știrile zilei? am ținut pumnii În minte, sperând că nu auzise. Da, Încerc doar să fiu drăguță. Avery mi-a dat un forward dimineață, la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Telefonul sună din nou după câteva secunde și deși l-am pus pe vibrații, ea mi-a trimis un mesaj În care spunea: URGENȚĂ. SUNĂ IMEDIAT. —Bette? Bună, i-ai găsit până acum? Întrebă Michael, Îndreptându-se spre mine, arătând epuizat și destul de nefericit. Penelope Îmi spusese că lucra la Încă o afacere esențială M & A. De patru zile lucra inclusiv nopțile și Încă nu terminase. Nu, am venit primii? L-am sărutat pe obraz și m-am gândit cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Caleb uitase - sau nu aflase niciodată - cum o cheamă. Nu e prea ciudat, m-am gândit; se pare că mulți oameni se distrau Împreună, fără să se cunoască pe nume. Muzica era Întotdeauna prea tare și de obicei toată lumea părea epuizată, dar de fapt asta se Întâmpla mai ales pentru că nimănui nu-i păsa. „O să-mi aduc aminte cum o cheamă când o să citesc În Page Six“, am auzit-o o dată pe Elisa comentând subiectul. Fata asta nu părea prea deranjată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să scap. —Mie-mi zici! Elisa mi-a futut iar programul. Știe cât de mult urăsc să leșine pe scaunul meu. Încă un oftat. —A leșinat? Se simte bine? Își dădu ochii peste cap, apoi urmă o expirație prelungă și epuizată. —Uită-te la ea - ție ți se pare că e bine? Hei, sunt cu totul pentru Înfometare - am fost și eu nevoit să fac asta de câteva ori - dar trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru propriile acțiuni! Știi când o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ușă, dar nu Înainte de a auzi cum vocea Isabellei se transformă din plângăreață În răutăcios de rece. —Nu-ți dau bani buni ca să mă neglijezi și să mă abandonezi! șuieră ea. O, scutește-mă, Isabelle, spuse Sammy, părând mai degrabă epuizat decât iritat. Am ajutat-o cinci minute. Nu se poate spune că te-am abandonat. —Ei, cum crezi că m-am simțit când am rămas singură acolo, În timp ce băiatul meu a fugit să ajute pe altcineva? Din păcate, a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mâini de gheață și își îngropă fața în cuburile reci. Danny îl studie cu privirea: înalt, blond, până-n treizeci de ani, frumușel - ca băiatul ăla în rolul principal din musicalul la care îl târâse Karen Hiltscher. Vocea lui era răgușită, epuizată. — Sigur. Trombonist fomist. Am auzit. De ce? — Vorbește cu domnul polițist de-aici. Îți spune el. Danny arătă spre pahar, depășind cu două porții rația lui nocturnă. Barmanul îl umplu, apoi își văzu de treabă. Cel cu saxul alto zise: — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Apoi spuse: Ne vedem la biserică. Și se îndreptă spre scenă. Homalău tăiat. Curlangiu în șuriu. Dramă poponărească. Danny se uită cum Coleman Healy se urcă pe scenă și schimbă saluturi cu alți jazzmeni. Grași, cadaverici, ciupiți, uleioși și arătând epuizați, cei de-acolo păreau o altă specie pe lângă saxofonistul dezinvolt - asemeni unei fotografii cu scena unei crime, cu tot soiul de impurități care rup simetria și te fac să remarci ce nu e în regulă. Începură să cânte: pianul lansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apoi o bună perioadă rămân așa, încolăciți și confuzi, răsuflând greoi. Senzațiile noi, nemaisimțite, provocate de atingerea trupului celuilalt îi fac să se dorească din nou și fac sex încă o dată, de două ori, se rostogolesc, se răsucesc, apoi rămân epuizați, ca dintr-o beție îndelungată. Focul pâlpâie din ce în ce mai slab, iar sudoarea și praful le face trupurile să semene la culoare, roșii-maronii. Culoarea pământului. Zac așa până ce focul se stinge complet. Apoi, o scânteie încolțește în mintea lui Forrester. Acest ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din fotografie, care a murit și el. Asta îl face și pe el să se considere englez? Nu, el nu se simte englez. Este indian, membru al familiei Pandit din Cașmir. Știe prea bine cine este. O simte. Înfometat și epuizat, încearcă să analizeze situația. De fapt, fiecare este ceea ce simte că este. Dacă nu, ar trebui să se simtă așa cum este. Dar dacă ești ceva ce nu știi că ai fi, care sunt semnele? Cum te simți dacă nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
jos spre tabela evoluționistă, în direcția unui măturător, câine, pește, sau în sus, spre brahmanism și eventuala eliberare de ciclul acțiunilor și de suferință. Această trecere în revistă pe care o face Pran, se derulează cu o viteză neobișnuită. Beat, epuizat, cu inima slabă și respirația greoaie, maiorul nu este vreun performer sexual. Are destul de des nevoie să facă pauză și în timpul unei asemenea pauze, Pran se întoarce și observă o breșă în peretele negru al încăperii chinezești. După un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la Peshawar, Pindi sau Simla și, cu toate că orașul în sine nu se distinge prin nimic, popota ofițerilor era ca o frăție în nuanțe de albastru și stacojiu, unde jucau cu disperare Lapte Gros (un joc care pe civili îi lasa epuizați, cu ochii încercănați, scaunele și mesele rupte și nota de plată lunară umflată) și astfel de manifestări erau nu numai tolerate, ci și încurajate de comandant. Un ofițer de cavalerie, un Daly (regimentul de cavalerie se numea Daly’s Horse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fluturat nervos din aripi, un amestec de pene și sânge, căzând în apă, pentru ca Pran să le adune. Masacrul pare fără sfârșit. Când are brațele pline de sânge și nu-i mai rămâne loc în barcă, se lasă în jos epuizat, lăsându-și capul pe acea pernă caldă formată de corpurile gâștelor. Yasmin face la fel și lasă vâsla să atârne în apă, lângă ei. Deasupra capetelor lor, masacrul continuă, un răpăit neregulat de gloanțe înregistrându-se la suprafața lacului. Bărcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este iminentă și Firoz nu este obișnuit cu disconfortul fizic. Scotocește în adâncul ființei sale după un sâmbure de perseverență care să nu fi fost distrus de anii în care n-a căutat decât plăcerile. Vai, resursele sale sunt aproape epuizate și nici măcar vântul care se insinuează printre crengi, nici cele câteva înghițituri de apă, nu par să-i fie de ajutor. Își strânge genunchii la gură și încearcă să se gândească la polo, la avioane și la alte lucruri bărbătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de felul în care le „acordați“ pe fete, sarcină la care știm cu toții că excelați. — Pușchea pe limbă-ți, Shim! Bătrâna doamnă izbucnește în râs. Împăratul răvășește plăcuțele încoace și încolo pe tava de argint, ca și cum ar fi iritat. — Arăți epuizat, fiul meu, zice Marea Împărăteasă. — Sunt, mamă. Nu conta pe mine să vin mâine, căci n-o s-o fac. — Atunci trebuie să decizi azi. Concentrează-te și uită-te mai bine. Dar am făcut asta, nu? — Atunci de ce nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
așternute mese pentru vase în care să se ardă tămâie. În fața meselor sunt covorașe pe care voi îngenunchea atunci când voi primi decretul de căsătorie. De fiecare parte a covorașelor stau eunuci îmbrăcați în robe de un galben strălucitor. Mă simt epuizată, însă căpetenia eunucilor spune că mai e mult până când va începe ceremonia. Se scurge timpul măsurat de arderea a două lumânări. În cele din urmă, aud zgomotul copitelor. Cele opt doamne de onoare îmi retușează repede machiajul. Pulverizează pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
budist fervent, ci și un adept al religiei Mee Tsung, care inițial a fost o ramură a budismului. — Majestatea Sa vorbea tibetana și citea, de asemenea, sutre în tibetană, zice el, după care se întoarce la lovirea mooyu-lui său. Sunt epuizată. Acum înțeleg de ce nu vor să vină celelalte concubine. Călugărul se ridică de pe covorașul său de incantații și spune că e timpul să merg mai departe. Îl urmez la un altar dintr-o curte deschisă. Mă conduce să îngenunchez în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se luptă de parcă ar îndeplini o sarcină dificilă. Și eu sunt stângace. A-mi ridica fundul nu face parte din dansul evantaiului. Suntem ca două maimuțe care explorează modalități noi de a se așeza. În cele din urmă, mă simt epuizată și mă întind pe spate, însă fața lui apare de îndată deasupra mea: transpirația sa îmi picură în gură. Îmi arcuiesc cutia toracică și îmi scot sânii înainte. Continuă, țipă el, în timp ce respirația i se oprește. Pot să-mi aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și de vei ajunge vreodată împăratul Chinei, îți doresc să fii bun și merituos. — A-ko! În clipa în care aud strigătul lui An-te-hai, mintea mi se transformă într-o grădină de primăvară în care florile se desfac toate deodată. Deși epuizată, sunt în culmea fericirii. Înainte de a sosi Hsien Feng, vin la mine la palat Nuharoo și toate celelalte soții și concubine ale Majestății Sale: — Unde este fiul nostru nou-născut? Toată lumea o felicită pe Nuharoo. În momentul în care ea îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
au dovedit a fi cei mai de succes împărați ai Chinei, Kang Hsi și Chien Lung. Este foarte posibil ca fiul meu, Tung Chih, să fie următorul! A doua zi după ceremonie, îngenunchez în fața altarului dintr-un templu. Deși sunt epuizată, simt că nu trebuie să-i neglijez pe zeii care m-au ajutat. Aduc ofrande ca să-mi arăt recunoștința. An-te-hai a adus un pește viu pe un platou de aur. A fost pescuit din lac și legat cu panglică roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]