1,127 matches
-
Arte era s-o pățesc din aceeași cauză. Aveam un profesor pios de filosofie și, ca să-mi dau importanță, i-am "comunicat" într-o zi teoria mea; căci, între timp îmi făcusem chiar o teorie în toată regula despre rolul ereticilor, foarte însemnat, bineînțeles. Teoria suna cam așa. În fața celor smeriți, credința n-are nici un pretext să scoată sabia; trebuie să le vorbească blând. Dar uneori ea a simțit nevoia să vâre frica în rândul credincioșilor. Atunci, dacă nu i-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
În fața celor smeriți, credința n-are nici un pretext să scoată sabia; trebuie să le vorbească blând. Dar uneori ea a simțit nevoia să vâre frica în rândul credincioșilor. Atunci, dacă nu i-a avut la îndemînă, a trebuit să născocească eretici; puțină cenușă mirosind a carne arsă era tocmai ce trebuia pentru a le reaminti tuturor că adevărul e unic și că toate celelalte adevăruri vor fi măcelărite. Ce au fost rugurile? Crime ale purității dogmatice. Căci dogmele, când au devenit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
preferat să-i extermine. O istorie a credințelor e volens, nolens, și o istorie a cimitirelor; acolo trebuie să-i căutăm pe cei care au fost de altă părere. Dar, în acest caz, întrebam eu, nu e oare adevărat că ereticii s-au sacrificat pentru salvarea credinței pe care o combăteau? Au hrănit-o cu sângele lor, deoarece o credință care n-are nici o îndoială nu mai respiră, se înăbușă și moare; au provocat-o să supraviețuiască. Fără ei, templele ar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
probabil, nebun și s-a temut de răzbunarea mea; am înțeles din felul cum s-a uitat la mine, întocmai ca țârcovnicul care m-a prins șterpelind mărunțiș de la lumânări. Am jucat astfel în mod serios comedia ridicolă a unui eretic înainte de a ști ce este, de fapt, o credință. Nu vedeam decât fanatici, în vreme ce eu însumi eram un fanatic, un bigot al arbitrariului absolut. Înaintând pe acest drum, am ajuns să nu mai cred cu adevărat în nimic în afară de reveriile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dumnezeu ratat, silit să ispășească el însuși defectele creației sale și să constate că s-a însingurat în zadar deoarece n-a adus mai multă modestie pe lume, oricum nu în cazul meu... nu mă sfiisem să mă doresc un eretic, să-l înfrunt pe tata și apoi ambițiile cele mai nesocotite, fără să reușesc altceva decât să mă izbesc de mediocritatea mea ca de un zid și să mă smiorcăi ca o babă de dorul unor sentimente pe care nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Myrna! Domnul Robichaux, incapabil să găsească ceva de spus, întrebă: — De ce nu rogi un preot să vorbească cu băiatu’? — Un preot? se jeli doamna Reilly. N-ascultă Ignatius de nici un preot. Zice de preotu’ din parohia noastră că-i un eretic. S-au certat teribil când a murit câinele lui Ignatius. Domnul Robichaux nu găsi nici o replică la această enigmatică referință. A fost groaznic. Am crezut c-o să mă dea afară din biserică. Nu știu de unde scoate băiatu’ ăsta ideile. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cum s-a culcat tata, am șterpelit dicționarul din bibliotecă și am căutat la litera „e”. Cum nici de-acolo nu m-am lămurit, am citit pe ascuns în săptămânile următoare tot ce-am reușit să găsesc prin casă despre eretici și erezii. N-am priceput mare lucru, dar asta nu m-a împiedicat să visez să ajung și eu un eretic. Mi se părea ceva ieșit din comun, pe măsura ambițiilor mele și nopți la rând mi-am dorit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-am lămurit, am citit pe ascuns în săptămânile următoare tot ce-am reușit să găsesc prin casă despre eretici și erezii. N-am priceput mare lucru, dar asta nu m-a împiedicat să visez să ajung și eu un eretic. Mi se părea ceva ieșit din comun, pe măsura ambițiilor mele și nopți la rând mi-am dorit din tot sufletul să fiu la înălțimea unei vinovății atât de importante. Fără voia lui, tata aruncase o sămânță care a rodit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Arte era s-o pățesc din aceeași cauză. Aveam un profesor pios de filosofie și, ca să-mi dau importanță, i-am „comunicat” într-o zi teoria mea; căci, între timp îmi făcusem chiar o teorie în toată regula despre rolul ereticilor, foarte însemnat, bineînțeles. Teoria suna cam așa. În fața celor smeriți, credința n-are nici un pretext să scoată sabia; trebuie să le vorbească blând. Dar uneori ea a simțit nevoia să vâre frica în rândul credincioșilor. Atunci, dacă nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În fața celor smeriți, credința n-are nici un pretext să scoată sabia; trebuie să le vorbească blând. Dar uneori ea a simțit nevoia să vâre frica în rândul credincioșilor. Atunci, dacă nu i-a avut la îndemână, a trebuit să născocească eretici; puțină cenușă mirosind a carne arsă era tocmai ce trebuia pentru a le reaminti tuturor că adevărul e unic și că toate celelalte adevăruri vor fi măcelărite. Ce au fost rugurile? Crime ale purității dogmatice. Căci dogmele, când au devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
preferat să-i extermine. O istorie a credințelor e volens, nolens, și o istorie a cimitirelor; acolo trebuie să-i căutăm pe cei care au fost de altă părere. Dar, în acest caz, întrebam eu, nu e oare adevărat că ereticii s-au sacrificat pentru salvarea credinței pe care o combăteau? Au hrănit-o cu sângele lor, deoarece o credință care n-are nici o îndoială nu mai respiră, se înăbușă și moare; au provocat-o să supraviețuiască. Fără ei, templele ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
probabil, nebun și s-a temut de răzbunarea mea; am înțeles din felul cum s-a uitat la mine, întocmai ca țârcovnicul care m-a prins șterpelind mărunțiș de la lumânări. Am jucat astfel în mod serios comedia ridicolă a unui eretic înainte de a ști ce este, de fapt, o credință. Nu vedeam decât fanatici, în vreme ce eu însumi eram un fanatic, un bigot al arbitrariului absolut. Înaintând pe acest drum, am ajuns să nu mai cred cu adevărat în nimic în afară de reveriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dumnezeu ratat, silit să ispășească el însuși defectele creației sale și să constate că s-a însingurat în zadar deoarece n-a adus mai multă modestie pe lume, oricum nu în cazul meu... nu mă sfiisem să mă doresc un eretic, să-l înfrunt pe tata și apoi ambițiile cele mai nesocotite, fără să reușesc altceva decât să mă izbesc de mediocritatea mea ca de un zid și să mă smiorcăi ca o babă de dorul unor sentimente pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ieșit pe cealaltă, fără ca ea măcar să-și dea seama. Unii Îi acuză și că ar adora soarele și pe diavol și ar amesteca sângele copiilor cu pâinea și cu vinul de Împărtășanie.“ „Ca toți ceilalți“. „Erau timpuri când pentru un eretic a merge la slujbă trebuie să fi fost o suferință. Mai bine te făceai musulman. Dar existau astfel de oameni. Și vă vorbesc de ei pentru că, atunci când ereticii dualiști se vor fi răspândit În Italia și În Provence, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu vinul de Împărtășanie.“ „Ca toți ceilalți“. „Erau timpuri când pentru un eretic a merge la slujbă trebuie să fi fost o suferință. Mai bine te făceai musulman. Dar existau astfel de oameni. Și vă vorbesc de ei pentru că, atunci când ereticii dualiști se vor fi răspândit În Italia și În Provence, pentru a spune că sunt ca paulicienii, vor fi numiți popelicani, publicani, populicani, care gallice etiam dicuntur ab aliquis popelicant!“ „Iată-i deci“. „Într-adevăr. Paulicienii continuă În secolul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vede pe templieri ca inspirându-se de la catari, Însă templierii sunt aceia care i-au inspirat pe catari. Ei au Întâlnit comunitățile pauliciene În cursul cruciadelor și au stabilit cu ele raporturi misterioase, așa cum le stabiliseră cu misticii și cu ereticii musulmani. Iar pe de altă parte, e de-ajuns să urmărim pista Ordonanței. Nu poate trece decât prin Balcani“. „De ce?“ „Pentru că mi se pare clar că a șasea Întâlnire e la Ierusalim. Mesajul spune să meargă la piatră. Și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
concurență una cu cealaltă, lăsîndu-l pe El șef absolut. Asta se Întîmpla În timpurile biblice. În societatea capitalistă, Dumnezeul biblic este doar un produs ca oricare altul, adevărata dumnezeire este Economia, cu E mare, iar guvernul este trîmbița ei vizibilă. Ereticii spun că există o mulțime de alți zei, dar chiar de-ar fi adevărat, principiul călăuzitor este același pentru toți, indiferent de nume: dacă devii mai mare ca mine, ți-o trag. O voce din mulțime: — Ce dracu’ vorbești acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
al „clișeelor deprinse de pe băncile școlilor” și un adept al artei care trece „dincolo de legile naturii”, în vreme ce tînărul Gala Galaction, teolog de stînga și, mai tîrziu, prozator cu tentă moralizantă, era la acea dată un emul al extravaganțelor decadentiste; împreună cu „ereticul”, „anteclericalul” Tudor Arghezi (acesta din urmă - fost călugăr la Mănăstirea Cernica, eliminat din monahism pentru legătura cu profesoara de etnie evreiască Constanța Zissu - debutatase ca poet la periodicul Liga ortodoxă al lui Alexandru Macedonski). Primele traduceri din Baudelaire apar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ș.a., ei înșiși formați în asemenea medii), îi va califica drept „fantaziști” pe partizanii acestei arte antirealiste, evazioniste, marcate de voința insularizării ostentative. În plan psihosocial, tipologiile curente ale acestei identități destabilizate, scindate sînt: bovaricul, ratatul, arivistul snob, scăpătatul, boemul, ereticul, excentricul, dezabuzatul, alienatul, revoltatul... Există și afinități aparent paradoxale. Apropierea estetizanților Tudor Arghezi sau Ion Vinea de avocați ai artei sociale, precum relativ obscurii Vasile Demetrius sau I.C. Vissarion, indică alianța dintre două concepții „antiburgheze”; în cazul lui Vinea, sensibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alt prieten și susținător al debutantului Benjamin Wechsler, încă din anii debutului, a fost Gala Galaction, care s-a străduit în zadar să îl publice la poporanista Viața românească a lui G. Ibrăileanu. Legitimitatea și autenticitatea locală pe care acești „eretici”, în raport cu naționalismul tradiționalist dominant, le confereau, prin opera lor, unei arte internaționale au reprezentat, fără îndoială, un argument forte. Publicistica lui Arghezi, Cocea și Vinea din această perioadă abundă în articole ostile discriminărilor și persecuțiilor etniciste. Într-o suită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sunet de tobe și acompaniament de fluier. Spectatorii erau îngroziți. Trei decenii mai tîrziu, după al Doilea Război Mondial, minimalizarea rolului jucat de „întemeietorul” Hugo Ball în favoarea lui Tzara va fi denunțată în termeni violenți de către eseistul Petre Pandrea. Potrivit ereticului militant de stînga, dadaismul a fost „interesant ca experiență psihologică și filozofică, nul, însă, din punct de vedere al creației literare” (Geneza română a dadaismului european?, v. „Helvetizarea României. Jurnal intim 1947“, ediție îngrijită de Nadia Marcu-Pandrea, Editura Vremea, Colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe care i-a răscăcărat de-atunci încoace sînt desființați de timp încet, dar sigur”... Lui Urmuz i-au acordat în schimb atenție majoritatea membrilor „celei de-a treia generații post-maioresciene”, în speță Pompiliu Constantinescu, Tudor Vianu și — mai ales — „ereticul” G. Călinescu. Cum am văzut, Perpessicius caracteriza producțiile urmuziene drept „schițe fantastice” (formulă ce dă și titlul articolului său). Mențiune importantă, căci ea are meritul de a-l scoate pe Urmuz de sub incidența unei lecturi în cheie „realistă”, plasîndu-l în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inimă. Sunt beat de lume și-s păgîn! Dar oare ar rodi-n ogorul meu atâta râs făr-de căldura răului? Și-ar înflori pe buza ta atâta vrajă, de n-ai fi frământată, Sfînto, de voluptatea-ascunsă a păcatului? Ca un eretic stau pe gânduri și mă-ntreb: De unde-și are raiul - lumina? - Știu: Îl luminează iadul cu flăcările lui! TREI FEȚE Copilul rîde: " Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!" Tânărul cîntă: " Jocul și înțelepciunea mea-i iubirea!" Bătrânul tace: " Iubirea și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Când te privesc, te pătează cu moarte. ― Dacă aș ține să fiu "avocatul diavolului", ți-aș atrage atenția că, așa cum statul are nevoie de poliție pentru a ne apăra de tâlhari, și Biserica se vede obligată să se apere de eretici. Iisus nu i-a alungat, oare, pe farisei din templu? ― Nu-i același lucru. Iar Dumnezeu nu are nevoie de gardă pretoriană. ― De acord, Galilei. Tocmai de aceea vreau să rămân la ce zice lumea și la îndoielile mele. ― Bine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ochii. ― I-am suportat. E adevărat, nu la tribunal. ― Dar unde? ― Eu sunt cineva fără importanță. Tu ești Galileo Galilei. ― Inchizitorii nu s-ar fi dat înapoi să dea, prin mine, un exemplu care să arate tuturor cârtitorilor ce riscă ereticii. ― Așa, au reușit să dea un exemplu de supunere. Special au organizat un spectacol în care să fii văzut în genunchi După asta, nimeni nu mai putea tăgădui că Inchiziția e atotputernică. ― Pe mine nu mă interesează deloc să fiu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]