1,078 matches
-
cu condiția stabilirii unor corespondențe între denumirile cazurilor implicate în definiție și a considerării conceptelor subiect și obiect cu rezerva necesară (vezi supra, 4.). În ceea ce privește definițiile care pun accent pe latura semantică a fenomenului tranzitivității, posibilitatea de aplicare la sistemele ergative trebuie analizată pentru fiecare limbă în parte. Liao (2002: 143) atrage atenția asupra faptului că tranzitivitatea reflectă nu numai numărul argumentelor principale, ci este și rezultatul unei combinații de factori semantici, morfologici și sintactici. Definirea noțiunii de tranzitivitate semantică diferă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acest capitol interesează însă mai ales relația dintre tranzitivitate și ergativitate. Gildea (2003), citându-i pe Hopper și Thompson (1980)58, arată că gramatica ergativă este sensibilă la tranzitivitate, iar partea ergativă dintr-o limbă în care există partiție acuzativ/ergativ este mai tranzitivă decât partea nonergativă. Acest tip de relație este discutat pe larg în câteva studii ale lingvistului francez D. Creissels (2004a, 2006, 2007). Autorul arată că noțiunea de ergativitate privește modul de organizare a contrastului între termenii nucleari
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbal lexical, iar, din punct de vedere diacronic, există câteva scenarii posibile: ● în limbile acuzative, construcția tranzitivă cu A arbitrar (numită transimpersonală) poate fi reinterpretată ca fiind o construcție intranzitivă al cărei argument unic se comportă ca P; ● în limbile ergative, coalescența componentelor verbului ușor poate duce la reinterpretarea construcției tranzitive ca fiind intranzitivă; gramaticalizarea perifrazelor aspectuale (vezi Capitolul 1, 7.1.); ● partiția intranzitivă nu apare gradual, prin creșterea numărului de verbe intranzitive ale căror proprietăți se îndepărtează de tiparul dominant
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
agentului (fr. entendre 'a auzi' vs écouter 'a asculta'); gradul de afectare a pacientului (engl. shoot at 'a împușca în' vs shoot 'a împușca'); gradul de terminare a procesului; gradul de definire a pacientului (în eschimosă, avar, agentul este în ergativ sau în genitiv). Givón (1984)62 arată că tranzitivitatea este o noțiune graduală, foarte importantă pentru studiul lingvistic, și că este posibilă aplicarea gradelor de tranzitivitate la limbile ergative: în anumite condiții, construcția ergativă, considerată ca fiind cea mai tranzitivă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
gradul de definire a pacientului (în eschimosă, avar, agentul este în ergativ sau în genitiv). Givón (1984)62 arată că tranzitivitatea este o noțiune graduală, foarte importantă pentru studiul lingvistic, și că este posibilă aplicarea gradelor de tranzitivitate la limbile ergative: în anumite condiții, construcția ergativă, considerată ca fiind cea mai tranzitivă, este înlocuită cu o construcție acuzativă, mai puțin tranzitivă. Între construcțiile cu tranzitivitate slabă, Givón menționează pasivul și antipasivul. Lazard (1998: 58−61) ajunge la ideea tranzitivității scalare prin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de tranzitivitate propuse de Lazard și cele două tipuri de partiție stabilite de Creissels (vezi supra, 5.2.) se poate stabili o relație de corespondență. Faptul că noțiunea de tranzitivitate scalară este aplicabilă unor sisteme lingvistice diferite, deci și limbilor ergative, este susținut de studii rezervate acestei probleme. Hagège (1981: 67)64 arată că în comox lhaamen, limbă amerindiană, există două paradigme de conjugare obiectivă, însoțite de indici de tranzitivitate forte și de indici de tranzitivitate slabă. Kachru (1987: 224) analizează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dinamică a verbului, marcarea postpozițională a agentului. Toate aceste trăsături creează o scală de tranzitivitate: (a) verbe tranzitive ('a citi', 'a gândi', 'a crede'), (b) tranzitivitate medie ('a înțelege', 'a uita'), (c) verbe intranzitive ('a cădea', 'a pluti'). 6. RELAȚIA ERGATIV−PASIV DIN PUNCT DE VEDERE SINTACTIC Studiul lui Hale (1970), apud Van de Visser (2006: 203), reprezintă prima abordare generativă a ideii că, la origine, construcțiile ergative sunt pasive. Această relație diacronică dintre pasiv și ergativ, precum și anumite confuzii (mai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a înțelege', 'a uita'), (c) verbe intranzitive ('a cădea', 'a pluti'). 6. RELAȚIA ERGATIV−PASIV DIN PUNCT DE VEDERE SINTACTIC Studiul lui Hale (1970), apud Van de Visser (2006: 203), reprezintă prima abordare generativă a ideii că, la origine, construcțiile ergative sunt pasive. Această relație diacronică dintre pasiv și ergativ, precum și anumite confuzii (mai ales terminologice), determinate de asemănarea dintre pasiv și ergativ au fost prezentate în Capitolul 1, 5, 7. În această secțiune voi prezenta câteva dintre teoriile privind relația
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a pluti'). 6. RELAȚIA ERGATIV−PASIV DIN PUNCT DE VEDERE SINTACTIC Studiul lui Hale (1970), apud Van de Visser (2006: 203), reprezintă prima abordare generativă a ideii că, la origine, construcțiile ergative sunt pasive. Această relație diacronică dintre pasiv și ergativ, precum și anumite confuzii (mai ales terminologice), determinate de asemănarea dintre pasiv și ergativ au fost prezentate în Capitolul 1, 5, 7. În această secțiune voi prezenta câteva dintre teoriile privind relația dintre ergativ (cu referire la verbe, nu la tipul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Hale (1970), apud Van de Visser (2006: 203), reprezintă prima abordare generativă a ideii că, la origine, construcțiile ergative sunt pasive. Această relație diacronică dintre pasiv și ergativ, precum și anumite confuzii (mai ales terminologice), determinate de asemănarea dintre pasiv și ergativ au fost prezentate în Capitolul 1, 5, 7. În această secțiune voi prezenta câteva dintre teoriile privind relația dintre ergativ (cu referire la verbe, nu la tipul de limbă) și pasiv formulate în cadru generativ, precum și posibilitatea unei analize comune
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pasive. Această relație diacronică dintre pasiv și ergativ, precum și anumite confuzii (mai ales terminologice), determinate de asemănarea dintre pasiv și ergativ au fost prezentate în Capitolul 1, 5, 7. În această secțiune voi prezenta câteva dintre teoriile privind relația dintre ergativ (cu referire la verbe, nu la tipul de limbă) și pasiv formulate în cadru generativ, precum și posibilitatea unei analize comune pentru pasiv și sistemul ergativ (de această dată, cu referire la tipul de limbă). Studiul lui Dubois (1968) este un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Capitolul 1, 5, 7. În această secțiune voi prezenta câteva dintre teoriile privind relația dintre ergativ (cu referire la verbe, nu la tipul de limbă) și pasiv formulate în cadru generativ, precum și posibilitatea unei analize comune pentru pasiv și sistemul ergativ (de această dată, cu referire la tipul de limbă). Studiul lui Dubois (1968) este un exemplu tipic de amestec al celor două concepte, ergativ și pasiv. Autorul arată că există patru tipuri transformare pasivă: (1) reversibilă, valabilă numai pentru verbele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbă) și pasiv formulate în cadru generativ, precum și posibilitatea unei analize comune pentru pasiv și sistemul ergativ (de această dată, cu referire la tipul de limbă). Studiul lui Dubois (1968) este un exemplu tipic de amestec al celor două concepte, ergativ și pasiv. Autorul arată că există patru tipuri transformare pasivă: (1) reversibilă, valabilă numai pentru verbele tranzitive cu obiect direct: Les nuages ont caché le soleil/ Le soleil est caché par les nuages ' Norii au acoperit soarele'/'Soarele este acoperit
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a fost însoțit de un zâmbet' On y vend les fruits cher/Les fruits s'y vendent cher ' Cineva vinde scump fructele aici'/' Fructele se vând scump aici' La branche casse/La branche se casse 'Creanga se rupe'; (4) cauzativele ergative: Il dort avec un somnifère/ Un somnifère le fait dormir ' El doarme cu un somnifer'/' Un somnifer îl face să doarmă'. Așa cum se poate observa, autorul include sub pasivizare mai multe fenomene care astăzi sunt tratate distinct de majoritatea lingviștilor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
să doarmă'. Așa cum se poate observa, autorul include sub pasivizare mai multe fenomene care astăzi sunt tratate distinct de majoritatea lingviștilor: pasivul cu auxiliar, alternanța cauzativă (vezi Capitolul 3, 5.), construcțiile medii și impersonale, variațiile reflexiv/nonreflexiv care afectează verbele ergative (vezi Capitolul 3, 6.1.), cauzativele ergative. Este interesant de observat că autorul consideră verbele de tipul a intra (pe care astăzi le-am considera ergative/inacuzative de schimbare de localizare/mișcare direcționată − vezi Capitolul 3, 3.2.2.3
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
include sub pasivizare mai multe fenomene care astăzi sunt tratate distinct de majoritatea lingviștilor: pasivul cu auxiliar, alternanța cauzativă (vezi Capitolul 3, 5.), construcțiile medii și impersonale, variațiile reflexiv/nonreflexiv care afectează verbele ergative (vezi Capitolul 3, 6.1.), cauzativele ergative. Este interesant de observat că autorul consideră verbele de tipul a intra (pe care astăzi le-am considera ergative/inacuzative de schimbare de localizare/mișcare direcționată − vezi Capitolul 3, 3.2.2.3.) ca fiind verbe intranzitive, care sunt mereu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vezi Capitolul 3, 5.), construcțiile medii și impersonale, variațiile reflexiv/nonreflexiv care afectează verbele ergative (vezi Capitolul 3, 6.1.), cauzativele ergative. Este interesant de observat că autorul consideră verbele de tipul a intra (pe care astăzi le-am considera ergative/inacuzative de schimbare de localizare/mișcare direcționată − vezi Capitolul 3, 3.2.2.3.) ca fiind verbe intranzitive, care sunt mereu la pasiv, și, de aceea, nu pot fi urmate de un obiect direct: Il entre dans la pièce (imperfectiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2.2.3.) ca fiind verbe intranzitive, care sunt mereu la pasiv, și, de aceea, nu pot fi urmate de un obiect direct: Il entre dans la pièce (imperfectiv) Il est entré dans la pièce (perfectiv). O analiză în care ergativul este subordonat pasivului a fost propusă în lingvistica românească de Pană Dindelegan (1999 [1974]) − vezi Capitolul 3, 2.2. Mackenzie (2006: 11−12) arată că Analiza Ergativă (subiectul aparent al verbelor inacuzative/ergative este obiect de adâncime; subiectul inacuzativelor are
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
la pièce (perfectiv). O analiză în care ergativul este subordonat pasivului a fost propusă în lingvistica românească de Pană Dindelegan (1999 [1974]) − vezi Capitolul 3, 2.2. Mackenzie (2006: 11−12) arată că Analiza Ergativă (subiectul aparent al verbelor inacuzative/ergative este obiect de adâncime; subiectul inacuzativelor are o poziție structurală inițială mai joasă decât subiectul inergativelor) și Ipoteza Inacuzativă (vezi Capitolul 3, 1.) au dus la analiza paralelă a subiectului pasivului și a subiectului inacuzativelor. Deosebirile dintre pasiv și inacuzativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acolo obiectul e capabil să se deplaseze în afara VoiceP, în poziția subiectului; obiectul este smuggled peste argumentul extern; VoiceP este complementul auxiliarului pasiv be. Roberts (2007b) arată că acest tip de analiză poate fi folosit și pentru a explica partiția ergativ−acuzativ: T/AspP atribuie Abs./ Nom. argumentului extern; v*P atribuie Erg./ Ac. argumentului intern; ergativul și acuzativul sunt trăsături φ. Reprezentarea acestei analize este următoarea: IP 3 DP I 2 2 D NP I VP The book [+ past]3
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
argumentul extern; VoiceP este complementul auxiliarului pasiv be. Roberts (2007b) arată că acest tip de analiză poate fi folosit și pentru a explica partiția ergativ−acuzativ: T/AspP atribuie Abs./ Nom. argumentului extern; v*P atribuie Erg./ Ac. argumentului intern; ergativul și acuzativul sunt trăsături φ. Reprezentarea acestei analize este următoarea: IP 3 DP I 2 2 D NP I VP The book [+ past]3 V VoiceP 3 PartP Voice' 2 3 (DP) Part' Voice vP 2 by 2 Part VP
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dintre nominalizare și ergativitate nu se limitează la relația diacronică − nominalizările reprezintă o sursă pentru ergativitate (vezi Capitolul 1, 7.1.) −, ci este observabilă și în sincronie: caracterul pasiv sau inacuzativ al nominalizărilor de tip proces le apropie de limbile ergative (Alexiadou 1999). Paralelismul dintre cele două tipuri de structuri este explicat de Alexiadou (1999). Există două tipuri de v: (a) v tranzitiv/Cauzativ, care se combină numai cu argumente externe; (b) v intranzitiv/Devenire, deficient, care nu se combină cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este explicat de Alexiadou (1999). Există două tipuri de v: (a) v tranzitiv/Cauzativ, care se combină numai cu argumente externe; (b) v intranzitiv/Devenire, deficient, care nu se combină cu argumente externe și este inclus în structura inacuzativelor. Limbile ergative au cel de-al doilea tip, v deficient 66. Cazul ergativ nu este structural, ci lexical/prepozițional, asemănător cu grupul prepozițional care introduce Agentul în nominalizări (nominalizările de tip proces includ argumentul Temă, dar nu au DP cu rolul Agent
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
v tranzitiv/Cauzativ, care se combină numai cu argumente externe; (b) v intranzitiv/Devenire, deficient, care nu se combină cu argumente externe și este inclus în structura inacuzativelor. Limbile ergative au cel de-al doilea tip, v deficient 66. Cazul ergativ nu este structural, ci lexical/prepozițional, asemănător cu grupul prepozițional care introduce Agentul în nominalizări (nominalizările de tip proces includ argumentul Temă, dar nu au DP cu rolul Agent; DP Agent este introdus de centrul funcțional v/Voice). În nominalizările
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
asemănător cu grupul prepozițional care introduce Agentul în nominalizări (nominalizările de tip proces includ argumentul Temă, dar nu au DP cu rolul Agent; DP Agent este introdus de centrul funcțional v/Voice). În nominalizările de tip proces și în limbile ergative nu este proiectat un argument extern și Cazul acuzativ nu este atribuit argumentului Temă. Faptul că nominalizările de tip proces nu au proiecția T (care legitimează absolutivul și nominativul) determină lipsa unei surse pentru Cazul nominativ al argumentului Temă din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]