1,092 matches
-
păstrat originalitatea și individualitatea. Aceștia au influențat din afara curentul manierist, o formă literară inferioară. În operele minorilor rațiunile spirituale înalte, tulburate și complexe, vii în Montale, Ungaretti și Quasimodo, au fost coborâte în derizoriu. Iată de ce Quasimodo îi disprețuia pe ermeticii de duzină, pe imitatori, si numea tagma acestora: ultima peșteră pastorala.185 Printre numeroasele tentative de includere într-o categorie sau în altă a operei quasimodiene, cea amintită a lui Anceschi este mai utilă decât celelalte: criticul a grupat scriitorii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
că Salvatore Quasimodo a creat, a scris, a trăit înconjurat de "haloul" ermetismului, curent literar asupra căruia și-a lăsat amprenta. Mario Petrucciani susține lucru, de altfel, izbitor că nu este corect să îl considerăm pe sicilian exclusiv un poet ermetic întrucât în a doua lungă perioadă de creație poezia să vădește o deschidere și o discursivitate străine obscurității și izolării, ale căror semne apăruseră la el de timpuriu, chiar începând cu volumul Poezii noi (1936). Același critic consideră că un
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
el de timpuriu, chiar începând cu volumul Poezii noi (1936). Același critic consideră că un Quasimodo preponderent ermetic ar putea fi cel al anilor 1930 1936 / 1938.186 Evitând strictețea acestor delimitări viitorul laureat al premiului Nobel a însoțit curentul ermetic pentru care a fost, menționează Carlo Bo, reluat și de Petrucciani, un tovarăș de drum. Quasimodo le amintea ambilor critici de manieră poeziei italiene înalte al carei reprezentant de seamă fusese, în secolul precedent, Leopardi. Mario Petrucciani a dorit să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
manieră poeziei italiene înalte al carei reprezentant de seamă fusese, în secolul precedent, Leopardi. Mario Petrucciani a dorit să o demonstreze, identificând ascendente ale poeziei În fața statuii Ilariei din Poezii noi în Canturi. Tot el a constatat că unele imagini ermetice reiau peisaje nocturne romantice, în versuri ce reactualizează muzicalitatea ritmata și tulburătoare a celor leopardiene. Un indiciu suplimentar, oferit de unul dintre cei mai importanți exegeți ai ermetismului, al faptului că legătura dintre curentul ermetic și Leopardi poate fi întărită
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a constatat că unele imagini ermetice reiau peisaje nocturne romantice, în versuri ce reactualizează muzicalitatea ritmata și tulburătoare a celor leopardiene. Un indiciu suplimentar, oferit de unul dintre cei mai importanți exegeți ai ermetismului, al faptului că legătura dintre curentul ermetic și Leopardi poate fi întărită și de ascendentele poeziei quasimodiene în Canturi.187 2.5.3. Declinul Ermetismului Atunci cand curbă ascendentă a ermetismului a atins apogeul și a început să coboare dat fiind faptul că, treptat, deschiderea preconizată a literaturii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
început să coboare dat fiind faptul că, treptat, deschiderea preconizată a literaturii către public nu mai tolera modurile criptice prezența lui Leopardi a devenit mai puțin vizibilă.188 Deja în anul 1943 Giancarlo Vigorelli condamnă deschis într-un articol eroarea ermeticilor de a fi refuzat orice deschidere și orice pas către o plajă mai amplă de cititori.189 Îi acuză pe aceștia de un joc perfid și maniheist, fondat pe binomul puritate / impuritate. Astfel izolată, poezia ajunsese să reprezinte nu un
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poezia ajunsese să reprezinte nu un adevăr, ci o mistificare a adevărului, împingând până la extrem exacerbarea eului. Același ziarist remarcă sentimentul de rătăcire, de eșec, de gol perceput de mulți scriitori ce întrevedeau într-un viitor foarte apropiat apusul manierei ermetice și germenii noii discursivități, ce nu mai ținea ferecate porțile poeziei.190 În 1945 în Școala ermetismului se lasă liniștea deoarece începea atunci căutarea unui nou limbaj al poeziei, mai accesibil semenilor.191 Pe lângă acestea, în pragul anilor cincizeci, devenise
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nou limbaj al poeziei, mai accesibil semenilor.191 Pe lângă acestea, în pragul anilor cincizeci, devenise din ce in ce mai stringenta nevoia eliberării de sub povară tradiției. Tinerii literați tindeau să se îndepărteze treptat mai întâi de acel Leopardi al revistei 'Ronda', apoi de cel ermetic, percepându-i pe amândoi că autoritari și apăsători. Opera lui Salvatore Quasimodo reflectă numitele tendințe, de aceea cercetarea de față nu poate neglijă împărțirea clasică a acesteia în două etape: cea antebelica și cea postbelică, altfel spus cea ermetica și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cel ermetic, percepându-i pe amândoi că autoritari și apăsători. Opera lui Salvatore Quasimodo reflectă numitele tendințe, de aceea cercetarea de față nu poate neglijă împărțirea clasică a acesteia în două etape: cea antebelica și cea postbelică, altfel spus cea ermetica și cea deschisă spre dialog. Capitolele următoare se concentrează cu precădere asupra celei dintâi (1928-1942) deoarece în acești ani, precum și în perioada anterioară de formare, Quasimodo și-a însușit varii cunoștințe despre reprezentanții de seamă ai literelor italiene, și-a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cele solariene, ambele suprapunându-se pe studiul limbilor clasice și pește lecturile aprofundate din perioada șederii la Romă. După Messina pascoliană și simbolista, după Romă rondistă, Quasimodo a cunoscut în mediul literar florentin noile orientări ale poeziei pure, iar apoi ermetice: din toate aceste centre literare nu lipseau reverberații romantice consonante cu temperamentul liric al sicilianului: ele parcurseseră întreg secolul precedent și, metamorfozate, trecuseră pragul veacului trecut și prin vocea lui Leopardi.217 2.6.2. Anii trezeci-patruzeci, de la Ape și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
să sublinieze lipsa de originalitate a versurilor sale, iar apărătorii unicitatea și rafinamentul lor. Obiceiul de a judeca aspru, adânc înrădăcinat în exegeza, a continuat cel puțin până în deceniul al șaptelea al secolului trecut.230 În cadrul unui congres dedicat autorului ermetic Giancarlo Vigorelli recunoștea următoarele: În zona criticii mai exista și mai rezistă încă o atitudine de subordonare literară, o obișnuită nu zic de a-l subestima pe Quasimodo, ci mai rău, de a încerca să îl ignorăm sau să îl
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
că se jertfește pentru artă, si ca, eventual, de la această putea aștepta o răsplată: Când am început să iubesc poezia, eu știam că pentru ea voi indura foamea și chinurile trupului și vijeliile sufletului.247 Asemenea maestrului din Recanati, poetul ermetic avea deplină conștiința a propriei superiorități în fața mulțimii de scribi ce se înghesuiau pe scena literaturii din epoca. În 27 decembrie 1937 îi scria cu amărăciune lui Angelo Barile: Să mă lase în pace, nici să nu mă numească. De la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
-și să stabilească măsură influenței leopardiene asupra operei lui Quasimodo analiza din paginile următoare se concentrează cu precădere fapt amintit și în partea introductiva asupra volumului Și pe data e seară, ale cărui poezii nu o dată au fost catalogate drept ermetice. Încadrarea lor sub semnul acestui curent literar, în ciuda limitărilor inerente, s-a dovedit utilă în alegerea corpusului, plasat astfel a priori sub protecția lui Giacomo Leopardi. Poeziile scrise după al doilea Război Mondial au dat dovadă de o mai bună
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a dovedit utilă în alegerea corpusului, plasat astfel a priori sub protecția lui Giacomo Leopardi. Poeziile scrise după al doilea Război Mondial au dat dovadă de o mai bună discursivitate și au arătat ca sicilianul renunțase la cultul pentru versul ermetic, dificil. Scopul său, dar și al altor scriitori din generația lui a fost acela de a depăși barierele pe care poezia prea elitista le ridicase în fața cititorilor din pricina dificultății date de stilul obscur. La Quasimodo semnele deschiderii s-au arătat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
la tradiție (...) este ceva mai profund decât o întoarcere fără vlaga la unele forme general acceptate care au dat viața unei perioade anume, îndepărtând-o de altele, bine definite și încheiate din punct de vedere istoric.249 În viziunea scriitorului ermetic, după al doilea Război Mondial poezia trebuia reconstruită pornind de la exemplul înaintașilor prin reconsiderarea atentă a operelei lor. În același an, 1946, sicilianul a scris Omul și poezia, expunere bogată în ecouri leopardiene, ce, sub condeiul lui, capătă tentă ideologică
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
un ecou amplu și a devenit topos al exegezei consacrate acestuia atunci, dar și acum, în pofida avertismentelor referitoare la pericolul de a reduce complexitatea referentului la elementele semnalate de Macrì. Sergio Pautasso polemiza cu cei care tindeau să limiteze măiestria ermeticului exclusiv la tensiunea cuvântului, si, în acest context, cu cei care vorbeau despre separarea netă a primei perioade de creație de cea de a doua, evidențiind prin această discontinuitatea dintre etapă criptica și cea de angajare. Efortul lui, și al
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se înscria în noua direcție antidispersivă, de geometrizare, controlare și limitare a tendințelor centrifuge ale inspirației. Considerându-l pe Quasimodo un exponent al crizei din ultima fază a simbolismului Macrì încadra poetica lui în tendința mai largă, simbolistico clasicizanta și ermetica din epoca: la un moment dat simbolul semnificant se identifică cu lucrul semnificat: numele obținut are valoarea lucrului (res), se concentrează, eliberându-se chiar de rezonanță să metaforica.256 Afirmația precedentă, evident exagerată, împingea până la extrem ideea de condensare a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care autorul creează alăturări îndrăznețe de termeni, în al treilea, o corectă elaborare a cronotopului. Acești trei piloni ai tehnicii vagului pot constitui și punctele de reper pentru analiză de față, menită să formuleze noi observații privind artă scriitoriceasca a ermeticului. Leopardi afirmă necesitatea de a folosi cuvinte vagi, pe care le consideră elemente sine qua non ale poeziei, deoarece pot stimula imaginația și pot bucura sufletul prin sentimentul confuz și indefinit generat; în opoziție cu oamenii de știință, poeții trebuie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care se stabilește în versurile lui Leopardi între modul de transpunere a timpului și sonoritate (înțelegându-se prin această totalitatea imaginilor auditive din Canturi inclusiv cele ale tăcerii).282 Oreste Macrì remarcă frecvență cu care este reitarat în versurile scriitorului ermetic acest ultim motiv oglindit de ocurentele termenului silenzio. Tot el observa jocul rafinat practicat de poet la limita tăcerii, ai cărui protagoniști sunt pauzele, spațiile albe, ne-cuvintele. În volumele sicilianului substantivul silenzio numără 34 ocurente, aflându-se pe locul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cer? Ce faci, o, spune-mi? Tăcută luna / Ieși în amurg și luneci / deșertul contemplând; apoi te-ntuneci. / Cărările eterne / Să le străbați nu ești sătula încă? (idem, vv. 1-6).290 Întrebările adresate lunii rămân fără răspuns așa cum în versurile ermeticului nu se îndeplinește dorința poetului de a auzi glasul mesagerilor. Deși comun ambilor poeți, motivul imposibilității de a dialogă cu fata ascunsă a universului (vizibilă în imaginea îngerilor și a lunii) nu este tratată în mod similar: ermeticul accentuează modul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în versurile ermeticului nu se îndeplinește dorința poetului de a auzi glasul mesagerilor. Deși comun ambilor poeți, motivul imposibilității de a dialogă cu fata ascunsă a universului (vizibilă în imaginea îngerilor și a lunii) nu este tratată în mod similar: ermeticul accentuează modul în care incomunicabilitatea, tăcerea și imobilitatea afectează deopotrivă procesul de creație și înțelegerea mesajelor ascunse în vorbele nerostite ale solilor cerești, atingând o coardă religioasă profund subiectivă. În Cantul unui pastor refuzul universului de a se comunică afectează
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care i-o atribuise poetul din Recanati.295 Privite în lumina ascendentei ilustre versurile citate din Forme de arbori chinuite ascund opinia poetului despre tradiția literară precum și felul în care i se raportează. După toate aparențele aceasta îi vorbește răspicat ermeticului prin vocea lui Leopardi. Căutând să se distingă, el a încercat, pradă meprizei poetice, să nege și să respingă înrâurirea predecesorului: foșnetul vântului, desișul, motive leopardiene prin excelență nu mai au, declară poetul în versurile citate, puterea de a modifica
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
înrâurirea predecesorului: foșnetul vântului, desișul, motive leopardiene prin excelență nu mai au, declară poetul în versurile citate, puterea de a modifica și afecta universul fabulos al pădurilor înlănțuite cu funii aurite, asadar nu mai pot influența universul sau imagistic.296 Ermeticul minimalizează rolul poeziei lui Leopardi, în special, și al tradiției literare, în general, în procesul de creație, dezvăluindu-și astfel propria anxietate a influenței. Declarații similare se regăsesc și în poezia Fraților Cervi, Italiei lor, asupra căreia se va reveni
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mister. Alteori exprimă uimirea în fața necunoscutului (Imn Patriarhilor, Catre Angelo Mai, În mine rătăcita fiece formă). Pornind de la această ultimă conotație, Quasimodo plasează adjectivul amintit în versuri ce abordează tema alienării, a exilului, a suferinței din prezent. Asemenea lui Leopardi, ermeticul detesta lumea contemporană (Îngeri), preferând trecutul și visarea, dorind să evadeze într-un alt timp și spațiu, care ce ar putea fi cel al morții dorite, invocate, așteptate și de romantic. În alte contexte încadrabile în aceeași tematica a prezentului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a poeticii vagului, îi permite să vadă, să analizeze, fără a se lasă antrenat în devenire, să înțeleagă că viața se află sub semnul morții care se insinuează în fiecare clipă ce bate și în fiecare manifestare existențiala. Atunci cand poetul ermetic se referă la universul sau interior, rareori uită să semnaleze prezenta morții ce s-a strecurat în inima împietrita: Și moartea e / un loc din inimă (Valuri de râuri proaspete în somn).304 Pentru el moartea din interior, data de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]