1,413 matches
-
Vieții la Michel Henry 153 Biografice 153 Darurile marginalității 155 Revelațiile imanenței 157 Apariție și aparență 159 Revelația ca autoafectare 164 Fenomenologia filialității 167 Miopia lumii și revelația Vieții 172 Impresia originară 175 Afect și întrupare 180 Viața embrionară și erosul mut 186 Epilog 191 VI. Penultima instanță. Critica secularizării la John Milbank 193 Tradiția se explică 193 Trei figuri insulare 195 Arheologia: model și metodă 202 Invenția seculară și seducția puterii 206 Cinismul machiavellic și „Providența” oarbă 209 Funcționalismul german
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Ștefănescu, Ceea ce construia meșterul Manole nu se dărâma de la sine..., TR, 1986, 29; Mircea Martin, Suflul sintezei, RL, 1987, 20; Ruja, Parte, I, 335-336, II, 267-278; Ulici, Lit. rom., I, 519-521; Grigurcu, Peisaj, II, 218-235; Vasile Popovici, Moarte, magie și eros, O, 1998, 6; Ioan Stanomir, Un Tibet în Banat, LCF, 1998, 32; Dicț. esențial, 854-857; Dimisianu, Lumea, 353-362; Gheorghe Glodeanu, Noi incursiuni în literatura exilului, JL, 2001, 21-24; Manolescu, Lista, III, 351-353; Petraș, Panorama, 625-628; Popa, Ist. lit. II, 1
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
sau de onirosimil (Adrian Dinu Rachieru). În Jocul vechiul motiv „viața e vis”, aplicat cu finețe intelectuală, constituie nucleul structurii romanești și determină nota acesteia. În compensație, personajele sunt înzestrate cu un vitalism psihic care se dezvoltă prin descoperirea unui eros nesfârșit, dublat de o visare pulverizantă, orientată spre descoperirea unor adevăruri ale începuturilor. Jocul „magic” dintre puterea individului de a-și întrezări destinul și încercarea lui de a-l schimba, impunându-se față de ceilalți, lasă loc abuzului simbolic, dar se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
mai are nevoie de o logică a demonstrației. Lățirea analizei, dilatarea amănuntului convoacă prezentul ca pretext” (Adrian Dinu Rachieru). În schimb, în Nostalgia e imaginată o altfel de lume, și anume satul de odinioară, ferit de seismele sociale, dominat de eros, de femei fatale și bizare, trăind confuzia vis/realitate prin jocul visătoriei. Nu faceți case mai înalte ca arborii (1990) este un roman de dragoste, sentimentul fiind tratat din unghi psihologic. Scriitorul se complică mai mult ca oriunde în evidențierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
Ștefănescu, diferă totuși sensibil. Că lirica lui Emil Brumaru are un caracter panerotic, e o propoziție inatacabilă. Lascivitatea, jocul amoros, așteptarea adoratei, dilemele sentimentale alcătuiesc hrana sa cea de toate zilele, ca și viziunea corespunzătoare unor asemenea trăiri, conținând extrapolarea erosului asupra obiectelor „îndrăgostite”, asupra iatacului, asupra peisajului de provincie și a mirabilelor „bucătării de vară”, asupra grădinilor de zarzavat, magaziilor, cișmelelor și, nu în ultimul rând, asupra savorii gastronomice, născătoare de „dulci ispite”. Un soi de atracție senzuală polarizează mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
într-o râpă sălbatică sau în clocotul mării. Iar între Elena și Paris, dacă a mai rămas o undă de patimă, ea este istovită și amară. Dar de un fel de dragoste tot mai este în stare, desprinsă de orice eros și altfel greu de definit, un amestec delicat de gratitudine, de admirație și de încă ceva, abia perceptibil, ca un parfum evanescent: dragostea ei pentru Hector. Hector însuși nu i-a vorbit vreodată cu asprime și o apăra de vorbele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fapte și întâmplări. Trebuie văzute acum dinlăuntrul lui Ahile, ca proiecții ale unei iubiri, cea mai mare și mai intensă iubire din cuprinsul Iliadei. Și cea mai desprinsă de orice alte determinări, pentru că nu vine nici din sânge, nici din eros, nici din vreun interes oarecare. Nici măcar din vechea lor familiaritate de copii care au crescut împreună. Patrocles era un copilandru de pripas, un străin, un venetic rămas în Ftia din bunătatea lui Peleu. Ar fi putut să nu-l accepte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ca povestitor; ceea ce îi asigură un handicap confortabil este forța ilustrativă, a dialogului, care permite conturarea caracterelor. Și în domeniul prozei sale Caragiale se dovedește a fi un fin cunoscător al naturii umane, folosind ,,fantasticul pentru a avertiza că lumea erosului este mereu alta decât cea închipuită, misterioasă și ambiguă, având îndreptată o privire ironică spre cei care vor săprescrie legi fixe de comportament’’. Aportul de recreare, în totalitatea lui, desfășurat de scriitor are drept consecință punerea în circulație a unei
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
israeliene se mențin totuși la nivelul consemnării. Abia versurile din Revolta sângelui fixează temele proprii scriitoarei într-o stilistică personală. Discursul are acum ritmul strangulat, răsuflarea tăiată. Realitatea - sechelele dictaturii comuniste, descoperirea traumatică a legii banului și a inechității, eroziunea erosului - se proiectează într-o frazare sobră, puternică și laconică. Focul și sângele, două simboluri convergente, pătrund în miezul dramei istorice israeliene, ca și în inima trăirilor incandescente ale celei care scrie. „Ochii poetului ard”, literele carbonizate devin „semne negre încercuite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
s'abbandona în me; Oră che în me a mite fuoco; în me è solitudine; vieni a me anche oră; a me davanti: intorno a te; A me non dà quiete îl dolce / sonante flauto delle molte voci; În me Eros. 487 E questa voce ignota / a noi per sillabe risuona. 488 Violetta Pedalino, op. cît., p. 3, p. 24. 489 Idem, p. 28. 490 Io pensavo dire a te quelle parole (la traduzione dal greco la troverai trascritta dietro questo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu ea Leopardi poate exprima propria condiție de ostatic al sorții, Gilberto Lonardi, 2005, op. cît., p. 102. 497 Traducerile în limba română din Safo aparțin volumului Simina Noica, Antologie lirica greacă, Univers, București, 1970. 498 Scuote l'anima mia Eros, / come vento sul monte / che irrompe entro le querce; / e scioglie le membră e le agită, / dolce amaro indomabile serpente (Tramontata è la lună); Vorrei veramente essere morta sau tu aiutami, / dèspota, ché morte da sé non viene (...) Io voglio
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fără misticism sau umorism, ale faptelor descoperirilor mele. Și nu vreau acum să cad în ispită, plecând de la această diferențiere de excese cocotice, de a începe a divaga sau extravaga, și nu a investiga, despre diferența dintre cei doi iubiți, eros și agape, poftă și milă. Pentru că asta ne-ar duce în câmpuri periculoase, cum este iubirea paternă și filială, pe de o parte, și amorul conjugal, pe de altă parte. Cel de la livrarea filială a Tatălui, abandonarea voinței sale suverane
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
SPIRIDON INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: Generația Albatros/albatrosistă, ironie, cotidian, intertext, social, anticalofilism, prozaism, banal, avangardă, literatura-reportaj, autenticitate, demitizare, demetaforizare, autoreferențialitatea/metatextul, poetica certitudinilor și a incertitudinilor, poezie contemporană, dialogism, limbajul sincopat, paratext, viziune deformatoare, poezie ludică, frondă, inovație stilistică, eros, obsesia morții, real, imaginar. Domnului prof. univ. dr. Nicolae Ioana (Andrei Grigor), cel care a inspirat și a îndrumat realizarea acestui studiu. Cuprins GENERAȚIA RECUPERATĂ (Prefață de Vasile Spiridon) / 9 INTRODUCERE / 13 GENERAȚIE, PROMOȚIE - CONTROVERSE / 25 CALEIDOSCOP 39 (DECENIUL AL
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mie de boturi cum latră." (O mie de vânturi). Mijloacele sunt, în general, aceleași cu ale generației sale, dar în loc să facă o radiografie, un reportaj al lumii exterioare, Constant Tonegaru optează pentru o stranie incursiune într-o lume interioară. Și erosul e aici prilej de călătorie, femeia cafenie, o mulatră îi șoptește istoria peregrinărilor ei care se confundă cu cea a amorurilor, un amant în Peru, unul la Santa Clava, altul în SUA. E o călătorie ciudată care deschide porțile unui
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de care al tău se ascunde./ Fiecare frunte-i o colivie încuiată". Se produce, de asemenea, o medievalizare a lumii tocmai pentru a-i asigura o încărcătură mitică, sentimentul morții e cel care navighează pe această mare interioară în care erosul și thanatosul se suprapun într-o zbatere a trupului și a sufletului: "Iată chemarea:/ o mie de lănci bătute în scuturi/ te așteaptă la țărmul apei din piatra mea de inel,/ lângă sălcii alergând în vânt cu coame de iepe
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
simbol al visului, al imaginației, în fond, al inconștientului presant. În mod ciudat, nu se dorește o ieșire de pe tărâmul imaginației halucinante, ci o proiectare a acesteia asupra lumii așa-zis reale. Invazia visului, a nocturnului în universul familiar, supunerea erosului față de această nouă realitate sunt ilustrative pentru pierderea hotarelor dintre a fi și a imagina, a recrea. Molia este și ea o imagine a timpului devorator, care, în mod paradoxal, se asociază și diurnului și nocturnului. Osul devine, și el
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din scuipat de demon să se-agațe"). Limbajul devine armă de luptă în sine, iar cântecul se transformă într-unul mortuar, nu e un imn închinat victoriei, ci un tablou al morții, al bolii cu toate grozăviile ei. Granițele dintre eros și thanatos se șterg, iar eul poetic pare să ghicească în orice gest o imagine a morții. De aceea face trimitere și la motivul biblic al dansului Salomeei care înseamnă invitație erotică, adevărată ispită ("Salomeea dănțuia strălimpezilor pelerini/ ce abureau
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
deși sonoritățile amintesc de tonurile simboliste. Deicticele conturează un spațiu-timp al ezitărilor ("Astăzi, mâine (sau poate niciodată)", "Odată o să-mi ceri mai mult", Poem final), al pendulării continue între dorință și realizare, între vis personal și ideal colectiv sau între eros și thanatos ("Dar n-o să ne putem iubi atâta, draga mea,/ e mult prea târziu până vine moartea!...", Poem final). Aspectul de conversație casnică contrastează cu tematica gravă a morții. Motivul "târziului" în existență apare aici, dar integrat în firescul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
244, 246 Eminescu, Mihai, 26, 27, 29, 30, 31, 84, 91, 116, 117, 197, 199, 204, 240, 241, 242, 243, 304 Enăchescu, Eugen, 56 Endre, Ady, 78 Ț Țeposu, Radu G., 30, 199, 200, 202, 215 E Era nouă, 67 eros (iubire), 45, 47, 48, 89, 120, 121, 122, 126, 132, 133, 134, 135, 136, 170, 188, 217, 219, 245 Esenin, Serghei, 77 Eumene, 128, 131, 132, 152, 153 Evseev, Ivan, 127 F Facla, 57, 67 Fapta, 62 Filerot, Sergiu, 59
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
maximă, „amestecarea” („M-am amestecat cu cântul/ca mormântul cu pământul./ M-am amestecat cu dorul/ Ca sângele cu izvorul./ M-am amestecat cu tine/ Ca ce-așteaptă cu ce vine”). Se caută fervent sensul înalt al trăirii erotice, idealitatea, erosul având o semnificație mitică: femeia este taină în taina naturii, stăpână a marelui stăpân - Dorul, „lumină stinsă în lumină”. Misterul cosmic se strecoară în ritul nupțial, amplificând dimensiunile trăirii și traducându-l în acorduri de imn, madrigal, cantilenă și rugă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
de autor: implicarea detașată, cu mutări de accent când pe un termen, când pe altul. A rezultat o lirică tensionată între inserția empatică și armonică în primordial și suav - obsesia originarului și a unității eu-cosmos, respectiv spațiul intimității și al erosului candid, evocat cu inflexiuni de retorică trubadurescă - pe de o parte, și pe de alta, distanțarea ironică (uneori tinzând spre sarcasm) de grotescul și absurdul unei modernități corupte, reificantă și uniformizantă, ipostaziată paradigmatic în imaginea unui Megalopolis. Tipologic, poetul e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
8; Florin Manolescu, „Ca să fii stea”, RL, 1969, 50; Mircea Iorgulescu, „Ochii și ploile”, LCF, 1973, 8; Piru, Poezia, I, 390-391; Mihai Doru Lesovici, „Euridice”, CRC, 1977, 14; Al. Covaci, „Întoarcerea la Nausicaa”, F, 1980, 1; Ion Arieșanu, Poet al erosului și al extincției, O, 1981, 43; Valentin Tașcu, „Eterna auroră”, TR, 1982, 5; Regman, Noi explorări, 154-160; Ion Arieșanu, Axul existențial, O, 1987, 44; Regman, Nu numai, 266-267; Dicț. scriit. rom., III, 118-120. C.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288048_a_289377]
-
a mai povestit, în scrisorile către Tudor Vianu, cu atâta râvnă și haz isprăvile lui erotice în lumea germană. Când le evocă, P. are alt ideal de existență. Se gândește să devină un „sihastru”. Un sihastru care recomandă însă un eros roditor și eliberator, în aceeași utopie de tip țărănesc. Când firea obosește (dar nu pentru multă vreme), memorialistul contemplă pentru o clipă orizonturile melancoliei nervaliene: „Sunt un melancolic - scrie în Soarele melancoliei - în adâncul făpturii mele. Ca să nu-mi înghețe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
lui François Clouet, de la jumătatea secolului al XVI-lea, intitulată Dame au bain, înfățișează, în cadru îndepărtat, silueta unei licorne, care sigur că nu mai simbolizează virginitatea, de vreme ce femeia goală din prim-plan afișează o atitudine explicit pricepută în ale erosului. De asemenea, Domenichino pictează și el în palatul Farnese din Roma o tânără fată cu unicorn, în care îi atribuie personajului feminin gesturi deloc lipsite de concupiscență. Sunt doar câteva exemple, culese aproape la întâmplare dintre multe altele, care demonstrează
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
înfășurat/ Și când luna stoarce lapte peste iarba șoptitoare,/ Stele clare priveghează cortul meu nemăsurat”. Ca în Naiada, Avatar, Stepa, în același spirit al regăsirii energiilor primare, natura declanșează o violentă furie a simțurilor, o senzualitate frenetică, iresponsabilă, care conferă erosului atmosfera specific macedonskiană, de „idilă brutală”; adâncul obscur al instinctului, prins în Faunul, deși are unele atingeri cu imaginea naturalistă a omului, trimite de fapt la una din fețele „diabolice” ale romantismului. În Noaptea de mai integrarea omului în ritualul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]