749 matches
-
la Maurizio Kagel și Sylvano Bussotti, sau mai complicat, ca la Early Brown și Anestis Logothetis. Nu de puține ori însă, indicațiile de interpretare a grafului ocupă un spațiu cu mult mai amplu decît sugestia vizuală. Legenda debordează graful. Aspectul eseistic tinde să-l minimalizeze pe cel beletristic. Ca în unele muzici conceptuale ticluite de Dieter Schnebel. Aici se observă limpede cum arsenalul de probe pus în mișcare întru convertirea interpretului devine mult mai important decît convenția instituită prin tradiție. Mijloacele
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
operă partizană, tendențioasă, care vrea cu orice preț să Ťdemonstrezeť. Constrângerea politică anulează libertatea de creație." Cu finețe analitică și o percepție sigură, Constantin Trandafir relevă concepția estetică a lui Mihail Sebastian, expusă cu precădere în publicistica sa cu caracter eseistic. De pildă, observă că "reflexiile lui Sebastian cu privire la modernismul românesc sunt așezate sub emblema disocierei între experiență și temperament. Prin modernism, el numește, de fapt, Ťdecadența modernistăť, avangardismul, suprarealismul de mai mare extensie, cât și cubismul, integralismul, Ťpictopoeziať. I se
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
discrete schimbări ale registrelor stilistice (discurs sobru vs. gînd tonic). O astfel de manieră mizează mult pe o anumită categorie de cititori (și nu e vorba de o ierarhizare valorică a lor) - este vorba de aceia care pot gusta jocul eseistic bine controlat (cu redundanțe pe care unii le-ar găsi supărătoare) și, mai ales, care pot aprecia caracterul "tonic" al acestor rînduri în care referința culturală în exces joacă un alt rol decît într-un tratat academic obișnuit. Mircea Braga
Dimensiunea "tonică" a culturii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16714_a_18039]
-
care s-ar vrea pe placul autorului nu-i mai rămîne prea mult de făcut. Dar Alexandru George nu e dintre aceia care se tem să-și închidă opera. Dimpotrivă, un fel de fanatism al adevărului personal, camuflat în democrația eseistică a formei, vrea cu orice preț să indice lectura adecvată. A fiecărui text în parte (dar atunci de ce nu ni se indică contextul producerii?), dar și a volumelor în ansamblu, care, iarăși după cum ne indică autorul, alcătuiesc serii, conțin mesaje
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
să dea explicații sau să-și spună părerea în legătură cu ele, tocmai fiindcă le manevrează precis, ca pe niște obiecte, creează impresia unei politeți ironice față de realitatea propriei sale ficțiuni. O singură dată se abate de la această regulă pentru a trata, eseistic, comedia creației literare în era computerelor. Iar eseul care rezultă este el însuși o capodoperă a comicului de idei: "Textul de care nu ești mulțumit dispare la o simplă apăsare de buton. Când ajung la editor, foile sunt curate, ordonate
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
inexistența deschiderilor ontologice românești către democrație; volumul se încheie cu "două texte despre despărțire și moarte" - evocări ale lui Augustin Pop și Marian Papahagi. Această sumară trecere în revistă nu urmărește decât să ofere o ocheadă aruncată asupra unui festin eseistic. Ștefan Borbély, Visul lupului de stepă, Ed. Dacia, Col. "Discobolul", Cluj-Napoca 1999, 251 pag., f. p.
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
cititorilor. Interes care, din păcate, dispare foarte repede cu fiecare pagină parcursă. Capitolele românului poartă numele câte unui personaj și păr niște fire care se intersectează de-a valma într-un ghemotoc care se cere descâlcit. Regăsim aici amintiri, fragmente eseistice, povestiri de vise, scrisori, un mozaic eteroclit menit să recompună istoria melodramatica a unor personaje care parcă nu au niciodată parte de ceea ce își doresc. La un moment dat, ca motto de capitol, este amintit un celebru vers al The
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
de Obaldia, care îl situează în avanscena discursului romanesc). A fost considerat rezultat al hibridizării celor trei genuri, la Hugo Friedrich sau Max Bense, sau formă a unui al patrulea gen (numit "didactic" la Sengle, "artistic" la Wolfgang Ruttkowski, și "eseistic" la John A. McCarthy) ș.a.m.d. în fața unor încadrări și delimitări atît de diverse, Alina Pamfil caută plusurile și minusurile fiecărei abordări, stabilind un corpus de trăsături privilegiate ale eseului, cărora le urmărește metamorfoza în fiecare studiu analizat: dimensiunea
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
McCarthy) ș.a.m.d. în fața unor încadrări și delimitări atît de diverse, Alina Pamfil caută plusurile și minusurile fiecărei abordări, stabilind un corpus de trăsături privilegiate ale eseului, cărora le urmărește metamorfoza în fiecare studiu analizat: dimensiunea prioritar sintagmatică ("demersul eseistic este în primul rînd desfășurare a unei căutări, parcurgere a unui proces"), dar și prezența dimensiunii paradigmatice ("eseul ridică și el serii de semne în picioare, dar axele echivalențelor îi sînt programatic imperfecte, incomplete"), sistematica jocului digresiunilor, valorificarea golurilor, a
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
pe care însăși formula scriitorului l-a configurat ca atare. Construcția parabolică, pe mai multe nivele ale textului și cu chei de interpretare oferite lectorului merituos, nu ia structura și aspectul unui sistem rigid, închis. Ideația bine nutrită și speculația eseistică desfășurată pe turnantele ei au găsit un punct de echilibru compozițional cu o epică gustoasă a ideilor, un stil ușor ceremonios și o retorică atât de abilă, încât cu greu poate fi surprinsă. Viața pe un peron nu face excepție
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
autor? Există opere literare care prezintă interes numai pentru că aparțin unui mare scriitor. Le înregistrăm separat, în afară - tocmai - a acelui ansamblu care le conferă legitimitate estetică? În sfârșit, cum prezentăm o operă literară? Neutru, ca într-un dicționar? Sau eseistic, așa cum este astăzi la modă? Procedăm la o evaluare estetică a creației în cauză? Plecăm de la premisa că ea are oricum valoare din moment ce a fost selectată pentru a figură în dicționar? Ordonarea alfabetică după titlu rupe orice perspectiva istorică și
BIBLIOTECA IDEALă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17674_a_18999]
-
Marin Preda, știe filozofie numai din auzite - notează el undeva, cu maliție; în ce-l privește, a făcut filozofie la școala lui Blaga și Liviu Rusu și o poate explica (pe un pat de închisoare reală sau în lungi fragmente eseistice inserate în cuprinsul romanelor) în mai multe limbi străine. Cu anii de tinerețe și maturitate suprapuși biruitorului internaționalism sovietic și cu cei de bătrânețe afundați în mâlul naționalismului ceaușist, Ion D. Sîrbu își concepe și își scrie opera sub o
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
polemic: împotriva acestei "uitări" a valorilor fundamentale și a deformărilor pe care noile clișee, cele anti-comuniste, le operează asupra trecutului apropiat. Dar există și un al doilea motor al cărții, memorialistic și evocator: "Efectul ŤEchinoxť este, ș...ț o reverie eseistică și memorialistică. În al doilea rînd, este reconstituirea genezei unui fenomen literar, o geneză aproape voalată în oglinzile deformante ale criticii și istoriografiei prezentului". O carte blînd-caustică, deci, o pledoarie pentru spiritul Echinoxului: "iar dacă perspectiva mea asupra fenomenului echinoxist
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
Orwel și Gîndirea captivă a lui Czeslaw Milosz, în sfîrșit tradusă în românește la Editură Humanitas. Laureatul premiului Nobel din 1980, Milosz e, acum, un venerabil scriitor de 88 ani (născut în 1911), cu o prodigioasa opera literară romanesca și eseistica. E fiul unei familii dintre care tatăl era lituanian și mama poloneză. Acest binom originar l-a marcat profund. Copilăria a petre-cut-o - frecventînd, apoi, liceul și universitatea - la Vilnius. A și debutat, ca poet, la Vilnius, primind în 1936, primul
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
o carte, totuși, inevitabilă, ca Echinox. Vocile poeziei. Și nu e deloc o întâmplare că, dintre puținele articole ce i-au fost dedicate, cele mai bune și mai empatice sunt semnate de doi critici literari din provincie cu vădită înzestrare eseistică, Al. Cistelecan, în Cultura, și Andrei Terian, în Ziarul de Duminică. Celui din urmă îi aparține, de altminteri, o corectă disociere de principiu. Deși, remarcă Terian, aniversar prin forța lucrurilor, fiind publicat la împlinirea a patruzeci de ani de Echinox
Argumentul Echinox by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7149_a_8474]
-
critic literar. În legătură cu aceștia, minuția lecturii cu public pe care-o întreprinde Lefter (la pp. 93-114 și pp. 115-150), m-a făcut, recunosc, curios. În cea de-a doua, cu titlu stendhalian, intră în scenă gazetarul. În locul studiilor academice sau eseistice, avem acum articole, fie ele de panoramare sau de întâmpinare, note editoriale, recomandări, portrete, biobibliografii. Lista e foarte eterogenă, ca și dispersia în timp (de la cronici publicate în anii '80 chiar în România literară la textul de ultimă copertă pentru
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
a lui Rebreanu, în Vremea, în Azi, superba revistă scoasă de Zaharia Stancu. Așa se explică entuziasmul cu care am primit, în urmă cu vreo treizeci și cinci de ani, propunerea doamnei Cornelia Ștefănescu, pe care am încercat s-o persuadez, că eseistica și publicistica reprezintă, de fapt, punctul forte al scrisului lui Sebastian, asigurându-i într-adevăr un loc de vârf în cultura română, în timp ce romanele și piesele de teatru, în pofida excelenței lor, nu-l pot totuși propulsa la aceeași înălțime, - cu excepția
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
îndeletniciri, nu manifestă nici cel mai mic interes în această direcție; nici o universitate din țară nu are o catedră de critica textelor și tehnica edițiilor; succesul rapid, de notorietate chiar material, e mult mai accesibil în gazetărie sau în scrisul eseistic; în lumea vertiginos de grăbită de astăzi, cum poate fi cineva ispitit să migălească "devotat" pentru a descifra și îngriji texte, pentru a explora vechi publicații, pentru a corobora surse și bibliografii...? E adevărat. Lumea de azi e obsedată de
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
o carte incomodă, susceptibilă să stîrnească idiosincrasii și să pună în dificultate pe multă lume (printre personajele ei apare Daniel, Mitropolitul Moldovei, în ipostaze nu dintre cele mai convenabile). De acea, ea merită citită în primul rînd pentru latura ei eseistică, pentru ideile explicite sau implicite pe care le înaintează, și apoi doar ca un produs de ficțiune. Este o carte plină de întrebări la adresa lumii contemporane și acesta este lucrul cel mai important. Nu pot încheia aceste considerații fără a
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
ce nu au în spate fie pe cineva, fie ceva anume, fie propriul trecut”. Nu-i mai puțin adevărat însă că mai toate volumele de studii ale lui Eugen Negrici sunt trase, printr- un ciudat proces de compensație, în tușe eseistice. Asocierile libere, exemplele ingenioase, încercarea de reabilitare cu orice preț a marginalului, spiritul polemic, fac din studiile lui opera unui publicist refulat. Simulacrele normalității e o carte unică, însă deloc lipsită de reprezentativitate în ce privește stilul criticului. Ea adună articolele publicate
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
cu imaginea lor de perpetuitate. A vrut să rămîie matur. E frumos să rupi viață și să spargi pîntecul cu fecundație și crierul să-l arunci cu moarte. Cînd l-am înmormîntat, era toamnă..." Cu două zile înaintea acestui necrolog eseistic (publicat în gazeta Scenă), vorbind în Mîntuirea tot despre tragedia lui Rodion, ca poet și publicist, afirmă: Într-o epocă de neprecizie sufletească, în care sionismul era vag, ca și imaginea deserturilor în care cămile alergau monotone - singura soluție imediată
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
șcareț este complexă, obscură, plastică”. Cercetătorul mizează pe ficțiunea literară, cu posibilitățile ei de a oferi o mai fidelă și asimilabilă cunoaștere decât aceea obținută cu „metodele academice conven- ționale” ale istoriei. Antologia reflectă și diversificarea formelor discursive ale genului eseistic practicat în paginile revistei Letras libres, de la comentariul subiectiv al „exercițiului de admirație”, la evaluarea globală, revizuirea, reevaluarea unor opere intrate în canon sau deja etichetate de publicul larg. O „recuperare literară” întreprinde Jorge Edwards în „La resurección de Victor
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
academicilor" cu care intrase în contact: scriau despre lucrurile care-i pasionau și nu erau prizonierii perspectivelor înguste, dictate de rușinoasa dependență de „programul de cercetare" al catedrei. Probabil că un titlu la fel de bun al cărții ar fi fost „Istoria eseistică a Americii literare." Fiecare capitol în parte e un eseu pe temă dată, o exersare subiectiv-inteligentă a talentului autorului de a-și vinde cât mai scump marfa. Deși păstrează criteriul istoric, acesta se reduce la dispunerea relativ cronologică a subiectelor
America literară (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6106_a_7431]
-
își face simțită prezența în imediata noastră apropiere sub forma unor întâmplări pline de tâlc, îmbrăcate pentru cei mai mulți dintre oameni într-o haină cu aparențe cât se poate de profane. Citind aceste romane cu o foarte solidă componentă metafizică și eseistică, aproape automat, gândul zboară spre Dostoievski, Mircea Eliade, Bulgakov, dar și spre Paulo Coelho, Dan Brown sau Michel Houellebecq, toți prezenți într-un fel sau altul (se discută despre operele lor, sunt citați cu referințe precise sau au chiar statut
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
al polis-ului pestriț, aidoma oricărui balcanic ce se respectă, cu tot altoiul d-sale apusean, acesta e, după cum am văzut, mînat de o frenezie participativă, de năzuința de-a se pronunța hic et nunc asupra oricărui subiect. Explicabil, nivelul eseistic îi limitează audiența. Partitura speculativă nu e la îndemîna oricui. Însă instinctul autorului are în vedere toată suflarea ce se poate aduna în agora, căreia ar dori să i se adreseze. De unde expresia unei oralități originare, abia constrînsă la tiparul
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]