751 matches
-
specifice vorbirii directe (nivel fonetic), prin ocurența indicilor persoanei I, prin topică afectivă și mărci ale oralității (nivel morfosintactic), prin limbajul expresiv, individualizat stilistic (nivel lexicosemantic și stilistic). În funcție de strategiile discursive adoptate, monologul poate fi: explicativ, argumentativ, asertiv, descriptiv, narativ, eseistic etc. - În opera epică bazată pe narațiune heterodiegetică (persoana a IIIa narativă), monologul poate fi adresat - inserat sau nu întrun dialog - sau formulat ca monolog interior, pentru a dezvălui, în stil direct, gândurile și stările afective ale personajului. Narațiunea homodiegetică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
etc.); proza modernă cultivă introspecția și retrospecția, analiza conștientului și a zonelor abisale ale ființei (subconștientul, inconștientul) - canonul modernității: o literatură a autenticității care adoptă frecvent persoana I narativă, principiul memoriei involuntare, pluriperspectivismul, construcția narativă multinivel, discontinuitatea narativă/fragmentarismul, inserțiile eseistice, structurile deschise etc. - personajele prozei secolului XX: nu mai reprezintă tipologii sau „caractere“ de tip balzacian, ci ipostaze existențiale ale omului modern: fragilitatea ființei umane în fața nean tului, angoasa existențială, solitudinea, alienarea, spaima de moarte, sentimen tul finitudinii, al eșecului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în vedere un singur aspect din multitudinea celor care caracterizează un roman. Criteriul canonului estetic diferențiază romanul medieval de cel romantic, baroc, realist, naturalist, existențialist, modernist sau postmodernist, romanul eroic de cel exotic, fantastic, mitic, satiric, parodic, al absurdului, romanulparabolă, eseistic sau comportamentist, antiromanul etc., romanul de tip balzacian de romanul stendhalian, tolstoian, dostoievskian, proustian etc. Alte criterii sunt: formula compozițională (roman de tip memorialistic sau epistolar, de tipul jurnalului, al cronicii, de tipul romanului în roman, al romanului cu sertare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sumă de experiențe trăite de eul narator, ca „dosare de existență“ ori ca „monografie a unui sentiment“ (Camil Petrescu). Acțiunea, motivată mai ales prin conflictele interioare, generează un desen epic complicat, nelinear, fragmentat de pauze descriptive, analitice ori de comentarii eseistice. Episoadele narative au o relativă independență, determinată de memoria afectivă în care se imprimă „decupaje“ din realitatea trăită. Tim pul este discontinuu, guvernat de fluxul conștiinței, de alternanța între timpul obiectiv și durata interioară. Personajele noului roman sunt relativizate, dilematice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Petrescu. Textul propriu zis al romanului este completat prin notele infrapaginale, ce alcătuiesc un plan auctorial, cu rolul de a spori impresia de autenticitate. Este creat astfel un desen epic complicat, nelinear, fragmentat de pauze descriptive, analitice ori de comentarii eseistice. Subiectul este mai degrabă un pretext, oferind personajului narator date ale realității trăite care sunt reflectate în conștiință, disecate, analizate, comentate dintrun punct de vedere strict subiectiv, dintro perspectivă narativă internă. Spațiul și timpul diegetic asociază repere obiective, specifice literaturii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
omului și talentul scriitorului Octavian Paler. Zăbovind mai cu seamă asupra volumului Don Quijote în Est (Editura Albatros, 1994) inclusiv pentru că metafora din titlu reprezintă perfect demersul spiritual de luptător solitar și fără simbrie al autorului. Este vorba de un regal eseistic de mare combustie intelectuală, un discurs paralel între memorial și diagnoza prezentului și a societății noastre postdecembriste. Construit în genul tezelor și antitezelor unui savant contrapunct, eseul se derulează ca un spectacol de idei, cuceritor prin fervoare, vervă și acuratețe
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lucrare a acestuia, "Teritorii" (1976), un memorial de călătorie în Germania, cu vizite în Franța, Olanda, Elveția, Anglia. De ce s-a oprit fostul student și discipol tocmai la această carte a profesorului și mentorului său, autor al unei prodigioase opere eseistice, critice, diaristice, neîntrecut monograf al vieții și operei lui Agârbiceanu, coordonator al unui dicționar de scriitori români (1995 - 2000, 4 volume), fondator al unei adevărate școli de critică și istorie literară la Cluj. Dedicându-se mai ales literaturii scrise în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ceea ce îl pune în criză cu lumea: "Sursă, firește negativă, însă nu mai puțin sursă. Atrabiliară, umoarea neagră, se transformă, ca la Charles d'Orléans, în interpretarea lui Starobinski, în cerneală". Iată un citat prin care se poate defini arta eseistică a lui Virgil Podoabă, de o altitudine și o probitate intelectuală ieșite din comun. Știutor de elină și latină, de limbi romanice, italienizant, superinformat pe textele marilor filosofi ai culturii, autorul nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de după 1950, spune Gelu Ionescu, sub nivelul celei interbelice. Deși îi numește prieteni pe Mircea Zaciu, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, analizându-le cărțile de memorialistică, autorul nu se abate de la spiritul său critic nepărtinitor, de la verva sa epică și eseistică ce-i rafinează și iluminează demersul, de cele mai multe ori inedit. Autorul nu pregetă să se mire de reproșurile făcute de scriitorii români confraților lor occidentali, inclusiv de memorialistul Mircea Zaciu (1928 - 1998), pe motiv că i-ar fi părăsit, că
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și melcul sau Fericirea interzisă (Editura ALLFA, 2002, 298 pagini) de Bujor Nedelcovici (n. 1936, Bârlad) absolvent al Facultății de Drept din București, este în parte o reluare și o rescriere a primului volum dintr-un vast ciclu memorialistic și eseistic Jurnal infidel Pagini din exil 1987-1993 (Editura Eminescu, 1998) dar și o aducere la zi a propriei biobibliografii. Strict bibliografic vorbind, semnalăm încă de la început noile cărți ale prozatorului și scenaristului: "Îmblânzitorul de lupi" (o carte despre exil, acțiunea se
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
despre proza de azi, de la Ștefan Bănulescu la Mircea Cărtărescu și Al. Vakulovski. Obiectul comentariului nostru este însă Avangardismul românesc, (Editura Gramar, 2003, 304 pagini), cuprinzând un studiu, o antologie de texte literare și un compendiu de manifeste, programe, texte eseistice și publicistice. Surprinzătoare este lipsa unei bibliografii explicite, de vreme ce avangarda literară românească a fost cercetată de-a lungul timpului de Nicolae Balotă, Matei Călinescu, Adrian Marino, Nicolae Manolescu, Marin Mincu, Dinu Pillat, Al. Piru, ca să nu mai vorbim de cărțile
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de faptul că "tema fundamentală a poeziei este iubirea și echilibrul ei în moarte", Valentin Tașcu crede că lirismul se va salva o dată cu cititorul, nu doar printr-o reîntrupare epico-ritmică în cugetări și personaje aventuroase, ci și printr-o acoperire eseistică recurs la un "paleativ", cum hiperurbanizează V. T. de mai multe ori, corect paliativ (palliativo, it.; palliatif, fr.) a textului poetic. Personajele din acest insolit "dicționar al iubăreților" apar în haloul și aura lor istorică, poetul dându-le o solemnitate
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lucrurile se leagă într-o sinteză a tuturor speciilor literare și cultural-artistice în care a excelat George Mirea, începând cu reportajul, fișa biobibliografică, cronologia, memorialistica, antologia de citate, și terminând cu diatriba, ficțiunea de tip narativ sau problematizarea de tip eseistic. George Mirea joacă rolul multiplu de creator-martor-instanță ce își îngăduie să judece, prețuiască, dezavueze colegii de generație, profesorii, colegii, contemporanii în general, majoritatea din breasla literaților și a ziariștilor (presa scrisă și media audio-vizuală). O carte de atitudine, așadar, pe
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
un loc în spațiul ficțional, o poziție în avanposturile observației, o încăpere în lumea extensibilă a imaginației. Din perspectiva situării, a locuirii universului romanesc, desigur că variantele funcționale, tipice, sînt restrînse. Trei posibilități, și alegem formularea (mai recentă, din volumul eseistic Scrisori către un tînăr romancier) a unui practician, Mario Vargas Llosa: "...un narator personaj, un narator omniscient exterior și străin de istoria povestită, sau un narator ambiguu despre care nu știm prea bine dacă relatează dinlăuntrul ori din afara lumii descrise
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Camil Petrescu, este incitat să mediteze asupra propriului act de lectură, apropiindu-și dintr-un unghi diferit realitatea, modalitatea de a scrie, atitudinea și devualând voit aspectul poietic 373, aspecte deja atinse în acest capitol. În toate contribuțiile teoretice și eseistice el este "reflexiv" în sensul pe care Tudor Vianu l-a dat termenului 374. Având în vedere trimiterea în afara-textului și supra-adăugarea alineatelor, a fragmentelor, se evidențiază perseverent senzația de "oglindă transformată în cioburi" despre care amintește Nicolae Manolescu atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ei și dacă nu cumva comentatorul-defragmentor îl deplasează pe cel supus discuției în alt palier de reprezentare, în alte ape decât cele pe care le-a frecventat căutătorul lânii de aur în caierul de el însuși încâlcit prin re-babelizarea comunicării eseistice. *** Anul crucial al diferențierii pare a fi 1987, când lui Luca Pițu i se publică prima parte a încercării despre alteritate. Ideea centrală a sistemei sale eseistice (naveta dintre pleonasm și oximoron a oricărei gândiri care se respectă) îl conduce
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
căutătorul lânii de aur în caierul de el însuși încâlcit prin re-babelizarea comunicării eseistice. *** Anul crucial al diferențierii pare a fi 1987, când lui Luca Pițu i se publică prima parte a încercării despre alteritate. Ideea centrală a sistemei sale eseistice (naveta dintre pleonasm și oximoron a oricărei gândiri care se respectă) îl conduce spre postularea a patru ispite în relația cu Celălalt. Schema s-ar fi aplicat pe om, text, cultură, civilizație iar fundamentarea praxiteoretică pe heterologia lui Georges Bataille
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
dispersie, o atomizare a identității. Gesta Baudolini, un mileniu de ficțiune Umberto Eco (n. 1932, Alessandria, Piemont) este profesor de semiotică și președinte al Școlii Superioare de Științe Umaniste de pe lângă Universitatea din Bologna. Între lucrările de specialitate, de critică și eseistice, reamintim: "Opera aperta" (1962), "La struttura assente" (1968), "Trattato di semiotica generale" (1975), "Lector in fabula" (1979), "Semiotica e filosofia del linguaggio" (1984), "I limiti dell'interpretazione" (1990), "La ricerca della lingua perfetta" (1993), "Sei passeggiate nei boschi narrativi" (1994
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a abordărilor care au rotunjit noțional intertextualitatea, de la teoria textului la critica genetică, este completată cu o prezentare cantitativă, în sensul că acest prim capitol se încheie cu operaționalizarea intertextualului. Câteva delimitări taxinomice evidențiază faptul că a fost depășită învăluirea eseistică reproșată etapei de început, precum și interpretarea intertextualității prin prisma citatului, care a făcut carieră până la "majoratul" noțiunii. Momentul de cotitură este determinat de introducerea în arhitext a lui Gérard Genette. Categoriile transtextualității au fost consolidate, nuanțate, diversificate și redenumite după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
l-ar putea constitui utilizarea lexiei ca unitate de măsură a intertextului. Cristina Hăulică echivalează conceptul barthesian cu secvența, cu atât mai mult cu cât aceasta este convenabilă, ca dimensiune: arbitrară, pliată pe necesitățile analizei. Pentru lexie interpretarea este relativ eseistică: "segment continuu și în general foarte scurt (o frază, o porțiune de frază sau maximum un grup de trei sau patru fraze). Aceste segmente sunt unități de lectură (s.n.), fapt pentru care le-am numit lexii. O lexie este evident
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
analitică, centrată pe limbajul poetic, ca mijloc de creare a unei noi realități, printr-o interiorizare a exteriorului, o adoptăm) îi adăugăm, venind în completarea imaginii receptive a poeticii Anei Blandiana, critica autohtonă. Acordând o considerație mai mare modelului internațional eseistic de critică, vom avea în vedere, de această dată, acele studii naționale care constituie așa-numita critică de dicționar. Dominată de ideea conform căreia "Ana Blandiana nu face altceva decât să exprime, cu aceeași concretețe rafinată, întâlnită în rândul Generației
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în critica românească, cercetând, asemenea studiilor internaționale, textele literare din prisma limbajului cu laturile sale exterioară (materială) și interioară (de mister), apropiindu-se, astfel, de receptarea adoptată și de noi, în paginile acestei lucrări. Uzând de o abordare de tip eseistic, Alex Ștefănescu reușește, totodată, pe parcursul paginilor 396-404, rezervate Anei Blandiana 93, să ofere atât ample informații biobliografice, precum și scurte, dar interesante analize semiostilistice, vizându-i volumele de poezie, de proză și de eseu-publicistică, pe care le pune între titluri sugestive
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
96. A scrie poezie, înțeles ca mod de a fi, devine pentru Ana Blandiana o cale de a tinde către limbajul perfect, aproape transcendental, "multe poeme ale Anei Blandiana fiind poeme-eseu și putând fi traduse doar într-un limbaj exclusiv eseistic"97, așa cum exemplifică Alex Ștefănescu : "Poeta știe să păstreze ideile în acea stare genuină în care nu-și fac loc încă vicisitudinile actului de cunoaștere. Ea uzează de logică, însă numai în treacăt, ca și cum și-ar trece degetele pe corzile
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
esențială, întâmpinând actul de creație al unei noi poetici, reluăm ideea abordării ei majoritare în afara țării noastre, în special prin vocea spaniolilor sau a italienilor, care îi cercetează opera autoarei. Totuși, Liliana Armașu face următoarea precizare, într-un scurt studiu eseistic al poeziei Anei Blandiana: "Poeta caută să exprime nu numai gândul, dar și frumusețea lui, având grijă să-i dea o formă lingvistică sobră, bine definită, cu toate (în)semnele unei poezii clasice (urmărind modele mari, ca Eminescu și Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
corespondențelor, lumina orbitoare devenind, astfel, în poezia La celălalt capăt, un semn thanatic și, în general, senzualității difuze de altădată, îi corespunde acum o copleșire dusă până la limita insuportabilului, a simțurilor"126. Apropiat modelului internațional de critică, asemănându-se stilului eseistic adoptat de Alex Ștefănescu, Nicolae Manolescu grupează, în volumul Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu. Poezia., Brașov, Editura Aula, 2002, articole consacrate analizei poeziei Anei Blandiana, publicate în reviste literare precum "Contemporanul", nr. 2, 1971127, "România literară", nr. 29, 1982128
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]