16,546 matches
-
pe care puțini îl aveau și încă și mai puțini îl puteau etala. Se vedea din eseurile publicate în revista "Familia", adunate ulterior în volumul Critică și valoare (1973), unde principala miză era conceptul de ironie. Dar prima carte fusese eseul monografic consacrat lui Franz Kafka, în 1968. Cariera lui Radu Enescu este în multe privințe surprinzătoare. O dată pentru că a fost creditat încă din 1971 ca redactor șef adjunct, într-o perioadă când se cerea maximă vigilență ideologică de tip comunist
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
vechiului regim politic? Au rămas în paginile revistei "Familia" destule texte nepublicate în cele patru volume ale sale. După monografia Franz Kafka și volumul Critică și valoare, Radu Enescu a mai publicat Ab urbe condita, în 1985, o culegere de eseuri, și Între două oceane, în 1986, un memorial de călătorie americană, cu un orizont cultural impresionant. Radu Enescu nu a fost un autor prolific și nu a ținut să-și încarce formal și înșelător fișa bibliografică. Ar fi putut-o
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
imagina că nu l-ar putea atinge. Publicistul orădean Marin Chelu s-a devotat restituirii paginilor rămase în revista "Familia" și a alcătuit până acum două volume, cu un profil unitar tematic: Despre arhitectură, apărut în 2003, și Orizonturi speculative, eseuri filosofice, apărut de curând, în 2004, ambele în Biblioteca revistei "Familia". Pe viitor nu ar trebui neglijată presa culturală clujeană pentru a completa imaginea activității criticului literar Radu Enescu. Efortul restituirii e lăudabil ca inițiativă, cu atât mai mult cu
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
că sunt destule imperfecțiuni (o corectură cu multe neglijențe și un aparat modest de istorie literară), dar contează, în cele din urmă, izbânda editării. Cel mai important text (în același timp, și cel mai extins) din volumul Orizonturi speculative e eseul Iubire și cunoaștere (p.19-46), publicat în numerele din noiembrie și decembrie 1966 ale "Familiei", completat cu Univers fără dragoste (p. 47-53) din ianuarie 1981 și Spre un nou cod pasional (p. 54-67) din iulie 1987. Curățind textul de elementele
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
revăzut referințele și conexiunile ce nu mai erau actuale, realizând un nou text, Dincolo de paternalism și feminolatrie (p. 68-90), publicat în ianuarie-februarie 1991, având acum o grație a interpretărilor liberă de orice balast sau conformism. În varianta din 1966 a eseului despre iubire și cunoaștere, unde ne va purta prin romantismul german, freudism, Stendhal, Martin Buber, Sartre și rigorismul moral al lui Kant, Radu Enescu începea printr-o referință la Lenin, despre emoțiile umane în procesul de cunoaștere, și continua imediat
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
Blaga și Călinescu, pentru a pune în evidență ideea că "angoasa este expresia afectivă a înstrăinării omului într-un univers ostil", iar "bucuria creatoare este semnul victoriei asupra alienării" (p. 23). Apelul la concepția marxistă revine periodic, ca și în eseul despre Franz Kafka, pentru a arăta că marxismul "nu aruncă peste bord sentimentele ca elemente impure, cum fac viziunile clasiciste, ci le canalizează pozitiv, spre integrala eflorescență a personalității umane" (p. 25). Într-un mod derutant pentru cititorul de astăzi
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
punea puțin Marx sau Engels, pentru a nu se simți prea tare gustul de Kierkegaard. E ciudat că Ovidiu Cotruș sau Nicolae Balotă, colegii săi din Cercul literar de la Sibiu, au reușit să nu-și altereze nici unul din studiile sau eseurile lor de bază, ceea ce Radu Enescu nu a izbutit. Nicolae Balotă și-a putut reedita în 2000 fără nici o modificare sinteza din 1971 despre Literatura absurdului, dar Radu Enescu nu și-ar fi putut reedita fără a o rescrie din
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
societate aflată în topul pauperității europene, este mult mai ieftină. Liviu Antonesei este unul dintre acei scriitori care își surprind întotdeauna cititorii. Din 1988 (anul debutului său editorial) până astăzi a publicat volume de versuri, pagini de jurnal, proză erotică, eseuri politice, studii de sociologie, pedagogie și management universitar. Performanța intelectuală a scriitorului ieșean de a fi publicat atît de multe cărți, în domenii care nu au mare lucru în comun, nu poate să lase pe nimeni indiferent. Literatura, ce poveste
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
călduță a unor răspunsuri definitive, care nu lasă loc de discuții. În fond, este punctul de vedere al autorului care poate fi acceptat sau contrazis de cititorii cărții. Dincolo de aceasta, Literatura, ce poveste! este o splendidă pledoarie pentru carte. Citind eseul lui Liviu Antonesei nu se poate să nu te simți atras de spațiul nesfîrșit al bibliotecii, să nu ți se facă dor de o plimbare cu privirea pe cotoarele atîtor cărți mai vechi sau mai noi, din care ai cules
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
faptul că a fost preocupat exclusiv de acele opere care ilustrau concesiile sau, dimpotrivă, eforturile prozatorilor în a imagina și adopta tactici și stratageme în fața constrângerilor cenzurii, a "forțelor prohibitive" ale statutului comunist. O precizare reluată, de altfel, din finalul eseului, numai că în interviu apărea chiar numele lui Radu Cosașu menționat cu părere de rău. Concluzia logică ar fi că seria Supraviețuirilor a lui Radu Cosașu, chiar dacă avea ca fundal anii '50, adică tocmai "obsedantul deceniu", ar fi o carte
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
Tudorel Urian În urmă cu ceva ani, fostul disident polonez din vremea comunismului, Adam Michnik, actualul director al ziarului "Gazeta Wyborcza" a publicat un superb eseu despre lumea politică de după căderea comunismului. Titlul acestui eseu Gray is beautiful sugerează faptul că în lumea contemporană nu se mai poate opera cu tradiționala dihotomie stînga vs. dreapta și că ideologiile actuale sînt o mixtură între elementele economiei de
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
Tudorel Urian În urmă cu ceva ani, fostul disident polonez din vremea comunismului, Adam Michnik, actualul director al ziarului "Gazeta Wyborcza" a publicat un superb eseu despre lumea politică de după căderea comunismului. Titlul acestui eseu Gray is beautiful sugerează faptul că în lumea contemporană nu se mai poate opera cu tradiționala dihotomie stînga vs. dreapta și că ideologiile actuale sînt o mixtură între elementele economiei de piață capitaliste și tendințele de protecție socială specifice lumii
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
pe an, cea mai importantă de pînă acum fiind Vag (Editura Paralela 45, 2003), o aplicație a teoriilor sale matematice la nivelul literaturii. Logica postmodernului este o carte cu o identitate incertă, în logica sistemelor fuzzy. Roman non-fictiv, jurnal camuflat, eseu, studiu de politologie și/sau istorie, nici una dintre aceste etichete nu ar fi greșită pentru această carte de izbitoare actualitate în care contururile se întrepătrund în permanență, planurile se schimbă continuu precum imaginile de pe screensaver-ele computerului, culorile se amestecă fără
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
are loc tranziția de la o extremă la alta. Abordarea lui Creangă prin prisma unui șir de speculații imprevizibile a reflectat un soi de dinamizare lăuntrică, de autoîncărcare a temei ce părea epuizată, o dovadă reprezentînd în acest sens și subtilul eseu al lui Mircea Moț, Ion Creangă sau pactul cu cititorul. Autorul relevă două atitudini antinomice ale lui Ion Creangă în raport cu creația sa. Omul Creangă se arată purtat de dorința de-a deveni "autoriu", adică de a-și salva numele de
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
provincie". Au urmat alte romane (Valul și stânca, 1989, Maratonul învinșilor, 1998, Cartograful puterii, 2000, Povestirile lui Cesar Leofu, 2002), dar și alte volume de poezie, astfel încât azi se poate susține despre Gabriel Chifu, activ și în publicistică și în eseu, că își construiește, cu tenacitate, o carieră de scriitor total. O evoluție literară dintre cele mai interesante, multiplană, și poate altădată mă voi opri asupra ei mai pe larg. Acum voi nota însă câteva impresii numai despre cartea cea mai
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
bună și trebuie păstrată, dar fiecare din punctele de rezistență (dosarul, marea convorbire cu un autor contemporan ilustru, panorama noilor apariții editoriale, pe genuri) suportă ameliorări și diversificări. Cititorii au dorit mai mult spațiu pentru prezentarea cărților de poezie și eseuri (pînă acum precumpăneau romanele, biografiile, memorialistica). Au sugerat introducerea și a altor forme de jurnalism literar, mai vioaie: pornind de la o carte lansată de curînd - dezbaterea unei teme, din diferite unghiuri și cu opinii diverse. Sau o anchetă în jurul unui
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
Iuda, ambițios, tace vinovat și se lasă, treptat, prins în lațul ispitei. Comite fapta denunțului într-un fel de transă. Speriat, dar și stimulat de discursul personajului obscur, el merge la Caiafa să-i promită vânzarea lui Iisus. Și aici eseul se încheie cu bănuite puncte de suspensie. Ispititorul era un înger negru, cu chip de om rămas în umbră, care își racolează supușii apți să trădeze, cum s-a întâmplat și în istoria noastră recentă. Dar, un astfel de supus
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
știe că vânzarea a fost primul pas spre mitizarea celui trădat. Mitul l-a întreținut mulțimea, iar "când gloata îmbrățișează un mit - spune Cioran, învățat de istorie - așteptați-vă la... ivirea unei noi religii". Totul vine din nevoia de mituri. Eseul lui Papini este subtil animat de un sentiment al urgenței ca omul secolului, evident modificat, remodelat sub doctrină, să mediteze la pericolul mutilării propriei conștiințe. E un semnal de alarmă. Iuda al lui Papini vinde, dar nu se sinucide, deci
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
Iisus. E faimosul, contrariantul moment când mulțimea, ațâțată de sacerdoți, preferă iertarea vinovatului Barabba și nu a nevinovatului Iisus. Istoria mai veche, dar mai ales cea mai nouă cunoaște acest exercițiu al puterii. Și asta este încă o paradigmă. Miezul eseului îl constituie însă paradoxul trădării din iubire, urmată de "izbânda mesianică": Dacă în adevăr îl iubești pe Iisus, dacă în adevăr vrei să te jertești pentru mărirea lui, spune diavolul, ar trebui să te duci chiar astăzi în taină la
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
ar încrede în nici unul din tovarășii tăi". Iuda consimte, în fine, sub o anumită presiune. Slăbiciunea iscariotenului devine astfel criteriul primordial al alegerii lui pentru a comite vânzarea. Prin mobilul pactului, diavolul l-a ajutat să se descopere pe sine. Eseul lui Papini se și încheie cu rătăcirea lui Iuda prin bezna nopții și "deodată, fără să știe cum, se văzu în fața palatului lui Caiafa - și intră". întunericul învăluie în mister decizia lui. Ca să știm ce a urmat e suficient să
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
Firește că nu. Metoda lui L. Raicu seamănă bine cu ceea ce s-a numit new historicism, opunînd ideologia dorită de un scriitor celei pe care i-au dictat-o tendințele vremii, sau fondul operei formei în care ni se oferă. Eseurile lui sînt, într-un fel, crochiuri de psihologie abisală, ce refac traiectoria unor nedomolite pasiuni, ascunse de multe ori sub aparența "seninătății imperturbabile." Un Lovinescu "necanonic", nehotărîtul hotărîtor al unor mari destine literare, este recuperat dintre filele de memorii și
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
să treacă prin el autorii, nu încremeniți într-o imagine de dicționar, ci vii, ca personaje în propriile lor romane. Stilul cărții nu este de bilanț, care contabilizează atent calitățile și scăderile fiecăruia, trage linie și dă verdicte, ci de eseu elegant și liber, ca o călătorie în timp cu un tren de plăcere. Ușa rămîne întredeschisă, privirile se aruncă indiscret, în "bucătăria" încărcată de savori neluate în seamă care însoțesc "ospețele" de soi, acelea pe care le știe, din citite
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
la Chișinău, acolo unde poetul este prezent și în manual, în ciuda acțiunilor și atitudinii sale civice întotdeauna incomode autorităților basarabene. Spre deosebire de antologia apărută la noi, Yin Time conține, dincolo de minimele diferențe de titluri și de dispunere, o proză și un eseu critic. Cum Emilian Galaicu-Păun a fost comentat - din câte știu, cel puțin în ultimul timp - numai în ipostaza de poet și cum eu însumi am scris despre prima sa antologie de poezie în nr. 10/2003 al României literare, mă
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
nivelurile discursului sunt multiple, registrele variază. Enunțurile par formulate în oglindă, iar afirmațiile lasă impresia subliminalului. Textul este un joc serios, practic fără reguli și limite, căci câmpul de manevră textuală este multidimensional, deopotrivă în spațiu și în timp. În eseul Poezia de după poezie, Emilian Galaicu-Păun scrie: " În mod inevitabil, anumite cuvinte din textul citit vor declanșa în subconștientul tău o mișcare a noțiunilor -un fel de caleidoscop cu sticluțe multicolore - care până la urmă se vor așeza într-o Ťfigurăť". Gesturi
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
aceea răscolesc colecții din presa anilor '40 sau Scînteia anilor '50. Caut ceva. Lucrez din mai multe părți deodată, mă las dusă pe tot felul de drumuri care mi se deschid, refuz orice prejudecată, și cercetez. Și nu mai scriu eseuri, ci, pătrunsă de frumusețea culturii române și de cruzimea destinului ei, scriu studii. Într-o țară în care dorința testamentară a celui mai mare filosof al ei a fost cu nesimțire călcată în picioare, și la 17 pași numărați de
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]