620 matches
-
în raport cu „folosința obștească a cuvintelor” țintește, într-adevăr, luminarea „nonsensurilor realității”. Pe urmele lui G. Călinescu, Tudor Vianu cade însă în capcana „iluziei realiste”: „Ridiculizarea clișeelor e un mijloc curent în umorul realist” (p. 178). Dezvăluind unul dintre „paradoxurile” avangardismului, esteticianul tinde să explice totul prin echivocul semantic, automatism și convenție: „dezvoltarea echivocurilor stă la originea multora din fabulele și metaforele poeților. Dar (...) respingerea unei convenții a automatismului nu-l scutește pe Urmuz să cultive o convenție a efectelor comice, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
divinitate. Printre ei putem enumera doar câțiva precum: Jung, Freud, Stanislav Grof, Mircea Eliade, Einstein, Heinrich Zimmer, Levinas, Rudolf Steiner, Ken Wilber, Luigi Pareyson, Stephen Hawking etc. Indiferent de domeniul lor de cercetare, fie că erau filosofi sau psihologi, artiști, esteticieni sau cercetători în domeniul științelor exacte majoritatea susțin în lucrările lor, într-o măsură mai mică sau mai mare, direct sau indirect legătura dintre om și divinitate, dintre creație și creatorul universal. În postmodernitate arta nu mai este un gest
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
tânărul setos de putere să-i dea sfaturi despre soluția unei concilieri între și între... Atletul îi zâmbește superior și distant, ca unui ramolit simpatic. Ce v-a găsit să adunați toate fosilele astea în spectacol ? se apleacă șoptind doctorul estetician spre laureatul serii, descheindu-și, încălzit, cămașa. Frază surprinzătoare, doar pentru a provoca și a stăpâni atenția Poetului. — Ca scenografă ați ales o restauratoare de muzeu. O cunosc din perioada cât am lucrat la ei. — Sia a fost și pictoriță
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de Hariga, sare Balaurul din celălalt capăt, interceptând numele, despre Hariga merită discutat oricât, sucite și răsucite toate înțelesurile ! Mă, la tine vorbăria înlocuiește băutura... își țuguie regizorul buzele subțiri, preluând cu degetele gălbui și pistruiate paharul din mâna doctorului estetician. — Sia Strihan a avut o expoziție de pictură sau grafică ? se întoarce Poetul spre estetician. — Da, pe vremea când lucram la muzeu. Un fel de geometrie rece. Culori stricte, negru-alb- roșu. Ca un scrâșnit din dinți. M-a îngrozit ! — Avea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și răsucite toate înțelesurile ! Mă, la tine vorbăria înlocuiește băutura... își țuguie regizorul buzele subțiri, preluând cu degetele gălbui și pistruiate paharul din mâna doctorului estetician. — Sia Strihan a avut o expoziție de pictură sau grafică ? se întoarce Poetul spre estetician. — Da, pe vremea când lucram la muzeu. Un fel de geometrie rece. Culori stricte, negru-alb- roșu. Ca un scrâșnit din dinți. M-a îngrozit ! — Avea un teanc de planșe vechi, unele făcute chiar în închisoare, din care s-ar fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a moștenit decât statura : maxilarele, ceafa, trosnetul părului aspru și des, craniul pietros, labele păduroase și umerii. Nimic din bonomia bețivului afemeiat, leneș, petrecăreț, generos ? Doar îndârjire avară, putere însetată de putere... La capătul celălalt, chipul coclit și palid al esteticianului. Îngustat, verzui, ascuțit. Pe undeva, probabil, masca albă, ochelarii folcloristului... — Chiar o cunoști pe doamna Hariga ? bâigui. — Când el a dispărut, după ’50, ea a fost angajată la muzeu. Să aibă ce mânca, presupun. N-a fost chiar o salariată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fost angajată la muzeu. Să aibă ce mânca, presupun. N-a fost chiar o salariată oarecare, liberă. Mai era anchetată din când în când. O săptămână, o lună, mai multe luni. Nu se discuta despre asta, nimeni n-o întreba. Esteticianul îmi saltă capul, toarnă un pahar cu apă să mi-l întindă, dar îl preia fata. Mi-l dă, îmi frec barba de mâna ei rece și albă. N-a fost umilită, avea o funcție relativ onorabilă. Șefă de serviciu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spre stadioane, să vadă copii, parcuri, biciclete, rochiile femeilor. S- ar scălda iar în râul rece, ar cere căni cu lapte proaspăt muls, ar invoca lungile beții cu vorbe și vin, până în zori... Așa s-a întâmplat, probabil, când „doctorul“ estetician i-a vizitat atelierul. Nicidecum vreo dovadă că și-ar fi învins, pe neașteptate, aversiunea de-atâtea ori declarată față de Simona Strihan... pur și simplu, spera să n-o găsească în atelier ! Convins sau chiar informat că doamna Hariga vine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spre reflexivitate, un imaginar frecvent insolit care îmbină, în unele cazuri, cotidianul cu oniricul etc. Apelând la termenii lui Wilhelm Scherrer, în poezia lui Gh. Grigurcu se poate identifica prezența tuturor celor trei tipuri de lirică pe care le teoretizează esteticianul german, lirica eului, a măștilor (de pildă: Poezia a ajuns / modul său fundamental / de a face dragoste) și a rolurilor, însă predilecția poetului merge nu spre dezvăluirea manifestărilor lăuntrice ale eului, ci, mai degrabă, spre un tu impersonal, prin care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
elemente complementare, în sensul în care urâtul nu există decât în măsura în care există frumosul, definindu-se reciproc, și totodată contadictorii, în sensul în care ceea ce este urât nu poate fi frumos, în același context temporal, social și religios. Primul filosof și estetician care s-a ocupat mai pe larg de categoria urâtului a fost Friedrich Schlegel, care definea urâtul ca fiind o aparență neplăcută a răului, iar frumosul îl considera a fi aparența plăcută a binelui. Mult înaintea acestuia, Platon corela Ideea
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
verticală. Am hotărât să abordez dezastrul cu BlackBerry altă dată. —Hei, am mormăit, afișându-mi lipsa de entuziasm. —Vino aici. Vreau să-l cunoști pe cel mai talentat terapeut În Îngrijirea pielii din Manhattan. Marco, ea e Bette. Bette, Marco. —Estetician, o corectă el imediat. Aveam de gând să merg să-l salut pe Sammy, dar n-aveam cum să evit să rămân măcar câteva minute la masa lor. M-am așezat și mi-am turnat imediat o votcă tonic. —Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
prin variabile de consistență și nonconformism); b) atitudini cognitive - valorificarea aptitudinilor și cunoștințelor; c) motivație creatoare (P. Popescu - Neveanu, 1978, p.18) Conceptul de creativitate ridică dificultăți în definirea și stabilirea criteriilor creativității, deși de el se ocupă asiduu literați, esteticieni, psihologi, pedagogi, sociologi, filozofi deoarece în studiul creativității s-au investit prea puține resurse în comparație cu importanța ei. Cercetarea creativității a urmat un traseu desprins din tradiția misticismului și a spiritualității, în contradicție cu spiritul științific; apoi abordarea pragmatică, o iluzie
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
ascuns de faldurile timpului, ceva indescifrabil (asta am simțit și cînd am avut ocazia să zăbovesc mai mult în biroul celui care-a fost Sică Alexandrescu). Un cuvînt și despre Catinca Ralea. Era o privilegiată: fiică a marelui critic și estetician Mihai Ralea și soția marelui actor Emanoil Petruț. Nu am văzut-o decît de patru-cinci ori, prima dată, la "Capșa", după un spectacol al Naționalului. Am intrat la "Capșa" cu ei doi și cu protectorul meu din anii '72 -'73
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
V. Beneș. Articole și eseuri dau Vintilă Horia, (O nouă înțelegere a fantasticului), Ion Frunzetti (Problema tragicului modern), M. Camilucci (Nevoia de poezie). Intervenții critice fac Al. Husar („Luceafărul” și „Meșterul Manole”), Ion Șiugariu (Titu Maiorescu, criticul), Mihail Isbășescu (Schiller estetician, Hans Carossa), Pericle Martinescu (James Joyce, Portretele lui Eminescu). Cronica literară este susținută de Mihail Chirnoagă, căruia îi va lua locul începând cu numărul 1-3/1940 Vintilă Horia, de Ion Șiugariu, preocupat cu predilecție de poezia tânără - Emil Giurgiuca, Virgil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288097_a_289426]
-
am propus să facem considerații de specialitate cu privire la specificul acestui gen de creație populară, comparativ cu alte genuri literare, sau cu privire la originea și istoricul fiecărui proverb În parte. Lăsăm ca aceste lucruri să le realizeze, cum este și firesc, filologii, esteticienii, istoricii și criticii literari 1. Noi nu am dorit aici decât să selectăm din bogatul tezaur de proverbe românești și străine pe acelea care ni s-au părut că incită mai mult observația psihologului și a educatorului. Am selectat, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
moduri de intervenție etc. Sursa: Marciana Popescu, „Violența domestică”, în Luana Miruna Pop (coord.), 2002, Dicționar de politici sociale, Editura Expert, București, pp. 805-812. Rubrică realizată de Cristina Tudor 125 de ani de la nașterea lui DIMITRIE GUSTI Sociolog, filosof și estetician, Dimitrie Gusti (1880-1955) este o figură marcantă a sociologiei românești. Profesor universitar la Iași și București, ministru al Învățământului (1932-1933), membru al Academiei Române din 1919 și președinte al acesteia (1944-1946), membru al mai multor academii și institute de sociologie din
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pot înțelege decît ca simptom de tradiționalism estetic întins pînă dincolo de absurd." Același Paul Zarifopol ultimul junimist intuiește anormalitatea lui Caragiale ("...era un meridional leneș, înzestrat cu o inteligență și o fantezie hotărît supranaturale") dar zîmbește subțire în fața posturii de estetician ("Desigur, numai în dezbateri de aperitive pot fi luate drept soluții estetice formule ca "îl prinde sau nu-l prinde", ori "expresiunea îmbracă ori nu îmbracă perfect intențiunea""), formule ca cele persiflate fiind apreciate superlativ de alți comentatori. Celebrul articol
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de a nu vedea în deșertul marelui oraș numai decăderea omului, dar și de a simți o frumusețe misterioasă, inca nedescoperita" [Friedrich, p.32, subl.n.]. Baudelaire are înțelegerea să asupra frumosului, el este nu numai "poeticianul modernității", ci și "esteticianul modernității". Baudelaire consideră că epoca noastră nu este mai puțin fecunda în motive sublime decât cele trecute. Se poate afirma că "de vreme ce toate secolele și toate popoarele și-au avut frumusețea lor, o avem și noi, în chip inevitabil, pe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
, Scarlat (20.XII.1891, București - 5.II.1947, București), estetician, critic și istoric literar. Este fiul Olimpiei (n. Bitowonsky) și al lui Alexandru Strauss-Struțeanu, funcționar. La București învață la liceele „Sf. Sava” și „Gh. Lazăr”, aici absolvind în 1912 secția modernă, și este student la Facultatea de Litere și Filosofie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
cînd frumusețea e pentru o inimă ce simte: „Prin acțiunea frumuseții este Înapoiat omul spiritual către materie și redat lumii simțurilor”. Valoarea artei, a esteticului În viața omului. Sensibilitatea artistică Ce este arta? La această pretențioasă Întrebare răspund, de obicei, esteticienii, Însă cel mai avizat răspuns credem că nu-l pot da decît artiștii Înșiși: „Arta constă În a clădi un palat pe un vîrf de ac.” (H. de Balzac) Pentru Nikolai Berdiaev, „arta” trebuie să ia exemplul naturii: să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
al conceptului literar și artistic r. e dublat de unul tipologic. Se vorbește de un „realism etern” (René Wellek), de un „realism nețărmurit” (Roger Garaudy). Analog a fost conceput r. și mai înainte, în perioada interbelică, de o seamă de esteticieni germani, englezi, americani, polonezi (citați de Henryk Markiewicz în Conceptele științei literaturii), fără ca aserțiunile lor să aibă un răsunet internațional, precum cel stârnit ulterior de ideile lui René Wellek și Roger Garaudy. Pentru Stanislaw Ossowski, de exemplu, aparțin r. „toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
exemplu, aparțin r. „toate acele valori artistice care constau într-un anumit raport de concordanță cu realitatea”, ceea ce ar însemna, în consecință, că „orice creator mare și original [...] a fost realist” (Bazele esteticii, 1933). Indiferent de amplitudinea atribuită sferei conceptului, esteticienii și teoreticienii literaturii sunt unanimi în a considera drept principiu definitoriu al artei realiste veridicitatea, prin aceasta înțelegând adecvarea imaginii artistice la obiectul ei, selectat din existența obiectivă. Pentru cât mai multă precizie, unii definesc r. ca reflectarea obiectiv exactă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
cuvinte și să cultivăm cu grijă limba și cultura pe care le moștenim ca pe o zestre prețioasă de la înaintași și să le cultivăm continuu. Aceste fapt se și realizează în lume de un număr apreciabil de teoreticieni (filosofi, lingviști, esteticieni etc.) grupați în diferite școli, curente și tendințe în care își consacră energia și cunoștințele studierii limbii. Printre aceștia îi amintim pe Ferdinand de Saussure, Roman Jakobson, Jean Piaget, Émil Benveniste, Jacques Claret, R. Rosetti, Tatiana Slama Cazacu, U. Șchiopu
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
NENIȚESCU, Ștefan I. (8.X.1897, București - 3.X.1979, București), poet, estetician și traducător. Este fiul Elenei (n. Ștefan) și al poetului Ioan S. Nenițescu. Urmează școala primară și liceul în orașul natal (1904-1916), frecventează cursurile Universității „La Sapienza” din Roma și ale Facultății de Litere și Filosofie din București. Își susține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
libertate”. Altfel spus, istoria artei este „și filosofie, și istorie”. În acest mod, autorul se desparte polemic de autonomismul estetic, dar și de pozitivism, recunoscându-i artei capacitatea de a integra umanul în întreaga lui complexitate și rețea de determinări. Esteticianul uzează de o logică și de un lexic conceptual proprii, dificile - acesta fiind și unul din motivele pentru care opera lui a fost puțin comentată și uneori considerată drept o creație bizară și obscură. În tinerețe N. a tradus breviarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]