620 matches
-
cineva al cărui rol nu poate fi jucat cum trebuie decât de el însuși. Criticul e un tip uman indispensabil, distinct de oricare altul și prin urmare de nesubstituit. Funcția sa nu poate fi preluată nici de artist, nici de estetician, nici de jurnalist. Ea este o funcție ingrată, desigur. Dar e o funcție autonomă. Și inevitabilă.” Da. Nimic de adăugat. P.S. Critica implică o conștiință de cultură. O conștiință critică de cultură. Aceasta înseamnă cu necesitate, chiar dacă numai anumite împrejurări
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
colaborator menționat în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”. Cu ocazia epurării intelectualilor ieșeni ce nu aderaseră la regimul instalat după război, în calitate de vechi socialist, profesorul Agavriloaie se pare că a contribuit la îndepărtarea unor profesori valoroși, între alții, esteticianul Alexandru Dima. Repus în drepturi, profesorul Dima s-a bucurat din nou de un prestigiu bine meritat. Atmosfera de la catedra de literatură reunea acum o rivalitate permanentă. Devenit șef de catedră, deci superior lui Agavriloaie, Alexandru Dima își afișa disprețul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
prietenii erau intimidați și convinși, iar unul din ei mi-a propus formula consolatoare că "îmi fac din subiectivitate o obiectivitate". Însă la mijloc era numai o neaprofundare a principiilor estetice, curentă în critica noastră. Este absolut admis de către toți esteticienii că momentul prim al criticii constă într-o reacțiune de consimțire ori de neconsimțire la opera artistică. A spune da ori nu, asta este critica în substanța ei. Subiectivitatea e inclusă, fiind vorba de o simplă mișcare a subiectului, însă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
adică nearbitrarietatea ei. Însă câtă vreme cineva susține că toată critica se reduce la simpla reacție a subiectului, pot exista atitudini estetice, nu articole de critică literară, care presupun mai mult decât un da sau un nu. Și nu este estetician, oricât de refractar scientismului, ca B. Croce, care să nu admită că peste mișcarea subiectului se adaugă, ca un substrat sau un control, considerarea obiectului 1. Cu alte cuvinte, criticul are de la operă două serii de recepții: impresii de gust
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
propria-i ortografie, va face concesii "etimologismului", scriind, de pildă, pucin (puțin), véră (vara) etc. Dar vom stărui în curând asupra "muntenismului" acestui critic. Aceeași atitudine de critic o are Odobescu și în privința literaturii. Se-nțelege de la sine că acest estetician fin nu Ibidem, II, p. 355, 390. Ibidem, I, p. 489. ăArticolul Asociațiunea transilvană, 1862.î Ibidem, II, p. 360 ăCondițiunile unei bune traduceriî. Ibidem, I, p. 492 ăAsociațiunea transilvanăî. Ibidem, I, p. 350, 351 ăPsaltirea lui Coresiî. Ibidem, p.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
o singură relație, tip - istorie, pentru remodelarea temelor, a subiectelor, a țintelor culturale, astfel încât să se reliefeze continuitatea spiritului critic românesc în secolul al XX-lea. Monografia Tudor Vianu (1984) se axează pe evidențierea „semnelor omului”, a spiritului lui Vianu, estetician care și-a construit sistemul „din nevoia de a consolida un contur al armoniei, al cunoașterii de sine” într-o perioadă marcată de mari ruperi de ritm cultural. Examinându-i cu minuțiozitate contribuția în compartimentele esențiale, Ț. nu încheagă un
ŢARALUNGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290080_a_291409]
-
, N. (12.III.1929, Iași), estetician. Este fiul Clarei Weinstein (n. Oivid), profesoară, și a lui Marcu Weinstein, comerciant; prenumele său la naștere este Nathan. Învață mai întâi la Iași, unde urmează Școala „Trei Ierarhi” (1935-1939), Liceul Național (1939-1940) și liceul evreiesc (1940-1944), apoi la București
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
Semnalează teze ale principalului teoretician al autonomiei artei a căror validitate poate fi dovedită în temeiul esteticii marxiste, și aceasta grație mai cu seamă rezultatelor la care s-a ajuns prin Georg Lukács. În continuă polemică, directă sau indirectă, cu esteticianul italian, filosoful maghiar a denunțat, în toate studiile din perioada interbelică, motivația idealistă a unor concepte croceene, dar nu le anulează esența pozitivă, ci, dimpotrivă, o recuperează în alt angrenaj teoretic. Ce separă tranșant poziția materialistă de cea idealistă e
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
Scrieri filosofice, tr. Ion Herdan, Sorin Vieru și Vasile Dem. Zamfirescu, introd. edit., București, 1977. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, „Eseuri”, CNT, 1968, 13; Ov. S. Crohmălniceanu, „Eseuri”, GL, 1968, 32; Edgar Papu, Eseurile lui N. Tertulian, VR, 1969, 2; Un estetician român în reviste străine, RL, 1971, 34; Vasile Florescu, O carte de estetică, LCF, 1973, 15; Georgescu, Printre cărți, 334-343; Eugen Barbu, Posteritatea lui Lovinescu și profitorii lui, LCF, 1975, 43; Ov. S. Crohmălniceanu, „Experiență, artă, gândire”, LCF, 1978, 13
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
lume”, i-ar fi spus acesta. Alta, tăioasă, a relevat suspiciunile lui Călinescu față de Tudor Vianu. Odată, la Academie, după ce l-a întîmpinat cordial, radios, pe autorul marii Istorii a literaturii române cu „Salut, colega! Mă bucur să te văd!”, esteticianul a primit următoarea replică: „Nu te bucuri, rîzi!...” Cam spre sfîrșitul prelegerii, în sala mare a Casei de Cultură și-a făcut apariția Nichita Stănescu. Aburit de băutură, a vociferat mereu pe seama conferențiarului. Apoi a vorbit și el, scurt. A
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și abia apoi trece la editarea operei scriitorului, în cazul lui Tudor Vianu începe editarea operei, pentru a da, ulterior, sinteza: Tudor Vianu și lumea culturii. G. investighează aici toate laturile activității lui Vianu, poetul, filosoful culturii și al valorilor, esteticianul, criticul, comparatistul, călătorul, surprinzând totodată metamorfozele personalității profesorului. E. Lovinescu scria, cu amărăciune, în Istoria literaturii române contemporane, că „sburătoristul” Tudor Vianu părăsise critica literară pentru catedra universitară: „necesitatea unei cariere mediocre a asasinat în d. Vianu un critic literar
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
oferă acum o posibilă explicație: „vocația lui nu era într-adevăr aceea a unui critic de direcție sau a unui cronicar, ci a unui critic care, chiar când e atent la detalii, privește fenomenul literar în perspectiva mai largă a esteticianului și a istoricului culturii.” Exegetul tinde să contureze portretul complet al proteicului om de cultură. Cercetându-i poezia, el descoperă „fenomenul originar” al personalității acestuia, și anume dualismul: „Nu există autor român care să gândească atât de consecvent în termeni
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
1995), redactor la revista „Școala ardeleană” (1992-1993). Colaborează la „Steaua”, unde a debutat (1967), „Tribuna”, „Steaua roșie” (Târgu Mureș), „Familia”, „Orizont”, „Cuvântul liber” (Târgu Mureș), „Ateneu”, „România literară”, „Cronica”. Principala sa lucrare de istorie literară, Vladimir Streinu. Critic, istoric literar, estetician al poeziei și poet (1977), la origine teză de doctorat, este structurată pe o bogată informație, însă nu exhaustivă, neintrând în atenția autorului multe scrieri ale lui Vladimir Streinu, care se aflau încă în paginile revistelor unde fuseseră publicate. Criticul
DUICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286895_a_288224]
-
poeziei și poet (1977), la origine teză de doctorat, este structurată pe o bogată informație, însă nu exhaustivă, neintrând în atenția autorului multe scrieri ale lui Vladimir Streinu, care se aflau încă în paginile revistelor unde fuseseră publicate. Criticul și esteticianul este apreciat de D. ca „un neoclasic printre moderni”, deși a practicat o critică severă, modernă. Alte trei lucrări, despre Gheorghe Șincai (1983), Samuil Micu-Clain (1986) și Petru Maior (1999), nu sunt, ca multe apărute în seria „Pe urmele lui
DUICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286895_a_288224]
-
evocați, ci temeinice lucrări de istorie literară, datorate unui bun cunoscător al operei și vieții personalităților studiate. A alcătuit ediții din scrierile lui Ion Pop-Reteganul, Septimiu Bucur, Iosif Blaga ș.a. A editat și folclor. SCRIERI: Vladimir Streinu. Critic, istoric literar, estetician al poeziei și poet, București, 1977; Pe urmele lui Gheorghe Șincai, București, 1983; Pe urmele lui Samuil Micu-Clain, București, 1986; Dicționar de personaje dramatice, București, 1994; Pe urmele lui Petru Maior, București, 1999. Ediții: Ion Pop-Reteganul, Amintirile unui școlar de
DUICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286895_a_288224]
-
, Eduard (2.IV.1861, Iași - 28.III.1896, București), critic literar și estetician. Este fiul arhitectului german Iosef Gruber. Urmează liceul la Iași, înscriindu-se, tot acolo, la Facultatea de Litere, pe care o termină în 1884. În 1886 pleacă la Paris, unde timp de un an urmează cursuri de filologie la École
GRUBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287375_a_288704]
-
a sporit capacitatea de a rezolva probleme spinoase, de a orienta investigația spre fapte relevante pentru natura problemei cercetate și totodată semnificative pentru conceptualizare. Îmbogățirea reciprocă a perspectivelor disciplinare Perspectiva sociologică a potențat și îmbogățit propria optică a medicilor, economiștilor, esteticienilor, folcloriștilor, juriștilor etc. Astfel, o atentă examinare a monografiilor publicate va depista în rapoartele detaliate de cercetare, alcătuite de diferiți specialiști, preocupări inedite pentru reprezentanții respectivelor discipline. De pildă, personalități de frunte ale antropologiei, esteticii și folcloristicii, cum sunt Fr.
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
, Al.[exandru] (26.IV.1920, Ilva Mare), estetician, critic literar, poet și memorialist. S-a născut în familia cu cinci copii a Veronicăi (n. Mici) și a lui Coloman Husar, mecanic de locomotivă. Face școala primară în Ilva Mare, iar în 1931 este înscris la Liceul Grăniceresc „George
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
grupării se datorează, într-o bună măsură, c.l. în care s-au afirmat scriitori precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici ș.a. Sub directa îndrumare a lui Titu Maiorescu, erijat într-un veritabil doctrinar al mișcării, estetician și critic cu sistem, s-au cristalizat trăsăturile unui prim canon literar din spațiul românesc. Alături de „prelecțiunile populare” și de c.l., tipografia, librăria și revista „Convorbiri literare”, apărută timp de 27 de ani sub redacția lui Iacob Negruzzi (de la
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
tablete Spini de hârtie: Necrologul lui Pussy (6), Câinele și omul (69), Pedeapsa cu biciul (70), Ave Maria (72), În faiton (75), iar Mihail Dragomirescu dă un fragment din Știința literaturii. Editorialele relevă o latură inedită a preocupărilor criticului și esteticianului Mihail Dragomirescu, și anume interesul pentru teatru și culisa teatrală, dar mai ales pentru organizarea, funcționarea și moralitatea acestei instituții de artă. C. susține câteva polemici literare: la rubrica „Purgatoriul” se pronunță împotriva revistelor pornografice (10/1923), a picturii lui
CLIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286300_a_287629]
-
română. Există între postumele lui Tudor Vianu schița unui curs despre ideea de geniu, redactat în ultimii ani de viață și rămas neîncheiat 78. Nici în paginile deja scrise, nici în planul de dezvoltare a lucrării nu există poziții pentru esteticienii români. Și asta în ciuda faptului că Tudor Vianu scrisese altădată despre Titu Maiorescu sau Mihail Dragomirescu și în mod special despre reflecțiile lor în marginea genialității. E o lacună semnificativă: în cultura literară românească nu există nivelul "ideii". Pe harta
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
problematica spațiului sunt aplicate în diverse domenii și din variate perspective, precum cele ale geografiei, antropologiei, sociologiei, religiei, filosofiei, istoriei, științei politice, literaturii, criticii și teoriei literare, semioticii, studiilor culturale, postcoloniale și de media etc.19. Gânditori contemporani, filosofi, istorici, esteticieni, semioticieni, precum Jacques Derrida, Gilles Deleuze, Michel Foucault, Jean Baudrillard, Mihail Bahtin, Claude Lefort, meditează asupra unor teme legate de construirea discursivă și imaginativă a spațiului. Ei studiază relația dintre spațiu și teorie dincolo de disciplina propriu-zisă a geografiei. Disciplinele științifice
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
de mașini sau în pântecele încins al uzinei", diferența ține doar de instrument, iar nu de vocație sau responsabilitate. Pe acest fundal al "angajării’, delimitarea "adversarului" de exponenții spiritului partinic se operează previzibil și vulgata partinică releagă în infern pe esteticienii "idealiști", adepți ai "artei pentru artă". "Tendința" artei, capacitatea ei de a incorpora și ilustra credibil mesajul partinic, și aici conformitatea cu preceptele leniniste de la 1905 este vizibilă, separă creația dedicată "poporului" de domeniul nefrecventabil al textelor "șovăitoare". Ceea ce se
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
literară (lui, împreună cu N. Davidescu și Fundoianu, datorîndu-se impunerea lui Arghezi, înainte de debutul din 1927 cu Cuvinte potrivite, drept cel mai mare poet român după Eminescu), a luat interviuri vestite, adunate apoi în Mărturia unei generații, s-a dorit chiar estetician (vezi Micul tratat de estetică), între 1941-1944, ținînd chiar un curs de estetică la o universitate improvizată, îngăduita de autorități pentru tinerii evrei izgoniți din universitățile de stat. Dintre atîtea genuri abordate, s-a remarcat cu deosebire în proza, ca
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
La philosophie comme histoire de la liberté de la Seuil, din 1983. Croce a fost preocupat și în alte ocazii de istoria socială și de politologie (înainte că termenul să existe), așa că nu e o surpriză faptul că un filosof și un estetician ne-a lăsat astfel de reflecții. Ele au atras atenția, de pildă, lui Palmiro Togliatti, după cum ne informează editorul francez, care, în 1919, le-a caracterizat drept "critică unui nerăbdător". Îl vor fi citit și alți intelectuali și lideri comuniști
Croce si socialismul stiintific by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17672_a_18997]