1,259 matches
-
Society. Racial Representations (1875-1945), Cambridge University Press, Cambridge, 1995. 720. George K. Anderson, The Legend of the Wandering Jew, Brown University Press, Hanover - Londra, 1991. 721. În privința acestui nume dat „evreului rătăcitor”, Isaac Laquedem, comentatorii au propus mai multe explicații etimologice. Două dintre ele, mai probabile, se referă la termeni ebraici corupți : Isaac „Cel Bătrân” (539, p. 19) sau Isaac „Cel-care-merge-spre-est” cu sensul de Isaac „Călătorul” (720, p. 59). 722. S. Schafferman, „Evrei În viața și opera lui Panait Istrati”, Shevet
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a unor cuvinte (judaism, ridicul), scrierea unor nume ori prenume (Niculae, Polichroniade), scrierea cu majuscule a numelor de popoare, a lunilor anului, a zilelor săptămânii, a unor funcții publice (Prim Ministru, Vice Președinte) și a unor substantive comune (Zepelinelor), grafia etimologică a unor neologisme (football, match) și numele de atunci ale instituțiilor (Casa Școalelor). Apostroful din cuvinte precum „într’o” sau „n’am” a fost înlocuit cu cratimă. Prescurtările ușor de recunoscut au fost păstrate (Bulev., cl., Dec., D-le, Dna
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
orator politic, nu ca un conferențiar ponderat) l-a definit „un demagog în înțelesul mare și frumos al cuvântului”. Etimologicește, firește că se putea spune astfel. Dar se știe că anumite cuvinte nu mai pot fi întrebuințate în înțelesul lor etimologic, ci trebuie folosite ținându-se seama de evoluția lor semantică. Tot la Văleni l-am cunoscut și pe vorbă-lungă N. Bațaria (nu pierdea niciun prilej să amintească de faptul că a fost ministru în Turcia Junilor turci!), dar altfel om
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
profeților Vechiului Testament, calea cea dreaptă nu se bazează pe bogăție. "Un nume bun este mai de preț decît bogăția; cinstea este mai prețioasă decît argintul și decît aurul" (Pilde, 22.1.); • gîndirea greacă, regăsită în filosofiile politice, în sensul etimologic al termenului, adică în încercările de a concepe cetatea perfectă (polis), în realizarea căreia bogăția poate fi o piedică, ceea ce atrage ostilitatea respectivilor filosofi. Lucrarea lui Xenofon constituie o excepție; este o carte plină de precepte interesante pentru a înțelege
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
critica keynesiană a tatonării walrasiene (teoria dezechilibrului); * teorema Somenchein-Mantel-Debreu; * ipoteza substituabilității brute; * optimul paretian; * rata marginală de substituție; * rata marginală de substituție tehnică și rata marginală de transformare; * frontiera posibilităților de producție * modelul IS-LM-BP. Probleme de discutat: * Care este proveniența etimologică a termenului de "echilibru"? * Cum definesc echilibrul economic N. Dobrotă și E. Malinvaud? * Economia poate atinge un echilibru absolut? * Care este diferența dintre starea de dezechilibru funcțional și cea de dezechilibru structural? * Ce susține "legea debușeelor" a lui J.-B
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
Buletinul Societății Filologice”, „Curentul”, „Grai și suflet”, „Junimea literară”, „Magyar román szemle”, „Noua revistă română”, „Oltenia”, „Printre hotare”, „Revista nouă”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Romania”, „Unirea”, „Universul”, „Vieața nouă” ș.a. Este autor împreună cu Ovid Densusianu al unui Dicționar etimologic al limbii române. Elementele latine (fasciculele I-IV, 1907-1914) și, cu Gh. Adamescu, al Dicționarului enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1931). C. este un cercetător erudit, preocupat de cunoașterea și studierea folclorului dintr-o perspectivă interdisciplinară, comparatistă complexă. Datele furnizate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
puține ori, atractiv. De asemenea, acordă atenție deosebită anumitor componente ale culturii populare: credințe, obiceiuri, legende. A fost adeptul inovației metodologice: „o știință n-ar putea progresa fără să încerce mereu ipoteze nouă”. Cercetările sale sunt susținute de savante demonstrații etimologice. Faptele de cultură sunt analizate dintr-o perspectivă incipientă la noi, a antropologiei culturale. În conformitate cu orientări europene, în cursul Dialectologie și folclor romanic. Raporturi între limbă și cultură (1929-1930), autorul evidențiază rolul psihologiei în studiul limbii. Spirit deschis progresului în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
gură, cu lapte curat l-au adăpat".14 E adevărat că și limba veche contribuie la lirismul descrierii prin sensul arhaic, de origine păstorească, al verbului "a apleca" (a alăpta), prin polisemantismul substantivului "pohtă" (însemnând aici așteptare fierbinte), prin forma etimologică a cuvântului "țițe", ori prin cea arhaică a cuvântului "mumă" (care, după cum se știe, nu provine din mater, ci din mamma, mammae, adică sân matern), sau prin derivarea arhaică a verbului "a apipăi" (asemănător cu a lui "a amirosi", de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
deforma realitatea ca un politician ahtiat după putere. Proza artistică istorică are vigoare simbolică și forță distorsionantă. Romancierii români contemporani i-au rămas profund datori. SIGLE și BIBLIOGRAFIE DA = Dicționarul limbii române. Academia Română. Librăriile Socec, Universul, București, 1913-1949. DELR = Dicționarul etimologic al limbii române, vol. I, A-B, Editura Academiei Române, București, 2011. DGLR = Dicționarul general al literaturii române, vol. I-VII, Editura Univers Enciclopedic, București, 2004 2009. DLR = Dicționarul limbii române. Serie nouă. Editura Academiei Române, București, 1965 2010. DLRO = Dicționarul literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
spiritele în domenii tot mai vaste, cel mai adesea cu sentimentul și conștiința necesității și importanței propriului act de pionierat, ca și al nevoii de explicitare, de inițiere și învățare a norodului. Ele schițează contururile unui univers bibliocentric (în sens etimologic), dacă putem spune astfel, unde înseși modelele umane se definesc în funcție de raporturile cu cartea ale protagoniștilor, iubitori ori ctitori de carte, în ipostaze diferite, de la simplul cititor la autor, traducător, diortositor, protector sau finanțator. Astfel, comentariile vor fi organizate pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Patočka Hegel - nomos-ul grec este tradus prin „lege”. Or, legea, în contextul modernității (și în particular la Hegel), are o accepțiune precisă, determinată de situarea ei fie în context juridic, fie în context științific. Ca atare, gânditorul propune recuperarea sensului etimologic al cuvântului: acela de parte ce i se cuvine fiecăruia într-o lume ierarhizată potrivit ordinii imemoriale a mitului. Care e, în această ordine, partea omului? Pentru a o face vizibilă, Patočka recurge la interpretarea celebrului cor care începe cu
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Cuvântarea la sărbătorirea Bisericii din Șișești, 15 / 27 aug. 1890). Dacă, într-un anume fel, era îndreptat împotriva poeziei lui M. Eminescu tot atât de adevărat este că el se răsfrânge mai adânc, spre "critica lui Maiorescu în contra școalei Bărnuțiu, în contra școalei etimologice a lui Timotei Cipariu, sufletul culturii romano-catolice de la Blaj...", după cum demonstrează studiul lui Mihail Dragomirescu, (Critica "științifică" și Eminescu 34. În cazul lui Vasile Lucaciu preot cu sufletul spre Blaj și Roma atitudinea este mai veche decât a lui Grama
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mantaua" lui Arune Pumnul, profesorul lui Mihai Eminescu... Dar, în joc pentru canonicii sătmăreni (V. Lucaciu, Ioane Marcu, George Marchiș) era aparteneța față de Roma a bisericilor greco-catolice pe care le slujeau. Eminescu parcă prevăzuse (într-o însemnare referitoare la sistemul etimologic al lui T. Cipariu, în ms. 2257, f. 85) fisurile dintre reprezntanții unor confesiuni care scindau unitatea ființei naționale (sau, cu cuvintele lui Ieronim G. Barițiu: "polipul confesional" care "roade inima și măduva românilor", Gazeta Transilvaniei, XXXII, 88, 27/15
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
romanică), împărtășind cele mai multe trăsături cu romanitatea din cealaltă zonă laterală, din Peninsula Iberică. Structura sa gramaticală este fundamental latină, cu puține elemente slave (incert neutrul, vocativul în -o, câteva desinențe de origine slavă); în schimb, vocabularul are mai multe straturi etimologice, româna păstrând cuvinte din limbile tuturor culturilor cu care a intrat în contact direct sau livresc, deși vocabularul fundamental al limbii este esențialmente romanic. Reflexul în limbă al eclectismului culturii române îl reprezintă caracterul eterogen al lexicului. Ca și în
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și în lexic s-a manifestat aceeași capacitate de adaptare la schimbări succesive, prin adoptarea rapidă și mimetică a unor elemente dintr-o nouă limbă și prin renunțarea, la fel de rapidă, la elementele considerate inutile la un moment dat. Diversitatea straturilor etimologice conferă vocabularului limbii române un caracter pitoresc: groapă, copac, măgar, balaur, barză (cuvinte din substratul traco-dac); a ara, boală, boier, ciocan, a citi, a clădi, comoară, drag, hrană, a iubi, muncă, nevastă, plug, a țese (cuvinte din superstratul slav); a
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a comanda, a prefera, a servi, vizavi, apropo (cuvinte de origine franceză); comitet, cooperativă (cuvinte de origine rusă); blugi, feedback, lobby, marketing, mass-media, software, cash, sexy (cuvinte de origine engleză). Coexistența contrariilor se manifestă în limbă prin existența unor dublete etimologice (clar, chiar; drept, direct; cărbune, carbon; lapte, lactat) și a unor serii sinonimice cuprinzând cuvinte de origini diferite: cuvânt (lat.), vorbă (sl.); arbore (lat.), copac (slav); a veni (lat.), a sosi (ngr.); sigur (ngr.), cert (neologism de origine latină); graniță
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și a II-a se urmărește mai mult forma elementelor grafice, precum și a literelor, aspectul, lizibilitatea, încadrarea în pagină, apoi corectitudinea cuvintelor, propozițiilor, folosirea corectă a semnelor de punctuație etc. Scrierea este condiționată de interdependența principiilor : fonetic, silabic, morfologic, sintactic, etimologic, tradițional, estetic. De aceea, în clasele I - II accentul deosebit cade pe ortoepie - semnificație - ortografie și, mai puțin, pe elementele pregramaticale și gramaticale, deoarece o mare parte a normelor ortografice concordă cu normele ortoepice, fără implicații în structura morfologică a
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
franțuz”. Cel puțin pentru Ardeal Însă, mi se pare mai convingătoare ideea unei etimologii maghiare, În lexicul maghiar din Transilvania forma „francúz” (francez) fiind atestată Încă din anul 1613, ca și În 1673 etc. (vezi Erdélyi magyar szótörténeti tár [Dicționarul etimologic al lexicului maghiar din Transilvania], Szabó T. Attila (coord.), București, 1984, vol. IV: p. 408, sub voce „francúz”). Dar și În cazul Moldovei Întâlnim, la 1670, În Iași, un „Gașpar Calie ceasornicarul, Franțuzul”, epocă la care influența lingvistică maghiară mi
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cu mansardă), francia-kártya, 1753 (cărți de joc), francia-kék, 1723 (un fel de stofă), francia-kemence, 1797 (cuptor franțuzesc), francia-nadrág, 1724 (pantaloni franțuzești), francia-posztó, 1723 (postav franțuzesc), francia-tallér, 1756 (taler franțuzesc), francia-zár, 1761 (broască franceză) etc. - vezi Erdélyi magyar szótörténeti tár [Dicționarul etimologic al lexicului maghiar din Transilvania], vol. IV, București, 1984, pp. 405-407). Tache Papahagi, op. cit., p. 564, sub voce „frânc” (glosă din anul 1699). Ibidem. Ibidem: „Frâncu s’feațe”. Cf. alte etnonime, al căror sens a evoluat În direcția unei trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
baze slab disociate sau săruri acide sau bazice se numește hidroliză. Acest fenomen nu are în vedere totalitatea proceselor de solvatare, ci numai modificările de pH, deoarece soluția astfel obținută are un caracter acid sau bazic. Din punct de vedere etimologic, prin hidroliză se înțelege reacția chimică pe care o suferă unele substanțe chimice (săruri, esteri, amide, nitrili etc.) sub acțiunea moleculelor de apă, rezultând produși care fixează ionii apei. Hidroliza sărurilor reprezintă un caz particular de hidroliză, fiind reacția chimică
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
Ahile, templul soarelui), atunci ekphraza este una noțională. Ekphrasis-ul noțional are la bază convențiile știute de către cititor în legătură cu obiectul descris, convenții cu ajutorul cărora cititorul poate completa astfel imaginea creată în textul literar 17. Michel Constantini comentează termenului ekphrasis din perspectivă etimologică și propune în același timp un alt reper pentru originile lui decât textul homerian. Greaca veche, susține Michel Constantini, nu traduce ekphrasis prin comentariu al imaginii, astfel încât o echivalare necondiționată între cei doi termeni, justificată prin etimologie, ar fi una
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
-și credința în sacrul instituționalizat de bisericile creștine, încearcă să regăsească sacrul prin alte mijloace: divinație și vindecare, asceză, călătorie în lumea spiritelor aliate omului, extaz cu sau fără droguri halucinogene”. Capitolul XIX Magia XIX.1. Semnificațiile sociale ale magiei Etimologic, termenul magie are o semantică foarte bogată. Trimiterile sunt la asirianul maga - „sacerdot”; grecescul mAgeia - „vrăjitorie”, „farmece”; latinescul magus - „preot persan”; chaldeeanul maghdim - „înaltă înțelepciune”, „filosofie sacră”. Magia este, așadar, un sistem de ritualuri și practici întemeiate pe credința în
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
mântuire prin „realizarea sinelui”. După căsătoria celor două fiice ale sale s-a stabilit în Occident. Sahaja Yoga are astăzi centre în SUA, australia, canada, Marea Britanie, Franța, Elveția, austria, Olanda și în sud estul Europei. XXII.2. Doctrina Sahaja Yoga Etimologic, sahaja înseamnă „ușor”, adică „yoga ușoară”. Accentul este pus pe Kundalini, natura feminină a energiei divine. La 5 mai 1970, Mataji Nirmala Devi, „mama divină” a tuturor celor existente, „întruparea ființei supreme pe pământ”, a primit un mesaj divin, conform
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Doar ascultând mesajele acestea criptate ale visului, descifrabile numai prin mit, putem să ne realizăm pe deplin viața individuală completă (proces denumit "individuație"), și nu doar ca persoană, care e o identitate falsă, o mască socială (nu din întâmplare originea etimologică a cuvântului "persoană" e latină și desemnează masca prin care vorbește un actor).104 O altă contribuție importantă la studiul mitului, tot de pe pozițiile "romantice" conform distincției formulate de Hendy, este cea a istoricului religiilor de origine română Mircea Eliade
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
privește în inima unei mari tăceri.", formulează plastic autoarea. 247 Ibid., p. 8. 248 Ibid., pp. 8-9. Luc Benoist formulează o foarte importantă remarcă, afirmând că "dezvoltarea unui adevăr doctrinal în mit nu este o fabulă", pornind tocmai de la originea etimologică, conform căreia fabula echivalează cu vorbirea (fabula), iar mitul, dimpotrivă, provine dintr-o rădăcină care înseamnă mut, tăcut (mutus), trimițând la ideea de tăcere a lucrurilor care, prin natura lor, nu pot fi exprimate decât prin simboluri. Luc Benoist, Semne
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]