957 matches
-
două sute de mii de persoane la acea dată, trăind în Sud-Estul Sudanului, pe un teritoriu lung de mai bine de cinci sute de km. Întîlnirea cu populația Nuer s-a dovedit dificilă. Încercînd să studieze sistemul politic al acestei societăți, etnologul observă că, spre deosebire de alți vecini (de exemplu, populația Shilluk), Nuer-ii nu au organizații comune, instituții juridice, un guvern centralizat. Lumea Nuer este o adunatură de triburi. Ca să le înțeleagă sistemul de organizare a puterii, Evans-Pritchard încearcă să le identifice șefii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
politică. Nenumărații magicieni, medici, ghicitori, posesori de fetișuri, sunt adesea cei mai respectați și mai temuți oameni din sat, dar categoriile pe care le reprezintă nu sunt investite cu nici o putere în mijlocul societății. Mai rămîne cazul unui personaj la care etnologul se oprește îndelung: "șeful cu pielea de leopard". Căutînd să-i înțeleagă rolul și puterea pe care o exercită, etnologul descoperă, de fapt, specificitatea organizării politice a lumii Nuer. "Șeful cu pielea de leopard" are funcția de mediator, de arbitru
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
categoriile pe care le reprezintă nu sunt investite cu nici o putere în mijlocul societății. Mai rămîne cazul unui personaj la care etnologul se oprește îndelung: "șeful cu pielea de leopard". Căutînd să-i înțeleagă rolul și puterea pe care o exercită, etnologul descoperă, de fapt, specificitatea organizării politice a lumii Nuer. "Șeful cu pielea de leopard" are funcția de mediator, de arbitru: doi oameni pot veni din proprie inițiativă să-i prezinte conflictul; el însuși se poate interpune între cei gata să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
-i prezinte conflictul; el însuși se poate interpune între cei gata să se omoare între ei. Rolul său este cu adevărat unul politic: reglarea raporturilor între persoane și grupuri aparținînd unui sistem generalizat de vendetă. Observînd însă mai bine comportamentele, etnologul își dă seama că, de fapt, "șeful cu pielea de leopard" nu are nici autoritate, nici putere. El nu este în măsură să judece, să tranșeze. Face presiuni asupra părților pentru a împiedica izbucnirea violențelor, ca să se ajungă la un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sunt mecanismul unui ritual prin care se împiedică izbucnirea unor violențe necontrolabile. N-am văzut niciodată ca un Nuer să acorde vreo importanță aparte unui "șef cu pielea de leopard", să-i arate un respect deosebit în afara acestor ritualuri, insistă etnologul. El a înregistrat următoarea explicație: "Le-am dat gheare și piele de leopard, i-am făcut șefi ca să țină discursul cu ocazia sacrificiilor în caz de omor". "Șeful cu piele de leopard" este un "funcționar": este cel mai bun cuvînt
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cu piele de leopard" este un "funcționar": este cel mai bun cuvînt pe care Evans-Pritchard l-a găsit pentru a vorbi despre acest tip de șef care nu este un șef. Concluzia studiului: societatea Nuer este o lume fără șefi. Etnologul numește o astfel de lume acefală (fără cap). Cum să descrii o lume fără șef dar foarte organizată? Anarhia ordonată în care trăiesc se potrivește perfect cu caracterul lor: cine trăiește în mijlocul lor își dă seama că ideea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
chemat, a venit să dea o vacă?" Pentru un Nuer, să ai un șef, să asculți de altă ființă umană este imposibil, de neimaginat, o nebunie. Cum se petrec lucrurile în cazul oamenilor moderni? La treizeci de ani distanță, doi etnologi fac aceeași descoperire: au existat societăți fără șefi, grupuri umane, foarte organizate, alcătuite din ființe egale. CIREADĂ DE VACI ! Dacă e adevărat că dintotdeauna, de cînd există oameni, au existat și turme de oameni (confrerii sexuale, comunități, triburi, națiuni, biserici
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o bicicletă, am mai continua să pedalăm precum o facem? Dacă am anula ideea de bicicletă, lumea noastră nu s-ar prăbuși? Omul modern tranșează repede: din moment ce sunt împotriva schimbării, aceste lumi sunt contra progresului. Reflectînd asupra acestei evidențe, lucrările etnologilor emit o ipoteză care deranjează. Dacă Kogii, Guayakii și Nuerii se tem într-atît de schimbare, dacă lumile lor încearcă cu orice preț să o împiedice, înseamnă că ea conține un risc major, un posibil în măsură să distrugă acest tip
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
șef? Întîmpinînd aceleași dificultăți în prezentarea lumii Guayaki, Pierre Clastres vorbește despre "nedivizare", despre "datorie inversată".A fost propus chiar cuvîntul imputere. "Un șef care nu este șef", "nedivizare", "imputere", "anarhie ordonată", "datorie inversată": pentru a vorbi despre aceste lumi, etnologii sunt obligați să inventeze barbarisme, expresii fără logică, imagini paradoxale. Capacitatea de a pune în contrast lumea noastră cu alte lumi se dovedește problematică și limitată. Nimic mai normal ca limbajul lumii noastre să-și arate limitele cînd e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
expresiile adecvate pentru a vorbi despre asta. Limbajul nostru conține posibilele și imposibilele noastre. Limbajul este cel care face să transpară singularitatea lumii noastre. Suntem atenți, ascultăm noi ce ne spune limbajul? LUMI FĂRĂ CULTUL MUNCII Pentru faptul că lucrările etnologilor denunță multe dintre clișeele care se aplică societăților "primitive", omul modern nu le privește cu ochi buni. Guayakii muncesc foarte puțin, observă Pierre Clastres. Îndeletnicirile de vînat și cules au loc de la 6 la 11 dimineața (și nu în fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
De exemplu, săptămîna de lucru a boșimanilor (timpul dedicat pe săptă-mînă culesului și vînătorii) este de aproximativ 15 ore. Cifrele se referă la populațiile nomade de vînători și culegători dintre cele mai sărace, trăind în zone dintre cele mai dificile. Etnologii, exploratorii, misionarii au constatat-o adesea: "sălbaticii" își petrec o groază de timp pierzînd vremea pe cîmp, flecărind, sărbătorind, făcînd vizite, lenevind, dormind. Ne gîndim și la altă particularitate a primelor societăți (din paleolitic și epoca de piatră). Aceste ființe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
durata de lucru a fiecăruia, ele reprezintă primele societăți caracterizate prin abundență și timp liber, primele și probabil ultimele, insistă Sahlins. O idee pe care omul modern o acceptă cu mare greutate, nu-i așa? Unul dintre meritele importante ale etnologului american este acela că dă în vileag raționamentele care stau la baza viziunii noastre asupra primelor societăți: " Eroarea metodologică conținută în părerea îndeobște recunoscută consistă în a deduce structura economică din condițiile materiale: din despuierea absolută am tras concluzia unei
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Istoriei, se imaginează făcînd și/sau suportînd Istoria. Pentru omul modern este Imposibil să nu existe istorie, pentru că este imposibil să nu existe trecut, prezent, viitor. În lumea noastră, istoria este afacerea specialiștilor: a istoricilor, bineînțeles, dar și a filosofilor, etnologilor, sociologilor, economiștilor, psihologilor. Științele umane, sunt, prin natura lor, istorice. Conștiința istorică modernă poate fi reprezentată prin imaginea drumului. A avea o conștiință istorică înseamnă să te vezi pe drum, să vezi bifurcații, să cauți originea drumului, să încerci să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
prin intermediul imaginației mai ales, el construiește întrebări și răspunsuri asociate. Posibilele și imposibilele astfel construite devin ipoteze care trebuie supuse dezbaterii. Cercetătorul pleacă de la propriile posibile și imposibile pentru a le construi pe cele ale ființelor umane studiate. De exemplu, etnologul Jean Rouch povestește că i-a trebuit mult timp pentru a vedea ceea ce se afla, de fapt, sub ochii săi. Deși știa o mulțime de lucruri despre lumea shongaï, el nu vedea că drumurile acestui tip de sat african nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
căi pornind în direcții diferite: "Eram atît de obișnuit să văd lumea din perspectiva mea europeană, încît vedeam mai curînd intersecții decît bifurcații 136." Abia după treizeci de ani, reușind să localizeze, dacă putem spune așa, punctul său de orbire, etnologul ajunge să vadă specificul spațiului shongaï. Fernand Braudel respinge categoric lucrările lui Pierre Clastres la care ne-am referit îndelung. O societate fără ierarhie socială, fără guvernanți și guvernați, fără dominare, fără șefi, fără stat, este, pentru el, cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
vede treaba că e o falsă problemă, căci deîndată ce încep dezba terile, Garde se arată într-o cu totul altă lumină: spontan, profund, cu replică promptă și precisă, plin de umor și autoironie. Romanul său i-a exasperat pe etnologi, sociologi, antropologi etc., spune el, pentru că propune o imagine cu totul personală despre aborigenii din nord-vestul Australiei, departe de documentatele scrieri științifice referitoare la zona respectivă. Dar autorul se amuză de aceste controverse, afirmînd că adevărul unui scriitor nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
povârnișul din ce în ce mai abrupt al exploziei nihiliste". (Idem., p. 244) Dar autorul consideră că nu prin spitalele psihiatrice se înlătură delirul și demența, ci, așa cum opina croatul antropozof Rudolf Steiner (1861-1925) încă pe vremea când se afla în Imperiul Austro-Ungar, precum și etnologul francez Georges Dumézil (1898-1986) (20), pe căile etico-morale și prin politica tradițională, sprijinite de credința în Veșnica Reîntoarcere a "naturii" omenești, ținând seama de zeii mitologiilor și de păstrătorii mitului (poeții, scriitorii). (Idem., pp. 246-247) Am putea să operaționalizăm aceste
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
curată, natura sănătoasă, lină și parfumată"206. Dacă interesul lui Alexandru Bogdan-Pitești este mediat estetic de arta lui Grigorescu și a lui Luchian, în schimb, interesul lui L. Bachelin pentru folclorul românesc pe care-l studiază cu o acribie de etnolog, depășește cadrul idilic. Criticul interesat de dimensiunea identitară a artei românești publică în 1903 o carte intitulată, Esquisses Roumaines. Littérature, Folklore et Art, unde propune o serie de direcții pentru evoluția artei românești moderne având ca sursă privilegiată folclorul, tradițiile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
A promovat conceptele de teritorialitate și reprezentare, menite a evidenția raporturile de forțe din regiunile analizate și a criticat totodată propensiunea pentru modele din teoriile și practica de lucru a lui Roger Brunet. Împreună cu soția sa, Camille Lacoste (de formație etnolog), a realizat cercetări îndelungate asupra regiunii maghrebiene, materializate în studiile “L’État du Maghreb” (1991), “Maghreb, people et civilisation” (1995), “Géopolitique de la Mediterranée” (2001). Brigitte Dumortier, profesor de geografie politică la Universitatea Sorbona și-a focalizat activitatea de cercetare asupra
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
Institutul Norvegian pentru Relații Internaționale și la Centrul de studii islamice a Universității din Bergen, unde Daniel Heradstveit a analizat relațiile arabo-israeliene și valențele geopolitice ale petrolului arab în lucrarea “Oil in the Gulf: Obstacles to Democracy and Development” (2004). Etnologul Kari Karamé a analizat substratul etno-confesional al conflictului din Liban, iar în prezent desfășoară activități de documentare în Sudan, în calitate de reprezentantă oficială a Ministerului de Externe al Norvegiei. Thomas Hegghammer a întreprins cercetări cu privire la situația geopolitică a Arabiei Saudite, iar
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
deosebit În teatrul popular, având rolul de a Întregi textul. În legătură cu elementele de teatru, el pune În valoare scenele burlești ale Mutului, personaj care se Întrecea pe sine spre hazul satului, care ieșea cu mic cu mare să vadă Războiul. Etnologul observă că „ceremonialul de alta dată al constituirii Călușului, Legământul și toate celelate acțiuni care-l pregăteau după un rit străvechi, plin de farmec, mister și fabulos, nu se mai fac”1. Perioada În care umblă Călușarii este aceeași, Însă
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
disciplină lingvistică a beneficiat doar de datele pe care le oferă ramurile lingvisticii, adăugând aici semantica, stilistica, poetica, semiotica. Ea a devenit, însă, de curând, un domeniu al cărei obiect de cercetare poate fi abordat și din perspectiva geografului, istoricului, etnologului, psihologului, sociologului, antropologului sau criticului literar care înțelege că "numele propriu se metamorfozează în semne de intuire, identificare și contemplare a acelui altceva care este, în ultimă instanță, spiritul creatorului însuși"163. Dacă pentru scriitor, acest nume propune un sens
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sătul, ghiftuit, iar în pînza sa veți găsi o duzină de muște năuce, strîns legate, strangulate, încît micul animal poate oricînd, la orice oră, să se înfurajeze". Sîntem îndreptățiți, în acest caz, să vorbim de fenomenul foarte des descris de etnologi, cel al asimilării sau al reducerii la animalitate. Personajul sfîrșește prin a se găsi întru totul, pe deplin identificat cu masca aceea cu chip de animal, care i-a fost, în mod simbolic, atribuită 11. Această acumulare îngrozitoare de referințe
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ale propagandei politice, observăm că însăși legenda napoleoniană este în acest sens întru totul exemplară. Buletinele Marii armate, iconografia oficială, folosirea teatrului și a muzicii și, în sfîrșit, Testamentul de pe insula Sfînta Elena dovedesc fără putință de tăgadă intenția prefabricării. Etnologii ne-au învățat că nu există șamanism fără punere în scenă, că nu există vrăjitor care să nu fie și actor. E necesar deci să distingem realul de imaginar, spontaneitatea creatoare de construcția premeditată. Dar e necesar și să ținem
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
orice caz, e greu de presupus că o astfel de observație n-ar interesa nici un fel de tentativă de reflecție asupra apariției și dezvoltării formelor actuale ale modernității. Se pare, nota cu destui ani înainte sociologul Roger Bastide, că mulți etnologi sînt în prezent de acord să considere miturile drept niște replici la fenomene și dezechilibre sociale, la tensiunile din interiorul structurilor sociale, drept niște ecrane pe care grupul își proiectează angoasele colective, dezechilibrele ființei"88. În ceea ce privește imaginarul politic, o atare
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]