12,743 matches
-
Cine sunt, de unde vin? Întinde mâinile și picioarele în încercarea de a cuprinde lumea încă o dată. Răspunsurile vin treptat. Prin ele se reface spațiul, timpul cu ritmul lui și apoi acel personaj care pretinde a-și cunoaște rosturile și dorințele, eul.
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
fi guvernată de legi "strîmbe" în raport cu ipoteticul grad zero al cotidianului. Noroc că narcisismul, uneori, e salvator. Paradoxal, cel mai puțin riscăm să ne izbim de propria-ne imagine, să intrăm în coliziune (sau măcar în dezacord) cu propriul nostru eu, atunci cînd sîntem confruntați cu oglinzi convexe sau concave, bifocale, sferice, cilindrice... Deci cu oglinzi ce nu-și ascund menirea de a fi altfel decît noi sau decît lumea. Decît cei pe care ne - sau decît cea pe care o
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
avea?) De-abia scăpat de febra - de regulă, ucigătoare - dată de epidemia de holeră și de febrilitatea înnebunitoare dată de excesul de muncă și (sau prin) închipuire, chiar în clipa în care se așteaptă a fi, în fine, confruntat cu eul său adevărat (creația duce - sau opinia generală consideră că ar trebui să ducă - între altele, la cunoașterea de sine și tot astfel este percepută, în mod obișnuit și confruntarea cu apropierea morții), cu propria imagine ce se reflectă în oglindă
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
foarte scurt. Această experiență îl scoate însă în afara timpului și spațiului: Grig și Don Juan (bandajat în urma unui curios accident) sînt fațete ale aceluiași psiholog pentru care femeia este o cunoștință fascinantă și întîmplătoare în același timp. Repaosurile cotidiene ale eului narator nu fac decît să accentueze starea de angoasă pe care scriitorul o trăiește chiar atunci cînd încearcă să se familiarizeze cu mediul social și politic din care face parte. Aparent trecută sub tăcere, politica este o preocupare esențială pentru
Arta imprevizibilului by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17246_a_18571]
-
unei opere consecvente cu sine, construite după o logică internă a imaginarului deplin articulată. E una dintre calitățile sale majore. Dar aceste texte ale ultimilor vreo douăzeci și cinci de ani aduc un plus de gravitate și profunzime, de inspirată asceză a eului confruntat tragic cu lumea și căutând o soluție de echilibru într-o contemplație eliberatoare, ce asociază elegiei iubirii emoția religioasă a comuniunii cu marele univers. Poeta Gabriela Melinescu se întoarce prin ele în literatura română mai bogată sufletește și cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
sau limburile Pacificului, acoperindu-i valențe filosofice, metafizice, morale și religioase doar intuibile, probabil, la Defoe. Retragerea din civilizație, absența societății nu înseamnă neapărat și regresiune. Refacerea micului confort necesar nu este altceva decît pregătirea fizică pentru căutarea aventurii propriului eu, căutarea și delimitarea singurătății din sine, este construirea refugiului pentru meditație și pentru descoperirea reală a raportului cu celălalt și cu Divinitatea. Autorul piesei de la Național se numește Dan Cojocaru. A debutat ca dramaturg cu acest text pe care cred
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
între real și aparență. Dezamăgirea - civică, în ultimă instanță - dă tonul de multe ori cinic și lipsa de compromis a paradoxurilor înnădite pe față, care sînt incontestabil sclipitoare . Dezbaterea unor probleme ce nu-și vor pierde actualitatea, precum distanța dintre eu și ceilalți, insurmontabilă sau - în ce măsură? - negociabilă, cu ajutorul unor evenimente ancorate într-un cotidian bine delimitat (rata ridicată de sinucidere a soldaților în termen, furtul de ajutoare din străinătate sau accentul abuziv pus de media occidentale, în goana după senzațional, pe
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
însul/ trupul tău curat ca plînsul/ lin pornit și-ncheiat lin/ ca-ntr-o șoaptă de amin...// eu de-acuma ți-s străin...// nu mai vii și nu mai vin/ să mă-mbăt de sfîntu-ți vin/ unde-i vin găsesc venin/ eu de-acuma nu mai vin...// nu-i mai știi nici cui mă-nchin,/ pe ce perină mă-alin,// nu-i mai știi cum mă clatin/ ca frunzuca de arin,/ nu-i griji pe unde-nsăr/ ca o mumă-ntr-adevăr/ nu-i griji
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
tot,/ Moartea peste tot!" (Doina șMoartea peste totț). Abordarea frivolă a teribilei amenințări reprezintă o exorcizare temperamentală, jovială, care presupunem că i-ar fi plăcut lui Creangă, dar și lui Eminescu... Așadar nimic nu e lăsat la o parte. Tentația eului însingurat de-a "recîștiga viața", de-a înfăptui "cucerirea supremă" a lumii, îmbrățișează toată gama omenescului, mobilizează toate corzile trăirii, într-un nesațiu al totalității vizionare care să reflecte totalitatea cosmică. Cu cît solitudinea e mai apăsătoare ("singur lingîndu-mi lacrimile
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
în mine/ și sîntem Acela amîndoi!// - !e genune cruntă între noi/ și genune cruntă întru sine/ și Balauri o mulțime/ care pot să ne-nvenine/ stînd în Paradisul Lumii goi". În sfîrșit Ekstaza notifică drumul de la alienare la regăsire, prin reîntoarcerea eului rătăcit în mediul dragostei divine: "!mă-așteptați cu Suflet tremurînd,/ tremurînd de grija de-a ajunge/ la Voi cu gene lunge/ eu Divin Copil ce-l unge/ Domnu-n irul dragostei plîngînd,/ la Voi tot cu gene lunge/ eu Divin Copil
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
caracterului acestuia, "Ăsta sunt eu!... Rimez cu mine după cum îmi sună sau îmi răsună sau își consună anumite propoziții în diferite poziții. Sînt un ins pozitiv. Consonanța contează! Pozez în mine expozitiv. Rezonanța salvează! Mă expun. Așa pun impozit pe eu. Așa ajung impozant. Așa îmi iese o poză mai bună. O proză curată. Iată cum mă arată!" (p. 9). Mașina de scris, care apare ca o cover girl pe coperta cărții, este o vedetă incontestabilă sau figura emblematică a acestui
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
dulce" a apariției primelor semne ale sufletului afectat de cunoaștere (în sensul acordat de Paul Ricoeur ființei-afectate-de-trecut, adică de modificare prin îmbogățirea mental-emoțională), ca în Dulce așteptare; prin contopirea cu Principiul (Monada); prin experiența iubirii "sfielnice" (Doarme fecioara); prin absorbirea eului în eternitate (Lava de ghiață); apoi prin contestarea eternității și Increatului, care ar fi decis armonizarea haosului, din Alegerea lemnului și, în fine, prin acceptarea ideii că mai este o cale, "numită din greșeală cea din urmă,/ de fapt cea
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
asociații între imagini provenind din regnuri felurite, de pe tărîmuri foarte diverse". Dacă moralmente avem a face aci cu o oficiere a ironiei, a surîsului subiacent apologiei închinate unei cosmologii nu doar excesiv diversificate, suspect stufoase, dar și ivite în raza eului liric, prea tîrziu pentru a fi eficientă, id est pentru a opera prin terapeutica ingenuității, stilistic ne confruntăm cu un registru baroc. Poeta doctus, inclusiv în sensul apelului la un lexic adesea din specialitățile așa-zis apoetice, Ion Zubașcu e
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
lui Saiko. Ordinea aceasta e esențială. Saiko e cea care moare, dar și cea care descoperă misterul nefericirii (sau al fericirii ignorate) făpturii umane: în fiecare din noi se află un șarpe, cum îi spusese cîndva Misugi. Acest șarpe e eul secret, pe care nu ajungem să-l cunoaștem cu adevărat decît în clipa morții, cînd e prea tîrziu să ne mai bucurăm de singura intimitate posibilă, cea cu noi înșine. Yasushi Inoue, Pușca de vînătoare, în românește de Lia și
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
Gheorghe Grigurcu Trecerea de la impersonalitate la personalitate, iată direcția de evoluție a poeziei Constanței Buzea. Acordînd celor două concepte o semnificație creatoare, în înțelesul că ambele sînt ipostaze ale eului liric productiv, apte în egală măsură de marca diferențială pe care o numim originalitate, să arătăm, mai întîi, că în cazul altor cunoscuți barzi ai generației '60 situația e inversă. Ioan Alexandru a renunțat la frenezia sa dionisiacă inițială, clocot
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
var în/ septembrie cînd calm/ pomul cuprins de moarte se lasă tăiat/ împînzit de furnici și plînge/ înduioșarea lui umbrind un copil/ care vine revine să rupă cu gura decorul/ zeul sevei miroase la fel" (zeul sevei). La mijlocul drumului dintre eu și non-eu, se plasează stările de subconștiență: somnul, moartea, beatitudine. Ele aduc o aluviune romantică, mai exact spus un eminescianism corectiv al prezentului greu de îndurat, ca o magică plonjare într-o regiune ideală. În anii regimului opresiv, astfel de
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
clepsidra se-ntoarce/ și parcă aștept o pedeapsă// m-apropii de rug/ cu speranța că mă va bea/ dar intru în priveliște/ ca într-un tablou plin de nori/ de fantome uscate/ de foste măceluri de apă" (el tu). Între eul poetic și destinatarul poeziei se instituie un duet. Rezultatul e o restructurare, o limpezire, o fortificare reciproc avantajoase, pe ruinele unei armonii paradisiace, în raza unei suferințe ce-și poate găsi mîngîierea prin împărtășire: "cad frunze sub ochii închiși/ se
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
apa/ zece mîini deschid robinetele/ transfigurate - picură toate speranțele/ - încolțesc toți oamenii" (Ibidem). Poezia nu e decît o răscumpărare a avatarurilor existențiale, a trudei în solitudine pe care o presupune viața autoanalitică: "mîncare curată și zile curate așteaptă/ trupul poemului (eul creator adică rană vorbitoare)/ în timp ce intensitatea cuvîntului crește/ fiindcă în atîtea ape au ars peștii/ în atîtea păduri a secat verdele/ și maturi copiii acestui poem prin cîte vieți/ au trecut îi vezi tăcînd în spatele cuvintelor/ (pentru a li se
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
printre gîndurile/ care-ți aduc durerea să te doară/ și bucuria să te bucure// apoi intri din nou în grijile tale cu simțurile/ în expansiune și îți iei rămas bun/ de la zdrențele împărăției pămîntești/ făcînd cu ochiul rugului aprins al eurilor" (Piatra scrisă). Tendința de geometrizare sfîrșește prin a agasa creația ce se simte damnată aidoma ființei ce a produs-o, voindu-se desprinsă de tiparele falacioase, de un alibi formal, cufundată într-un inform tragic ce ne amintește de scriitura
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
de la Austerlitz). În discursul său, George Vulturescu pornește de la sine spre a se întoarce la sine, circular. Poetica sa inconfortabilă e una a modelării textului de către ființă. Așa cum lichidul ia forma paharului ce-l conține, verbul amar devine una cu eul: "Mai întîi albul paginii/ apoi ceața ei prin care orbecăiești/ centimetru cu centimetru înghețînd/ în jurul tău pînă cînd totul/ devine o banchiză pe care aluneci/ care alunecă/ trăgînd după tine/ năruind cu sine catapeteasma nopții// Evul mediu dăinuie în văgăunile
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
Barbu Cioculescu Este primul dintre imperativele lucidității, cu știința clară că acesta mulează pe dinafară eul profund și cu precizarea că, fără a ne juca în vorbe, există urâțenii frumoase (Stendhal, de pildă!) și frumuseți fără miez, pe scara care duce de la urâțenia hidoasă la fericita frumusețe clasică. A considera că însumarea urâtului în gama esteticului
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
Aparent, cei doi sînt într-atît de diferiți, fiecare descins din alt univers estetic, fiecare cu o altă miză de creație, încît chiar numai întîmplarea îi poate forța să stea laolaltă. Sau, ca în cazul de față, simpla mirare a cititorului (eu) surprins să descopere splendoarea de crisalidă impecabil păstrată sub geamul prăfuit al unei colecții încuiate într-o clădire părăsită (spre a improviza în spirit nabokovian), alături de masivul, însă ostenitul urs împăiat din sala cea mare a muzeului. Nuvelele lui Nabokov
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
care uzează mereu, poetul nu pregetă a și-o întoarce împotriva propriei persoane. Autoironia e o modalitate de-a se situa la treapta situației obștești, pentru a se putea pronunța în numele ei, însă și o asumare a unei antimistici a eului, a unei impersonalizări care justifică interior ascuțișurile satirei. E o "democratizare"a eului, menită a-i gira libertatea manifestărilor publice: "Perechi, Adami și Eve au ospătat sub meri/ și Ele au purces gravide, ca-n legendă./ E toamnă. Cade frunza
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
Autoironia e o modalitate de-a se situa la treapta situației obștești, pentru a se putea pronunța în numele ei, însă și o asumare a unei antimistici a eului, a unei impersonalizări care justifică interior ascuțișurile satirei. E o "democratizare"a eului, menită a-i gira libertatea manifestărilor publice: "Perechi, Adami și Eve au ospătat sub meri/ și Ele au purces gravide, ca-n legendă./ E toamnă. Cade frunza, cum a căzut și ieri -/ un fapt banal trecut de Domnu' în agendă
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
Paul Vinicius este un poet elaborat al cărui discurs se bazează pe sinceritate afișată; prieten intim cu poezia, el caută un drum spre inima publicului și în cele din urmă reușește să-și stabilească în mod definitiv valoarea. Oglindă a eului, poemul se identifică prin natura mijloacelor artistice cu universul lumesc în măsura în care, ca un copil, poetul tinde să descifreze nenumăratele taine ale umanității. Visul și coșmarul se contopesc deopotrivă și scriitorul tinde să integreze ordinea lumii, timid, în armonia universală. Narațiuni
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]