4,069 matches
-
că pacienții, aflați sub influența tranchilizantelor, nu au putut ieși din cădire din cauza barelor de fier de la ferestre. Pacienții morți au fost găsiți în paturile lor de spital. Nu este exclusă versiunea conform căreia unul dintre pacienții care-și plănuia evadarea din spital să fi declanșat focul, întrucât polițiștii care desfășoară investigații la fața locului au descoperit un tunel de un metru și jumătate.
Rusia: 38 de morți, bilanțul incendiului de la spitalul de psihiatrie by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/56342_a_57667]
-
carte atmosfera constrângătoare a anilor ‘50, a unei încercuiri din care niște tineri încearcă în toate felurile să scape. Nu au șanse, unul e împușcat pe graniță, altul eșuează în încercarea de a pleca cu un vapor de emigranți. Aspirația evadării este una din temele cărții, cum fusese și în Blocada, proiectată însă acum pe fundalul unei cumplite epoci înfățișate din interior. De o parte a hotarului simbolic de nisip sunt acei tineri care caută o soluție, de cealaltă, ca și
Opera Omnia by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5639_a_6964]
-
fericiți care au scăpat în acest fel dar literar rezolvarea nu convinge. Nuvela Fugă în paradis , din același volum 3, pare să dea o replică acestui final luminos. Și aici este vorba de niște tineri care vor să scape prin evadare, se furișează în cala unui vas care transporta în străinătate ciment și doi dintre ei mor striviți în timpul unei furtuni de sacii răsturnați peste ei. Al treilea scapă dar e descoperit la prima escală, debarcat și predat autorităților care îl
Opera Omnia by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5639_a_6964]
-
la întoarcere. Paginile de jurnal sunt dintre cele mai interesante din câte am citit despre acea epocă extrem de complicată, a anilor 1956-1957. Aș spune că toate aceste scrieri ale lui Pavel Chihaia sunt marcate pe de o parte de problema evadării, pe de alta de aceea a exilului ca și de aceea a generației pierdute. Am amintit câteva nume. Ar mai fi de adăugat cele ale unor Dimitrie Stelaru, Ion Caraion, Geo Dumitrescu, Iordan Chimet, Șt. Aug. Doinaș, mereu și mereu
Opera Omnia by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5639_a_6964]
-
Marius Miheț Lena Constante, Evadarea tăcută. 3000 de zile singură în închisorile din România (în versiunea românească a autoarei), ediție îngrijită, cuvânt înainte și note de Ioana Bot, București, Editura Humanitas, 2013. Când publica întâia dată Evadarea tăcută în Franța, Lena Constante își lua, fără
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
Marius Miheț Lena Constante, Evadarea tăcută. 3000 de zile singură în închisorile din România (în versiunea românească a autoarei), ediție îngrijită, cuvânt înainte și note de Ioana Bot, București, Editura Humanitas, 2013. Când publica întâia dată Evadarea tăcută în Franța, Lena Constante își lua, fără doar și poate, măsuri de precauție. 1990 nu era un an al libertății convingătoare. Nădăjduia ca mărturia ei să nu piardă în altă învolburare istorică. Lena Constante a fost o expertă a
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
singurătății aprofundate. Însă nesiguranța ține la ea exclusiv de exterioritate. Mărturia ei este o lecție despre victoria spiritului și disprețul trupului, conflict analizat vreme de opt ani și jumătate în singurătatea absolută a temniței. Nu se știe când anume scrie Evadarea tăcută. O notă din carte, datată iunie 1981, vorbește despre memorie ca despre o scară urcată și coborâtă până în iulie 1961, data eliberării. Cei douăzeci de ani îi oferă detașarea necesară. În plus, e puțin probabil să fi notat imediat
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
scară urcată și coborâtă până în iulie 1961, data eliberării. Cei douăzeci de ani îi oferă detașarea necesară. În plus, e puțin probabil să fi notat imediat după eliberare, amenințată oricând cu reîncarcerarea și având domiciliul sub urmărire. Cert e că Evadarea tăcută este un caz prin felul în care scriitoarea redă, cu o fidelitate remarcabilă, zile și momente din trecut. E de înțeles că evenimentele pot trece firesc din categoria memoriilor în cea a jurnalului înregistrat, însă transcris mult mai târziu
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
mult mai târziu. Avem de-a face cu un hibrid al biograficului, anume jurnalul camuflat în memorii. În plus, Lena Constante trece deseori în ficțiune, portretizând cu talent și întreținând metodic suspansul. O face în apropierea biograficului, aspect modificat în Evadarea imposibilă, unde lumea femeilor încarcerate ia locul intimismului revelat. Tot în privința structurii, cele trei capitole, aparent fără vreo demarcație, alta decât cea temporală și spațială, se diferențiază major prin perspectivele narative. Una e naratoarea din prima și cea mai extinsă
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
Scenele vii, concretețea detaliilor macabre, senzația experiențelor live, fac din Lena Constante o strategă care știe, asemeni regizorilor mari, să manipuleze ambiguitatea și sugestia. Provocând, ea nu caută senzaționalul. Miza e istoria unei feminități ultragiate, cu finalul cunoscut. Farmecul din Evadarea tăcută are de-a face cu intensitățile unei competiții cu propria singurătate. Fracturile din memoria ei nu par nicio clipă să conteze, semn că ea scrie, împăcată, despre momente care spun ceva. Restul sunt doar cifre care traduc timpul mort
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
încarcerare, ea trăise din plin excesele vârstei. În ciuda protestelor interioare, Lena Constante se eliberează prin scris, reușind să identifice în experiențele limită nervurii unei ființe uitate înlăuntrul ei. Pe măsură ce scrie, senzația se amplifică și vom asista la o sumă de evadări tăcute, între care, cea pornită din imaginație și trecută în concretul cuvântului ia prim-planul. Este proba pe care supraviețuitoarea o trece cu destule rețineri. Scena în care femeia se privește, după cinci ani de temniță, în oglindă, este grăitoare
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
care supraviețuitoarea o trece cu destule rețineri. Scena în care femeia se privește, după cinci ani de temniță, în oglindă, este grăitoare. Îmbătrânirea bruscă, și, în genere, împotrivirile exterioare, găsesc în scrisul Lenei Constante sensuri în disciplinarea voinței. De altfel, Evadarea tăcută este un manual de îmblânzire a voinței, o poveste tulburătoare despre demnitate. Femeia din oglindă se regăsește într-una abstractă, cu o voință nestrămutată. E foarte interesant de urmărit arhitectura memoriei din Evadarea tăcută. „Povestesc așa cum îmi vin în
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
sensuri în disciplinarea voinței. De altfel, Evadarea tăcută este un manual de îmblânzire a voinței, o poveste tulburătoare despre demnitate. Femeia din oglindă se regăsește într-una abstractă, cu o voință nestrămutată. E foarte interesant de urmărit arhitectura memoriei din Evadarea tăcută. „Povestesc așa cum îmi vin în minte frânturi de amintiri. Dar știu cu precizie că aceste probleme mi-au acaparat spiritul ca urmare a legăturilor mele cu ființe umane, după ce-am avut dea face cu monștri”, notează Lena Constante
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
în cele din urmă, cu descoperirea unei seninătăți. Fiecare închisoare va fi o nouă etapă a scrisului. Primul loc de detenție e unul al confruntării dintre spirit și trup, moment în care transferul fricii se amână. A doua închisoare reprezintă evadarea în cuvânt, în vreme ce a treia e întâlnirea cu subconștientul. „Aici totul este mort”, se notează apăsat, într-un discurs ce se tensionează brusc, întretăiat cu evaziuni nelămurite. Mai mult, e etapa în care recunoaște frica violului, fricile în general, firești
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
cel mai perfid și mai subtil: tu însuți”, ea e gata să scrie cu sânge - iarăși o scenă teribilă -, compune mii de versuri și opt piese de teatru, învață limbajul zidurilor și trăiește desprinderea totală de feminitate. Căci, dincolo de toate, Evadarea tăcută este povestea despărțirii tragice de feminitate. Când, spre final, timpul desființat se sparge pentru a deveni din nou istorie, ea se lasă absorbită de noul decor, execută salturi în timp, toate pentru a se întâlni cu voința colectivă a
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
salturi în timp, toate pentru a se întâlni cu voința colectivă a femeilor închise. Dobândirea unui nou eu social aduce cu o înviere. E momentul în care Lena Constante poate să scrie poetic și să jongleze povestea cu dezinvoltură. În Evadarea imposibilă va desăvîrși noul eu și drumul spre ficțiune este evident. În singurătatea absolută, Lena Constante extrage din cutia neagră a evenimentelor acele amănunte care refac istoria unei femei ce și-a descoperit esența feminității și a unui popor dezumanizat
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
imposibilă va desăvîrși noul eu și drumul spre ficțiune este evident. În singurătatea absolută, Lena Constante extrage din cutia neagră a evenimentelor acele amănunte care refac istoria unei femei ce și-a descoperit esența feminității și a unui popor dezumanizat. Evadarea tăcută arată metabolismul carceral dintr-o perspectivă unică în literatura noastră. Lecția unei pictorițe care a înțeles, din păcate, extrem, că întâlnirea cu absurdul poate fi depășită prin valorificarea lui artistică.
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
dedicate unui număr de 35 de mari opere din literatura universală pot foarte bine să ilustreze discuția de astăzi, cu toții fiind de acord că din punct de vedere psihologic, oamenii au simțit din toate timpurile nevoia de ficțiune în scopul evadării din realitatea ternă, cenușie sau banală a vieților noastre. Pe de altă parte, Llosa exprimă o viziune comună tuturor celor ce înțeleg literatura și adevărurile literare ca o reprezentare a realului sau o alternativă ficțională a realității, chiar dacă nu și
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
ale lui Gabriel Liiceanu, statistici care prezentau o lume în care numărul adevăraților cititori este în scădere vertiginoasă sau alarmantă. Să înțelegem, oare, că dacă, adeverindu- se statisticile pesimiste, și oamenii citind tot mai puțin, nevoia de ficțiune și de evadare (evaziune) va dispărea implicit, iar scriitorii își vor pierde menirea? Sau, chiar dacă această nevoie nu va dispărea, va fi totuși satisfăcută, a început deja să fie satisfăcută, cu ajutorul altor tehnici de fabricare a unor minciuni adevărate, care dau evaziunii un
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
pe viu ce conferă tuturor iluzia de a fi reale, fiindcă îl fac adeseori erou chiar pe protagonistul însuși (mă gândesc la site-urile de socializare). Ar fi prea simplu să fie așa. Literatura oferă, într-adevăr, posibilitatea și libertatea evadării, dar, inversând oarecum direcția, aș spune mai degrabă că e vorba nu de o evadare din sine, ci de o evadare în sine, de o căutare a sinelui profund prin intermediul vieții personajelor ficționale. Evident, pierderea forței literaturii se produce în
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
chiar pe protagonistul însuși (mă gândesc la site-urile de socializare). Ar fi prea simplu să fie așa. Literatura oferă, într-adevăr, posibilitatea și libertatea evadării, dar, inversând oarecum direcția, aș spune mai degrabă că e vorba nu de o evadare din sine, ci de o evadare în sine, de o căutare a sinelui profund prin intermediul vieții personajelor ficționale. Evident, pierderea forței literaturii se produce în cazul în care și alte „arte”, mizând pe ideea că oamenii au nevoie de ficțiuni
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
la site-urile de socializare). Ar fi prea simplu să fie așa. Literatura oferă, într-adevăr, posibilitatea și libertatea evadării, dar, inversând oarecum direcția, aș spune mai degrabă că e vorba nu de o evadare din sine, ci de o evadare în sine, de o căutare a sinelui profund prin intermediul vieții personajelor ficționale. Evident, pierderea forței literaturii se produce în cazul în care și alte „arte”, mizând pe ideea că oamenii au nevoie de ficțiuni vor încerca să le ofere ca
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
profund prin intermediul vieții personajelor ficționale. Evident, pierderea forței literaturii se produce în cazul în care și alte „arte”, mizând pe ideea că oamenii au nevoie de ficțiuni vor încerca să le ofere ca pe un bun de larg consum posibilitatea evadării. Dar, adevărata literatură reprezintă o evadare în sine și nu în afara sinelui, fiindcă numai literatura poate provoca această aventură înspre sine și înțelegerea sinelui. În timpurile actuale omul și-a pierdut capacitatea naturală de a trăi în mod nemediat și
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
pierderea forței literaturii se produce în cazul în care și alte „arte”, mizând pe ideea că oamenii au nevoie de ficțiuni vor încerca să le ofere ca pe un bun de larg consum posibilitatea evadării. Dar, adevărata literatură reprezintă o evadare în sine și nu în afara sinelui, fiindcă numai literatura poate provoca această aventură înspre sine și înțelegerea sinelui. În timpurile actuale omul și-a pierdut capacitatea naturală de a trăi în mod nemediat și nedisimilat ceea ce simte cu adevărat. Prin intermediul
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
Dar, în același timp, mereu implicați în viață mondenă, ei pierd din vedere că cei mici le simt dureros absența. Rămași de multe ori numai în grija bonelor, copiii se confruntă cu dureroase întrebări. De aici poate acesta dorința de evadare în alte locuri, peisajului citadin cu „ aspect de mausoleu”(ibid. p.33) i se preferă „generozitatea ținuturilor de la țară” (ibid). Locurile sunt animate de imaginea celor care le-au marcat. Descrierea lor, departe de a fi gratuită, impune, cu sensibilitate
De la obsesia dezrădăcinării la visul Europei Unite by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/3539_a_4864]