1,482 matches
-
dând doar de Înțeles, că una fusese vremea de clandestinitate, când cei dragi erau duși pe ascuns, În liniștea nopții, și vecinii nu aveau nici o trebuință să știe dacă se aflau În continuare În patul lor de suferință sau se evaporaseră. Era ușor să minți, să spui cu mâhnire, Sărăcuțul, e acolo, când Întreba vecina pe scară, Ce mai face bunicuțul. Acum totul ar fi diferit, ar exista un certificat de deces, ar exista plăci funerare cu nume și prenume În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se Întâmplă, din cap până-n picioare. În fața ochilor noștri uimiți oasele Își pierd consistența și duritatea, Încet-Încet li se atenuează contururile, ceea ce era solid devine gazos, se Împrăștie În toate direcțiile ca o ceață subțire, e ca și cum scheletul s-ar evapora, acum nu mai este decât o schiță imprecisă prin care se poate vedea coasa indiferentă, și deodată moartea dispăru, era și nu mai este, sau o fi, dar nu o vedem, sau nici asta, o fi traversat pur si simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
peste plantele din deșert cu orice preț, despre cum s-a ridicat el din mare și a tot crescut, picăturile erau deja grele și aproape că îi rupseseră burtica, dar, în clipa în care a trecut de Ierusalim, s-a evaporat deodată, înainte de a apuca să își termine picăturile de ploaie și toate plantele din deșert și-au ridicat privirile spre el și l-au văzut risipindu-se în cer, intențiile sale bune s-au transformat în aburi fierbinți, inutili. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
va vedea de drum, și dacă am da unul peste altul din întâmplare pe stradă, nici măcar nu ne-am recunoaște, nimeni nu va dori să își amintească zilele umilitoare petrecute în ascunziș. Pare că până și legăturile de sânge se evaporă pe o asemenea căldură, fierbând și înfuriindu-se pe sub stratul subțire de piele, chiar și pe Noga o privesc uneori surprinsă, ce legătură am eu cu ea, nu îmi seamănă, parcă o face împotriva mea, tocmai pentru a mă înfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bucătărie, dar o privesc și tac, toate trei tăcem în cea mai mare parte a timpului, numai cuvintele strict necesare își croiesc greu drum prin gura mea uscată, asemenea vinului printr-o sticlă cu gâtul foarte subțire, preferând să se evapore decât să se verse. Chiar și mașina de spălat tace, și telefonul aproape că a amuțit, iar dacă se întâmplă cumva să sune, mai ales de la serviciu, mama îi anunță imediat că sunt bolnavă, convingându-mă chiar și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Naoko n-a mai continuat multă vreme. Nici nu mi-am dat seama când s-a oprit din vorbit. Undeva i s-a rupt firul. Parcă ar fi vrut să mai spună ceva, dar nu putea. Vorbele i s-au evaporat pur și simplu, probabil din pricina mea. Poate că ceea ce îi spusesem înainte a ajuns în sfârșit la urechile ei și mesajul a fost decodificat. Timpul necesar pentru a înțelege cuvintele mele i-a răpit energia necesară ca să-și continue povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de pianistă. Am stat în spital două luni. Degetul a început să se miște imediat după ce m-am internat, așa că m-am putut întoarce la conservator ca să-mi termin studiile, dar din mine disp\ruse ceva... o energie prețioasă... se evaporase din interior și dusă a fost. Doctorul mi-a spus că eram labilă psihic și că ar fi mai bine să renunț la visurile pe care mi le făcusem. De aceea, după absolvire, am dat meditații acasă. Durerea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
participe la discuții într-o stare avansată de ebrietate. Prima noastră întâlnire nu ține cont de nici una dintre aceste reguli, iar rezultatul este dezastruos. Daisy a băut deja o cantitate impresionantă de vin alb și acum plânge întruna. Șampania se evaporă cât ai clipi, urmează apoi o altă porție de vin pentru mine și Daisy și niște whisky pentru Finn. Stăm așa ore întregi, urmărim stupidități la televizor, în timp ce Daisy nu se mai oprește odată. Finn stă trântit în fotoliu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de altă parte, n-aș vrea să-mi vadă grăsimea de pe burtă când mă așez pe pat lângă el. — Ce s-a întâmplat? îl întreb. Finn tace în continuare. Și își acoperă fața cu palmele. Toată buna mea dispoziție se evaporă aproape instantaneu. Îmi dau seama că țin cu tot dinadinsul să mă simt bine pentru că, în adâncul sufletului, sunt ușor dezamăgită că Jake nu mi-a răspuns la mesaj imediat. Există o mulțime de explicații posibile: poate e la film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să nu pierzi nici o firimitură. Cuvântul trebuie mâncat cu cea mai mare Încetineală, Îl poți muia și recombina numai dacă-l lași să ți se topească pe limbă, și fii atent să nu-l scapi pe caftan, pentru că dacă se evaporă o literă, se rupe firul care-i menit să te unească cu sefiroții superiori. Acestui lucru și-a Închinat viața Abraham Abulafia, În timp ce Sfântul Toma al vostru se trudea să-l găsească pe Dumnezeu cu cele cinci căi ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
apoi, În timp ce se auzea un bolborosit cleios, o clocotire de lavă, ne-am aflat Într-un crater În care o materie vâscoasă și Întunecată tresălta la lumina intermitentă a unor flăcări galbene și albăstrui. O apă grasă și lipicioasă se evapora În sus, ca să cadă apoi sub formă de rouă sau ploaie, și plutea În jur un miros de pământ fetid, un damf de mucegai. Respiram mormântul, tartarul, tenebrele, mă năclăia o scursură otrăvitoare care curgea printre limbi de gunoi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
strică firma. Ne compromite reputația tuturor. Ei, în consecință, dă-i gaz! Sprintează! N-ai plecat? Te-ai întors? Pa-pa! Huști! Drumu'...! Valea! O.K. , Șefu'! face Vierme. După care, pivoteză elegant pe ambele călcâie și iese din grădiniță, instruit, evaporându-se la trap, cu abnegație, moment în care, ca prin farmec, clopotul liniștii exterioare se sparge brutal în trena lui, în mii și milioane de cioburi microscopice, vacarmul diurn răbufnind din nou, mareic, nițeluș mai acut și mai proaspăt, până pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
beată de fericire că i se acordă atâta nemeritată atenție, după care țâșnește jucăușă pe lângă manșetele jerpelite ale blugilor Îngerului și-și saltă bucuroasă, un picior din spate. Să nu-ndrăznești! țipă Fratele. Pizdeluș fuge consternat, schelălăind. Înapoi, pierzându-se, evaporându-se printre uluci și printre casele pocite și estropiate ale mahalalei, care se îndesiseră, înconjurându-i și împingându-i în derâdere, pe intrușii-exploratori, până la limita suportabilă a claustrofobiei; stăruind apoi să-i ațintească pe aceștia, năsâlnice, hapsâne și distante, ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a memoriei. Parțial, doar parțial, avea dreptate! E teribil, când nu-ți poți aminti ce-ai făcut cu viața ta! Până la urmă, crede-mă, că nici nu mai importă. Despre ce naiba discutăm? Oricum, ca și alcoolul, totul curge, totul se evaporă, se risipește și se duce-n budă! Punct ochit, punct lovit! Ai dracilor să fim amândoi, așa este...! vine și răspunsul. Poetului nu-i răpunsese, însă, Fratele. Nu-i răspunseseră nici Vălică ori Boss. Nici Apostatul, care încă mai suspina
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care îneacă, care puhoiește, care șterge tot. Trecut, prezent și ce-o fi după... Feriți, din calea ei! Feriți, mă! Ferește-te! Ferește! Dă-te! Pleacă de la picioarele mele! Pleacă! Lasă-mă...! Oricum, ca și alcoolul, totul curge, totul se evaporă, se risipește și se duce naibii! continua Dănuț să vorbească. Hei, ce faci, femeie...?! Hei, ce crezi că faci?! Huo, nebuno! Smintito! Frate, sări! Sări, Boss...! Săriți! Ajutați-mă! Avocatul se scutură, ca prin vis și-și recapătă instantaneu contactul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se umflau regulat, fără efort, cu toată obstrucția gâtlejului. ― Care oxigen? A făcut tot drumul de întoarcere cu asta pe nas. Creatura nu s-a lipit de rezervoarele lui; asta înseamnă că tot aerul din ele trebuie să se fi evaporat în primele minute de la deschiderea regulatorului! Ash părea îngândurat. ― Pot să imaginez câteva ipoteze. În atmosfera acestei planete se găsește puțin oxigen liber. O cantitate mică. Dar în oxizi se găsește mult mai mult, împreună cu azotul. Se poate ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
decizia potrivită. Dar sîntem noi cu adevărat bine informați ? Sîntem vreodată cu adevărat suficient informați ?... Și uite-așa, fandacsia-i gata. Și poate aici se află și o parte a explicației „nostalgicilor” : suferințele comune și conștiente ale trecutului tind să se evapore în fața fricilor personale, dar inconștiente, ale prezentului... Despre oameni și cîini Piața vechiului sat înghițit de București, cu crucea ei de piatră din colțul străzii, s-a transformat recent într-un mic parc cu zece bănci și zece coșuri de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Între progresia de la un cartuș la cinci, oricât de neverosimilă ar fi fost și aceea, și nebunia de acum era prăpastia de la o singură șansă la nici una. Stropul de omenesc pe care Ruletistul îl mai păstrase în tentativa sa se evapora acum sub milionul de sori al certitudinii. Verificarea cartușelor si a revolverului a durat ore în șir. Când s-au întors la el, Ruletistul, suit pe lada sa, le zornai o clipă în pumn ca pe niște zaruri și apoi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
termometrul arătă 42 de grade am văzut zeitatea Cutremurului dansând peste Eurasia, zeitatea înghețului înfulecînd Polii, zeitatea Potopului strivind Japonia sub călcâi. Și zeul întunecat al adâncurilor, Nife răzbunătorul, își făcu deodată auzită vocea de lavă aruncând scoarța în aer, evaporând oceanul. Și Marianele și cele Unsprezece mii de fecioare și toate uraganele cu nume de femei fugeau țipând, cu fustele-n flăcări, cu părul pârlit, cu sânii goi, împiedicîndu-se de metropole. Și fluvii de wolfram și râuri de iridiu și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu rușine, plin de remușcări de cele întâmplate cu o noapte în urmă. Acum revedea totul limpede. Se ridicase de pe pietrele ude și reci, de pe chei, ca să constate că mașina dispăruse, și pentru câteva momente se simți dezorientat. Unde se evaporase? Auzise parcă un zgomot înspăimântător, lugubru. Și îl durea un braț, înțepenit parcă în urma unui efort violent. Pe urmă sărise în picioare și alergase la marginea cheiului. În lumina felinarului se vedeau apele vâscoase ale canalului clocotind, bolborosind și învârtejindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
găsea în bătrâna slujnică un monument de siguranță. Totuși, exista și un aspect contrariu. Marea muțenie a lui Ruby părea să se conjuge malign cu casa, împotriva lui Alex. Existau în clădire locuri unde obiectele pur și simplu dispăreau, se evaporau de pe această lume sau poate că alunecau într-o alta. Era de-a dreptul absurd felul în care se volatilizau lucrurile. Și totuși Ruby le găsea de fiecare dată. Începuseră să creadă că Ruby, cu sângele ei țigănesc, avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mă arăt doborâtă. M-am măritat cu George din vanitate, și am rămas lângă el din vanitate.“ Și totuși, Stella îl iubea pe George. De multe ori poate și-a ca George să moară, să dispară fără efort, să se evapore, ca și cum nici n-ar fi existat vreodată. Tatăl ei avusese dreptate, George era o imensă greșeală, dar era greșeala ei, și în acest ei, întreaga-i vanitate și întreaga-i dragoste se contopeau în ceva misterios și prețios. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bănuiesc că doamna McCaffrey are grijă de dumneata? După toți anii ei de căsătorie, lui Gabriel nu-i trecea prin cap că mai putea exista o altă doamnă McCaffrey în afară de Alex. Aruncă o privire spre Belmont. Silueta lui George se evaporase: — O, nu, răspunse Hattie. Noi ne purtăm singure de grijă. Nici n-am cunoscut-o încă pe doamna McCaffrey. Ar fi trebuit să-i fac o vizită? Se întoarse o clipă spre Pearl, care stătea rigidă, cu brațele încrucișate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe jumătate închise și mâinile relaxate pe genunchi. În timp ce mintea măruntă îi divaga, el respira adânc, conștient de mișcarea aerului, de pulsarea lui lentă care devenea mai înceată... tot mai înceată... Întuneric în care o bucurie independentă de el se evapora în tăcere, ca o explozie de artificii ce se dezintegrează. Se simțea schimbat? Nu. Asta să însemne o iluminare? Nu. Atunci ce e? O diversiune personală, inofensivă, care nu-l costa absolut nimic. Acum, venind de la fereastră spre bufet, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
interveni Gabriel. Simplitatea e o însușire divină. Sigur, uită-te la lumea din jur. Pot să întreb dacă ați mai avut ceva vești despre Stella? Nu, răspunse Gabriel. Sunt foarte îngrijorată, nu ne-a scris, pur și simplu s-a evaporat. Și asta nu-i seamănă. Nu fiți îngrijorați, spuse preotul. Institutul ăsta zbârnâie întotdeauna de tot felul de zvonuri absurde. Lumea se dă în vânt după crime și dezastre. Se îndreptă spre tejghea. — La ce zvonuri se referă? îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]