11,327 matches
-
interesant an comportamentul lor și reprezintă cu arta acel ceva. El ne surprinde și la un moment dat chiar ne șochează prin talentul său și nu prin ceea ce crede cu naivitate că ne șochează. Oamenii că jucării stricate Ființele omenești evocate de Dan Lungu și-au pierdut omenescul din cauza promiscuității vieții din cartiere, din cauza blocurilor an care sunt obligate să trăiască, din cauza umilinței la care sunt supuse când fac armata, din cauza lipsei de orizont intelectual și din multe alte cauze, ținând
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
lupta pentru o cauză vitabilă și sfîntă - ne închinam pioși că într-un templu și ne rugăm să-i fie �țarina ușoară�, ușoară că viețile multora, pe care mîna lui îi ajutorase". Peste cîteva luni, în octombrie 1919, îl va evocă, tot într-un necrolog, pe prietenul său mai în vîrstă, poetul și publicistul A. Steuerman-Rodion. Acest poet minor, care a scris sfîșietoarele versuri " Tu nu mă vrei, o țară/ Eu, totuși, șunt al tau"(citate, în Istorie, si de Călinescu
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
imaginea deserturilor în care cămile alergau monotone - singura soluție imediată și cotropitoare era politică de autopierdere. În plus, Steuerman avea să lupte cu personalitatea lui evreiască și cu scrisul lui dureros românesc". Altădată, în gazeta Lumea evreie din februarie 1919, evocă, cu penel de poet, cimitirul evreiesc din Iași. Să reproduc un fragment: "Printre pietre crește iarbă și locul pentru vis e bun. Urci pe cărărui în umedă liniște. Primăvară a spart bășicile cu mirosuri și-și vădește trupul gol, în
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
război mondial, încercarea artificială de impunere a conceptului. Sînt amintite cererile unor lingviști sovietici că limba moldoveneasca să fie considerată o limbă romanica distinctă, ca și faptul că acestea n-au fost luate în serios de specialiștii din Occident; se evocă și disputele constituționale recente din Republică Moldova, privind desemnarea limbii oficiale că "română" sau că "limba moldoveneasca". Atricolul cuprinde și observația că limba scrisă din Republică Moldova nu se distinge de cea din România � cu excepția unor termeni tehnici împrumutați din
Limbile Europei by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/17447_a_18772]
-
și oferind o bibliografie fundamentală minimala, articolele enciclopediei par să-și fi propus să se adreseze unui public destul de larg; nu furnizează, deci, o descriere specializată a structurii limbilor (cu particularitățile lor propriu-zis lingvistice - tipologice, gramaticale), chiar nivelul lexical fiind evocat doar pentru a ilustra fenomenele de contact cu alte limbi. De mai mult interes se bucură istoria socială a limbilor: procesul de standardizare, primele atestări, numărul de vorbitori, răspîndirea lor geografică, inclusiv ca urmare a imigrației; de exemplu, în cazul
Limbile Europei by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/17447_a_18772]
-
artistice din Uniunea Sovietică, sugerează ceva despre echilibrul rezistenței interioare. Nu era ușor, cu oricâte oferte tentante, nu era ușor pentru o femeie singură de o admirabila modestie. Este oare acesta portretul unui artist așa cum se cuvine a fi el evocat de o meserie, al naibii de umila, cum este aceea a criticului muzical față cu interpretări care frânează analiza dogmatica împreună cu cheful de a o încerca? Probabil că nu. Dar câte ceva din toate aceste condiționări laterale sunt în cantul Elisabethei Leonskaia, chiar dacă
Festivalul International "Chopin" by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/17454_a_18779]
-
capacitate de a vedea un spectacol în situații pe care alții nici nu le observa, Val Condurache povestește cum se "tocmea" bunica lui cu țiganii cărora le dădea haine vechi în schimbul unor cratițe noi, compară înjurăturile rusești cu cele românești, evocă viața comunității evreiești din Iași (care numără în l958 20.000 de oameni pentru că în prezent să nu depășească 3.000), face considerații asupra boemei din România, denunță contradicția dintre antipatia față de "străin" și cultul obiectelor fabricate în "străinătate" etc.
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
din cele mai emoționante momente pe care le-am trăit a fost al mulțimii de sute de mii de oameni adunați, la 22 decembrie 1989, în Piața Palatului, hotărâți să doboare dictatură și să redea libertate Țării. Inima tremura când evocă fiecare din evenimentele acestea și cuvintele nu sunt atât de inspirate pe cât ar voi să fie." De altfel, în mod curent scriitorul se oferă să exprime ceea ce publicistul vrea să comunice, pentru a nu fi sacrificata nici o nuanță și mai
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
virtuozitate în evocarea rădăcinilor familiale ale propriului personaj, încât nu încape dubiu că adeseori ia în calcul elemente autobiografice. Și bine face, căci astfel răspunde dintr-o perspectivă ficționala avidității pentru fapte concrete a cititorului actual. Dar iată cum sunt evocate/re-imaginate, în tristul deceniu 1980, faptele ce aveau să conducă la mariajul părinților, din anii '30: Rămân câteva clipe tăcuți, cuvintele s-au săpat în ei, băiatul o săruta ușor pe obraz și amândoi se ridică în același timp de pe
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
repejor podul de ghimpi de pește Prut, pentru a plasa monumente comemorative ăntr-o țară care nu ne recunoaște oficial limba, deși o vorbește. Cum ne-am simți dacă un patriot sincer de acolo ar cere ăndepărtarea lor, pe motivul că evocă sentimente românești, si nu moldovene? Unde am ajunge, daca am duce la extrem intoleranță simbolică aici, la noi? La dezasamblarea tuturor monumentelor, conacelor, castelelor maghiare de pe teritoriul Transilvaniei? La nivelarea tuturor urmelor materiale și spirituale care duc la anii de
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
lunar - există o functie binecunoscută tuturor celor care fac reviste, dar ignorată de către majoritatea cititorilor: secretarul general de redacție. În presa modernă, s-a numit totdeauna așa, cu excepția unei perioade din regimul comunist, cînd titulatura i-a fost schimbată, fiindcă evocă o înaltă răspundere în partid. Secretarul general este regizorul tehnic al gazetei. El îi dă formă fizică. Câmpeanu, care împlinește zilele acestea 70 de ani, este cel mai de seamă secretar general de redacție din presa culturală a ultimelor decenii
Roger by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17477_a_18802]
-
vai, cât de mult sufăr! vai, vai, cât șanț de nefericit. Nu omite avertismentele, inutile de altfel, că nu trebuie crezut pe cuvânt: ăOrice ficțiune e salutara și, nu mai mult decât alții, nu mă pot lipsi de eaă (47). Evocă, tot atunci: alătura de șarlatan a oricărui om de talentă". Culmea! Execuția gânditorului are loc pe un rug an care, ăn locul lemnelor, figurează un braț de cărți, de cea mai bună calitate. Flăcările ce-l mistuie șanț flăcări livrești
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
ruptă, a academician". Sau:"Alți câțiva români. Scrie cu multă căldură despre Mihail Sebastian (cf. 317). (Mai ăncolo, va vedea an el pe cel mai european dintre români.) an josul paginii, o notă semnalează pudic: la rândul lui, Cioran e evocat an jurnalul lui Sebastian. Nu se spune cum. Aflăm despre Sebastian că tocmai fusese numit atașat cultural la Paris. Dacă e adevărat, nu s-a ținut chiar atat de departe de noua putere cât se spune. Poate au dreptate cei
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
chiar și atunci când vorbește despre sine? Monica Lovinescu dovedește că da, printr-o carte de memorii de multă vreme așteptată și de curand apărută, La apă Vavilonului. Memorialistei nu-i tremura de emoție mâna cu care ține stiloul atunci când își evocă propria copilărie. O privește pătrunzător pe fetiță care stătea fără să scoată un cuvant în fața unui abecedar, în timp ce tatăl ei, unul dintre cei mai de seamă oameni de cultură ai vremii, o îndemna să pronunțe legat sunetele C-U-C. Scenă, de
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
cu care a știut să ăncălzească fiecare gest al relației cu muzica, cu publicul, cu colegii. A fost maestrul care a dat sens și simțire umană unei mari epoci an viața de concert la Radio, ăntr-un București pe care al evocam cu nostalgie; pentru anii copilăriei când alături de maestrul Bobescu, ne-am apropiat de muzică. Tot la Radio, sub baghetă dirijorului Horia Andreescu am avut prilejul de a trăi momente de muzică de autentică consistentă. an compania Orchestrei de Cameră, concertul
Început de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17488_a_18813]
-
în calea înfățișării adevărului vieții, gustul dominant continuă a fi sensibil la "înfrumusețarea" realității în virtutea unui principiu pedagogic care ține la "educarea" celui care citește o carte sau contemplă un tablou. Mai mult: acest idealism desuet nu se sfiește să evoce adesea, în sprijinul său, argumentul, paradoxal în context, al adevărului reprezentării. Versul lui Eminescu despre cuvîntul ce exprimă adevărul, a fost, nu o dată, citat cu entuziasm de către adepții cosmetizării realității, pentru care urîtul n-are ce căuta în artă, iar
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
destul de mare. Sistemele practice de transpunere în oralitate a semnelor scrisului sînt mai diverse decît s-ar crede: de la mai complicatele "nume ale literelor" (sistemul, folosit pe vremuri și în școala românească pentru a desemna litere ale alfabetului chirilic, e evocat de pildă de Ion Ghica - "on, mislete, ucu: omu..."), la denumirea minimala și standardizata printr-o silaba, reprezentînd vocală corespunzătoare literei sau consoana însoțită de o vocală (a, be, en, si etc.). Pentru transmiterea telefonică a scrierii exacte a unor
CD, DJ, CV etc. by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17514_a_18839]
-
pasiunea să de copil. Cand nu era la moșiile Brătienilor sau la vila lor din Sinaia, se află la Miorcani, proprietatea tatălui său din Dorohoiul Moldovei. Dar cel mai mult ai plăcea, desigur, la Florica (pe care o va și evocă, cu strălucire, ăn Pe Argeș an sus, 1923). O epistola din 1902 (copilul Pillat avea, atunci, 12 ani) ai ăncunostiintează pe părinți: "Am luat deja cu Niculae două băi an Argeș. Eu am facut o plimbare cu trăsurica spre Valea
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
mai puteau face an "Epocile de aur", sau chiar cu frumoasele vile ale "naționalizaților", dăruite unora dintre foștii privilegiați ai "Epocilor" Dej ori Ceaușescu - ansa care erau, totuși, măi temători an afișarea prea-plinului. Aceste imense cavouri (iată, fără voie, ămi evocă noul cavou faraonic, devenit celebru, de la Bellu) sunt, măi toate, nelocuite (sí pentru că puțini proprietari posedă doar o singura casă), sterpe de suflet, bântuite, ăn dosul ferestrelor parcă moarte, de golul uman al rapacității cinice. Imitația de châlet helvet sau
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
ale lui Grigore Ilisei se revendică, în multe privințe, din proza să; frază curge molcom, sadovenian, autorul nu se grăbește deloc, textul și privirea calificată așteaptă "încărcarea cu o anume stare de spirit". Călătorind și notînd ceea ce vede, Grigore Ilisei evocă, în fapt, isi elaborează textul; starea de spirit specială, instalată la primul contact cu spațiul văzut va fi îmbogățita, îmbrăcată în ornamente stilistice, între care primează comparația și metaforă. Nimic nu pare improvizat; Grigore Ilisei își scrie notele de călătorie
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]
-
Pavel Șușară (actualizarea unui text mai vechi) Pe nesimțite, s-a scurs un an de la dispariția pictorului Ion Dumitriu. Nenumărații săi prieteni, în rîndul cărora privilegiați sînt artiștii plastici și scriitorii optzeciști, nu au cum să-l evoce altfel pe Ion Dumitriu decît în spațiul unic al atelierului sau. Dacă, în ultima vreme, mulți artiști și-au părăsit atelierul, fie pentru a testa unele activități mai eficiente, fie pentru a se implica nemijlocit în cotidian prin forme de
Atelierul fără Artist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17540_a_18865]
-
Gherea, unde și tînărul Iorga, totuși, a colaborat. Ciudat, în acest capitol opozant Junimii face loc operei lui Caragiale, schițata foarte sumar, Delavranea și Vlahută. Evident, ultimul capitol al acestui curs insolit e rezervat curentului de la "Sămănătorul", unde, după ce îl evocă (tot analitic pe Coșbuc, revine la revista întemeiata de Spiru Haret la "Casă Școalelor" și care a devenit ceea ce a reprezentat, în 1904, cînd N. Iorga a fost numit directorul publicației, chemat aici de Chendi și Iosif. "A fost atunci
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
Cafiné, Stenahoria majoră și Ars amandi. Sumarul acestei cărți reale are o logică, cuprinzând toate textele existente în care apare ca protagonist Totò Istrati (cu precizarea că în primele trei personajul vorbește la persoana întâi, în timp ce în al patrulea este evocat, la - bineînțeles - persoană a treia). La titlul Copilăria unui netrebnic, Petru Dumitriu a renunțat probabil el însuși, în mod tacit, descoperind că un roman cu acest titlu, aparținând lui Ion Călugăru, fusese publicat în 1954. Cititorul s-ar putea întreba
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
versiunea engleză de Sergiu Celac, p. LIX-CII). Acesta este precedat de o prefață - Întâia apariție a textului original al celor mai celebre cărți scrise de un român (p. VII-XI; versiunea engleză, p. XII-XVI), semnată de Dan Zamfirescu, directorul editurii, care, evocând profilul complex al scriitorului, savantului și omului politic Dimitrie Cantemir, relevă, între altele: "Opera lui de turcolog, cel dintâi turcolog de talie și influența europeană, capătă astfel o semnificație nouă în perspectiva secolului și mileniului ce ne așteaptă. Cunoașterea și
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
1990 a fost descrisă de Mioara Avram. Preluările sau "citatele" ortografice se folosesc adesea cu scop persuasiv în publicitate ori în polemică politică, dar sînt și tratate ludic de alte tipuri de texte. La nivelul cel mai general, poate fi evocat un alfabet anume, evident marcat cultural: de pildă alfabetul chirilic sau cel grecesc (pentru culturile europene care nu le folosesc curent, acestea au avantajul unei anumite transparente, multe dintre semnele lor fiind cunoscute și înțelese de un public destul de larg
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17572_a_18897]