881 matches
-
cum rămâne cu evoluția prin mutații genetice ? În condițiile noilor descoperiri făcute de dr. Piotr Gariaev și a cartării întregului genom uman - din care numai 3% codează proteine ! - putem să ne punem o altă serie de întrebări asupra viabilității teoriei evoluționiste - sau, cel puțin, asupra formei în care ea este formulată în prezent. Însă acest lucru nu înseamnă că ar trebui să dăm crezare necondiționată Bibliei ... Cert este că nici știința, nici religiile nu pot da o explicație pertinentă asupra acestor
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
biologiei. Problematica antropogenezei oferă, în acest sens, exemplul cel mai potrivit. Puține subiecte de interes științific pot revendică o asemenea importanță, iar faptul explică ușor încărcătura mitică a scenariilor științifice privind apariția omului, care, în ciuda progreselor teoretice aduse de biologia evoluționistă și a tot mai bogatei baze de informații paleontologice, se încăpățânează să respecte tiparele schițate deja de gândirea speculativă iluministă (Stoczkowski 1994; Strum & Latour 1987). Povestea științifică a originilor, deși variabil organizată în termeni de cronologie și de succesiune a
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
evoluției umanității pleistocene - somatice, cognitive, tehnologice, economice etc. Deși a reprezentat dintotdeauna cel mai important depozit de idei pentru imaginația paleosocială a arheologilor, etnografia vânătorilor și culegătorilor a făcut puține pentru evacuarea acestui stereotip, dimpotrivă. După abandonarea generalizată a modelelor evoluționiste uniliniare - în care societățile vânătorești jucau rolul pasiv de categorie 0 a socialității umane, necesară tuturor scenariilor de escalare a complexității -, etnografia pare să le fi conferit acestor societăți, cel puțin în ultimele decenii, o semnificație nouă, la fel de apetent etnocentrică
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
un loc aparte, în măsura în care variabilitatea formelor de organizare politică a servit drept criteriu tipologic pentru a identifica formațiunile sociale. Reflecțiile și analizele din acest domeniu au fost mult timp preocupate de voința de a explica geneza statului, în timp ce marile tipologii evoluționiste ale lui Henry Summer Maine (1861), Lewis Henry Morgan (1877), Karl Marx (1859), Friedrich Engels (1884), V. Gordon Childe (1936), Leslie A. White (1959) retrasau evoluția formelor de organizare socială, de la grupul primitiv la stat, trecând prin trib și departament
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
conduce în mod obligatoriu la interesul pentru izvoarele vechi, la scara întregii omeniri. Chiar empiric, nici un "teren" nu se poate concepe în mod exclusiv ca un obiect sincronic, deoarece el este în mod necesar și istoric. Ca reacție împotriva speculațiilor evoluționiste de la sfârșitul secolului al XIX-lea, autorii funcționaliști au început să studieze fiecare societate ca o configurație particulară, dar în curând s-a observat în mod clar că nu se poate face abstracție de istorie. Principiul de integrare a unei
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
Malpiglii, P. Magnol, J. Ray, aplicate în practică de Tournefort (1700) și desăvârșite de C. Linée (1753), iar mai târziu de A.L. Jessieu (1789) în lucrarea sa "Geneza planetarum" propune o metodă nouă pentru clasificarea soiurilor bazată pe idei evoluționiste, motiv pentru care nu a rezistat în timp. Se poate concluziona că, în această perioadă, conținutul lucrărilor din domeniul ampelografiei nu s-a îmbogățit prea mult, ca urmare a lipsei metodelor științifice de investigație Înființarea colecțiilor ampelografice, ca bază de
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
ca formulă de supraviețuire a speciilor. În 1839 Darwin este ales membru al Societății Regale a Angliei. Prezintă selecția naturală ca fenomen care dirijează spirala evoluției și ca explicație a diversității speciilor (provenite dintr-un strămoș comun). Teza impune teoria evoluționistă în gândirea științifică din prima jumătate a secolului XX sub denumirea de darwinism. Despre originea speciilor a avut un asemenea ecou încât, de la prima editare din 1850, întregul tiraj a fost vândut. Darwin scrie în introducerea cărții: "Mult prea mulți
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
acestor specii. După o viață dedicată anatomiei comparate a animalelor cu fosile, scrie monumentala lucrare despre anatomia comparată și paleontologie, stabilind procesul de extincție ca fapt al realității naturii. Pune bazele ideii de catastrofism în geologie, care se opune teoriilor evoluționiste ale lui Jean-Baptiste de Lamarck 98 și Geoffroy Saint-Hilaire99. Este numit de Napoleon Bonaparte, în 1808, membru în Consiliul Universității Imperiale și devine președintele ei. Între numeroasele rapoarte scrise, cel mai important este Raport istoric asupra progresului științelor fizice între
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
speciei. Conduce o campanie severă de criticare a lui Geoffroy Saint-Hilaire și, pe baza studiului pisicilor mumificate aduse de Napoleon din Egipt, neagă evoluția. El consideră că persistența speciilor se datorește faptului că nu au atins termenul extincției. Declară teza evoluționistă ca falsă și se opune tezei lui Buffon 100 despre dispariția animalelor ca urmare a condițiilor climaterice. La două decenii după moartea lui Cuvier și publicarea operei lui Charles Darwin despre originea speciilor, teoria "extincției" a fost înlocuită de teoria
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
ca falsă și se opune tezei lui Buffon 100 despre dispariția animalelor ca urmare a condițiilor climaterice. La două decenii după moartea lui Cuvier și publicarea operei lui Charles Darwin despre originea speciilor, teoria "extincției" a fost înlocuită de teoria evoluționistă. Forța cu care Cuvier s-a opus evoluției a scos și mai mult în evidență adevărul darwinist. Cuvier a greșit negând evoluția, afirmând fixitatea speciilor, a influenței limitate a mediului și susținând diferențierea raselor pe baze anatomice și intelectuale. Merită
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
și este considerat a fi autorul geneticii. Elaborează termenul de "mutație pangenică", ca explicație a schimbărilor genetice, înainte de a cunoaște cercetările lui Gregor Mendel. După citirea lor, le adoptă și scoate în evidență importanța acestora. Este puternic impresionat de teoria evoluționistă a lui Charles Darwin și devine adeptul selecției naturale, pe care începe să o explice ca genetician. În 1889, publică cartea Intracellular Pangenesis ("Pangeneza intracelulară"), în care stipulează că trăsăturile specifice care diferențiază plantele de animale sunt conținute în particule
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
lui Ludovic al XV-lea". După moartea sa, catedra este preluată de asistentul său preferat, Georges Cuvier. 98 Jean-Baptiste Pierre Antoine de Monet, Chevalier de Lamarck (1744-1829) sau simplu, Lamarck. Naturalist, zoolog, chimist, meteorolog, geolog și biolog francez de concepție evoluționistă. La începutul carierei, publică trei volume despre flora Franței, Flore française. Devenit șeful catedrei de botanică, ulterior de zoologie, publică cartea Système des animaux sans vertèbres ("Sistemul animalelor fără vertebre") devenită taxonomia nevertebratelor. Lamarck lansează teoria eredității caracterelor dobândite, prin
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
volume despre flora Franței, Flore française. Devenit șeful catedrei de botanică, ulterior de zoologie, publică cartea Système des animaux sans vertèbres ("Sistemul animalelor fără vertebre") devenită taxonomia nevertebratelor. Lamarck lansează teoria eredității caracterelor dobândite, prin care contribuie la netezirea teoriei evoluționiste. Descrie forța prin care se impune adaptarea, prin separarea utilului (care se impune) de neutil. Cuvier se opune acestor idei. 99 Étienne Geoffroy Saint-Hilaire (1772-1844), naturalist francez, coleg cu Lamarck, apărător al teoriei evoluționiste (cu nuanțe mistice, diferite de materialismul
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
prin care contribuie la netezirea teoriei evoluționiste. Descrie forța prin care se impune adaptarea, prin separarea utilului (care se impune) de neutil. Cuvier se opune acestor idei. 99 Étienne Geoffroy Saint-Hilaire (1772-1844), naturalist francez, coleg cu Lamarck, apărător al teoriei evoluționiste (cu nuanțe mistice, diferite de materialismul lamarckian). Îl întâlnește pe Georges Cuvier după numirea lui ca asistent al Muzeului de Istorie Naturală. Se împrietenesc și contribuie la clasificarea mamiferelor. Publică Istoria maimuțelor din Madagascar, în care își exprimă concepția despre
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
preluat mult din filosofia germană, din socialismul francez și din economia politică engleză, el a înțeles să le depășească, integrându-le într-o viziune sintetică asupra istoriei și asupra lumii. Din filosofia lui Hegel, Marx reține o viziune dialectică și evoluționistă a cursului istoriei care, printre contradicții depășite neîncetat și renăscând mereu, evoluează în mod necesar către un moment în care omenirea va sfârși prin a se reconcilia cu ea însăși. Această readaptare a dialecticii hegeliene se operează cu prețul unei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în luarea deciziilor, modalitățile prin care oamenii negociază alegerile dificile etc. Autorul speră să stimuleze apariția unor idei noi pentru cercetarea JDM și pentru aplicațiile la locul de muncă (Highhouse, 2001, p. 315). • Interpretarea deciziei dintr-o perspectivă cognitivă și evoluționistă Abordarea cognitivă a deciziei se datorează în mare parte lucrărilor publicate de Kahneman și Tversky (1979, 1982), care au contabilizat o serie de strategii euristice decizionale (strategia ajustării ancorei, strategia reprezentativității, strategia disponibilității), precum și efectele pe care le produc asupra
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Lucrările etnologilor au contribuit În mare măsură la formarea acestui punct de vedere (Deliège, 1998). Într-adevăr, studiul societăților „primitive” pornind de la o observare participantă, preconizat mai ales de Boas și Malinowski, a dus la repunerea În discuție a teoriei evoluționiste, conform căreia toate colectivitățile s-ar dezvolta după același model. Nu se mai putea susține astfel ideea că un grup ar avea o evidentă superioritate morală asupra altora și că, În consecință, i-ar fi permis să restrângă drepturile acestora
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
publicării unor lucrări novatoare, considerate uneori aproape revoluționare, ale antropologiei americane reprezentate de Ruth Benedict. Această autoare insistă asupra faptului că o formă anume de cultură impune diferiților săi membri sisteme de valori diferite. ν Această nouă școală respingea concepția evoluționistă, de inspirație darwinistă, și se afla În relație directă cu mișcarea psihanalitică. Aceasta din urmă a cuprins personalități cum sunt Karl Abraham, Karen Horney, norvegiancă născută la Hamburg (1885), sau Erich Fromm, emigrat dincolo de Atlantic În 1934. O doctrină antropologică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Este deci de Înțeles că un atare slogan a găsit un ecou favorabil În medii foarte diferite, cu atât mai mult cu cât rezona cu preocupările etnologilor. Dacă În secolul al XIX-lea cercetările antropologice fuseseră puternic marcate de viziunea evoluționistă, profund anti-egalitaristă, studiul societăților „primitive” Întreprins de școala Cultură și personalitate, urmând calea deschisă de opera novatoare a lui Franz Boas (1858-1942), l-a instituit pe Celălalt (adică pe cel care nu aparține civilizației occidentale) ca subiect al Istoriei. Se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
101-142. LEVI-STRAUSS Claude (1983), Le Regard éloigné, Paris, Plon. RICŒUR Paul (1990), Soi-même comme un autre, Paris, Seuil. Φ ANTICOLONIALISM, Culturalism, DREPTURILE OMULUI, ETNICITATE, Etnocentrism, Rasă, Recunoaștere (politică de Î), PARTICULARISME/UNIVERSALISM Difuziune/difuzionismtc "Difuziune/difuzionism" Repunând În discuție ideea evoluționistă a marilor etape ale istoriei, curentul difuzionist din antropologie Își propune să studieze distribuția geografică a trăsăturilor culturale, explicându-le prezența printr-o succesiune de Împrumuturi de la un grup la altul. El afirmă că procesele de inventare sunt puțin numeroase
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
botanice În asemenea măsură Încât clasificările tradiționale devin desuete. Acest fapt duce la o reinterpretare a diversității biologice, la Început prin prisma noțiunii de „serie” care stabilea legături Între specii imuabile, până când, În secolul al XIX-lea, vor apărea teoriile evoluționiste. În ceea ce privește descrierea ființelor vii, Plinius cel Bătrân sublinia deja importanța a ceea ce ține de „intraspecific”, pentru că „Într-o mulțime de câteva mii de oameni, nu există doi pe care să nu-i putem distinge”, experiență pe care fiecare o poate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
reputație destul de proastă. Și totuși, multe dintre criticile care i se aduc În mod obișnuit par exagerate, dacă nu chiar injuste. În primul rând, trebuie să-i recunoaștem meritul de a furniza câteva argumente acelora care, purtați de valul optimismului evoluționist, prevedeau dispariția, o dată cu modernitatea triumfătoare, a sentimentelor identitare excesive. În plus, acuzația de naturalism, termen care dorea să discrediteze, se bazează pe o interpretare pripită. Această acuză este, În schimb, valabilă În cazul tezelor neodarwiniste ale lui Pierre Van den
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
creat, oamenii nu au făcut altceva decât să-și adore propria societate. Dacă solidaritatea este un principiu inerent societății, ea este În același timp un principiu care are o istorie. În Diviziunea muncii sociale, autorul Înscrie solidaritatea Într-o schemă evoluționistă care ne facem să trecem de la o solidaritate mecanică, prin similitudine, la o solidaritate organică, prin diferențiere. Accentuarea diviziunii muncii are ca rezultat faptul că societatea este din ce În ce mai dependentă de o formă de integrare În care individul este legat prin
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
astfel de piste sunt sugestive, ele sunt insuficiente și riscă să le dea dreptate celor care consideră că explicațiile lui Durkheim sunt o simplă tentativă conservatoare de a (re)supune individul valorilor societății dominante. Pe de altă parte, această concepție evoluționistă asupra solidarității ne face să vedem În dezvoltarea individualismului și În forma de integrare care Îi este proprie singura formă de integrare socială proprie modernității, considerând orice solidaritate „mecanică” doar un reziduu al tradițiilor. Acestea sunt Întrebările la care Încearcă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
au prelungit până în secolul al XVII-lea, când linearismul și concepția progresistă a istoriei se afirmă din ce în ce mai mult, ele fiind instaurate de Leibniz pentru a domina secolul Luminilor și a se vulgariza în secolul al XIX-lea odată cu triumful teoriilor evoluționiste. În filozofie mitul eternei reîntoarcei apare la Nietzsche, iar în filozofia istoriei îl întâlnim, la începutul secolului al XX-lea, la Toynbee și Spengler 21. În fața terorii moderne a istoriei, Eliade arată că orizontul arhetipurilor și al repetării nu poate
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]