1,030 matches
-
fi construit narațiunea gradat, aproape ca pe un "romanț", utilizând procedeele melodramei dovadă faptul că, în prezentarea "etapelor" vieții, după "vârsta inițierilor" urmează, succesiv, "acțiunile cosmogonice, marea iubire, nebunia și moartea"116. E drept că, în analiza erotismului eminescian, Călinescu exaltă "serafismul animal", "nevinovăția naturală a ființelor ce se împreună neprefăcut", e drept că lirica erotică a poetului îi pare "suav genitală", adică antiintelectualistă și anti-sentimentală (într-un cuvânt: antiromantică). Însă asemenea afirmații nu-s deloc "triviale" și nu demitizează biografia
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
op. cit , pp. 175-221). 130 Constantin Dobrogeanu Gherea, "A. Vlahuță", în op. cit., p. 249. 131 Constantin Dobrogeanu Gherea, "Eminescu", în op. cit., p. 186. Caius Dobrescu identifica, în aceeași ordine de idei, un "complex naturalism- estetism", specific Decadenței: "Dacă Nietzsche a exaltat corpul ca pe o oportunitate și ca pe o salvare, Eminescu rămâne în sfera unei indeterminări dureroase, rezultate din efortul de a introduce în conceptele și reprezentările tradiționale o experiență emoțională, intelectivă și imaginativă cu totul nouă (op. cit., p. 17
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
colaboratori. Cele două emisiuni săptămânale presupun lectura a cel puțin trei cărți, răsfoirea ziarelor din actualitatea franceză și românească, vizionarea de concerte, spectacole și filme: "România a înghițit și tot ce nu-i aparținea. Mi-a secătuit orele, mi-a exaltat minutele. Mi-a confiscat secundele. Am uitat chiar să respir în afara ei"216. Scriitorii din țară își trimit clandestin textele spre a fi recenzate, deoarece îi recunosc autoritatea în domeniu. Cronicile urmăresc evoluția literaturii române într-o cultură cenzurată și
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Introducțiune“ - Dacia lite rară, 1840) pledează pentru crearea unei literaturi cu specific național, inspirată din istoria na țională, folclorul românesc, frumusețea naturii Țărilor Române. Etapele roman tismului românesc sunt: - Romantismul pașoptist (1830-1866) este „vizionar și apocaliptic cu Heliade, mesianic și exaltat cu literatura de exil a pașoptismului, epic și solar cu Alecsandri, declamator și gotic cu Bolintineanu, dezamăgit și fantastic cu pașoptiștii, titanic și sar castic cu Hasdeu“ (Paul Cornea). Această primă etapă, care are ca element de specifi citate și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pentru transfigurarea lumii și a materiei în general, năzuind spre un pământ nou și cer nou. Ceea ce i-a impresionat pe toți admiratorii Sfântului Cassian a fost smerenia, care l-a împiedicat să-și atribuie vreun merit și să exalte altă frumusețe decât cea dumnezeiască și, evitând exagerările predestinaționismului, a pus în relief asprele nevoințe ale eremitului arătând, apoi, că viața în mănăstiri este cu mult mai ușoară, asigurând mântuirea și pacea comună. Așa a dat monahismului apusean un fundament
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dărapine obiceiurile cele ruginite și să insufle virtutea."234 Astfel teatrul, în complexitatea sa și prin contactul direct pe care îl presupune cu publicul, reprezintă cea mai bună modalitate de a impulsiona emanciparea culturală și chiar politică. Justificarea acestei viziuni exaltat exagerate este desigur dată de contextul istoric, dar își are fundamentul și în reflexele clasice ce presupun, după cum am mai afirmat, o ridicare a creației dramatice în sferele superioare ale literaturii. Sub formulări diferite, ideea scopului moralizator revine obsesiv: "...să
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
contemporaries of the Greek and Romans; then it is easy to see men will not scruple in many instances boldly to prefer us.") 71 Idem. ("Thus it is that the same prejudice abases us in one age in order to exalt us in another; thus one becomes first the victim and then the divinity.") 72 Cf. Roger Duchêne, Jean de la Fontaine, Fayard, Paris, 1990, p. 450. 73 La Fontaine, Épître à Huet, în André Lagarde, Laurent Michard, op. cit., p. 476. ("Mon
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
simțit atras de un motiv central al gândirii filozofului grec, acel motiv care revine mereu, în noi chipuri, în tot ceea ce a scris acesta. Este vorba de contrapunerea spiritului și simțurilor, ca opoziție a binelui și răului, pe care o exalta și Weininger, de patosul scuturării lanțurilor dorințelor și aspirațiilor comune, a ridicării către ceea ce este mai înalt. În anul 1916, elaborarea cărții la care lucra ajunsese într-o fază avansată. Propozițiile reținute în redactarea finală vor fi alese dintr-un
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Poe, Henri de Régnier, Eminescu, Bacovia și poeme ale autorului puse pe muzică și cântate de el." De altfel, poetul va apărea pe scenă și mai târziu în ipostază de cantautor, în modul parizianului Georges Brassens. Nu o dată, Cezar Ivănescu exaltă puterea tonifiantă, taumaturgică, a muzicii. De cinci ori se repetă în Assunta (Anabasa lui Eminescu) o invocare miraj: "Muzică, alină-mi Sufletul, cu suferință alina-îmi voi Moartea!" Texte intitulate Colind, Bocet, Madrigal, Motet subliniază programatic afinități cu cântul. Clipa subiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de hibrid, fantezistul diafanizează, deformează, despică și remodelează liniile curente; propune pilde și inițiază de unde Parabola Marii Oglinzi, Parabola Clipei, Parabola Urechii și a Numărătorului. Pretutindeni, "rătăcitorul pe căile profunde" care își asociase "filozofia, / anatomia și, vai teologia" își caută exaltat arheul; Helada sa e vatra miturilor și a filozofiei (lumea lui Homer, Pythagora, Empedocle); iată-l, de asemenea, zăbovind în Babilon, Ninive și Galaad, oprindu-se lângă "tăblițe hittite", atras de Altamira, de San Pellegrino și Toledo, vizând inserția într-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
slăvi. Contemporan cu un cumpărător conștientizat și „profesionalizat”, el este în egală măsură generator al unei nefaste infinități de comportamente excesive și deșănțate, al unei mulțimi de dezordini subiective și de eșecuri educative. Pe de o parte, societatea de hiperconsum exaltă sistemele de referință ale bunăstării, ale armoniei și ale echilibrului, pe de alta, ea se prezintă ca un sistem hipertrofic și scăpat de sub control, un complex bulimic care duce la extrem și la haos, contemporan al coabitării opulenței cu amplificarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
criterii ale progresului. A crește PNB-ul și a îmbunătăți nivelul de trai al tuturor apare ca o „obligație arzătoare”: o întreagă societate se mobilizează în jurul proiectului de amenajare a unei existențe confortabile și lipsite de griji, sinonimă cu fericirea. Exaltând emfatic confortul material și echiparea modernă a căminelor, faza II este dominată de o logică economică și tehnică mai mult cantitativă decât calitativă. Pe de o parte, societatea de consum de masă se prezintă, prin intermediul mitologiei abundenței, drept o utopie
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
la „programarea birocratică a existenței cotidiene”13, cât a scos sfera consumului din vechile tradiții; nu a creat atât un mediu înconjurător „climatizat,” cât a privatizat modurile de viață. În vreme ce „uzura morală dirijată” a produselor se accelerează, publicitatea și mass-media exaltă bucuriile „la minut”, afișând mai peste tot fantasmele erosului, ale confortului și ale divertismentelor. Sub un potop de semne facile, frivole, hedoniste, faza II a contribuit la delegitimarea normelor victoriene, a idealurilor caracteristice sacrificiului, a imperativelor rigoriste în beneficiul plăcerilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu poate fi explicată plecând doar de la modelul distincției. Adevărul este că, începând cu anii 1950-1960, accederea la un mod de viață mai ușor și mai confortabil, mai liber și mai hedonist constituia deja o motivație foarte importantă pentru consumatori. Exaltând idealurile fericirii personale și divertismentul, publicitatea și mass-media au favorizat comportamentele de consum mai puțin supuse primatului judecății altuia. A trăi mai bine, a te bucura de plăcerile vieții, a nu te lipsi de ceva, a dispune de lucruri inutile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sale asupra cumpărării sunt tot mai tributare dimensiunii imaginare a mărcilor. Evoluția publicității oferă o ilustrație edificatoare a acestui proces. Publicitatea a trecut, într-adevăr, de la o comunicare axată pe produs și pe beneficiile sale funcționale la o campanie care exaltă valorile și la o viziune care pune accentul pe spectaculos, pe emoție, pe un al doilea grad, în orice caz, pe semnificații care depășesc realitatea obiectivă a produselor. Pe piețele de mare consum, unde produsele sunt slab diferențiate, ceea ce seduce
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
profesionist” activitățile, angajându-se pe calea unei „vieți luate în stăpânire”, vehiculează excesiv imaginea lipsită de relief a unui consumator rațional și echilibrat. O privire mai atentă asupra tabloului de ansamblu descoperă numeroase contraste. Pe de o parte, epoca noastră exaltă responsabilitatea individuală și comportamentele preventive, consacră un adevărat cult sănătății, echilibrului interior, calității vieții. Proliferarea informațiilor și creșterea nivelului de instruire a populației au favorizat, fără îndoială, „profesionalizarea activităților consumatorii”. Dar, pe de altă parte, observăm, dimpotrivă, o mulțime de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
se mai dezvoltă pe fondul unei culturi antinomice 2. Spiritualitatea consumeristătc "Spiritualitatea consumeristă" Nici chiar religia nu mai constituie un baraj în calea înaintării consumului-lume. Spre deosebire de trecut, Biserica nu se mai prevalează de noțiunea de păcat de moarte, nu mai exaltă nici ideea de sacrificiu, nici pe aceea de renunțare. Rigorismul și culpabilizarea s-au atenuat considerabil, ca și vechile tematici ale suferinței și ale mortificării. În vreme ce ideile de plăcere și de dorință sunt din ce în ce mai puțin asociate cu „ispitirea”, credința potrivit
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ea coincide cu dispariția spațiilor lipsite de semne comerciale 15. În paralel, intențiile publicității se arată a fi și mai ambițioase: ea nu se mai mulțumește să fie un mijloc de punere în valoare a produselor, ci a început să exalte viziuni asupra lumii, să pună în circulație mesaje, judecăți de valoare și „idei” în vederea fidelizării clienților: Just do it (Nike), Be yourself (Calvin Klein), Think Different (Apple). Altădată, ea afișa fața radioasă a mărfii: acum, pune în scenă războiul, sida
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
puternic, argumentația fragilă. Unde e de găsit dominația despotică atunci când marketingul valorilor nu face decât să se alinieze la ideologia triumfătoare a drepturilor omului, a moralității minimale ori a ecologiei? Controlul brandingului asupra culturii? Suntem departe de asta, publicitatea nu exaltă decât ceea ce e acceptat prin consens 23. Cu cât comunicarea se vrea mai creativă și mai societală, cu atât pune în scenă sisteme referențiale pe care nu le-a constituit singură, acestea fiind deja consacrate de către corpul social. Publicitatea hipermodernă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
polisenzorialtc " Designul polisenzorial" Universul obiectelor și al formelor ilustrează, la rându-i, aceeași nouă vârstă a bunăstării. A trecut vremea când futuriștii vedeau în mașini și în automobil „nașterea Centaurului”. Astăzi, mărcile de automobil sunt mai discrete în privința vitezei: ele exaltă securitatea, confortul, seninătatea, noile moduri de a trăi spațiul și timpul călătoriei: „Nirvana în 5,9 secunde” (Nissan). În raportările față de locuință, asistăm la succesul ce poartă marca Feng Shui. Băile cu jacuzzi mizează pe armonia trupului și a spiritului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
bani pe care acesta o antrenează. În societatea de hiperconsum, primul imperativ nu e cel al autodepășirii, ci acela de a beneficia de venituri confortabile pentru a participa nestânjenit la universul satisfacțiilor mercantile. Cum unii intelectuali și câteva grupuri utopiste exaltă un mod de existență mai puțin supus banului și mărfurilor, există puține șanse ca această înțelepciune sobră să triumfe asupra puterii seducătoare a fericirilor „facile” repetate la nesfârșit în universul consumerist. Fericit la locul de muncă?tc " Fericit la locul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu trebuie să oculteze presiunea noilor oferte și cereri de practici senzualiste ale corpului. Practicile ținând de igienă și de îngrijirile cosmetice evoluează în același sens. Dacă vechea modernitate celebra curățenia și igiena ca obligații morale și sociale, momentul hipermodern exaltă „plăcerea de a fi curat”, voluptatea îmbăierii, gelurile de duș parfumate, sărurile de baie cu uleiuri esențiale, spumantele de baie și efervescente. Mărcile de produse cosmetice și reclama de care se bucură acestea abundă și ele în discursuri asupra voluptății
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
baie și efervescente. Mărcile de produse cosmetice și reclama de care se bucură acestea abundă și ele în discursuri asupra voluptății de a te ocupa de propria persoană și de plăcerea de a „te întoarce la senzorialitate”. Produsele de îngrijire exaltă într-adevăr eficiența acțiunii lor, dar mizează și pe argumentul „100% plăcere”, pe calitatea senzațiilor, pe plăcerea ca factor de reușită a tratamentelor. Cel puțin în ordinea discursului, referențialul tehnicist „pur și dur” dă înapoi în fața modelului de consum care
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
altădată inspira temeri a devenit acum un argument benefic vânzării, un sentiment tratat cu ironie și dezinvoltură. Televiziunea, revistele ilustrate, presa people etalează zilnic spectacolul celor care încarnează plenitudinea vieții. Prin mijlocirea fotografiilor și a reportajelor superlative, mass-media nu doar exaltă modelele de viață fericită, dar chiar se străduiește să-i facă mai frumoși pe cei mai frumoși, mai dezirabili pe cei mai dezirabili, mai fericiți pe cei mai fericiți. Logicii tradiționale de disimulare îi succedă o logică a supraexpunerii imaginilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
celebroide. Neutralizarea invidieitc "Neutralizarea invidiei" Studiind universul consumului și mecanismele lui în societățile postindustriale, Daniel Bell evocă o „instituționalizare a invidiei”16. Expresia este oare adecvată? La drept vorbind, publicitatea nu-și propune câtuși de puțin să stimuleze invidia, ea exaltă doar pozitivitatea noutăților, a dorințelor și a plăcerilor. Tot ce e agresiv este eliminat, privilegiindu-se „prospețimea existenței” și a voluptăților ce trebuie savurate fără a te preocupa de ceilalți. „Toată lumea e frumoasă, toată lumea e drăguță”: publicitatea nu funcționează ca
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]