1,801 matches
-
adică urzeala și bătătura ce constituie țesătura lui Enion, deschisă de Eno în spațiul-timpul fizic). 110 (III, 28-30) ridică-ți mîinile supuse: Luminoasă Ahania (Ziua) mereu îl îndeamnă pe Urizen spre lumină; ridicarea ochilor este gest alchimic de rectificare, căci exaltarea mistuie amploarea și atunci Alfa și Omega se identifică și ard, totul devenind, virtual, cenușă (Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 16). Similar, Iisus Hristos îndeamnă pe apostoli: "Nu vă îngrijorați dar de ziua de mîine; căci ziua de mîine se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un avertisment, despre un "devăr" rostit cu voce tare, cu toate că mesajul lui este împotriva orânduirii sufletești și sociale a omului comun. Omul se înalță prin unele exemplare ale sale; nu este posibilă o desăvârșire generică a umanului, ci numai o exaltare individuală a sa, prin opera nobilului. Și, de vreme ce este vorba despre mai multe înălțări, înseamnă că fiecare este urmată de o coborâre în care legea gloatei face ordine în comunitate. Societatea însăși nu este decât schela pe care se înalță
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și să facă o vizită la peșteră prezicătorei. Tabloul 2. Peșteră Ulricăi. Înconjurată de o mulțime de oameni, Ulrica se adresează Regelui abisului (Lucifer) chestionându l asupra soartei lui Silvano, un marinar. Ulrica îi prezice acestuia un viitor favorabil. Spre exaltarea mulțimii, profeția se adeverește deoarece, Riccardo, ascuns în mulțime, va avea grijă să strecoare în buzunarul marinarului o pungă de bani și un ordin de avansare în grad. Una din servitoarele Ameliei vine la Ulrica cerând în numele stăpânei sale o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ei definitoriu din punct de vedere cultural (oare știm cu adevărat În ce constă cultura lor?), ci anumite comportamente cotidiene care par a fi diferite de cele ale majoritarilor (o anumită „aplecare” speculativă, un anumit „gust” artistic etc.). Exotismul Înseamnă exaltarea unor aspecte despre alteritate, care trădează de fapt o ignoranță crasă. A privi spre celălalt mistificându-l, a valoriza Îndepărtatul sau raritatea, deformându-le În funcție de visuri și fantasme, acestea constituie forme de Întrupare ale exotismului. Tentativa exotică de luare În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
1867), „Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina”, „Literatorul” ș.a. Poezia populară îl impresionează, smulgându-i exclamația, luată de mulți în serios, că „românul e născut poet”. În folclor, el vede o sursă a regenerării literaturii naționale. Față de exaltările romantice din comentariile sale la culegerea Poezii poporale. Balade (Cântece bătrânești) adunate și îndreptate (1852-1853), în ediția de Poezii populare ale românilor (1866), considerațiile capătă un aspect mai metodic (se vorbește, de pildă, despre circulația internațională a unor subiecte și
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
o mare bogăție imagistică, dezvăluie o sensibilitate înclinată spre reflexie și visare. Poemele din cuprinsul volumului transpun, într-o ambianță feerică, elanurile unui suflet însetat de lumină și puritate (Apropiere, Peste lut, Domnița apelor). Accentele religioase, convertite pe alocuri în exaltări panteiste, amintesc de Arghezi și Blaga. Crezul artistic capătă o nuanță mesianică, poeților atribuindu-li-se cea mai nobilă menire (Biserica versului, Poeților). Excesul imagistic pare uneori obositor. În genere, însă, poezia lui A. a fost apreciată în epocă. SCRIERI
ANDERCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285349_a_286678]
-
studiu realizat în SUA în 1992 arăta că până la vârsta de 18 ani un tânăr a văzut, prin intermediul televizorului, circa 200.000 de acte de violență, ceea ce generează frică, insecuritate, percepție negativă a relațiilor umane și a lumii, dar și exaltare agresivă. O statistică americană din 2001 aduce date noi în ce privește schimbarea relațiilor sexuale și a comportamentelor sexuale: în medie, un spectator din SUA și țările europene asistă la TV la 10.000 de scene cu conotații sexuale; problema apare din cauză că
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
violență și umor Scenarizare și contexte de semnificare Violența ca avertisment. Acte și scene de violență legitimă Acte și scene de violență gratuită sau estetică Acte și scene de autoapărare Violența ca joc și amuzament (ludică) Acte și scene de exaltare, eroizare a violenței Violența logică Contexte de localizare a violenței Cadrul domestic, familial Situații de distracție, relaxare Loc de muncă Strada și utilizarea serviciilor Situații de interacțiune cu autoritățile Violența naturală Contextualizare maniheistă Eroi Antieroi Personaje negative atrăgătoare Contextualizare discursivă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
imaginilor, fie a personajelor), contextualizarea în registrul ludic (violența apare prezentată sub forma jocului și a divertismentului), violența prezentată ca atractivă prin eroizare (sub forma eroilor salvatori, cum ar fi donatorul, generosul, omul în uniformă mort exemplar) sau, din contră, exaltare senzațională (unde violența este insolită, neașteptată, prezentată în registrul anomaliei, dar și al exoticului) și, în final, contextualizare negativă (în care violența este incriminată, sunt prezentați antieroi, non-eroi, sunt prezentate consecințele negative ale violenței). Figura 11. Repartiția scenelor de violență
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
al desenului animat trăiește; de aceea o prezentare în acest registru are un potențial nociv ridicat. Următoarele trei contexte de semnificare a violenței, aflate într-un eșalon doi de reprezentare, sunt cele ale legitimității, al contextualizării negative, dar și al exaltării. Astfel, un potențial telespectator al desenelor animate vede scene de violență prezentată în perspectiva consecințelor negative pe care aceasta le are în proporție aproape egală cu scene de violență prezentate într-o perspectivă exaltată, entuziastă, excepțională. Nu știm însă (fiind
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
urmat de cel ludic. Pe de altă parte, violența de tip verbal este cel mai frecvent întâlnită în context ludic, de-abia în al doilea rând fiind prezentată ca fiind logică, iar pe locul trei ca frecvență este prezentată ca exaltare, ca senzațional. Cu alte cuvinte, în desenele animate se țipă, se ridică tonul, se înjură, de multe ori, doar pentru că este mai neașteptat, mai „exotică” o astfel de manifestare sau, cu cuvintele desenelor animate, „mai cool”, „marfă”, „super”. Dacă, în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
relaxează, pierzându-și din forță. Efectele pe care această criză axiologică generală le produce au un spectru enorm: dispariția Încrederii În virtuțile rațiunii și ale științei, explozia iraționalismelor, a filosofiilor „neliniștii”, aventurii, disperării sau izolării, amoralismul, ruperea esenței de existență, exaltarea individualismului, dispariția entuziasmului moral, cultivarea apatiei, a epuizării nervoase, fascinația pentru stările morbide, pentru toate formele agonicului 1. Persoanele (reale sau fictive) care populează această lume „sunt de-a dreptul fascinate de viziunea apusului culturii, de spectacolul tuturor prăbușirilor, cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
estetică. „Întotdeauna seducția tinde să distrugă ordinea divină, fie aceasta o ordine a producției sau a dorinței. Pentru toate ortodoxiile, ea continuă să fie maleficiu și artificiu, o magie neagră prin care sunt deturnate adevărurile, o conjurație a semnelor, o exaltare a acestora În uzanța lor malefică.” 1 Judecata Îi aparține unuia dintre seductologii avizați ai zilelor noastre, Jean Baudrillard, care nu Încetează să sublinieze - e drept, vizându-l aproape În exclusivitate pe eroul lui Kierkegaard - caracterul estetic al actului seducției
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
prin Întregul comportament, ilustrează tragic paroxismul unei bisexualități ce depășește etapa sublimării (În text scris), spre a deveni realitate trăită, chiar dacă În mod diferit, de fiecare. La prima vedere, antifeminismul patologic al lui Weininger nu pare a avea legătură cu exaltarea nu mai puțin patologică a femininului de către Schreber. Și totuși, problema de fond, a crizei identitare, e aceeași. Resorturile care declanșează asemenea mecanisme sunt dezvăluite subtil, cu instrumentele artei, de către Hugo von Hofmannsthal În Basmul celei de-a 672-a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
prin portiera elegantei trăsuri. Gesturile unui dandy autentic trebuie să aibă o insolență rafinată, nu brutală. O altă amprentă a corpului, folosită abil ca instrument de seducție este vocea: reținută, eventual emfatică, fără modulări patetice, fără stridențe, bâlbâieli, ezitări, fără exaltare. Asemenea măștii, și vocea are o opacitate care ațâță din simplul motiv că nu se lasă interpretată ușor. Nerisipindu-se În vorbărie, dandy-ul Își elaborează o strategie a tăcerii, pe care o exersează trecând cu un aer hautain, absent
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dacă nu Întotdeauna niște corpuri, atunci măcar bietele suflete ale celor seduși de irezistibila sa forță. Sunt neîndurători și plini de cruzime, Însă nu torturează nici cu pasiune, impulsiv și nici metodic, funcționărește. În schimb, unii Își leagă numele de exaltarea satanică a crimei. Adevărat. Dar o fac strict verbal sau scriind, iar când decid să Își pună În aplicare gândul, singurii asupra cărora se exercită impulsul lor ucigaș sunt ei Înșiși. Să nu uităm că, de cele mai multe ori cruzimea se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
festivalul nocturn al cîntecului” de la Tallinn; În septembrie, „cîntecul Estoniei”. Mulțimi imense (Între 10 000 și 300 000 de persoane) particip... cu un entuziasm incredibil la aceste manifestații, interpretînd cîntece patriotice vechi și noi, agitînd drapele și fraternizînd cu o exaltare intens.... Este, cu fericită formul... a caricaturistului Heinz Valk, „revoluția prin cîntec”. În paralel cu aceast... efervescent... popular... și, bineînțeles, În leg...tur... cu ea, contestația se organizeaz.... În cursul anului 1988 au loc progrese decisive. În ianuarie se formeaz
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
atunci, că prin folosința aurului putem sfida zeii și natura și ne iluzionăm că putem deveni veșnici. Și azi oamenii sunt îngropați alături de podoabele lor din aur, așa cum se întâmpla cu mii de ani în urmă. Aurul înseamnă permanență și exaltare. A avea aur este și azi, în mintea multora dintre noi, un simbol al apartenenței la o lume aleasă, bogată, stabilă și care își permite relații bune cu veșnicia. Aurul a fost și este metalul care face inimile să bată
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
sau vinovăția omului (prin declarații de penitență sau prin acte de autopedepsire), rugăciunile reprezintă o afirmare a superiorității cuiva (căruia i se cere să facă ceea ce performerul rugăciunii consideră că este peste puterile sale), iar În relația cu sacrul - o „exaltare a divinului”. Ofrandeletc "Ofrandele" Cel mai adesea, ofranda este definită ca o formă aparte de dar, care poate fi adresat unei alte persoane sau unei divinități (A. Child, I. Child, 1993, p. 71; J. Henninger, 1987, p. 544; J. Van
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fi exemplificată prin ambiguitățile procesiunilor religioase. Astfel, Ashley (2001, pp. 55-59) subliniază vulnerabilitatea relicvelor și imaginilor sacre „scoase” din mediul monastic (unde accesul era strict reglementat): documentele istorice arată că, pe durata procesiunii, obiectele sacre puteau genera fie momente de exaltare, vindecare sau pedepsire de tip magic, fie acte de contestare și profanare. În același sens, Schnell (1997) arată cum, În timpul procesiunilor shinto din Japonia, când obiectele sacre sunt scoase din templu și purtate prin comunitate, se creează un interval liminal
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
purificare se Încheie cu laude aduse regelui, dansuri și ospețe. (Textul de față repovestește sintetic descrierile etnografice consemnate În M. Gluckman, 1963, pp. 110-123.) În interpretarea lui Gluckman, acest complex ceremonial este construit pe jocul dialectic dintre condamnarea regelui și exaltarea puterii și unității statului: „Ceremonia nu este o simplă afirmare a unității, ci și un mod de a sublinia conflictele, o declarație a rebeliunii și rivalității, cu o reluare periodică a afirmării unității În jurul regelui”. În felul acesta, o colectivitate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
revistele „Luceafărul” (1980) și „Tribuna” (1981), de Filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor din România (1996). În prezent este realizator de programe culturale la Radio Oltenia din Craiova. În cartea de debut, Călătorii de recunoaștere (1982), poate fi surprinsă o blândă exaltare a „demiurgului adolescent”, pentru care lumea se creează odată cu sine, euforic și exclusivist, iar universul capătă „contur cu margini imprecise” și pietre de încercare pentru un eu copleșit de miraje și miracole. Versurile, cu accente stănesciene și dinesciene, oscilează între
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
modelul poemelor dramatice închinate lui Mihai Viteazul (Bătălia de la Călugăreni, 1892, și Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, 1908). Poemele, convenționale, notabile totuși pentru fluiditatea monoloagelor versificate, cu unele scene nu lipsite de dramatism, eșuează în cele din urmă în stridente exaltări patriotice. Ușurința de a versifica este vizibilă și în traducerea, în cadențe cam săltărețe, a tragediei Cidul de Corneille, în 1883. Pentru „junimea studioasă”, D. a alcătuit un Tratat de literatură (1887), cuprinzând noțiuni de stilistică, retorică și poetică, precum și
DRAGHICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
rapoarte./ Am pierdut de pe dânsele semnul/ Ce le desparte de moarte.” SCRIERI: A fi, București, 1968; Umbra punților, Iași, 1970; Starea a treia, Iași, 1974; Țara somnului, pref. Valentin F. Mihăescu, București, 1994. Repere bibliografice: Doinaș, Diogene, 215-216; Dana Dumitriu, Exaltare romantică, RL, 1974, 36; Piru, Poezia, II, 441-442; Iorgulescu, Scriitori, 50-52; Saviana Stănescu, Un poet adevărat pe dinafara „șaptezecismului”, ALA, 1995; Dicț. scriit. rom., I, 745-746; Ulici, Lit. rom., I, 260-261. C.B.
CUSIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286609_a_287938]
-
apar ca „un fel de pomi crescuți din glie”, codrul își are „rădăcinile crescute în strămoși”, femeile - din versurile erotice - „coboară din arbori” și sunt „ca niște frunze-ntrebătoare care pricep seninătatea morții”. Tema se contaminează totuși de clișeele epocii: exaltare găunoasă a „dacilor liberi”, a Basarabilor, Mușatinilor și a „nației române” etc., iar versurile alunecă uneori în convențional și circumstanțial. În al doilea rând, D. e un poet al suavității și purității florale (volumul Noapte de grație, 1982, este relevant
DAMIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]