782 matches
-
apar, e o revistă vizionară, Învățăm să ghicim În cărți, În palme, În zaț, ghicim cu ochii Închiși că-s nenumărați analfabeți sub soare, și cădem pe covoraș la citirea unei plîngeri În metru antic În legătură cu Delta Dunării: „Un SOS exasperat pentru Picătura de Rouă a țării”. Autorul cu SOS-ul nu știe carevasăzică faptul că indienii numesc „picătură de rouă” clitorisul prezent la femei, dar nicidecum la Deltă. Dar și iaca și pagina mult visată, „Sexualitate”, citim pe sărite: „Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i spuneți acestui individ cu cine are de-a face? Exley, cu severitate: — Domnule sergent, acești domni nu sînt suspecți. Ei s-au prezentat voluntar la discuții. — Ei bine, dom’ căpitan, să mă ia naiba dacă văd vreo diferență! Exley, exasperat: — Domnilor, ca să punem capăt odată pentru totdeauna discuției, vă rog să-i spuneți domnului sergent: l-a cunoscut vreunul dintre dumneavoastră personal pe Sid Hudgens? O dublă negație, ilustrată prin mișcări sugestive ale capului. Bud le servi o poezie à
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
gazda ei cu brațele pline de flori, ca în romanțuri, politicos, totuși cu gândul la cercetările sale, despre care îi și vorbea în timp ce se plimbau pe sub tei, și când priveau apele Cișmigiului, și când o invita la câte un teatru, exasperând-o aproape, deși în sinea ei simțea că-l invidiază pentru perseverența în preocupări. Așteptând apoi, după ce se căsătorise cu el și după ce se lăsase convinsă să-și abandoneze studiul, încât încă se mai simțea vinovată și se trezea noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care nu era bun de nimic, nici măcar în pat. Sunt rea, în clipele acelea nu credeam asta, dar, când n-a mai mers între noi, am știut de ce, mă urmărea pretutindeni ore întregi, îmi telefona, îmi scria epistole jalnice, mă exaspera pur și simplu! După el a fost altul, mic și cu ochii verzi, deși nu pot să sufăr bărbații cu ochii verzi. M-a chemat într-o zi în garsoniera lui, era clar pentru ce. Un arivist, nu voia decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Simțeam că toată lumea se deschide înaintea mea și că am de făcut atât de multe lucruri, încât mă înfioram numai la gândul lor. Cred că a fost singura perioadă din viața mea în care am fost cu adevărat fericită. Mă exaspera și nu înțelegeam monotonia existenței adulților și de ce se plâng tot timpul și se complac în același timp și nu încearcă să schimbe lucrurile. Avusesem o educație strictă, fără prieteni, în rest avusesem tot ce voiam. Profesorii îmi aduseseră laude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de vineri seara? Ea îi întoarse privirea, nedumerit. — Care masă de vineri seara? — Masa pe care o dăm pentru Thomas și Henry și oamenii de la Nutrilite. Dorothy purta de obicei cu ea un bici de călărie: acum și-l plesni exasperată de coapse. Nici măcar nu-ți aduci aminte? Nu ești în stare să ții minte nimic! Nu ești bun de nimic! Nu ești decât un artist bătrân de rahat, ratat, terminat! Dumnezeule! Porni val-vârtej spre casă și dintr-odată, în timp ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cum Julia a stat În oraș pînă tîrziu, cînd ar fi putut lăsa un bilet, cînd i-ar fi fost atît de ușor să procedeze altfel, să o facă În secret, sau deloc... Nu face asta, Helen, Îi spunea Julia exasperată de fiecare dată. Dar dacă nu dorea scandal și nervi inutili, de ce Îi netezea drumul lui Helen? Probabil că le ducea dorul, pentru că știa că, dincolo de ele, nu exista nimic: aer mort, vid și inima ei uscată. CÎnd a Încetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ascultătoare, ținea palmele întinse, iar dupa prima lovitură urmăream cum pielea se colora în roșu, iar palma se umfla sub privirile noastre speriate. Eu mai fentam, retrăgeam palma chiar când linia ucigașă era deasupra ei și rareori nimerea ținta. Atunci exasperată de nereusită, mă așeza la colț, intr-un picior, sau cu genunchii pe coji de nuci. Acolo stăteam până la sfârșitul orei. Când mă ridicau colegii, genunchii mei arătau ca o dantelă.. Asta se petrecea de câteva ori pe lună, mai
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
ajuns la volumul 100. Am corectura lui pe masă (Nichita Stănescu: Poezii de dragoste). - Pe de altă parte, am constatat următorul lucru: ori de câte ori un autor este antrenat în construcții de anvergură - care, la un moment dat, ajung inevitabil să îl exaspereze - simte nevoia să se abandoneze unor îndeletniciri... literare cu finalitate mai apropiată. Mă înșel? ,,Sastisirea" de literatură se tratează tot cu... literatură? - Așa este: răul de literatură nu se poate trata decât revenind la literatură. În limbajul alcoolicilor profesioniști, acest
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
expulzatului" tot atât de repede. A scris, apoi, cu adevărat o carte despre mine (Andrei Grigor). M-a lăudat prea tare ? N-am observat. Nu mi-a găsit cusururi? N-a voit, probabil, să le caute prea mult. Am destule. Uneori sunt exasperat de ele. Cum o să fiu mulțumit de mine? Nu sunt, sunt, dimpotrivă, exasperat de încetineala mea și de câte alte slăbiciuni pe care nu reușesc să le stăpânesc. Deseori îmi ies, cum se zice, din fire și fac gesturi necugetate
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
Grigor). M-a lăudat prea tare ? N-am observat. Nu mi-a găsit cusururi? N-a voit, probabil, să le caute prea mult. Am destule. Uneori sunt exasperat de ele. Cum o să fiu mulțumit de mine? Nu sunt, sunt, dimpotrivă, exasperat de încetineala mea și de câte alte slăbiciuni pe care nu reușesc să le stăpânesc. Deseori îmi ies, cum se zice, din fire și fac gesturi necugetate. După aceea, mă căiesc, mă analizez, mă judec cu asprime. Toată lumea vorbește de
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
felicitările sau, mai puțin, reproșurile prietenilor și admiratorilor, n-am înțeles nimic din cele câteva fraze pe care scriitorul, hilar, le debita drept explicații. Cu atât mai mult cu cât, cu aproape treizeci de ani în urmă, când Eugene Ionesco, exasperat să se afle, ca măgarul printre oi, la aceeași Academie, m-a trimis la Robbe-Grillet să-l conving să-și depună candidatura, acesta mi-a râs în nas și mi-a demonstrat, în numai câteva fraze inutilitatea și ridicolul acestei
Acesta nu e un necrolog... by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Journalistic/8681_a_10006]
-
sau primeam, pe toaleta mea (pentru cine te îmbraci cu atâta grijă? - și îmi smulgea rochia de pe mine), pe tăcerile mele (la ce te gândești, spune-mi imediat), pe o privire care nu-i era adresată... Când grosolănia, care mă exaspera, pur și simplu nu puteam s-o mai suport, îmi pierea glasul, parcă mă sufocam... ("Ei bine, am gândit, cum se manifesta, Matilda, această grosolănie?" Ea îmi ghici gândul și continuă.) Erau întîi înjurăturile, în special una, pe care mi-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
decât să descopăr imensa oboseală a trupului, biciuită de dorința neistovită, dar neputincioasă, de a mă afla în posesia bogăției ei ascunse. Trebuia găsit "pergamentul", descifrat codul de pe el. Dar erau chiar în fața mea și cutia și codul și gâfâind exasperat îi șoptii: "Te omor". "Ei și?" răspunse ea și izbucni într-un hohot de râs care, în cascadele lui, duse cu sine și vraja care mă stăpânea. Gândii, și îmi văzui parcă și cu o mare claritate gîndul: "O voi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și că... Da, da, da, răspundeam din ce în ce mai furios și că atunci, o, da, atunci, dacă am fi fost singuri, relua ea. I-auzi, gândii uluit, ce-i trecea, prin cap în acele clipe, și nu-i mai ascultai șoaptele, trăsei exasperat de ce-avea pe ea și o violai acolo în fotoliu, căci se împotrivea ca o leoaică, realmente, și fu un viol nesfârșit înșurubat și crâncen care o domoli în cele din urmă, șoaptele aprinse încetară, închise ochii și doar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
exclusă, era un muncitor care ai fi zis că e inocent, dar iată ce ieșea din el; pe-ăsta Matilda îl cunoștea bine, credea ea, totdeauna vesel, zâmbăreț, adică "optimist", ducea o viață de familie infernală, îl bătea nevastă-sa, exasperată de optimismul lui stupid, când ea se chinuia cu cinci copii încă mici și muncea ca o roabă spălând rufele altora, singura sursă de câștig care se mai adăuga la salariul lui de zidar, nu mai mic decât al altora
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca al tău..." " I-auzi! gândii, te pomenești că asta e greșeala mea, că nu i-am spus niciodată cât e de pură. N-am fost atât de ridicol ca Petrică, ar fi trebuit să încerc. Pesemne de aceea o exaspera primul ei bărbat, care când o auzea vorbind astfel îi spunea du-te-n..." Și acum mă întreb cum am putut suporta atâtea josnicii, continuă ea cu o expresie iluminată (se vedea că nu-și încăpea în piele de mândrie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chipiul pe cap și-a închis ușile. După care a răsucit maneta și 38-ul a pornit din stație, imperturbabil, la minut. Am simțit că iau foc. Precizia asta dementă, de ceasornic reglat acum 300 de ani la Geneva, mă exaspera. Cu puțin noroc, aș fi deturnat tramvaiul, l-aș fi putut scoate de pe șine, ca o poveste care se-apropie de sfârșit. I-aș fi modificat orarul, aș fi umblat la panourile din stații, schimbând denumirile și traseele, doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cea creștin-ortodoxă, care crea o comunitate de credință transnațională, ce nu ținea cont nici de granițele etnice nici de cele lingvistice. Intelectualii români de la cumpăna secolului al XX-lea, apostoli ai ideii naționale și ai românismului, erau de-a dreptul exasperați de îndărătnicia țăranilor români de a trece în plan secund identitatea creștină în detrimentul celei naționale. L.-M. Murgescu (1999) relatează cazul unui revizor școlar, care în 1895 deplângea absența identității naționale la țăranii români: "Românii pe care dacă-i întrebăm
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
legitim al lui Pătrașcu cel Bun. Aureola originii sale nobile este iremediabil știrbită prin stabilirea descendenței materne a lui Mihai dintr-o "vânzătoare de rachiu" (Panaitescu, 1936, p. 17). Afirmația că Mihai s-ar trage dintr-o "rachieriță" l-a exasperat în așa măsură pe N. Iorga încât patriarhul istoriografiei românești a denunțat "școala nouă de istorie" care își permitea să enunțe asemenea blasfemii drept antinațională. Panaitescu a mai afirmat în monografia sa critică în care țintea la demitizarea unei figuri
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
realizarea colectivizării au atins cifra de 6-10 milioane de victime; ¾ marea foamete din Ucraina, În aceeași perioadă a generat la rândul ei câteva milioane de victime; ¾ industrializarea forțată, fenomen ce a condus la deplasarea masivă spre oraș a populației rurale. Exasperat de rezultatele recensământului din 1937 ce relevau tocmai aceste aspecte, Stalin anulează datele acestuia și execută staful de statisticieni care l-a condus, catalogându-i drept „cuib de vipere” și lansează sloganul „Omul capitalul cel mai prețios”. Sunt doar câteva
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
de izbucnirea în argint a neprevăzutului”, de „scăpărarea neașteptatului” - se afirmă în Între mine și mine), iar cuvântul devine „presimțire, umbră a unui obiect”, aproximând în contururi fragile „substanța impalpabilă” a unei stări de spirit exacerbate, extatice: „Nu ți-ai exasperat niciodată dorința până la o extraterestră viziune, până la o exaltare în care ochii sticloși pierd contururile, aruncă în lături decorațiile, scuipă peste frecătura mulțumită a mâinilor”... Voronca împinge în felul acesta spre ultimele limite o stare de spirit tipic romantică, reactualizată
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
caracterul epocii”, iar programul se exprimă în termeni tranșanți: „Noi vrem să captăm în stare sălbatecă și vie, aceea ce face caracteristica tragică a acestui timp, emoția care ne sugrumă de beregată când ne știm contimporani cu milioane de oameni exasperați de mizerie și nedreptate, când ceva grav se petrece în toată lumea, și în fiecare noapte auzim atât de bine geamătul continentelor care își dau sufletul”. Paginile a doua și a treia conțin două grupaje care au în vedere lirica europeană
VIAŢA IMEDIATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290523_a_291852]
-
puternică imagine negativă, o tradiție cărturărească, istoriografică și chiar legislativă, vehementă ca atitudine, Îndreptată Împotriva răsculaților, acei rustici infideles, vituperați În textele medievale. Dar ea era În primul rând imaginea specifică unei elite sociale (și nu etnico-naționale), respectiv a nobilimii exasperate de răzvrătirile țăranilor. Ulterior Însă, țăranii vor ajunge să fie identificați cu românii, analogie pe care o vor face atât maghiarii, cât și intelectualii români. Raționamentul lor nu se baza doar pe realitatea socio-demografică, ci și pe felul În care
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
în picioare, la o distanța respectabilă și își priveau suveranul. Ceremonialul impus de rege pentru le petit couvert este doar un exemplu privind rigorile etichetei, de multe ori absurde:„Cina este servită de altfel cu o ceremonie rituală care îi exasperează pe toți, în afară de rege. Iată cum sunt prezentate regelui preparatele din carne: două gărzi deschid drumul. Urmează apoi ușierul sălii, chelnerul șef cu bastonul său, gentilomul care servea pâinea, controlorul general, controlorul cleric al oficiului, oficianții (adică servitorii obișnuiți) care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]