1,082 matches
-
limbajul unor profesioniști ai trișatului la joc, e normal ca unele dintre aceste formule să fi căpătat sensuri lărgite; e foarte posibil ca ele să fi fost cunoscute în epocă și publicului mai larg (într-o discuție despre zestre, la exclamația „buni patruzeci!”, celălalt răspunde automat „cu urma cinzeci...”, II, 6). Un fragment de dialog între cele două personaje e o ilustrare perfectă a virtuozității argotice, menite să trezească publicului curiozitate și admirație față de un limbaj încifrat. Rostite încet, replicile acordului
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
Adinei Huiban există și poeme compuse neglijent. Că un fiu de bani gata care aruncă bancnote în dreapta și în stânga, poeta își cheltuiește uneori talentul improvizând diverse texte ușoare și imperfecte, agreabile în felul lor, dar nesemnificative. Ele cuprind personificări naive, exclamații de un sentimentalism școlaresc, imagini pur ornamentale etc., care îi divulgă... vârstă. Iată, ca exemplu, poemul S-a întâmplat: "S-a întâmplat într-o zi/ Să ningă cu soare;/ Furnicile să se transforme în fluturi,/ Codrii/ Să se lase cuprinși
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
un ton persiflant; nu găsesc însă (dincolo de apariția în pagina sportivă, unde domină tonul familiar) suficiente justificări pentru cel de-al treilea. Excesul oricărui procedeu - de pildă abuzul de ghilimele (pentru a indica o lectură ironică), sau de semne de exclamație (prin care se impune o intonație pueril afectiva) devine obositor; lucrul e cu atît mai evident cînd este vorba de un mijloc prea simplu, rudimentar. Oralitatea marcată ostentativ e una manierista și inutilă, care nu aduce în stilul scris mai
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
să o transform în stea,/ să mă salvez.../ De unde?!”), care ar avea drept notă personală, „învăluirea într-o aură a notației prozaice”, e situat de criticul său „într-o filiație de nume consacrate ale literaturii române și europene!” (semnul de exclamație nu-mi aparține - N.M.), precum „A.E. Baconsky, Salvatore Quasimodo (admirat, probabil, până a se îneca acesta în ermetism), Paul Eluard, Giuseppe Ungaretti și atâția alții”. Criticul se întâmplă să fie un poet adevărat și bun cunoscător de poezie. Comparațiile
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
retardă, retarzi, retarde, care se referă în primul rând la persoane - „părinți maxim de retarzi (maximamspus.ro) -, dar caracterizează și diverse aspecte, manifestări sau creații umane: „cu ochelari și cu o față retardă" (bei.ro); „reclame retarde" (badpolitics.ro), „niște exclamații retarde de bucurie" (ibid.); „concursuri retarde la TV" (fiimaibun.ro). Am găsit în texte, rar, și folosiri adverbiale -„un hamburger ... țopăie retard" (badpolitics.ro) -, precum și un sens nou atribuit verbului a (se) retarda - „țara se retardează din ce în ce mai tare" (youtube.com
„Retard“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6375_a_7700]
-
la nebunie firescul țăranilor în graiul locului lor, chiar și atunci cînd se știu filmați, mă indispune sărăcia de vocabular din sondajele de stradă, mai ales liceenii care nu sînt în stare să-și exprime o părere favorabilă decît în exclamații argotice (cool, super, marfă) sau chiar nearticulate: uau! E un sunet pe care îl scoate și motanul meu, cînd vede cutia de Kitekat. Am citit că în SUA fac bani buni niște specialiști numiți accento-terapeuți, solicitați de cei ce vizează
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
adăugat nici un condiment stilistic. După 50 de pagini îți dorești din tot sufletul ca chinul lecturii să se termine și tresari îngrozit constatînd că mai sunt încă 350. Simțind instinctiv că n-are expresivitate, autorul caută s-o acopere prin exclamații dese, epitete vetuste și prin folosirea periodică a caracterelor aldine. Tot volumul este alcătuit din fraze de genul: „La Padova am avut șansa să întemeiez (cuvîntul este bine ales!) prietenii durabile, universitare și extrauniversitare, pe care le-am păstrat de-
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
tot atît de insipide ca temperamentul celui care le-a trăit. E ca și cum placiditatea autorului ar molipsi întîmplarea evocată, împrumutîndu-i serbezimea deprimantă a unei fibre vlăguite. De aceea e ceva dureros de derizoriu în toată amestecătura de informații, considerații și exclamații care umplu cele 400 de pagini ale acestui neizbutit tom.
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
penalizat oferta unui restaurant cu bucătărie franțuzească și cu grave greșeli de ortografie în meniul care i se înmânează consumatorului. Cu toate că nuanțele foarte critice lipsesc din descrierea fiecăruia din localurile frecventate, înlocuite fiind de observații ironice, sau doar punctate de exclamații în ansamblu, clivajele existente între ambianță, servire, cartea de bucate și mâncarea din farfurie sunt pe alocuri chiar stridente și generează, ca de obicei în astfel de cazuri, ridicolul. Titlul acestui ghid inedit, ca și numele unor localuri, sugerează nedorita
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
prin abrogarea articolului 200 din Codul Penal, ar putea fi interpretată (declarația) total aiurea de către un oarece grămătic zelos și răuvoitor. Deci: Ești o floare, ești un Crin, Ești parfumul cel mai fin... - Ioi Iștenem!, am putea auzi prin văzduh exclamația unui rumânaș din Harghita, proaspăt membru al UDMR, imaginându-și-i pe cei doi la o întâlnire sentimental-erotică pe fâșia tot mai lată și mai plină de spini dintre ogrăzile noroadelor pediste și cele peneliste. Momente psihologice destul de dificile și
Caiele și potcoave de la "CNSAS" - S.A. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10265_a_11590]
-
nu trăiesc,/ te refuză./ Iubeste-mă!/ Voi sta la baza eredității/ poemului-ridat." În fine, un exemplu de rară simbioza (indezirabila) cu autoarea și volumul ei ni-l oferă prefață extrem-laudativă a Valentinei Bobina, făcută să mascheze, printr-un exces de exclamații și cuvinte scrise cu majuscula, vidul ideatic sau comentariile banale, dar ambalate prețios. Cu impresia că am putea iniția un concurs cu cititorii, de genul "cine găsește cele mai multe locuri comune cîștiga", citam doar primele rînduri ale acestei prefate: "E sărbătoare
Nici o provocare by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17693_a_19018]
-
care debutează filmul este exemplară: doamna Pujol face jogging prin parcul din curtea vilei într-un trening cu aspect proletar și se oprește cu grație asupra rusticei apariții a unei veverițe și a idilicei împerecheri a unui cuplu de iepuri. Exclamația sa este bemolul grațios al unei pastorale casnice reconstituite și din preocupările doamnei pentru goblenuri alături de dulcegăriile lirice pe care le așterne într-un carnețel. Kitschul cu parfum de rococo beatifică scenele domestice până la apariția domnului Pujol, un mic tiran
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
da), eu sunt un scriitor român. Am publicat două volume despre țara d-tale. Am fost abil (I was able) s-o fac. - Well, am spus, sunt blestemat (I am damned)... Dar repede îl felicit pe interlocutorul meu, realizând că exclamația mea nu a fost foarte frumoasă la adresa lui. Dar n-a notat (he didn't notice). Și Peter Comarnescu îmi spune despre cele două cărți pe care le-a scris despre State. Dar cum pe pământ (But how on earth) a
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
care invoca orbirea. Acest detaliu etimologic ne permite să legăm expresia a da cu tifla de o altă intrare de dicționar: în Dicționarul limbii române (Tomul VII, partea a 2-a, Litera O, 1960) există o formă oarba, definită ca „exclamație ironică la adresa adversarului care părăsește lupta și fuge în mod laș”. Sursele sunt din secolul al XIX-lea: Iordache Golescu și teatrul lui Alecsandri („Gloata strigă: «Oarba!»”; „Strigau în urma lor: «La oarba!... la oarba...»”). Expresia a da cu oarba (înregistrată
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
oarba...»”). Expresia a da cu oarba (înregistrată de Dicționarul academic al lui Laurian și Massim și de I. Zanne în Proverbele românilor, vol. II, 1897) este echivalentă cu a da cu tifla. În Dicționarul lui Laurian și Massim apar și exclamația oarba și construcția a striga oarba cuiva. E limpede că formula agresivă a circulat atât ca împrumut din grecește (tifla), cât și într-o traducere adaptată (oarba); în secolul al XIXlea ambele forme erau destul de frecvente. Heliade Rădulescu folosea exclamația
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
exclamația oarba și construcția a striga oarba cuiva. E limpede că formula agresivă a circulat atât ca împrumut din grecește (tifla), cât și într-o traducere adaptată (oarba); în secolul al XIXlea ambele forme erau destul de frecvente. Heliade Rădulescu folosea exclamația în Imnul dracilor - „Oarba, Satan! Oarba, Satan!” (Opere, I, 356); la Caragiale, aceasta apare, tot într-un context violent, între afuriseniile rostite de chivuțele din Două loturi: „Ho! Ho! nu mai vrei belete? să mai vii la belete! ho! oarrba
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
citesc ce am asupra mea. Nu-mi plac românele polițiste și nu le citesc nici în tren, nici în stații. Am cu mine Le jardin de Bérénice... Mut ochii încoace și încolo, după rânduri, când dau de Qalis artifex pereo ! exclamația lui Nero înainte de a se sinucide - ce mare artist pierd eu insumi, și pierde lumea pentru că își ia viața... Din tot ce-a făcut, împăratul crud cu sine și cu ceilalți n-a lăsat moștenire, în afară faimei sale absurde
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
Nicu?" (ecou la informația "Pepsi la litru") concentra un joc de limbaj (dialogul surzilor) bine reprezentat și în folclorul românesc. La începuturile anilor �90 a avut un succes destul de mare și formula "V-am prins, vrăjitoarelor!", care o oferit unei exclamații de uz frecvent ("v-am prins!") un adaos mai curînd absurd. Unele enunțuri au rămas în uz tocmai prin devierea lor lingvistică, prin anormalitatea formulării stîngace: "Prietenii știu de ce", " Perfect pentru familia mea". Persistența s-a datorat și capacității de
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
publicitar - a interlocutorului care îl aprobă ironic: "Da, da...". La prima vedere e ciudat ca o replică atît de lungă și nefirească să devină clișeu lingvistic și formulă la modă. De fapt, ea se grefează pe tipare deja existente: alături de exclamații familiare (ei, aș!, sanchi! aiurea!) și de expresii figurate argotice (las-o jos că măcăne! ), poate fi amintită formula ironică "uite-așa o barbă-avea, și-uite-așa și-o pieptăna", în care apar imperfectul narativ și tonul de basm. Enunțul publicitar a
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
căsătoria fiicei la San Francisco. Lângă toți ăștia, Relu Morar, cu bietele lui fotografii, este înduioșător ca un aurolac cu punga murdară sub nas,în Gara de Nord. Ca să nu-l dezamăgesc, mă uit pe pereți și scot, când și când, mici exclamații de surpriză sau plăcere, deși sunt convinsă că Nana îmi vânează notele false și o să mă taxeze când o să îi pice bine. Deocamdată,însă, ea doar se învârte în jurul meu și mă pisălogește, drăgălaș: -... nu " zău, Letiția, camera Claudiei e
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
a surprins la Emil Brumaru - în contextul literar al anilor �70 încă din Versuri-le începutului, a fost deliberata de-problematizare a discursului liric. Regimul, dominant, al interogației neliniștite, al Ideilor cu majusculă, s-a văzut înlocuit de unul al exclamației candide în fața unui univers ce părea depășit și compromis, în mare măsură, ca minor și insignifiant. Energia lirică se cheltuia - și avea să se consume mereu pe parcursul operei - întru elogiul niciodată extenuat al "ființelor mici", al obiectelor uitate și ieșite
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
obișnuiesc poeții secolului douăzeci, atitudinile care exprimă o luciditate extremă, halucinantă - sarcasm, sentimentul absurdului, "greață de cuvinte" etc. - aceasta nu înseamnă că nu este, la rândul său, un lucid. Interjecția "oh" din versurile citate mai sus reprezintă, într-adevăr, o exclamație naivă, evocând ceva din sensibilitatea veacului trecut, când emoțiile mai puternice provocau leșinuri și făceau necesare flacoanele cu săruri. Dacă întârziem însă puțin asupra ei începem să simțim că ceva nu este în regulă. Autorul își recită cu atâta grație
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
a fi posibilă întrevederea?”. La fel de banale sînt greșelile scrierii cu doi i (“fi mai atentă”; “cand ii auzi că bani nu au importantă pe cine minte”) și - cum se vede chiar din ultimul exemplu - renunțarea la punctuație, cu excepția semnelor de exclamație și de întrebare, prezente chiar în exces - ?, !!, ???. Textul se derulează fără punctuație și fără majuscule - “mai deea eu am o vilă” - incluzînd uneori și simple greșeli de tastare - confuzia i/a: “pe prost al omorî cu tăcerea”. Unele forme pot
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
la metronom, în mijlocul regretelor atîtor roze... * Una din prozele sale cele mai curioase și pe care astăzi o citim zîmbind cu uimire este și aceasta schița fantastică și atît de actuala în desuetudinea ei julveriană, OCEANIA-PACIFIC-DREADNOUGHT: "Era în jurul anului 1952 (?!exclamația noastră), iar vasul uriaș, acel Dreadnought al Păcii, pe care înaltă ființă franco-anglo-americană îl pusese de vreo douăzeci de ani în executare, trebuia în curînd să fie împins în afara din matcă în care fusese lucrat, în apele oceanului... Spăimîntătorul și
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
periodic în aproape toate colțurile lumii. În acest sens, sunt cunoscute „valurile“ semnalate cu 40 de ani în urmă deasupra statului New York din S.U.A. În aceeași idee se înscriu și OZN-urile „însoțitoare” ale navelor și navetelor cosmice americane și exclamațiile astronautului Neil Armstrong, în momentul aselenizării: „Nu suntem singuri”. Văzuse o lumină stranie într-un crater lunar. Anecdotele spun că s-ar fi referit la o presupusă prezență „surpriză” rusească pe satelitul natural al Pământului, pe care abia aselenizaseră... Cât
Agenda2006-10-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284835_a_286164]