1,039 matches
-
După o tăcere, doctorul s-a ridicat puțin și l-a întrebat pe Tarrou dacă are o idee despre drumul pe care trebuie să apuci ca să ajungi la acea liniște. \ Da, simpatia. Două clopotele de ambulanță au răsunat în depărtare. Exclamațiile, confuze adineauri, s-au concentrat la marginea orașului, aproape de colina pietroasă. S-a auzit în același timp ceva care semăna cu o detunătură. Apoi tăcerea s-a așternut iar Rieux a numărat două clipiri de far. Briza părea sa capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
avut timpul să-l audă pe însoțitorul său întrebându-se ce puteau să vrea tipii ăia. Tipii, care aveau înfățișarea unor funcționari dichisiți, îl întrebau într-adevăr pe Cottard dacă se numea chiar Cottard și acesta, scoțând un soi de exclamație înăbușită, s-a răsucit pe călcâie și s-a înfundat în noapte fără ca, nici ceilalți, nici Tarrou, să fi avut timpul să schițeze vreun gest. După ce trecuse surpriza, Tarrou i-a întrebat pe cei doi oameni ce voiau. Ei și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
În noaptea acum liberă, dorința nu mai întâmpina piedici și chiar vuietul ei era acela care ajungea până la Rieux. Dinspre portul întunecat, urcau spre el primele focuri de artificii ale serbărilor oficiale. Orașul le saluta printr-o lungă și înăbușită exclamație. Cottard, Tarrou și toți cei pe care Rieux îi iubise și îi pierduse, soția lui în primul rând, morți sau vinovați, erau uitați. Bătrânul avea dreptate, oamenii erau tot aceiași. Dar asta era puterea și nevinovăția lor și tocmai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
putem vedea toate acele straturi de istorie - și putem admira frumusețea zidului însuși, o comoară care le-a fost ascunsă evreilor timp de cel puțin două milenii. În timp ce bărbații în pantaloni scurți și femeile cu pulovere legate în jurul taliei scoteau exclamații uimite, Maggie încerca să-și miște privirea ca pe o rază de lanternă. Era oare mica tăbliță a lui Avraam ascunsă pe undeva pe aici? Cercetă pământul, întrebându-se dacă nu exista un fel de trapă, o scară poate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
zgomotele cu care se obișnuise în decursul anilor, deoarece se repetau ori de câte ori doamna Reilly se pregătea să plece de acasă: bufnitura unei perii de păr care cădea în chiuvetă, sunetul unei cutii de pudră care se lovea de podea, diverse exclamații indicând confuzie și haos. — Uuuf! exclamă mama lui într-un anumit moment. Pe Ignatius îl enervau răbufnelile și zgomotele din baie, și dorea ca mama lui să termine. În sfârșit, o auzi că stinge lumina. Bătu la el în ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acela pe care Ignatius refuzase să i-l explice. Cea mai mare parte din film, doamna Reilly se gândi la câștigul lui Ignatius care descreștea rapid, la plata trompetei, la plata clădirii stricate, la cercel și la cuvintele anunțului. Doar exclamațiile fericite ale Santei care spunea: „Nu-i așa că-i scumpă?“ sau: „Ia privește ce rochie drăguță are!“ o aduceau pe doamna Reilly înapoi la ceea ce se petrecea pe ecran. Apoi, altceva o făcu să-și mute gândurile de la preocupările în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de război apaș. „Bestie.“ „Nebunule.“ „Asta ne-a promis nouă Dorian?“ „Fantastică Lena.“ „Ce costum! Grotesc! Și cercelul! Vai de lume!“ „Era tocmai cântecul meu preferat.“ „Oribil.“ „Inimaginabil de grosolan.“ „Monstruos de mare.“ „Un adevărat coșmar.“ — Liniște! mugi Ignatius, dominând exclamațiile lor furioase. Sunt aici în seara aceasta, prieteni, ca să vă arăt cum ați putea salva lumea și aduce pace. „E nebun de-a binelea.“ „Dorian, ce glumă proastă mai e și asta?“ „De unde naiba a apărut?“ „Nu-i câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Dacă bietul ei tată și biata ei mamă ar fi avut cea mai vagă idee În ce fel de femeie se va transforma, crede-mă, dragul meu frate, i-ar fi pus numele Thorn. Destul cu gluma! Vorbise Shushan Tchakhmakhchian. Exclamația nu a sunat nici ca un reproș, nici ca un avertisment, Însă, nu se știe cum, a avut ambele aceste efecte asupra tuturor celor din Încăpere. Noaptea luase deja locul amurgului, iar lumina dinăuntru scăzuse Încet. Bunica Shushan s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dansînd face pentru el cît o seară de balet: „CÎnd François descoperă păpușile surorii lui sub un maldăr de foste jucării care nu mai pot avea nume În nici o limbă, și țopăie În cinstea lor un dans caraghios, amestecat cu exclamații, plecăciuni și pauze În care se freacă la ochi de timiditate, atunci nu regret nici muzica, nici coregrafia care poate fi inventată pentru Petrușka“. Nici el, nici eu n-am fi putut ghici că peste vreo douăzeci de ani voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
i se va face atunci rușine de propria lui prostie“. Anul În care am aflat că eram Înzestrat cu un prepuț și un gland a fost și anul primului meu orgasm, În plină oră de gimnastică! De ce semnul ăsta de exclamație? Nu e nimic uimitor În faptul că un orgasm se poate produce la o oră de gimnastică, unde se va recunoaște, sper, că e mai potrivit decît la o oră de religie. La liceu, am devenit imbatabil la exercițiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În anii șaizeci. Cu siguranță că se luptase cu editorul ca s-o obțină. (Nu mai edita el Însuși de cînd cu succesul cărții precedente.) Am citit primele treizeci de pagini umplînd marginile foilor cu semne de Întrebare și de exclamație În fața unor fraze ca aceasta: „Tații nu fac confidențe. Dacă fac, e semn de slăbiciune sau de moarte“. Uneori, semnele de exclamație nu mai erau de ajuns. Un Întreg pasaj Îmi era consacrat. Ce era de făcut? Să pun semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
succesul cărții precedente.) Am citit primele treizeci de pagini umplînd marginile foilor cu semne de Întrebare și de exclamație În fața unor fraze ca aceasta: „Tații nu fac confidențe. Dacă fac, e semn de slăbiciune sau de moarte“. Uneori, semnele de exclamație nu mai erau de ajuns. Un Întreg pasaj Îmi era consacrat. Ce era de făcut? Să pun semne de Întrebare sau semne de exclamație? Să inventez semne de imprecație? De resemnare? Își Îngăduia să vorbească despre căsătoria mea cînd eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Tații nu fac confidențe. Dacă fac, e semn de slăbiciune sau de moarte“. Uneori, semnele de exclamație nu mai erau de ajuns. Un Întreg pasaj Îmi era consacrat. Ce era de făcut? Să pun semne de Întrebare sau semne de exclamație? Să inventez semne de imprecație? De resemnare? Își Îngăduia să vorbească despre căsătoria mea cînd eu făceam ședințe de psihanaliză! În momentul cînd Tina se dusese la un psihiatru celebru, care Îi spusese: „Soțul dumitale merge la Zscharnack și Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vă citesc rezultatele, Mă interesau mai mult concluziile, și le-am aflat, Centrul nu ne va mai cumpăra statuetele. Marta, care ascultase cu tot mai multă îngrijorare cuvintele tatălui, își duse mâinile la gură ca pentru a-și reține o exclamație. Cipriano Algor făcu un gest pentru a-i cere să se liniștească, în timp ce răspundea unei întrebări a șefului departamentului de achiziții, Vă înțeleg dorința de a mă lămuri pe deplin, sunt de acord cu ce-ați spus, că a prezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fi putut să-l creadă. Pe urmă se gândise că Garamond, cu toate cunoștințele lui, prefecți, chestori funcționari suspuși, ar fi putut să-i dea o mână de ajutor. Alergase la el. Garamond ascultase afabil povestea lui, Întrerupându-l cu exclamații politicoase, ca „nu mai spuneți“, „ia te uită ce mi-e dat să aud“, „dar pare de-a dreptul un roman, mai mult, aș zice o născocire“. Apoi Își Împreunase mâinile, Îl privise drept În ochi pe Belbo cu infinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și lărgi bulevarde senine, linii de drum de fier își vor împleti nervura vînătă în păienjenișul gărilor imense. Cheiuri trainice de piatră vor atrage pacheboturile exagerate sau steamerele fremătînde, coșuri de uzine nenumărate se vor înălța ca niște semne de exclamație, un milion și jumătate de locuitori treziți din somnul lor de basm se vor întîlni în Bursele clocotitoare, pe piețele solemnizate de statui masive, departe de muzeele pustii, dormitoare melancolice ale trecutului. Și această viață nouă în Bosfor își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
orbitelor civilizației (care l-a influențat, după cum se știe, și pe Lucian Blaga), fiind apreciat îndeosebi pe linia valorizării artei primitive și „negre”, chiar dacă filozofia lui „depărtată de materialism și raționalism” este „discutabilă, firește”. În finalul articolului este citată o „exclamație” a lui Ion Vinea: „Mă! Toți artiștii Europei sînt niște ratați în fața primitivilor arcași africani!”. Fascinația postromantică a avangardiștilor (dadaiști, constructiviști, expresioniști sau suprarealiști) pentru spiritul popular, „originar” al artei primitive consună cu elogiul substratului arhaic din filozofia lui Lucian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să mă strîngă la piept, așa cum făcea Linda cea de demult, cea iubitoare și drăgăstoasă. — Sună-l În seara asta și spune-i că vrei să stați de vorbă. Epilog — Doamne! Nu se poate, glumești! Dan și cu mine scoatem exclamații de Încîntare În timp ce lăsăm din mînă bagajele pe podeaua de marmură și ne repezim la fereastra imensă, ca să vedem oceanul. — E fantastic! Mă Întorc către Dan și zîmbesc larg. El mă ia În brațe și mă sărută pe buze. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
acolo unde ai găsit-o, nu atinge nimic, Îi spune agentul principal. Au sosit polițiștii de la echipa mobilă, comisarul, inspectorii, agenții de la criminalistică, fotograful. De ani de zile, În apartamentul acesta nu a mai intrat atâta lume. Voci, pași, bufnete, exclamații, dezolare, agitație. Neîncredere. Nimeni nu-l cunoștea Într-adevăr pe Buonocore. Nimeni nu cunoaște pe nimeni. Ordine scurte. Nu călcați pe sânge. Nu schimbați locul obiectelor. Nu atingeți cadavrele. Unde e Mario cu aparatul? Filmează Înainte să devasteze totul. Filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sfîrșit Christian revenise din ciudata lui plimbare pe mare. Fersen, fără să țină deloc seama de nerăbdarea ei, tărăgăna șederea În fața rămășițelor epavei vasului Mary Morgan. Deodată, toate luminile se stinseră. Lucas se Împiedică și lăsă să-i scape o exclamație. Auzi vocea Mariei, sarcastică. - Nu te teme, sînt aici. E doar furtuna. Se Îndeptă spre disjunctor. Fulgerele luminau scurt sala mare, dînd obiectelor un aspect fantomatic. Se duse să deschidă tabloul electric, cînd ceva strălucitor Îi atrase privirea pe peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ținea de cursă, Îl adresă Annei. Și-o Închipui În cafeneaua ei, Înconjurată de clienții obișnuiți și de suporteri, În fața ecranului mare pe care-l Închiriase pentru această ocazie. La Împușcătura care va marca semnalul de plecare, vor scoate cu toții exclamații vesele și vor ciocni paharele pentru victorie. Imaginea asta pe care Christian o avusese În minte corespundea Întocmai realității. Numai că el nu avea cum să afle că În vesela rumoare care se Înstăpîni după plecarea În cursă, ușa cafenelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-mă. - Nu pot, răspunse el cu simplitate. Și Îi dădu drumul. O privi ieșind din cafenea, Îmbrîncindu-l fără voie pe tipul care livra zilnic ziarele. Teancul de exemplare din Télégramme de Brest ateriză sec la piciorul barului. Anne scoase o exclamație Înăbușită. Pe pagina Întîi se etala un portret al lui Yvonne Le Bihan, făcut cu prilejul unei zile festive la fabrica de faianță. INFANTICIDA DIN LANDS’EN LA ÎNCHISOARE. Cu patruzeci de ani În urmă, brutăreasa și-a ucis gemenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se strecură la rîndul lui, părăsind grota de acum complet Înecată de mare. Tunelul urca În pantă lină. Se tîrÎră cam vreo douăzeci de metri, cu veșmintele agățîndu-se de asperitățile pietrei, cînd galeria se lărgi, Îngăduindu-le să se ridice. Exclamația tinerei femei răsună Îndelung ca un ecou. Mai Înainte chiar ca lanterna să lumineze locurile, știa deja despre ce era vorba. Se aflau Într-o vastă cavitate naturală și circulară - avînd cel puțin zece metri diametru - scobită chiar În stîncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făcea tatăl ei aluzie. - Străbunii spuneau că o vijelie Într-un cer senin e semnul mîniei celor răposați. Specialistul În crime ritualice Încerca să scormonească printre amintirile lui de geografie - Întîlnirea front rece-front cald -, În căutarea unei explicații plauzibile, cînd exclamația Înăbușită a lui Jeanne Îi reteză elanul. Mama Mariei, Înlemnită, fixa una dintre coroanele de flori așezate pe sicriul lui Loïc. Aceasta era Înconjurată cu o panglică. Textul era În dialect breton. Litere de aur pe fond roșu: Pentru Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Fata o deschise discret În timp ce Armelle comenta pagina Întîi din Télégramme de Brest și abandonarea cercetărilor referitoare la Bréhat. - Asta ar trebui să faciliteze succesiunea și demersurile pentru recuperarea șantierului naval, ce crezi, tată? Arthus era gata să răspundă cînd exclamația Înăbușită a lui Juliette Îl opri. Toate privirile se Îndreptară spre fată, care lăsase să cadă foaia pe masă. Fraza era alcătuită din litere decupate dintr-un ziar. GWENAËLLE LE BIHAN ESTE FIICA ILEGITIMĂ A LUI ARTHUS. Prima reacție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]