5,886 matches
-
Michel găsi sacoșa și caietul studențesc, dar nu se arătă deloc curios să vadă ce scrie Îl el. Oricum, lumina era prea slabă, ca să poată citi acolo. Ce rahat mai e și ăsta? — Sunt memoriile tovarășului Nicolae Ceaușescu. — Chiar așa! exclamă zeflemitor. Și cum au ajuns la tine? — Este un secret despre care Îți voi vorbi cu altă ocazie. Acum te rog să-mi aduci puțină apă, fiindcă mi s-a făcut sete. — Iar după aceea o să-mi ceri să te
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mari griji. În urma unor investigații private, ajunsese la concluzia că femeia aceea fusese victima unei pisici manipulate genetic, lucru ce le era cunoscut și celor care Îl urmăreau pe Pablo, și tocmai de aceea nu-l prinseseră pînă atunci. — Extraordinar! exclamă bucuros Pablo. Dar cum de ți-ai dat seama? — Prin deducție, răspunse modest maiorul. Dacă mi dai voie, am să-ți spun un secret: sunt un geniu. — Și dacă se dovedește că nu e așa cum spui? — Atunci, Înseamnă că nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de amabil cu mine și te porți atît de drăguț, Încît Îmi vine să Înjur sau să fac alt lucru necuviincios. Zău așa, nu știu ce să mai spun! N-ai ceva de băut? — O.K., am să-ți fac un ceai! exclamă maiorul ridicîndu-se de pe scaun. PÎnă atunci, vorbește-mi despre misiunea dumitale. — Este o misiune secretă, nu pot vorbi despre ea, mai ales că nici nu știu propriu-zis despre ce e vorba, răspunse Pablo pe un ton oarecum misterios. Dar, dacă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
asigură maiorul. În sensul că, dacă nu aflăm nimic, Înseamnă că am aflat totuși ceva. Un răspuns care, se bucură să constate, Îl impresionă plăcut pe colonel. — Vezi, de aceea Îmi place să discut cu tine! Știi, domnule, niște chestii! exclamă acesta admirativ. La rîndul său, maiorul se surprinse gîndind că, deși, teoretic, un tip gras și constipat nu poate fi un tip simpatic, mai ales atunci cînd ți-e șef, colonelul Pruritanal era un tip gras, constipat și simpatic. Așa că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pentru a deruta agenturile străine. — Ar trebui să dai un telefon la serviciul de protocol, să ne pregătească avionul. — Nu e nevoie de avion, mergem pe jos. Maiorul fu atît de uimit de soluția lui, Încît se văzu nevoit să exclame: — Tovarășe secretar general, ai dreptate, e mai bine pe jos! Numai de nu ne-ar recunoaște careva. Știi, mă refer la anumite agenturi străine... — Vom evita toate aceste pericole deghizîndu-ne În niște oameni simpli, din popor. Așa cum făcea pe vremuri
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că, absorbiți de conversația lor, ei Încă nu mă observaseră, dar nu m-am putut abține să-i salut, măcar pentru a le semnala că i-am prins În flagrant... Căci, ăsta e adevărul - mă simțeam trădat. — A, domnul inginer! exclamă bucuros Pablo cînd mă văzu, și se ridică pentru a-mi Întinde mîna. Am trecut pe aici să navigăm puțin pe internet și ne-am cam lungit la vorbă... N-am vrut să vă mai deranjez acasă... Mi se adresa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cucoana lui s-au trezit în față aproape involuntar, și nu le-a luat prea mult pînă să-și dea seama că trăseseră lozul cel mare. Le-am făcut-o, Geniule, ne-a venit în sfîrșit și nouă rîndul, a exclamat atunci Scorpia. I-am spus-o la scurt timp după aceea, pe atunci eram în relații amicale, femeia asta e ca un pietroi pe care ți l-ai legat de gît, o să te tragă la fund, dar el s-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-și întinde puțin oasele. — Chiar că am înțepenit, își dă seama și Monte Cristo, adulmecînd ceva cu nasul în aer, voi nu simțiți nimic? — E miros de benzină, zice Petrică, credeam că doar mi se pare. — Ăsta-i ghinion curat, exclamă Sena, picîndu-i în sfîrșit fisa, bineînțeles că altceva n-avea ce să fie, zice lăsîndu-se jos într-un genunchi în dreptul portbagajului și băgîndu-și nasul sub rezervor, am dat de dracu’, e spart, constată cu ochii fixați pe punctul din care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe dinafară, încearcă să-i garanteze. — Spune-mi atunci care o să fie filmul evenimentelor, se interesează Comandantul cuprins brusc de o adîncă dezamăgire. Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Cu mîinile curate, ’71 și ’72, ah, ce vremuri, exclamă Regizorașul, păcat că generația voastră nu le-a prins, era raiul pe pămînt, Santinelă, prosperitate, lumea era mulțumită, fumezi, vrei o țigară? Rahat, povești nostalgice, i-o taie din nou Santinelă cu neobrăzare, v-au dus cu zăhărelul, trăiți din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în plasă, îl încurajează. Știți cum e cu femeile astea, reușește Părințelul să-și mai tragă sufletul, nu se știe niciodată. — La marele fix, îi întrerupe Roja ideea, mai bună alegere nici nu putea să facă, spune. Ia uite-i, exclamă și Părințelul de parcă ar fi avut o revelație descoperind-o în sfîrșit pe Tușica la brațul Curistului în mijlocul ringului de dans. — Să-mi spui dacă și acuma ți se mai pare ridicol, reia Roja urmărind primele mișcări ale șoldurilor celor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai poate? spune șoferul. — Aceeași poveste, se exasperează Părințelul, se schimbă sistemul, se schimbă și apucăturile oamenilor. Fă-o cît mai repede, altfel o să ajungi și tu la pîrnaie după ce-o să faci ceva necugetat, îi recomandă. — Teatrul Muncitoresc CFR, exclamă șoferul privind cu jind afară din goana mașinii. Mi-e dor de un spectacol adevărat. — Femeia e ca fierea, îl ia pe Roja gura pe dinainte, gîndindu-se la mottoul din Carmen, i am spus-o și Delfinei de nenumărate ori
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cale comploturile. — Ce mai individ cu două fețe, zice domnul Președinte. A-nceput el să ne explice cum e cu traficul de influență, că depindem cu toții de relațiile lui. Cine, Broscoiul? întreabă Sena, făcînd iar pe neștiutorul. — Ei, pe naiba! exclamă domnul Președinte, să nu-mi spui că ai uitat și din ce tabără facem parte, se indignează. Am înțeles, zice Sena, dînd impresia că se luminează brusc, Copoiul tot nu vrea să se potolească și încearcă să vă pună bețe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mea. — Cum adică? Nu pot să-ți explic. Poate că m-a făcut să acord ceva mai puțină importanță regulilor. Nu zău! zise Georgie râzând. Iubitule, de mult timp regulile nu mai au nici o valoare pentru tine. — Ei, Doamne! am exclamat. Regulile chiar contează pentru mine. Nu sunt un copil al naturii ca tine. Nu, nu sunt chiar așa. Dar Palmer știe să facă oamenii să se simtă liberi. Dacă tu-ți închipui că mie nu-mi pasă... mă rog, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și tu. — Doar am făcut cunoștință cu ea, am spus, deși mare lucru nu-mi amintesc despre ea. E fix genul de femeie-cadru universitar, după părerea mea. Cum de ajung toate femeile astea să arate într-un asemenea hal? — Toate! exclamă Georgie râzând. Și eu fac parte dintre ele, iubitule! Oricum, e o persoană cu multă forță, fără îndoială. — Și tu ești o persoană cu multă forță și nu arăți ca o căpiță de fân. — Eu? spuse Georgie. Nu mă includ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fii. — Liason dangereuse 1, am spus. Și totuși mințim, oarecum dintr-un sentiment de teamă. — Tu faci asta, răspunse Georgie. Dacă Antonia ar afla despre noi, m-ai azvârli cât colo, ca pe un cărbune încins. — Ce prostii spui! am exclamat. Și totuși m-am întrebat dacă nu cumva are dreptate. N-o să afle și, chiar dacă ar afla, m-aș descurca eu cumva. Pentru mine tu ești un element esențial. Nimeni nu este esențial pentru nimeni, spuse Georgie. Iar te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
soția mea iubită. — Bine, bine, am spus, dacă ești chiar atât de îndrăgostită de psihanalistul tău poate n-ar fi rău să te culci cu el! Dar nu-mi vorbi despre divorț, nici nu vreau să aud de așa ceva! — Martin! exclamă Antonia șocată. Apoi adăugă, și vocea îi reveni monotonă: Deja m-am culcat cu el. Obrajii mi s-au aprins din pricina valului de sânge care mi s-a urcat la cap, de parcă m-ar fi izbit ceva. Genunchiul meu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
între mine și Antonia înainte să apari tu. — Nu e deloc așa, dragul meu Martin, spuse Palmer. Nu uita că n-ai reușit să-i dăruiești un copil. Ea n-a reușit să-mi dăruiască mie un copil. — Ei, poftim! exclamă Palmer. În mod natural fiecare consideră că este vina celuilalt. Iar probele biologice sunt nerelevante, după cum știi. Căldura și mișcările silențioase ale lui Palmer și felul în care îmi rostea numele în mod repetat îmi induseseră un fel de amețeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sale căi de a se reechilibra. Își caută automat avantajele, consolările. Este aproape în totalitate o problemă de mecanică, prin modele mecanice îl înțelegem cel mai bine. Sper că nu vezi în mine un înger al compasiunii! — Doamne ajută, Martin! exclamă el râzând. Simțul umorului de care dai dovadă va fi salvarea noastră, a tuturor. 5 Pentru mine, Rembers este casa mamei, deși tata a cumpărat-o, iar Alexander i-a adus o serie de modificări după moartea tatei. Dar casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să te rog să te porți cu tact și cu blândețe cu Alexander, să fii cât se poate de drăguț cu el. — Și să-l consolez pentru faptul că m-a părăsit nevasta, am spus. E-n regulă, bobocule! — Martin! exclamă Rosemary. Câteva minute mai târziu intram pe poarta de la Rembers. 6 „Și-am plecat din Plumtree, Și din statul Tennessee, Și de-atunci mereu A fost iarnă-n jurul meu!“ recită Alexander fluturându-și mâna lungă cu unghii late în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
asta poate stârni antipatie. Are și el nevoie de dragoste ca orice altă ființă omenească. Trebuie să recunosc că sunt mișcat de felul în care a încercat să ne adune și pe mine și pe Antonia. — Ce mizerie! Ce porcărie! exclamă Alexander. — Ți-a scris Antonia? M-am întors să-i văd fața mare luminată palid de zăpada de afară. — Da, răspunse Alexander. Da, nu știu dacă ar fi trebuit să-mi dau singur seama... dar nu, așa ceva mi s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spre catedrala Westminster. — Cred că tu știi mai multe despre apartament decât mine, am spus. Palmer îmi găsise un apartament în Lowndes Square. Se pare că era un loc potrivit. Dar nu m-ai lăsat să-ți spun nimic azi-dimineață! exclamă Antonia. Spune și tu dacă nu se poartă îngrozitor, zise ea către Rosemary. Nu vrei nici măcar să-l vezi? — Nu în mod special. — Hai, dragule, nu mai fi urâcios, spuse Antonia. Nu peste mult timp va trebui să luăm niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mea. Am privit-o cu aceeași insistență. Era totuși în această discuție deschisă ceva proaspăt, ceva care mă incita, o adevărată descătușare, după ce avusesem parte de atâta politețe și duioșie, după ce Antonia și Palmer mă „îmbrobodiseră” cu atâta măiestrie. — Civilizat! exclamă ea disprețuitor. Cred că știți cât se poate de bine că v-ați putea recăpăta soția chiar acum dacă ați vrea cu adevărat. Nu vreau să spun că ar fi trebuit să-i trageți o mamă de bătaie sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cam obscenă, zise Georgie. Și te suspectez de intenția de a-i ține pe Palmer și Antonia în puterea ta jucând rolul soțului virtuos și năpăstuit. Dar poate că îți subestimez bunătatea! — Cum să fie ei în puterea mea?! am exclamat. Eu sunt în puterea lor, se pare. Nu, totul e mult mai simplu. Vreau să duc lucrurile la bun sfârșit fără alte complicații. Dacă Antonia ar afla, și-ar dori să avem o discuție lungă și confidențială pe tema asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am greșit ca un dobitoc. Nu trebuia să te pun într-o asemenea situație. — Vrei să spui că nu mă iubești și că nu m-ai iubit niciodată, zise Georgie și lacrimile începură să-i curgă șiroaie. — Of, Doamne! am exclamat. Am lăsat paharul și m-am apropiat de ea. Georgie stătea țeapănă, cu mâinile pe masă iar eu am cuprins-o în brațe. Lacrimile îi picurau pe tricoul albastru. — Știi foarte bine că te iubesc, prostuțo! am spus. Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Într-un gest de încântare și surprindere își înălță brațele larg deschise și înaintă spre Georgie, acum puțin derutată, ca un tată ce-și întâmpină un copil de mult pierdut. — Vai de mine, era cât pe ce să o ratez! exclamă el vesel. M-a reținut un pacient. Au așa de multe pretenții! Te rog să mă ierți că sunt așa de puțin protocolar, Georgie Hands. Cred că avem o mulțime de prieteni comuni. O cunoaște pe sora ta, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]