2,256 matches
-
multe linii oblice, dispuse în rețea (avers), pe revers fiind realizate numai 9 linii oblice. Practicile magico-religioase constituiau o componentă importantă a vieții acestor populații, reprezentând o realitate a vieții spirituale a comunităților, demonstrată de mult timp și acceptată de exegeții perioadei. Au fost identificate mai multe categorii de materiale arheologice: 1, plastica antropomorfă; 2, obiecte de lut ars cu semne și simboluri, unele de caracter antropomorf sau antropomorfizat (C. V. Chirica, 1995, p. 203 224); 3, fragmente (ceramice) cu inscripții - semne
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
7, p. 297). Reprezentările antropomorfe și zoomorfe, identificate pe ceramica cucuteniană, pictate sau sculptate (modelate în relief) fac trimitere la alte manifestări cultice, ale căror cunoașteri depline nu pot fi posibile în lipsa unor elemente clar definite, așa cum au recunoscut majoritatea exegeților religiilor cucuteniene. Dar acestea au existat și, indiferent de modalitățile de practicare a riturilor și ritualurilor, a semnificațiilor lor, trebuie să acceptăm existența divinității, reprezentată, uneori, chiar și prin semnificația formelor ceramice (vasele antropomorfe sau cu tub de scurgere, de
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
referindu-se la români și la Miorița: atunci cînd citești această poezie „îți vine să plîngi”. Și repeta: „Nu știu de ce, dar îți vine să plîngi”. Există, așadar, un „nu știu de ce” care s-ar cuveni să stea în atenția exegeților români, pentru că aici se află nodul de înțelesuri de dezlegat și nu lansajul în polemici sterile. Conflictul dintre păstori nu este decît punerea în scenă a unei interogații grave și obsedante (cu suport în abisalul arhetipurilor comune popoarelor de mare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Academiei Române. La Genèse intérieure des poésies d’Eminescu este un studiu care conține repere noi pentru înțelegerea procesului creației eminesciene, punând pe primul plan personalitatea puternică a lui Eminescu, cu adâncimea meditației sale lirice și forța expresivă a talentului artistic. Exegetul consideră influențele străine, despre care s-a vorbit adesea, ca fiind marginale. G. își prezintă explicit preocuparea: „să descoperim, scrutând manuscrisele lui Eminescu, cum, prin ce efort de creație și coacere internă s-au născut poeziile sale”; „vom înțelege mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287381_a_288710]
-
Iar un creator de "covoare contemporane" s-ar dezonora dacă n-ar exprima "o cultură făcută din semne ce creează un limbaj cromatic în tonuri rare și poetice". Ce plastician nu se măgulește sau, mai degrabă, nu este creditat de exegeți că "formează sintagme vizuale" și că inventează "un limbaj plastic" care reclamă "o lectură riguroasă"? Fără îndoială, cu cât imaginea se impune mai puțin prin mijloacele proprii, cu mai mult are nevoie de interpreți care s-o facă să vorbească
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
voințele libere și raționale ale indivizilor; altfel spus, teoria contractului social presupune "participarea" benevolă a indivizilor înzestrați cu raționalitate și care cad de acord să delege o parte din libertatea lor pentru a trăi în societate. Apoi, în opinia majorității exegeților, autorii contractualiști nu consideră contractul social ca fiind real, ci acesta reprezintă un construct teoretic privind o stare ipotetică, necesar pentru explicarea funcționării societății (deși exegeze pretențioase ale unora dintre textele autorilor clasici susțin că s-ar putea ca aceștia
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
ori intelectuali din alte domenii decât literatura, de la Sainte-Beuve la Borges, Buzzati, Chagall ori Einstein, de la Titu Maiorescu la C. Fântâneru, Petre Pandrea, Valeriu Cristea, Nichita Stănescu sau Gabriela Melinescu. Ca și marele său model (E. Lovinescu), urmașul și luminosul exeget al „scepticului mântuit” are darul formulărilor pregnante și al pătrunderii în mijlocul fenomenului literar, într-un cuvânt, al intuiției critice lucide și elegante, de o aleasă urbanitate [...]. Lovinescu ar fi citit cu pasiune Scriitori români de azi și ar fi văzut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
pentru ceea ce va fi metoda inducției incomplete. Metoda baconiană are la bază inducția incompletă, dar ea nu se rezumă la simpla inducție, ci este mai mult. Deoarece Bacon a criticat silogismul aristotelic și a folosit inducția i-a făcut pe exegeții operei baconiene să spună că metoda sa este în opoziție cu metoda aristotelică, ceea ce este adevărat. Prin opera amintită, Bacon nu nega numai teoriile aristotelice, ci întreaga concepție asupra științei din vremea sa. Metoda lui trebuia să scoată știința din
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ca simboluri asigură prozei sale o structură particulară. Strigătul este un roman concentrat al «vârstei dificile», scris cu sensibilitate și fină intuiție psihologică”. Romanul Hoții de vise (1972), premiat de Uniunea Scriitorilor, continuă peripețiile eroilor preferați, Varahil și Hani. Doi exegeți recenți, G. Anca și Al. Protopopescu (2005), observă: „Întâmplările reale sunt filtrate prin imaginația și fantezia lor plină de candoare. Situațiile transpuse În joc, potrivit noilor lor ipostaze, au efecte umoristice și Îi antrenează apoi Într-o palpitantă luptă eroică
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
analiză a lui Eliade "par lui-même", face și o clasificare a numelor: de familie, prenume, toponime, nume-titlu, nume-simbol, nume-model, mitonime 25 (cu aplicare pe nuvela În curte la Dionis). Asupra importanța onomasticii în proza lui Eliade atrag atenția și alți exegeți; Ilina Grigori face referiri la studiul lui Dragomir Costineanu, Une interprétation des nouvelles de Mircea Eliade par l'éthymologie des noms propres și interpretează numele domnișoarei Christina (din nuvela cu același nume) ca expresie a unui dublu mincinos. Ca și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în universul oniric 17, lucru confirmat de o speranță mărturisită de Eliade în Jurnal, că atunci când editorii vor îndrăzni să publice traducerea nuvelelor sale fantastice, va începe consacrarea sa "ca autorul unei opere, iar nu numai ca istoric al religiilor, exeget al miturilor sau romancier"18. De aici, și regretul pentru anii pierduți (zece la număr) în care a "sacrificat" literatura: "am renunțat să scriu romane (singurul gen literar care-mi îndestula talentul)... pentru a impune o nouă înțelegere a lui
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vedere, Eliade își numea nuvela, "parabolă a omului fragil". Pe când "cei puternici vor cădea", Fărâmă supraviețuiește pentru că este "cel ce știe să povestească" și, în felul acesta, "poate, în împrejurări grele, să se salveze"380) a fost analizat de majoritatea exegeților lui Eliade: "fragilitatea și lipsa de coerență, fragmentarismul unei ființe modeste"381, "fragilitatea ființei"382, ca și "reprezentarea"383 lui Eliade în acest personaj, "asemănările importante între Mircea Eliade omul și bătrânul Zaharia Fărâmă"384. Vorbind despre termenul central al
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Tătaru, ieșirea din Istorie este imaginată ca o "coborâre", o ieșire "posibilă doar pe poarta morții, sub imperiul lunii și al zeiței Diana"911. Capitolul 5 Considerații finale Dorindu-se autorul "unei opere, iar nu numai ca istoric al religiilor, exeget al miturilor sau romancier", echivalând imaginația literară cu imaginația mitică, imaginația literară cu munca științifică (analoage structural și "perfect compatibile"), convins de "valoarea literară a materialelor de care dispune istoricul religiilor", cercetări în care vede posibile "izvoare uitate ale inspirației
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de spectacol, prin care moartea este anulată, traduce conceptul de "coincidentia oppositorum, model mitic"), Melania, Mavrodin; despre libertatea interioară (Elefterescu), despre strigoi în relație cu sărbătoarea Paștilor, valorificare a mitologiei românești (Pașchievici) etc. Numele asupra căruia își opresc atenția cei mai mulți exegeți este Ileana (cu variantele ei, Leana, Lena), un nume despre care Liviu Petrescu spunea că este "fără discuție, simbolic, cu atât mai mult cu cât este de fapt un nume de adopție"12 (este vorba de Leana din În curte
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Editura Excelsior, Timișoara, 1998, p. 15. 139 Ibidem, p. 48. 140 Ibidem, p. 66. 141 Într-un mod similar se pronunță și Ioan Pânzaru în Practici ale interpretării de text, Polirom, Iași, 1999, despre metoda de analiză a textului literar: "Exegetul competent dispune în fiecare moment de toate mijloacele interpretative cunoscute, rămânând deschis la orice sugestie a textului: textul e cel care ne conduce la propria sa analiză". 142 Ileana Oancea, op. cit., p. 67. 143 Ibidem, p. 73. 144 Ibidem. 145
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
îți pemit să meditezi și să citești, chiar să petreci ceasuri plăcute în cazul în care căpitanul este așa cum trebuie. Între timp, toți suedezii capabili emigrează spre paradisul american. Ake Sjöberg tocmai a fost numit profesor de asirologie la Philadelphia, exegeții noștri cei mai buni - șsoțiiț Stendhal, Ahlström4, Gärtner - se află deja acolo. Vă mulțumesc pentru Amintiri, care trebuie să fie pasionante pentru cine știe limba 5. Totuși descifrez unele pagini. Este curios, dar deloc neașteptat, să găsesc uneori în ele
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
publicate în presa suedeză despre cărți asiatice conțin aproape constant expresia anti-marxismului său, un alt motiv ca prietenia sa cu Eliade să fie strânsă. 2. Åke Ohlmarks (1911-1984): istoric al religiilor, specialist în religiile spațiului siberian și arctic. Traducător și exeget al epopeilor medievale islandeze și scandinave. Dintre lucrările de acest gen, vezi: Handeln i Sveriges historia (1947), Eddans gudasånger (1948), Eddans hjältsånger (1954), Eddica minora (1955), Eddica Apocrypha (1959), Nostradamus profetior (1956). În celebra sa sinteză Studien zum problem des
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
mult; urmașul firesc fonetic, dacă numele a fost transcris corect, ar fi trebuit să aibă forma *Împei. Mai ales că numele Ampoi e rostit în graiul local și Ompoi. Lectura Ampele (cu l omis) a variantei Ampee, propusă de alți exegeți, nu e de folos întrucît forma rezultată prin evoluție fonetică normală ar fi fost *Împere. Ampelum dintr-o inscripție dacică ar fi dat *Impăr. G. Giuglea aduce în discuție apelativul latinesc amnis, amne, „rîu, puhoi“, întîlnit în toponimul italian Teramo
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
tinde să afecteze din ce în ce mai mult circuitul cursiv al acesteia. Condițiile socio-culturale ale prezentului, prin impunerea accentuată a unei culturi de consum, determină, cel puțin din privința temei abordate de noi, ca tot mai multe sisteme religioase să anunțe ceea ce unii exegeți au numit deja prin expresiile "californizarea culturii"185 sau "disoluția sacrului"186, desemnând ideile de secularizare și desacralizare a societății. Fără a comite eroarea unei generalizări nefondate, credem că acestea ar putea fi unele dintre motivele pentru care, în prezent
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de doctorat, P. examinează opera prin apelul la o seamă de factori extrinseci (raportul biografie - creație, influențe etc.), dar mai ales prin investigarea ei din interior, analiza urmând fiecare din genurile ilustrate de scriitor. Îmbinând demersul istorico-literar cu critica analitică, exegetul consacră trei lucrări ample lui Mihai Eminescu. Cea dintâi este Eminescu. Originile romantismului (1983), o lucrare ambițioasă, care își propune să epuizeze semnificațiile personalității creatoare eminesciene, așezând-o în context universal. Adept al metodei genetice de factură ideologică, P. cercetează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
creștini: „Dacă vezi că s-a lăsat convins de cărți, fie de cele canonice, fie de comentariile folositoare ale Bibliei, despre acestea să-i vorbești la început, lăudându-le pentru felurite merite datorate autorității lor canonice ori zelului priceput al exegeților lor. În privința scrierilor canonice, vei pune în valoare în primul rând smerenia mântuitoare a profunzimii lor demne de admirat, iar în privința celorlalte, fiecare în funcție de talentul cu care a fost scrisă, de pildă, stilul unei limbi mai sonore și cizelate”. Deși
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Nicolae Buliga, „Regele pălăriilor”, VR, 1967, 12; Mircea Vaida, Ospățul lui Trimalchio, Cluj, 1970, 16-26; Val Condurache, „Recviem rustic”, CL, 1973, 8; Eugen Uricaru, „Recviem rustic”, ST, 1973, 19; Ion Lungu, „Școala Ardeleană” (masă rotundă), T, 1978, 13; Domițian Cesereanu, Exeget al Școlii Ardelene, TR, 1981, 24; Negoiță Irimie, Un ctitor al „Tribunei”, „Mesagerul transilvan”, 1996, 29-30 iunie; Ion Oarcăsu, Farmecul relatării directe, TR, 1996, 15; Mircea Popa, O carte eșuată, TR, 1996, 15; Dicț. scriit. rom., II, 789-790; Constantin Cubleșan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
pentru extravaganțe. Cântărind semnificația obiectelor, evaluând „limbajul” costumului cu simbolistica lui, întorcând pe față și pe dos (non)sensurile, dezghiocând onomastica și, de asemenea, etimonul din cuvinte și expresii arhicunoscute, dar nelămurite, stăruind, ca un expert ce este, asupra gastronomiei, exegetul obține, în „chisnovatul” lexicon, spre surpriza celor ce îl știu doar ca publicist, o performanță de minuțiozitate analitică. Și în Dicționar de personaje din teatru (2002) se află aceeași jucăușă sagacitate. Iscoditorul lexicograf se angajează într-un slalom printre „dileme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
probitate o seamă de manifestări și elemente precursoare, Edgar Papu nu își revendică decât meritul de a fi „botezat” o tendință mai generală, cum i se părea la acea dată, și care se afirma cu o vigoare tot mai evidentă. Exegetul nu ascunde faptul că noțiunea, împreună cu vocabula folosită, fusese din capul locului „gândită în opoziție cu ideea sincronismului, adică a năzuinței ce alimentează o conștiință retardatară”. Nu numai că scriitorii și, în genere, oamenii de cultură români nu ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
Costache Negruzzi, Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Mateiu I. Caragiale, Hortensia Papadat-Bengescu și Camil Petrescu. În pofida excelenței exegetice, a mult apreciatului său spirit analitic, de reală finețe, concluziile la care ajunge exegetul sunt mai mult decât îndoielnice. A vedea în Neagoe Basarab un precursor al barocului, hombre secreto, cu un veac înaintea lui Baltasar Gracián, în Cantemir un antecesor al romantismului european și un pesimist mai radical decât Eminescu, a susține că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]