767 matches
-
ineficiente. 15 Pentru o expunere exhaustivă a problemei, cf. Sullivan, 1986: 412-14. 16 Pentru detalii suplimentare, cf. Lovecraft, 2000: 23-26. 17 Pentru mai multe amănunte, cf. Seigneuret, 1988: II, 1256-57. 18 Un alt exemplu de exagerare metodologică, motivată de entuziasm exegetic, este studiul lui Susan Kray (la origine, o conferință științifică), intitulat "We Almost Ate from the Tree of Life: Fantasy and Horror in Ancient Near Eastern Religious Text", în care autoarea nu se sfiește să vorbească despre terifiant (desigur, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Analiza conduce la secțiunea a treia a capitolului de față, în care experiența urbană va fi definită, în sfârșit, pe baza determinărilor și a gesturilor interpretative schițate deja. 1.3.1. Alegoria: natură și istorie Unul dintre locurile comune ale exegeticii, pe care mizează de altfel și Benjamin, îl reprezintă opoziția dintre alegorie și simbol. O serie de considerații preliminare pot demarca această discuție. În capitolul despre „reabilitarea alegoriei“ din Wahrheit und Methode, Gadamer sintetizează diferența tradițională dintre cei doi termeni
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu mai trimit exclusiv la alte nume, ci la sursa „emanației“ lor reale. Spre deosebire de alegorie, așadar, simbolul nu distruge și nici nu pune între paranteze sensul literal, ci îl îmbogățește cu „puterea“ misterului revelației. Idel aduce un corectiv acestei tradiții exegetice: diferența nu este aceea dintre învățătura exo terică, alegorică și cea ezoterică, simbolică a Cabalei. Mai degrabă, dintre funcții diferite ale semnificării: „o diviziune funcțională între descrieri de procese teozofice, prin intermediul unei ample serii de simboluri și descrieri de procese
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
serii de simboluri și descrieri de procese psihologice obținute, în special, cu ajutorul metodei alegorice“. Misticii iudei, arată Idel, tind să confere experienței lor o dimensiune preponderent obiectivă, spre deosebire de misticii creștini, ale căror descrieri sunt, în mare măsură, personale. Sub aspect exegetic, alegoria se referă tocmai la acest proces al cunoașterii mistice, în timp ce simbolul vizează „adevărul“ care survine în cadrul acestuia. O ultimă observație, premergătoare analizei textului lui Benjamin, poate fi făcută plecând de la un comentariu al lui U. Eco la „turnura“ cabalistă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
orice identitate sau semnificație ideală. Analiza gramatologică a lui Derrida, mai exact modul în care, arată autorul francez, semnificatul transcendental este deconstruit pentru a surveni mișca rea diferanței poate fi invocată din nou în acest loc. Din punct de vedere exegetic, alegoria păstrează caracterul de expresie a istoriei ca decădere și moarte. Ea are un caracter convențional, este scriere codificată, al cărei interpret nu mai este geniul care vizează, dincolo de forma materială, înțelesul etern, ci autoritatea ezoterică, cel care descifrează, în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și pictură creștină, Editura IMBOR, București 1993, p. 384. Bria, Ion, Liturghia după Liturghie. Misiune apostolică și mărturie creștină azi, Editura Athena, 1996. Bruke, Kenneth, "The Philosophiey of literary forms. Studies", în Symbolic action, Baton Rouge, 1941. Bulacu, Mihai, Școala Exegetică Biblică din Antiohia, Tipografia "Ion C. Văcărescu", București, 1931. Caune, Caune, Cultură și comunicare, Editura Cartea Românească, București, 2002. Cernat, Manuela, "Prefață", în Itinerarii pastorale în condeiul presei, vol. V, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanța, 2007. Cernat, Manuela, "Prefață", în Tarkovski
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
lumii fața nevăzută a televiziunii, Editura Prodromos, București, 2007. Gillet, Olivier, Religie și naționalism. Ideologia Bisericii Ortodoxe Române sub regimul comunist, Editura Compania, București, 2001. Gordon, Vasile, Introducere în Catehetica Ortodoxă, Editura Sophia, București, 2004. Grigorie, Sfântul de Nyssa, Scrieri exegetice, Editura IBMBOR, București, 1998. Ioan, Gura de Aur, Sfântul, Despre Rai și Scripturi, Editura Bizantină, București, 2006. Ioan, Gură de Aur, Sfântul, Omilii la Mate, traducere de Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic, București, 1994. Ioan, Gură de Aur, Sfântul, Grigorie
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
admirație sau dispreț, compasiune sau iritare, dar niciodată indiferență. Fiindcă publicul român cunoaște încă foarte puțin despre opera marelui romantic englez (sabotata sistematic în perioada comunistă) și, mai ales, pentru că vizionarul excentric nu a beneficiat decât rar de un tratament exegetic sistematic în străinătate și foarte rar la noi în țară, am decis să vă ofer, în rândurile ce compun volumul pe care tocmai l-ați deschis, o introducere în poetica lui William Blake 2. Oare aserțiunile de tipul celei citate
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
primordială: "The Eternals said: What is this? Death / Urizen is a clod of clay" (E: 74). Polemică în turbionul căreia sunt atrași Urizen și Los dezvăluie conflictul acut dintre ego și eul creator. În acest sens, cel mai util instrument exegetic este oferit de dialectica lui Geoffrey H. Hartman, care postulează distincția dintre eul exterior și cel interior. Criticul plasează în opoziție eul comun și eul romantic, observând că "eul romantic se manifestă în chip nostalgic atunci când s-au pierdut siguranță
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
1802, devin o formă mentis a întregii opere. 4.1. Prolegomena. Traducerea ideilor în metafore Cu toate ca poezia lui Blake este suficient de didactica pentru a permite micul meu exercițiu de matematică literară, nu rezidă în intenția mea să trasez scheme exegetice cu instrumentele unei algebre a semnelor. Procesul pe care-l implică traducerea ideilor în metafore este unul esențialmente conștient, în pofida argumentelor blakeene de subordonare a voinței eului creator unei autorități transcendente. Susțin că există o evoluție constantă în scriitura lui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
the Thames, Los builded Golgonooza" (E: 203)204. Am oferit o interpretare primară a orașului Golgonooza în secțiunea a treia a studiului de față, atunci când am tratat paradoxul viziunii și polaritatea spațiotemporală. A venit însă momentul să furnizez câteva detalii exegetice suplimentare. Precum observa și Damon, în Jerusalem, Blake descrie minuțios cele patru porți către ansamblul împătrit de spații vizionare, reprezentat, respectiv, de Eden, de Lumea Generării, de Beulah și de Ulro (1988, p. 165). Fiindcă interpretez Golgonooza în termenii transformării
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
continuă pe care le înregistrează ființă umană în Jerusalem ne confirmă faptul că, în concepția lui Blake, antropicul dobândește o prezență atât materială, cât și spirituală, constituind, astfel, legătura dintre macrocosmos și microcosmos. Am ajuns, astfel, la capătul întreprinderii mele exegetice. După prezentarea celor patru niveluri vizionare, așa cum se ipostaziază acestea în contextul operei literare a lui Blake, nu-mi rămâne decât să formulez câteva rânduri conclusive, menite să sintetizeze eforturile mele interpretative. Concluzie Într-o scrisoare către Dr. Trusler, datata
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Premisa fundamentală a acestei cărți a fost aceea că poetica lui Blake este, in esenta, un sistem nesistematic. Ferber are dreptate să afirme că "efectul pe care [Blake] îl are asupra cititorilor de astăzi, chiar și la capătul tuturor tentativelor exegetice de a-l lega de tradiții familiare, începe cu o impresie clară că el nu seamănă cu nimeni altcineva. Faptul că idiosincrasiile sale vor rezista la orice metodă comparatista [...] nu este, totuși, un motiv de a da înapoi din fața acesteia
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
din Germania, o lucrare recent apărută la noi, Romantismul german și englez (2004), este semnată de Mihai A. Stroe. Deși ambițioasă, cercetarea este foarte inegala și bizar concepută, rămânând tributara unor manierisme inspirate de critică arhetipala, peste care, din prudență exegetica, voi trece tacit. 51 În epoca în care trăim, laică și rațională, relativ puțini intelectuali ar fi dispuși, cel puțin în Occident, să accepte existența unor fenomene supranaturale și încă mai puțini ar admite că, fie și dacă aceste fenomene
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
după cum urmează: "ființarea este voință de putere și eterna reîntoarcere a identicului". Prezentată astfel, interpretarea heideggeriană are întru totul aspectul unei violențe arbitrare, care așază opera lui Nietzsche pe patul lui Procust al întrebării asupra ființei. Dar dacă urmărim trama exegetică pe care Heidegger a urzit-o pas cu pas, la final este clar că pentru el trebuie în primul rând "să-l ascultăm pe Nietzsche însuși, să ne punem întrebări împreună cu el, prin intermediul său și astfel în același timp împotriva
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Berkelii recognitione, vol. III: Tristia. Ibis. Ex Ponto libri. Fasti, editio stereotypa. Lipsiae, in aedibus B.G. Teubneri, 1897. 5 Ibid., v. 208; cf. și Ex Ponto, II, 61. 6 Cfr. H.J. DE JONGE, Publii Ovidii Nasonis Tristium liber IV, comentariu exegetic instructus, De Waal, Groningen, 1951, p. 5; J.TH. BAKKER, Publii Ovidii Nasonis Tristium l. V, Amstelodami, H.J. Paris, 1946, p. 9. 7 AURELIUS VICTOR, De Caes., I, 27: "poetam Ovidium pro eo, quod tres libellos amatoriae artis conscripsit, esilio
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
44. 286 Referindu-se la metodele rabinice de explicare a Torei, Moshe Idel urmărește utilizarea unui termen, drș. Concluzia sa este aceea că "mutația de la folosirea oraculară a rădăcinii drș în legătură cu Dumnezeu la o cercetare a textului într-o modalitate exegetică este o evoluție care presupune că textul a înlocuit revelația divină directă" (Moshe Idel, Perfecțiuni care absorb. Cabala și interpretare, ed. cit. p. 237.) 287 Ibidem, p. 237. 288 Jeanne Favret-Saada, Les mots, la mort, les sorts, ed. cit., p.
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
că lecțiunea trebuie să fie exa minată În ea Însăși. O lecțiune este bună dacă este În acord cu uzul limbii și cu stilul unui scriitor, cu ideile acestuia, cu scopul pe care și l-a propus, cu circum stanțele exegetice și istorice, precum și dacă prin intermediul ei se explică ușor alte lecțiuni. Dincolo de această evaluare fundamentală, lecțiunile bune, după recomandările lui Griesbach, se disting prin aplicarea unui set de reguli 1, dominate de cîteva principii: 1. Cele cincisprezece reguli impuse de
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
postmodernismului. Adevărul rămîne un concept extrem de contestat și un subiect de discuție la modă. A explicita varietatea problemelor esențiale puse de scriitorii postmoderniști printr-un vocabular accesibil cititorilor care n-ar fi adepți ai acestui curent poate constitui un studiu exegetic captivant, chiar dacă s-ar axa numai pe tema minciunii. Însă eu unul nu voi încerca acest lucru (cf. Kermode 1991:10). Distincția făcută între veridicitate și înșelătorie se leagă de intenția mincinosului, și nu de succesul sau eșecul încercării de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ceea ce se poate îndrepta și va adăuga ceea ce poate fi adăugat. Eseul Tudor Arghezi. Discursul polemic se singularizează însă, între prestațiile critice de azi, prin densitatea ideatică și rafinamentul stilistic al expresiei, ca și prin judecățile de valoare valide. Orizontul exegetic al acestui alt Arghezi înseamnă, în fond, un alt contract de comunicare cu opera argheziană, un nou cod de lectură pentru cel ce ne-a dat canonul pamfletului polemic. Mai mult, printr-o cercetare cu adevărat performantă, sunt (de)construite
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
radical perspectiva interpretării, și anume că "poezia argheziană are o structură ironică generatoare, o structură de profunzime, cu un dinamism ofensiv, sfidător deopotrivă față de lume și de cititor. Această dublă atitudine ironică nu a fost remarcată și deci nici exploatată exegetic până acum. Arghezi nu e patetic și contemplativ decât în faza de început, în marea sa poezie e structural ironic și metafizic"2. Observația aceasta vine în întâmpinarea demersului nostru care, deși focalizat exclusiv pe proza publicistică, susține, ca punct
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acele texte care întrunesc condițiile literarității, plecând de la însuși criteriul propus de Arghezi: invenția personală activă. Expertiza unui corpus de texte argheziene complet ignorate până astăzi, precum și reevaluarea critică a celor clasate de critica anilor 80, presupune atât asumarea demersurilor exegetice asupra pamfletului publicistic, într-o formulă centripetă care cumulează punctele de vedere inedite și le abandonează pe cele stereotipe, cât și plasarea discursului polemic arghezian într-o altă prespectivă, și anume cea retorică, de la care se revendică, în fond, orice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
într-un atare demers are ca premisă esențială tocmai absența unei investigații critice susținute asupra prozei, injust minimalizată, în favoarea liricii care a menținut vivace atenția criticii literare, cu precădere în deceniile șapte și opt ale secolului trecut. Asimilarea unei filiere exegetice solide (P. Constantinescu, Vianu, Cioculescu, Balotă) potențează investigația autoarei, imprimându-i, alături de inerente accente tautologice, sobrietatea științifică a unei operații de demontare textuală în scopul relevării mecanismului intim și al extragerii componentelor care-i conferă unicitate. Optica însă rămâne neschimbată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca un element discursiv infrastructural, la care Mariana Ionescu se raportează doar prin prisma artei pamfletare. Motivațiile autoarei se sprijină, pe de o parte, pe înseși teoretizările pamfletarului, iar pe de alta, pe aprecierile criticii anterioare; trebuie spus că demersul exegetic nu își propune să polemizeze, să avanseze ipoteze contrastante sau puncte de vedere opuse, ci doar să aprofundeze o latură insuficient explorată. De aici, uneori, senzația de prea-cuminte conștiinciozitate academică, de oarecare obediență în (re)-formularea aprecierilor. Rigoarea observațiilor relevă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemice, pe Eminescu și Arghezi, de data aceasta nu atât pentru a decela ceea ce-i apropie, ci, mai ales, pentru a contura falia care-i separă, poate părea redundantă, cu atât mai mult cu cât ar putea trimite la formule exegetice clișeizate, e drept, cele mai multe referitoare la lirică. Intenționăm însă tocmai demontarea acestor claustrări în tandem, printr-un demers analitic al cărui scop explicit să fie repunerea în ecuație a două tipuri de discursuri care, structural și formal, sunt diferite. Dacă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]