12,343 matches
-
cuvântului drept sunt strâns legate Între ele. Dreptul este, În esență, o delimitare, o coordonare obiectivă a acțiunilor mai multor subiecți. O normă de conviețuire sau de coexistență. Efectul normei juridice constă În a atribui unui subiect o pretenție sau exigență față de un alt subiect, căruia Îi incumbă, prin aceasta, o obligație, adică o datorie juridică. Pretenția pe care dreptul o atribuie cuiva se numește la rândul său „drept”. Drept, În primul sens, Înseamnă norma de coexistență („drept În sens obiectiv
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
prin analogie sau, În lipsa normelor aplicabile prin analogie, la principiile generale ale dreptului. Aici, mai cu seamă criteriul echității poate avea o influență Întinsă și binefăcătoare, Întrucât trebuie să se determine norma cu privire directă la cazul particular, adică În vederea exigențelor care se nasc din Însăși natura lucrurilor. Obligația judecătorului de a recurge la ajutorul analogiei sau, dacă este necesar, chiar la principiile generale de drept, când o controversă nu poate fi rezolvată printr-o dispoziție precisă de lege, rezultă, În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
esență, un imperativ, acesta se manifestă ca sancțiune și, astfel, este tot prin esență, coercibil - adică dacă nu e luat În considerație, poate fi impus cu forța. Dreptul ca normă bilaterală, contrapune un subiect altui subiect, atribuind unuia o pretenție (exigență), căreia Îi corespunde o datorie (obligație) pentru celălalt. Dreptul stabilește Întotdeauna un raport și o limită Între mai multe subiecte. Conceptele de Drept și Coercibilitate sunt indisolubil legate Între ele. Pe bună dreptate Thomasius a observat superioritatea datoriilor juridice (coercibile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
negare aparentă a libertății, În fond el o și afirmă, o și o constituie. El spune cu claritate: „Înainte, sau În afară de Drept nu există adevărata Libertate, Adevărata libertate Începe numai atunci când posibilitatea naturală de acțiune e Însoțită de garanție, de exigența respectului. Or, imperativele juridice au tocmai efectul să asigure și să garanteze toate posibilitățile pe care nu le exclud”. Aceasta Înseamnă că: În măsura În care activitatea unui subiect este juridicește limitată, În aceeași măsură e apărată. Imperativele juridice sunt condiționate, adică presupun
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să cuprindă În el, toate sistemele juridice posibile) și să se Întemeieze pe un principiu rațional care este, În substanță, „idealul de justiție (dreptate) din care-și trage criteriile principiul care ar trebui (sollen) să ghideze Statul În activitatea sa”. Exigența (imperativul) primară a justiției este ca: „ființa umană să fie recunoscută În spiritualitatea sa și, deci, În autonomia sa fundamentală. Aceasta Înseamnă că există În tot omul un drept primordial și imprescriptibil a cărui validitate nu decurge dintr-o lege
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
regulă, mână totul după voința și capriciile sale. Iată ce numesc eu natura fiecărui fel de guvernământ. Trebuie să vedem care sunt legile ce decurg nemijlocit din această natură și care sunt, În consecință, primele legi fundamentale”. Întemeiat pe aceste exigențe devenite clasice, Giorgio del Vecchio evidențiază o dominantă a Dreptului: „Protecția constantă a drepturilor naturale ale persoanei este, În consecință, scopul imuabil al Statului, misiunea primară pe care el este chemat s-o Îndeplinească și la care el nu poate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aproape permanente”. Filosoful italian relevă dificultăți importante (teoretice și practice) pe care le ridică asociațiile sindicale sau corporative, compuse din persoane exercitând aceeași profesiune, artă sau meserie, În scopul de a proteja, prin reguli proprii, interesele grupului lor. Există câteva exigențe raționale, cum ar fi: − Adeziunea la asociațiile sindicale trebuie să fie liberă; nimeni nu poate fi constrâns să participe la ea; fiecare putând să exercite liber o profesiune, o artă sau o meserie, fără o adeziune de acest gen; − mai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de exemplu. Puterea Statului nu este totuși niciodată un raport de pură forță: el găsește totdeauna sursa sa și limita sa În concursul real al factorilor care au determinat geneza sa, și care Îi aduc, În mod continuu, propriile lor exigențe și propriile lor forțe mereu reînnoite. Nu trebuie uitat acest proces activ și permanent, admițând că, sub un aspect pur formal, toate normele ce compun o ordine juridică pozitivă par a fi valabile, pentru că «sunt voite de către Stat, ca și cum ele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o formă juridică, esențiala unitate a spiritului uman”. Filosoful face precizări importante: „legea supremă a justiției, care servește drept regulă activității Statului, are aceeași valoare pentru a caracteriza bazale relațiilor Între state. Aici - arată Del Vecchio -, determinarea ideală precede, ca exigență etică sau deontologică, realizarea de fapt care vine apoi, parcurgând vicisitudinile lente și diverse, În care se pot observa, uneori, stagnări și retururi parțiale. Dar tendința generală este totdeauna de recunoscut, clar, rămânând mereu intactă, În ciuda oricărei negații empirice, valoarea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
realizarea de fapt care vine apoi, parcurgând vicisitudinile lente și diverse, În care se pot observa, uneori, stagnări și retururi parțiale. Dar tendința generală este totdeauna de recunoscut, clar, rămânând mereu intactă, În ciuda oricărei negații empirice, valoarea ideală a acestei exigențe”. Capitolul VII Mitul statului și criza statului 1. Dreptul preexistă Statului Dreptul, ca fenomen istoric și pozitiv preexistă Statului, spune ferm și conform adevărului, gânditorul italian. În această idee majoră, el urma Învățământul celor mai de seamă reprezentanți ai poziției
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
prin urmare, un Stat in nuce”. Cu alte cuvinte: „Fiecare individ poate, Într-adevăr să scoată imediat, de la el Însuși, din propria conștiință, o serie de afirmații juridice (fie ele și rudimentare, fie imperfecte): el poate să emită pretenții și exigențe, tinzând de a impune activității altuia limitări corespunzătoare, cu condiția de a-și recunoaștelui Însuși supuneri față de limitări analoge, vis-à-vis de exigențele altuia”. Reflectând la „rezultanta” ce decurge, psihologic, din diversele tendințe individuale, gânditorul ajunge la concluzia că: „Printr-o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
conștiință, o serie de afirmații juridice (fie ele și rudimentare, fie imperfecte): el poate să emită pretenții și exigențe, tinzând de a impune activității altuia limitări corespunzătoare, cu condiția de a-și recunoaștelui Însuși supuneri față de limitări analoge, vis-à-vis de exigențele altuia”. Reflectând la „rezultanta” ce decurge, psihologic, din diversele tendințe individuale, gânditorul ajunge la concluzia că: „Printr-o necesitate profundă și umană, se poate afirma că acolo unde este societate (ceea ce e totuna cu a spune: acolo unde există un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Înțelegem, aici, prin «Stat» centrul sau subiectul unei ordini juridice «oricare ar fi ea», adică puterea majoră de fapt, de la care emană regulile juridice pozitive ale Întregii Societăți, ci Statul perfect, sau Statul ideal, care reprezintă un arhetip și o exigență de ordin deontologic, precis ca legea justiției, Înțeleasă În sensul său absolut, constituie o piatră de Încercare (de atins) și un model prin raport cu legile juridice pozitive. Într-un anumit sens, noi putem considera legile existente ca tentative de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
altfel? - dezgustat... Dar viața interioară e de-a dreptul fascinantă. E greu de imaginat pentru noi că în Iranul interbelic, atât de agitat și de contradictoriu, putea trăi un intelectual atât de strălucitor, din specia rară a rasaților, de o exigență ieșită din comun, un gânditor independent în fond. El, care era o veritabilă enciclopedie, un ciudat renascentist modern, era modest, de o modestie frizând anonimatul. Poate puritatea sufletească să-l fi făcut să aleagă o existență ștearsă. Dar deliberat și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se poate înscrie în nici o tipologie sau serie epică. Paradoxal, autorul se hrănește cu arhetipurile culturii vechi persane și e familiarizat cu marile literaturi ale lumii. Scris cu cea mai neagră cerneală, romanul demonstrează spiritul turmentat al autorului, apăsat de exigență, fascinat în egală măsură de nebunie și moarte, obsedat de rigoare și de sarcasm clarificator. Pesimismul fundamental îl angajează pe două căi diferite, dar secret complementare: aceea a unei aspre ironii, cu accente deseori nemiloase, și aceea a unei disperări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
1965-1985, de peste 10.000 de ori, pe scenele noastre. La fel, azi-obscura Săracul Gică, reprezentată timp de 25 de ani pe scena de la Fantasio. Iar Adi Minune face furori, la nunți, În fiecare sîmbătă seara. Depinde de cultură, bun-gust și exigență, să aderi la unii, ori la ceilalalți... Citeam, nu de mult, un interviu cu marele regizor Lev Dodin ; spunea că unul dintre scopurile teatrului este să le readuci aminte oamenilor ce este important. Just! Pare un truism, nu? Din păcate
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
văzut cenzori/diletanți sau cenzori/prudenți. Cenzori luminați și creatori vinovați. Am constatat că multe dintre interdicții porneau din interior - actorii jigniți și comediene frustrate cerînd urgent anchetă...Critici sîrguin cioși puneau, fără să-și dea seama, paie pe foc ( exigența lor căzînd, nu o dată, În reproșuri ...cu reflexe politice). Mai există În carte un episod absurd, kafkian aș zice, În care o capodoperă (Tulburarea apelor de Lucian Blaga) are nevoie de cîteva decenii spre a-și croi, În fine, drumul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
distribuirii lui democratice pe națiuni ne poate da o speranță. De ce însă nu trebuie să fim chiar foarte entuziasmați de această politică? Pentru că nu e, primordial, o politică a valorii! Stângismul (inclusiv corectitudinea politică și democratismul răspândirii globale) îi viciază exigențele. Dacă acest premiu l-a luat în 2004 austriaca Elfriede Jelinek, una dintre cele mai proaste alegeri din toată istoria Premiului Nobel pentru literatură, ar fi fost de așteptat ca premiatul din 2005 să-l refuze în semn de protest
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
același. Cel care nu se pliază pe discursul dominant e un cetățean nedemn de acest nume. Cînd de fapt, cetățenia constă în a admite că aceia care nu împărătășesc ideile sînt totuși cetățeni. A redescoperi acest lucru este o imperioasă exigență. A vrea să-i mulezi pe toți francezii după un model uniform înseamnă a acționa împotriva păcii civile. Căci uniformitatea este contrariul unității: cînd unitatea adună, uniformitatea divide. Or, politica nu înseamnă război civil. Ea este, dimpotrivă, arta de a
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
perfect compatibile unul cu altul, necazul e că, în privința înțelegerii lor, ele încetează să mai fie compatibile. Ceva ne scapă și nu știm ce, spune Feynman, iar frustrarea pe care o resimțim în fața neputinței de a înțelege vine tocmai din exigența cu care ne-am intoxicat mintea: exigența consistenței logice. Vrem ca totul să fie coerent, dar se pare că realitatea universului vrea altfel. A doua primejdie pe care o pomenește Feynman descinde din prima și poartă numele de deformare a
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
că, în privința înțelegerii lor, ele încetează să mai fie compatibile. Ceva ne scapă și nu știm ce, spune Feynman, iar frustrarea pe care o resimțim în fața neputinței de a înțelege vine tocmai din exigența cu care ne-am intoxicat mintea: exigența consistenței logice. Vrem ca totul să fie coerent, dar se pare că realitatea universului vrea altfel. A doua primejdie pe care o pomenește Feynman descinde din prima și poartă numele de deformare a realității. Din nevoia atingerii consistenței logice, fizicianul
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
a alunga spiritele rele. Un leu, un dragon, un unicorn sau o pasăre Phoenix protejează clădirea și locuitorii acesteia de dezastre. Arhitectura imperială Construcțiile imperiale sau palatele sunt de o frumusețe uimitoare, sunt grandioase, simbolizând autoritatea puterii imperiale și satisfăcând exigențele de viață ale împăraților. Începând cu dinastia Qin, palatele au devenit locuințele împăraților și familiilor lor, precum și centre de exercitare a puterii imperiale. Astfel, amploarea construcțiilor imperiale a crescut din ce în ce mai mult. Palatele reflectă gândirea chineză antică și oferă multe exemple
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
retrage de la școală, că nu se simțea în stare să facă față unor astfel de cerințe. Cu timpul, descoperi că în spatele catedrelor de la liceu se aflau oameni ca toți oamenii, profesori ca oricare alții, doar că aveau un standard al exigențelor căruia eleva Leon trebuia să i se supună. Rezultatul acestor pretenții fură notele mai mici cu care Luana se învăță ca măgarul cu bătaia. Pasionată de literatură, lua note bune la limba română și în general la materiile mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și notarea compoziției scrise. 7. COMPOZIȚIA ORALĂ - POVESTIREA Compozițiile orale sunt de fapt niște expuneri, deoarece se bazează în unanimitate pe metoda expozitivă. În Dicționarul de pedagogie, se precizează că: ,,În învățământul primar, metoda expunerii ia forma povestirii, adaptându-se exigențelor psihologice, obiectivelor și conținutului acestui nivel școlar”. Practica demonstrează că acest stil de compoziții este cel mai utilizat, deoarece la majoritatea disciplinelor, elevii sunt puși în situația de a face reproduceri mai simple sau mai ample ale unor texte citite
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
O perspectivă care n-o sperie și n-o emoționează. Va mai munci douăzeci, se va pensiona și va muri. Tot ea aranja și vitrina magazinului „Viața de apoi” al lui Otto Wellmann. De ce să nu beneficieze și el de exigențele bunului gust? Avea dreptate patronul. Așa că, o dată pe lună, trecea și pe acolo. Detesta coroanele de hârtie. Ca să n-o supere, patronul a amenajat În curtea din dos o seră În care creșteau garoafe și cale. „Vă oferim sicrie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]