571 matches
-
suprimarea potențialului revoluționar al clasei muncitoare precum și a creativității libere a individului prin birocrația excesivă. Cel puțin câțiva dintre partizanii noii stângi pledau în favoarea dreptului la opinie al individului cu precădere la problemele legate de sexualitate.19 Alte mișcări precum existențialismul sartrian și psihologia radicală a lui R. D. Laing a reîntărit ideea potrivit căreia perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial a fost una de represiune și plictis. Acest tip de critică a izbucnit la suprafață odată cu revoltele studențești
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Împăcăm nici cu creditul acordat lui Julien Benda, acel bătrân panglicar, redus ce-i drept la proporțiile sale, dar chemat să judece literatura câtorva decenii. (Ă). Benda care astăzi scoate o carte Trei mituri ale societății moderne unde așează alături de existențialism, materialismul dialectic. (Ă). Eseurile lui Ion Vitner deschid drumul cercetării literare, invită la interpretări noi, care necesită cercetări laborioase și Îndelungi. Scrisul d-sale sublinează personalitatea unui spirit critic Înzestrat, care știe să folosească după cum se cuvine neîntrecutele instrumente de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se înțelege că el se născuse „gata răstignit”. Este pregătit, vasăzică, pentru un destin tragic, iar demnitatea lui este, dacă nu să scape acestui destin, cel puțin să îl supună judecății spiritului. Problematica eseurilor lui Camus și, în genere, a existențialismului, este pusă în termenii unei fabule în care simbolurile (îmblânzitorii de cobre, dresorii de câini, mangustele imperfecte) vin să dubleze ideile, exprimate în lungi și remarcabile eseuri epice. Pustnicul din sala de așteptare are pasiunea proceselor, modul lui de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Dar deceniile cinci, șase și mai ales al șaptelea al secolului trecut, după cel de-al Doilea Război Mondial, au cunoscut o reorientare a atenției specialiștilor și a întregii societăți, către ființa umană și către copil. S-au răspândit ideile existențialismului, curent filosofic care așeza ființa umană în centrul atenției. A apărut pilula contraceptivă care făcea posibilă decizia părinților cu privire la nașterea copilului și făcea posibilă nașterea copiilor doriți, prețuiți, imaginați de părinți înainte de a se naște. S-a răspândit viziunea sistemică
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Morals (1887); trans. Kaufman and Hollingdale (New York: Random House, 1967}. Rawls, J.: A Theory of Justice (Cambridge, Mass: Harvard University Press, 1971). Reid, Ț.: Essays on the Active Powers of the Human Mind (1788); (Cambridge: MIT Press, 1969). Sartre, Jean-Paul: Existențialism is a Humanism (1946); trans. P. Mairet (London: Methuen,1950). Scheler, M.: Formalism în Ethics and Non-formal Ethics of Value (19T6); trans. M.S. Frings and R. L. Funk (Evanston: Northwestern University Press, 1973). Schneewind, J. B., ed.: Moral Philosophy from
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
H.B. Acton (London: Dent, 1972). -: A System of Logic (1843); a 5-a ed. (London: Parker, 1862), ultimul capitol al ultimului volum. Plato: Meno Rawls, J.: A Theory of Justice (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1971). Sartre, J.-P.: L’Existențialism est un humanisme (Paris: Nagel, 1946); trad. P. Mairet, Existențialism and Humanism (London: Methuen, 1948). Shaw, Bernard: Maxims for Revolutionists, anex] la Mân and Superman (London: Constable, 1903). Urmson, J.O.: The Emotive Theory of Ethics (London: Hutchinson, 1968). Bibliografie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a 5-a ed. (London: Parker, 1862), ultimul capitol al ultimului volum. Plato: Meno Rawls, J.: A Theory of Justice (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1971). Sartre, J.-P.: L’Existențialism est un humanisme (Paris: Nagel, 1946); trad. P. Mairet, Existențialism and Humanism (London: Methuen, 1948). Shaw, Bernard: Maxims for Revolutionists, anex] la Mân and Superman (London: Constable, 1903). Urmson, J.O.: The Emotive Theory of Ethics (London: Hutchinson, 1968). Bibliografie suplimentar] Seanor, D. și Fotion, N.: Hâre and Critics (Oxford
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
iv. Rolul exemplelor În filosofia moral], exemplele sunt folosite pentru mai multe scopuri. Kant, în lucrarea Groundwork, folosește o serie de exemple pentru a ne ar]ta cum multiplele formul]ri ale imperativului categoric pot fi aplicate unor cazuri. În Existențialism is a humanism, [Existențialismul este o form] de umanism], Sartre discut] cazul tan]rului care se zbate între alegerea de a o îngriji pe mama lui și cea de a lupta pentru eliberarea Franței cu scopul de a ne ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
filosofia moral], exemplele sunt folosite pentru mai multe scopuri. Kant, în lucrarea Groundwork, folosește o serie de exemple pentru a ne ar]ta cum multiplele formul]ri ale imperativului categoric pot fi aplicate unor cazuri. În Existențialism is a humanism, [Existențialismul este o form] de umanism], Sartre discut] cazul tan]rului care se zbate între alegerea de a o îngriji pe mama lui și cea de a lupta pentru eliberarea Franței cu scopul de a ne ar]ta c] exist] (multe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Quine, W.V.O.: „Two dogmas of empiricism”, în From a Logical Point of View (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1953), pag. 20-46. Rawls, J.: A Theory of Justice (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1971), Cap. I. Sartre, J.-P.: „Existențialism is a humanism”, în Existențialism and Human Emotions (New York: The Philosophical Library, 1957). Sidgwick, H.: The Methods of Ethics (1874); a 7-a ed. 1907 (Indianapolis: Hackett, 1981). Stocker, M.: „The schizophrenia of modern ethical theories”, Journal of Philosophy, 63
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dogmas of empiricism”, în From a Logical Point of View (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1953), pag. 20-46. Rawls, J.: A Theory of Justice (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1971), Cap. I. Sartre, J.-P.: „Existențialism is a humanism”, în Existențialism and Human Emotions (New York: The Philosophical Library, 1957). Sidgwick, H.: The Methods of Ethics (1874); a 7-a ed. 1907 (Indianapolis: Hackett, 1981). Stocker, M.: „The schizophrenia of modern ethical theories”, Journal of Philosophy, 63 (1976), pag. 453-66. Thomson, J.J.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în prezentarea ideilor și a constatărilor sale desprinse din studiul arhivei și al cărților de istorie! La Michel Foucault nu poate fi vorba de un abuz de istorie, ci mai degrabă un abuz de filosofie dintr-o perspectivă aparte, originală. "Existențialismul" lui Foucault nu se potrivește cu cel al lui Sartre, cu atât mai puțin are vreo legătură cu Heidegger, filosof pe care gânditorul de la Collège de France l-a citit și înțeles. Cu toate acestea, scriitura foucauldiană este și Picasso
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
orice cunoaștere este "retrogradată la statutul unei slujnice a scopurilor noastre practice, și lumea însăși nu e decât imaginea proiectelor noastre de viață"187. Această iluzie, așa cum a arătat Roger Hausheer, se susține prin patru mari curente de gândire: pragmatism, existențialism, subiectivism, relativism. Filosofiile în "-ism" sunt, într-adevăr, proiecte de viață paralele cu ea însăși. Pentru Foucault, pe urmele lui Nietzsche, cunoașterea autentică nu se află nici în bine, nici în rău, nici în lupta mitizantă dintre bine și rău
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
refuz subversiv a unei ordini universale, percepută dureros ca antagonică și injustă, este întemeiată pe o concepție filosofică ale cărei extremități temporale sunt stoicismul epocii romane, ca punct de reper al metodei de temperare a disperării prin deviații comice și existențialismul modern. Rezolvarea estetică a comicului filosofic de această factură se realizează prin tehnica distanțării comice. Privind lumea ca pe un spectacol, "multe drame se vor transforma în comedie"63, pentru că neangajarea, neimplicarea, obiectivitatea nu pot aduce atingere liniștii noastre, astfel
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de forme insignifiante ale comicului. L-au mai înrîurit pe Höffding și părerile romanticului W. F. Solger și ale scriitoarei George Eliot, dar pricipalele îndemnuri i-au venit din partea gîndirii filosofice originale a conaționalului său, Sören Kierkegaard, unul dintre promotorii existențialismului. În preajma împlinirii a optzeci de ani, Harald Höffding a publicat o cuprinzătoare mărtuire despre formația și opiniile sale ca filosof; ea a fost inserată în ultimul din cele patru volume de contribuții similare, semnate de cei mai de seamă gînditori
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
corect: Rolul inconștientului în viața omului este pus în evidență de: a) Auguste Compte b) Henri Bergson c) Sigmund Freud și Carl Gustav Jung d) Albert Einstein 2) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Un reprezentant al existențialismului în secolul XX a fost: a) Edmund Husserl b) Jean Paul Sartre c) William James d) Henri Bergson 3) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Curentul care promovează un nou tip de naționalism cel al dominației și
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
mod deliberat neîngrijit, în afara canoanelor, la proza lirică. Reușitele certe, fragmentare, se găsesc, totuși, nu atât în direcția grotescului, a prozaicului, ci a diafanului și inefabilului. Epica, dominantă după 1938 și mai valoroasă decât poezia, este, într-un fel de existențialism fără artă, răsfrângerea puțin transfigurată a unui eu profund, inaccesibil nici lui însuși, revărsându-se neastâmpărat peste orice intenție artistică, pentru că arta e resimțită dacă nu ca o cenzură propriu-zisă, măcar asemenea unei capcane burghez-mistificatoare în fața transcendenței și a originarului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
în consecința expresionistă a unei stări de spirit. Chiar și cel mai reușit roman, Ion Aluion (1938; Premiul „Ioan Al. Brătescu-Voinești” al Ministerului Educației Naționale), ce ar fi permis o dezvoltare realistă, pare să prevestească literatura care cultivă absurdul și existențialismul. Există un duh al satului, o demonie a eroilor, o atmosferă halucinantă care metamorfozează continuu peisajele și ființele și care transformă posibila monografie a satului bucovinean într-una a sufletelor posedate, tulburate de spectrul misterios al lunii, de taina feminității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
pentru Nae Ionescu e vizibil și în faptul că R. retipărește în 1951 câteva din textele publicistice ale acestuia, prefațându-le cu o tabletă semnată împreună cu Mircea Eliade, în care subliniază valoarea logicianului român în familiarizarea auditoriului universitar „cu problemele existențialismului, într-un timp când acest curent era aproape ignorat în Occident”. Celelalte broșuri și lucrări, fie că este vorba de eseul Omenia și „Frumusețea cea dintâi” (1962), o schiță tipologică asupra specificității românești, sau de Noua gravură românească în lemn
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
1970) și Marile iubiri (1977), toate mult discutate de critică la data apariției. Opera și destinul scriitorului (1972), în care M. retipărește o parte din articolele și eseurile apărute în reviste, abordează literatura din unghiuri variate, istoria și filosofia culturii, existențialismul și psihanaliza oferind multe dintre argumentele la care recurge. A colaborat și la „Tribuna”, „Familia”, „Cronica”, „Flacăra”, „România literară”. Bun cunoscător al literaturii și filosofiei moderne și contemporane, M. e un fin comentator al cărților și ideilor, enunțând opinii adesea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
de proză: ambiția înnoirii construcției romanești clasice și a împământenirii orientării spre eseism proprie prozei europene contemporane. Pe deasupra, și poate esențial, se află intenția de a transforma romanul într-un „debușeu” pentru ideile filosofico-morale ale scriitorului. M. gândește sincron cu existențialismul când își concepe personajele ca universuri psihologice închise, trăind fiecare din și prin sine însuși, ca niște cosmoide în stare de emanație neîntreruptă, dar fără corespondență între ele. O ordine, un sistem li se impune totuși din afară, ca o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]