725 matches
-
nouă este mod esențial compus. Explicația lui Plantinga oferă condiții de adevăr pentru propozițiile esențialiste, iar aceste condiții invocă doar noțiuni non-modale și de dicto. O astfel de explicație îl va ajuta pe sceptic să găsească, în cazul unei aserțiuni existențialiste, o judecată pe care să o înțeleagă și care să nu fie diferită de teza prezentată de esențialist 310. Modalitatea de dicto se referă la limbaj și la felul în care folosim limbajul. Dacă ne referim la propoziția "Dumnezeu există
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
desuet și tenta mai degrabă politica și carierismul bazat pe asumarea rolurilor politice 10. Pentru tânăra generație, factorul privilegiat a constat însă în modificările la nivelul structurii spirituale. Sensibilitatea melancolică și pesimistă, ca moștenire a romantismului, în tandem cu trăirile existențialiste s-au metamorfozat pentru mulți în program politic 11. În spațiul românesc, alți factorii interni și individuali, dar și contextul extern amplificat de criza economică din anii '30, oferă o perspectivă coerentă de analiză a ralierii unei părți importante din
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
foarte caracteristic. Dar care poate duce, uneori, din păcate, departe. Chiar foarte departe... Constantin Noica, suntem siguri, a trecut și prin astfel de stări de spirit. Am fi chiar curioși să aflăm ce credea filozoful despre teza centrală a moralei existențialiste. O formulează Simone de Beauvoir: La drept vorbind, noi nu suntem niciodată constrânși la nici o conduită într-un sens sau altul și una din consecințele concrete ale moralei existențialiste este refuzul oricărei justificări prealabile pe care o scoate din civilizație
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
curioși să aflăm ce credea filozoful despre teza centrală a moralei existențialiste. O formulează Simone de Beauvoir: La drept vorbind, noi nu suntem niciodată constrânși la nici o conduită într-un sens sau altul și una din consecințele concrete ale moralei existențialiste este refuzul oricărei justificări prealabile pe care o scoate din civilizație, viață, cultură; este refuzul oricărui principiu de autoritate 14. Nu suntem deci autorizați să decidem a priori care este binele și scopul absolut al unei acțiuni. Disponibilitate și ambiguitate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
obiectivă, cum ne place să credem? Păcat originar, ereditar, ori alternativă inevitabilă? Este foarte greu să negi existența sau să condamni radical și definitiv și astfel de împrejurări. Cine n-a fost ca să folosim și noi o astfel de expresie existențialistă în situație poate fi absolutist și inclement în judecățile sale definitive. Ele nu pot fi decât pur abstracte, total necontextuale. Deci, irelevante, inexacte și chiar false. Din care cauză, evităm pe cât posibil orice controverse pe astfel de teme, aduse în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
diferență esențială. Nu ezităm să declarăm toate aceste categorii profund nefaste și anacronice. înțelegem foarte bine și necesitățile psihologice ale adolescenței și faptul că într o veche cultură de raționalism osificat, scolastic și nu mai puțin dogmatic, regenerările iraționalist intuiționiste, existențialiste etc. pot fi inevitabile și uneori chiar salutare. Dar la noi? Când a existat în cultura română un exces de raționalism, criticism și sistematică? Și chiar dacă modele filozofice dintre cele două războaie au avut într-adevăr și un efect stimulator
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și eroul său, Mircea Eliade a ales până la urmă ultima cale, dedicându-se activității savante (și aici criticul exemplifică prin câteva titluri - n.m.), nu fără însă a se fi lăsat adesea târât și de prima ispită"37. Despre romanele trăiriste, "existențialiste", "realiste" ale lui Eliade pe care le încadrează într-o literatură a "autenticității" și a "experienței", Ovid S. Crohmălniceanu spune că "personajele-mituri, disputele intelectuale, speculațiile filosofice și "trăirile" lor morale (sunt) reductibile aproape toate la eseistica lui Mircea Eliade, multiplicată
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
formulă readaptată conștiinței moderne a mitului și a mitologiei 104. Trăsăturile narațiunii mitologice (așa cum însuși Eliade numește proze de genul Pe strada Mântuleasa), ultima dintre axele stilistice ale creației eliadești, evidențiate de E. Simion (alături de faza indică, proza de tip existențialist/trăirist, romanul joycian Lumina ce se stinge și proza fantastică bazată pe simbolurile luate din folclorul românesc) definesc "o istorie în care se manifestă semnele cosmice și se prelungesc, sub înfățișări profane, semnele sacre", "o narațiune în care cititorul descoperă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
atmosferă" și, deși "programatic "mediocre" ca limbaj", ilustrează "mai bine decât altele originalitatea fantasticului eliadesc". Eugen Simion observă un "maniheism" al personajelor care se clasifică în cei care nu cred, agenți ai istoriei profane (Agripina, căpitanul Lopată, intelectualii snobi și existențialiști din O fotografie veche de 14 ani) și cei care știu, dar nu spun (fostul marinar Beldiman, Brânduș, Dumitru, Gavrilescu), indivizi simpli, aleși deliberat, în care se revelează "o realitate spirituală profundă"191. 4.5.1. Macrantropul teofanic și originea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
banal în sensul că ne lovim la tot pasul de el și în fiecare zi?"654. Asociată mitului lui Boddhisattva, problema libertății se plasează într-o perspectivă nouă, alta decât cea din contextele în care fusese dezbătută până atunci ("iudeo-creștin, existențialist, marxist"). Viziunea lui Ieronim Thanase este că doar spectacolul poate revela faptul că, în ciuda condiționărilor și a îngrădirilor, nu suntem asemenea șoarecilor prinși în cursă, imagine pe care o semnifică Buchenwaldul (incinerarea din care Eliade face "simbolul ultim al Istoriei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
misterul 574. Această temă a lumii ca text încifrat îi conduce spre același mod de a gândi sensul lumii. Nu mai este vorba de transcendența plină, pozitivă, ca în filosofia veche, nici de un vid de transcendență, ca în filosofia existențialistă și structuralism, ci de o transcendență slăbită, un sens incert, ce poate fi cuprins doar într-o formă negativă 575. Dialectica paradoxală fanic-criptic este definitorie pentru transcendent la ambii gânditori, fiind gândită aproape în aceeași termeni. Eliade spune că sacrul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
acestuia fiind aceeași opoziție raționalism-antiraționalism de la începutul secolului al XX-lea680. În alte spații culturale, ideea iraționalității existenței era destul de frecventată, fiind prezentă la filosofii germani ai "vieții" (Friederich Nietzsche, Wilhelm Dilthey, Georg Simmel, Max Scheler sau Oswaldt Spengler), la filosofii existențialiști, la Nicolai Hartmann sau Émile Meyerson 681. Dintre aceștia, demersul lui Blaga seamănă oarecum cu cel al francezului Émile Meyerson. Detașându-se de optimismul raționalist scientist exagerat al epocii, dar și de iraționalismul bergsonian, Meyerson "a dezvoltat un raționalism critic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
să prezint argumentul lui Regan în detaliu, fără a pierde vreun aspect relevant. Consider că propunerea teoretică făcută de Regan este cea mai importantă contribuție la dezbaterea privind problema drepturilor animalelor. 218 O observație cu caracter filosofic. Din perspectivă filosofică existențialistă, pornind de la o anumită înțelegere a fenomenologiei experienței, s-ar putea susține că viața unui om este echivalentă cu totalitatea experiențelor sale. Asemenea dezvoltări bazate pe existențialismul filosofic sunt însă abia la început în etica mediului și nu mi-am
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
cu intenția de a-și promova și mai intens ideile, în sânul mișcării pe care o fondează, RPF, care se bucură de un succes fulgerător. Curând, va exista și un alt loc, devenit legendar, în care tinerii alături de filozofii numiți "existențialiști" vor reinventa lumea: Saint-Germain-des-Prés. Saint-Germain-des-Prés Acolo, în faimoasele catacombe ale "troglodiților", tinerii, artiștii și curând toată crema intelectualității mondene savurează, chiar și după multă vreme de la Eliberare, beția libertății și a lipsei de griji redobândite. În subsolurile unor localuri precum
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de Simone de Beauvoir este cu atât mai percutant cu cât este susținut de filozofiile lui Sartre, Camus și Merleau-Ponty, noii pontifi ai gândirii din Saint-Germain-des-Prés. Clopotnița abației medievale, atât de puternică odinioară, devenise acum locul de întâlnire al gânditorilor existențialiști și atei, care exercită o mare influență intelectuală asupra societății. Or, ce altceva este existențialismul, dacă nu, ca o reacție la declinul pe care îl cunoaște creștinismul, expresia unui nou umanism? O filozofie nouă, care, departe de a promova supunerea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu o scrisese încă în 1946-1947. Și totuși, încă din anii aceia, flirturile fetei multiple, ușuratice, nebunatice reflectă perfect acea atmosferă, acea efervescență de după război, ilustrând în același timp noua regulă a acestui joc amoros. Ca tot tineretul așa-numit "existențialist", Bab vrea întâi de toate să se defuleze, să se distreze, într-o companie cât mai plăcută, dacă se poate. Flirturile sale nu au nici o dimensiune romantică, ca acelea din anii '30 ale lui Dominique Desanti, nici una tragică, cum i
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a o determina să le acorde fiicelor ei șansa, tinerețea de care ei nu-i fusese dat să se bucure. Feministă în felul ei, îndreptățită fiind să aibă asemenea convingeri, mama lui Bab este poate influențată și de noua morală existențialistă în cazul în care nu este vorba de influența culturii protestante. Ea este totuși de confesiune catolică, și le oferise fiicelor ei o solidă educație religioasă și morală. Bab merge cu regularitate la slujbă, la catehism și la spovedanie. Totuși
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
protestante. Ea este totuși de confesiune catolică, și le oferise fiicelor ei o solidă educație religioasă și morală. Bab merge cu regularitate la slujbă, la catehism și la spovedanie. Totuși, asemenea educatorilor anglo-saxoni din secolul al XIX-lea, sau filozofilor existențialiști, mama lui Bab consideră bărbații și femeile niște ființe înzestrate cu rațiune, libertate și responsabilitate. Ea este de părere, își amintește tânăra Bab, că fiicele sale nu au nevoie să fie supravegheate, că sunt capabile să se conducă, adică să
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de evoluție ale gândirii psihologice, psihologia umanistă, s-a afirmat la jumătatea secolului trecut, ca reacție la adresa behaviorismului și psihanalizei. În vreme ce ultimele două curente supralicitau determinismul social sau instinctual, umaniștii insistau pe alegerea liberă, teză alimentată de orientările fenomenologică și existențialistă contemporane. Behavioriștii utilizau metode nomotehnice și o interpretare statistică a omului, în timp ce umaniștii instrumentau metode ideografice izvorâte din istorie, filozofie, arte, accentuând studiul omului ca individ. Fondatorii psihologiei umaniste admiteau că trebuie să se renunțe la subiecte tradiționale precum frica
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
o alegere responsabilă, deoarece ea se realizează doar în acțiune. În schimb, alegerile și responsabilitățile omului sunt concepte gândite abstract, deoarece ele pot fi abordate drept modalități umane de care putem face abstracție: ,, Indiferent despre ce circumstanțe este vorba...” Curentul existențialist abordează existența umană ca pe o entitate care precede esenței sau ființei sale. Aceasta înseamnă că, în cazul omului, nu putem indica o ființă dată, prestabilită, deoarece omul se creează pe sine prin alegerea liberă de sine însuși. Această concepție
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
privită ca fiind una radical subiectivistă sau individualistă, deoarece nu există posibilități generale asupra cărora ar trebui să se fixeze în opțiunea/alegerea sa. Fără îndoială, pot fi identificate o serie de trăsături comune între existențialismul lui Sartre și dialectica existențialistă a lui Kirkegaard. Ambii tratează un gen negativist de filosofare, deoarece ambii determină existența umană dinspre fenomene negative: frica, disperarea, lipsa. În mod similar, Kirkegaard determină ca și Sartre subiectivitatea fundamental ca negativitate, deoarece subiectul există în devenire. Subiectul, omul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
trei nivele ale ființei individuale - nivelul psihobiologic, nivelul social și nivelul cultural, investigând ,,adevărata educație care se referă la cea de-a patra treaptă a ființei individuale, treapta metafizică”. În legătură cu pedagogia esenței umane avem în vedere opțiunile pedagogice personaliste, pedagogia existențialistă, fenomenologică etc. Soluționarea conflictului dintre esență și existență umană la nivelul gândirii pedagogice moderne impune adoptarea unei teorii unificatoare, aptă să asigure instituirea unei corelații optimale între idealul educației - chintesența pedagogiei esenței - și activitatea instructiv-educativă focalizată pe competențe impuse de
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de la Frankfurt, școala neo-marxistă datorează lui Simmel o mare parte din construcțiile lor. Filosofia modernă germană, de la Nicolai Hartmann la Martin Heidegger, își află filonul principal în gândirea lui Simmel. o Filosoful marxist Georg Lukacs și hegelianul Ernst Bloch, filozoful existențialist Martin Buber, filozoful și sociologul Max Scheler, istoricul Bernhard Groethuysen sunt datori ideatic lui Simmel. o Contemporanii săi, Durkheim și Max Weber, i-au citit principalele lucrări, iar ideile sale despre oraș, bani, societate modernă au multe asemănări cu analizele
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
vor fi zdruncinate clasicismul și conformismul literar prin acei angry young men ale căror îndrăzneli inovatoare sînt contemporane cu cele ale generației beat de dincolo de Atlantic. La această dată, epicentrul inovației literare se deplasează din nou spre Franța, unde valul "existențialist" a cuprins tineri literați al căror succes se datorează aptitudinii lor de a exprima noile valori literare de vechile constrîngeri "Bună ziua tristețe" de Françoise Sagan apărut în 1954 și este mai ales reprezentată de "noul roman" (Alain Robbe-Grillet, Nathalie Sarraute
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
cu trecutul. Asemenea texte și existențe postmoderne unidimensionale pun în discuție relevanța modelelor hermeneutice de profunzime, precum modelul marxist al aparenței și esenței, al conștiinței false și adevărate, al ideologiei și adevărului; modelul freudian al semnificațiilor latente și manifeste; modelul existențialist al existenței autentice și neautentice; modelul semiotic al semnificatului și semnificantului. În ansamblu, postmodernismul reprezintă, așadar, moartea hermeneuticii; în locul noțiunii lui Ricoeur (1970) de "hermeneutică a suspiciunii" și lecturii moderniste polisemice a textelor și simbolurilor culturale, apare viziunea postmodernistă conform
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]