735 matches
-
un mormânt din blocuri de ciment, luminat cu tuburi fluorescente. Fortuna dorea să-l despăgubească. Găsise o metodă să-i facă semn fufei de Myrna, scoțând-o din vreun metrou, de la vreun pichet de grevă, din patul picant al vreunui existențialist eurasian, din mâinile vreunui negru budist, dintr-o sesiune guralivă de terapie în grup. — Ignatius, ești în maghernița asta? întrebă Myrna cu vocea ei plată, directă, ușor ostilă. Bătu din nou în jaluzele, uitându-se încordată prin ochelarii cu ramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
au aderat niciodată la partidul comunist), în fond nihiliști, printr-un tir neîntrerupt împotriva tuturor valorilor zise burgheze, a tuturor noțiunilor care consacrau o viziune despre lumea stabilă și o morală nezdruncinată. Poziția a fost denumită întîi cu un înțeles existențialist "angajare", și în numele ei chemat la judecată Flaubert, care a fost făcut responsr ii de represiunea Comunei din Paris fiindcă n-a luar atitudine în timpul acelor evenimente. Astăzi poziția se numește mai simplu și mai modest: "contestare". Gesturile care o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
două literaturi este, evident, întâmplătoare, o carte a fost cerută de metabolismul personal al lecturii, cealaltă a fost parcursă din datoria de recenzent. Obsesia principală ar fi prăpastia de comunicare dintre îndrăgostiți Conspirații imposibile atacă viața amoroasă în manieră introspectivă, existențialistă, romantică sau brutală. Avem de-a face cu el, ea, iubiri trecute de-ale lor sau viața lor de birou. Mai apare un personaj cât de cât conturat, un anume Goliath, șeful redacției unui ziar de provincie, poate singurul care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
spălase pe mâini de când plecase de acasă. Mi-am smucit capul dintr-odată și am deschis buimăcit portiera. Nu mai vomitasem de multă vreme și aproape uitasem care e senzația“. Iubita cu pricina este virgină, o stare psihosomatică de care existențialistul personaj, pătruns de tot felul de grețuri, se îndoiește profund. Mă rog, ea îi explică totuși că există mai multe feluri de himen pe lumea asta, deci să nu fie suspicios. În schimb, biata fată se alege cu o supă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
infectat a fost Katz, ajungând fără eforturi de la Kleist la Camus, de la Kierkegaard la Heidegger și de la amândoi la Sartre. Katz iubea disperarea. În disputa care s-a întins peste ani și peste frontiere dintre zeii de atunci ai terapiei existențialiste m-am implicat și eu, la început ezitant, mai apoi vehement, de partea lui Camus; mai mult: pentru mine, fiindcă orice ideologie îmi era suspectă și nu aparțineam nici unei credințe, rostogolitul bolovanilor a devenit o disciplină zilnică. Un tip ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi dorit nevastă-mea să fiu. Dacă m-ar vedea nevastă-mea acum, i-ar pica chiloții instant. Iar eu... hm... eu i-aș spune: Lasă-mă, dragă, am o ușoară melancolie, un vag început de depresie, o ușoară impotență existențialistă. Și nevastă-mea mi-ar prăji niște cârnați și tot proastă ar rămâne. Da, mi-am adus aminte de nevastă-mea. Și de Mișu, și de Mariana, și de Șefu, deși deocamdată îmi amintesc doar că Mișu i-o trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în schimb, nu s-a împăcat în nici un fel cu așa ceva. Nu face parte dintre cei care, în conștiința modernă, au căpătat chipul unor eroi ai umanității, precum Prometeu sau Sisif. Nu ar fi fost niciodată exaltat în paginile unor existențialiști gălăgioși. Dar nu poate fi socotit nici un antierou, căci nu ține de o categorie anume ceea ce face. Dacă am așeza într-un mare catalog figurile ciudate pe care le cunoaștem, aparițiile de felul lui Erostrates nu ar putea sta în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
interpretarea acestei povestiri prevalează anumite perspective. s-au făcut ușor referințe de natură ideologică, avându se în vedere acele regimuri politice și juridice care au cutremurat din temelii secolul XX. s-au făcut deopotrivă trimiteri la filozo fia de orientare existențialistă, spunându-se că ar fi vorba despre ceva cu totul absurd, fie ordinea ca atare a istoriei, fie existența omenească în ea însăși. Însă, cu astfel de interpretări, absurdul este luat mai ales în accepțiunea sa comună: ceva ilogic și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
destui profeți populari, expuneri naive sau vulgare. În acest sens, revenirea la unele pagini mai vechi poate valora în felul unei terapii. Ea poate inspira o replică - discretă, însă sesizabilă - față de noua vulgată apocaliptică. În consecință, nici urmă de emfază existențialistă în această povestire. Dimpotrivă, cuvântul simplu și rostirea lapidară îți lasă posibilitatea să regăsești mai degrabă semnele unei experiențe similare celei religioase. Nu vreau să spun că povestirea În fața legii trebuie citită în lu mina unor discuții teologice, precum cele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
viziune metafizică. Trebuie să precizez încă că aceste rânduri stau și sub semnul unor preocupări de "gândire sistematică" (de fapt de scriere sub această formă), desfășurându-se în paralel cu scrierea lucrărilor Heidegger și rostirea ființei și Tragicul în filosofia existențialistă franceză, publicate între timp, și cu Structura conștiinței, care își așteaptă finalizarea; inevitabil, există un oarecare transfer de teme între aceste lucrări, diferind însă modul de abordare. Toate acestea au constitui motive suficiente pentru a avea curajul să-mi așez
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Albert Camus), a preocupării față de individ, a grijii pentru realizarea idealurilor colective numai prin respectarea persoanei, atunci putem spune că în Occident această orientare a existențialismului și-a atins în bună măsură dezideratele. Poate că faptul de a relua meditațiile existențialiste ca temă a gândirii noastre ne va aduce la același nivel, aceasta fiind partea necesară a drumului către ceea ce înseamnă bunăstarea Occidentului. Sub influența metafizicii tradiționale, care vizează imuabilitatea ființei, nu putem gândi la modul absolut telos-ul acestei lumi decât
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
astfel Crist născutu-s-a pe cruce; / la naștere se și visa în retrotimp / când într-o iesle / în Betleem muri / dincolo de-orice rău și de-orice bine.“ (Din Romancero del destierro, 1927.) Unamuno citează din prima carte (1923) a filozofului existențialist italian Nicola Abbagnano (1901-1990), promotor al unui „existențialism pozitiv“. Alte titluri: Introduzione all’esistenzialismo (1942), Storia della filosofia (3 vol., 1946-1950) etc. Joc de cărți spaniol extrem de răspândit și cunoscut mai multe variante, în care se indică o culoare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
UTC au fost o vreme (’69-’71) mai mult decât plăcute: discoteca de sâmbătă, excursii cu chitariști și „mag-uri”, reviste și cenacluri. Acea lume părea să fie a noastră, să poată deveni a noastră. Citeam Les poets maudits, filosofie existențialistă, romane premiate cu Goncour. Gustam deliciile prozei apusene în așteptarea celei latino-americane. Luam distanță față de cultura sumară și improvizată a generației părintești. Ne băteam cu societatea de consum în plină societate a cincinalelor în patru ani și jumătate. Nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pare rău, da’ n-am putut „vedea” niciodată: „clasa muncitoare”, „țărănimea”. Conceptele mi se tulburau de reprezentări. Epistemologii ar zice că psihologizam realitatea. Je m’en fiche et je m’en contre fiche. Când se discuta problema morții în perspectivă existențialistă (ființo-neantistă), eu vedeam trupurile bunicilor, capacul sicrielor, mai târziu am asistat trei oameni să moară și am spălat doi morți, că n-avea cine. Mi-am pus mereu întrebarea, da’ de ce fac filosofii atâta zgomot în jurul morții personale. Marea problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
citind numai cărți consonante cu stările mele de greață, de inautentic, de absurd, de teamă și delăsare nesfârșită. Dacă nu m-am prăpădit atunci e datorită prietenilor pe care i-am avut... După mai bine de un an de trăiri existențialiste am început să mă satur de mine, apoi am început să mă urăsc. „Da’ tu de ce te tot lamentezi atâta, mă întreba Marlen? Nu-ți funcționează scula, te-a părăsit iubirea vieții tale și ai nevoie de o scuză metafizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bènuit, generând tot felul de speculații de infracționalitate tèinuitè, Nume de cod, Shakespeare! Sè nu se supere domnul plutonierul major, dar de data asta îmi voi ține gură, nu am de gând că în astfel de momente sè fac teorii existențialiste, desi tare mult mi-ar fi plècut sè-i dau cel puțin un citat din Camus, Strèinul, Nume de rețea, Strèinul! Matei a fost oprit de echipajul de poliție în timp ce a întors mașină, trecând pe linia continuè, de pe o bandè de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
schimbat în uimitor pretext de elogiere a sterilității și de exaltare a neputinței congenitale de a crea“. Acest existențialism nu e altceva decât impotență. Nota e traversată de o pasiune polemică vrednică de cauze mai nobile. Astfel, el scrie: „Unii existențialiști îți declară cu grave jurăminte că sunt gata să moară pentru «adevărul» lor (care niciodată nu e al lor, căci e plagiat) pentru ca să-i vezi servind într-o singură zi alte câteva adevăruri opuse între ele, contra onorar firește, dar
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
situația de a se alinia permanent la problematica afișată de autoare. Limbajul de comunicare nu e nici simplu dar nici Încriptat În formule cu mesaj abscons. Ca stil, scrierea sa este bogată În subtilități semantice, mai ales cu caracter filosofic existențialist, spre care autoarea are o aplecare specială. Teme și noțiuni ca: existența, neantul, angoasa, aventura, frica de ceva, uneori metafizic, Jertfa (de seară), metafora din titlul romanului, revin ca niște motive permanente În țesătura creației sale, nu pentru a da
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
te rog, această mică libertate! Cu ceilalți, facă-se voia lor!. Voi scrie altădată despre viziunea mea, privind trecerea efemeră pe acest pământ. După ce am citit pe Schopenhauer, Nietzsche, Kant, Heidegger, Goethe, Schiller ș.a., mi-am format o altă gândire existențialistă. Aproape că evitam să mă Întâlnesc cu vreo măicuță pentru că nu știam ce să fac, cum să mă adresez. Mă străduiam, Îmi impuneam, dar ridicolul Îmi tot dădea târcoale. „Of! Grea caznă!” Îmi spuneam În gând. Și până la urmă... ducă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
premisele dezvoltării unui univers grotesc în care valorile sunt răsturnate, non(eroii) sunt alienați, anxioși, puternic instinctuali, iar societatea este percepută ca un mecanism monstruos și absurd, a cărui singură menire este strivirea individului devenit nesemnificativ. Ca toți marii gânditori existențialiști, Camus are sentimentul evidenței absurdului, care este o revelație prin trăirea personală, afectivă, este un sentiment confuz, nedeterminat și totuși sigur. Această evidență inundă pe neașteptate afectul și poate fi comparată cu o senzație de “greață” (greață trăită la nivelul
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
macedonskiene și ale discipolilor poetului - de exemplu, revista Hermes a lui Al. Petroff din 1903, deschisă prin articolul-program al lui Macedonski „Spre ocultism. Orientări ulterioare spre teozofie și filozofie socială“, articolele lui D. Karnabatt ș.a.m.d.). Prin filtrul filozofiei existențialiste germane sau ruse, ele vor fi recuperate - în alt plan - de spiritualiștii „tinerei generații” interbelice și de suprarealiști, după cum cultul efemerului, al noutății și originalității, citadinismul vor renaște agresiv în interiorul curentelor de avangardă. A vorbi despre o „poezie de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
altor comentatori străini ai avangardismului românesc „există, în literatură, ca și în cultura populară din România, o întreagă tradiție a absurdului” (Serge Fauchereau, „Dada éxistait avant Dada”, în Phantomas, Belgia, nr. 125-127, 1974, pp. 3-5). Recuperarea poststalinistă. Dadaist, expresionist, suprarealist, existențialist, absurdist, oniric. Precursorul modern „absolut” Pe filiera indicată de Ion Vinea și sugerată de avangardiștii de la unu, în Istoria... sa, Călinescu făcuse o apropiere hazardată între Urmuz și suprarealism: „Suprarealismul român este, prin Urmuz, anterior celui francez și independent”. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
creștinismului, pentru că acordă o importanță hotărâtoare evenimentului istoric (idee de origine iudeo-creștină), dar evenimentului istoric ca atare, negîndu-i orice posibilitate de a dezvălui o intenție soteriologică, transistorică.20 În ceea ce privește concepțiile Timpului asupra cărora s-au aplecat unele filozofii istoriciste și existențialiste, s-ar cuveni poate să mai adăugăm ceva: cu toate că nu mai este gândit ca un "cerc", Timpul își redobândește în aceste filozofii moderne latura înspăimîntătoare pe care o avea în concepția greacă și în cea indiană despre Eterna Reîntoarcere. Timpul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
spațiu, compromisul tragic cu ideile, amintirea, arivismul, copilăria, despărțirea, omniprezența spiritului primar agresiv, frica, dorința, vidul interior, singurătatea etc. A uita fără a uita, aceasta pare să fie principiul după care Anton Petrovschi Bacopiatra se conduce în elaborarea acestui roman existențialist, de percepție abisală, bacoviană, a lumii înconjurătoare, ce ascunde canonul de umanitate în codul semanticii kafkiene menită să reînnoiască neliniștea, angoasa, să domine mereu condiția umană. În mod paradoxal, pentru a nu se îneca în Fluviul Uitării, un critic nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
populației, apăreau primele semne ale unui consum libidinal recreativ de masă, provenind din Statele Unite și care, În deceniile următoare, avea să se extindă la ansamblul populației. Studentă la Facultatea de Medicină din Paris, Janine Ceccaldi trăi astfel din plin anii „existențialiști”, avu chiar ocazia să danseze un be-bop cu Jean-Paul Sartre, la Tabou. Puțin impresionată de opera filozofului, fu În schimb șocată de urâțenia individului, vecină cu handicapul, iar episodul rămase fără urmări. Foarte frumoasă, de tip mediteranean pronunțat, Janine avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]