663 matches
-
prea am mai schimbat decât două-trei vorbe, mai mult așa, de complezență. Au trecut vreo șase luni de la întâmplarea asta și neam întâlnit iar. Avea dantură nouă și și-o etala ori de câte ori avea ocazia, belindu-și buzele și mimând o veselie exorbitantă. Eu m-am făcut că plouă, nici nu l-am întrebat cât l-a costat dentistul și nici dacă-mi plac fasolele noi din gura lui. S-a cam botoșit și a devenit deodată tăcut. I-am propus să mergem
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Îmi Închipui, mă gândesc atât de mult la ele. În duminica următoare mama s-a dus cu Desdemona și cu fratele meu la biserică. Tata nu se ducea niciodată cu ei; devenise apostat de la vârsta de opt ani, din cauza prețului exorbitant al lumânărilor de Închinăciune. Bunicul meu prefera, de asemenea, să-și petreacă diminețile lucrând la o traducere În greaca modernă a poeziilor „restaurate“ ale lui Sappho. În cei șapte ani care au urmat, În ciuda infarcturilor repetate, bunicul meu a lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În rulote mizerabile, nu? — Nu, recunoscu Kitty. — Nici cartierele mărginașe? insistă el grav. — Nu prea, răspunse ea cuprinsă de remușcări. În afară de câteva cartiere din Manhattan, care colcăie de șobolani, precum Chinatown, unde din motive care-mi scapă oamenii plătesc chirii exorbitante pentru a fi la modă, nu prea am avut de-a face cu cartierele mărginașe. — N-ai pierdut nimic, zise el, spre ușurarea lui Kitty. Eu am crescut Într-un orășel din centrul Americii, În Vestul Mijlociu, dar nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a zarurilor, În care gazda Își juca ultima șansă, atinse un dramatism greu de imaginat. Vreme de o jumătate de oră, zarurile fulgerate cu violență de ambii jucători Își urmau nestingherite traectoria, refuzând iritant să ofere satisfacția Învingătorului. Suma era exorbitantă!! Se juca pe viață ori moarte...! La un moment dat, Gică picior de lemn avu zarurile. Le Învârtea În mână, parcă dorind să le imprime voința sa...! Mai privi odată Îndelung la zaruri, Închise pumnul, Închise și ochii, aruncându-le
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mea...? Și...am nevoie de un avocat, pentru a-mi formula apărarea. Inchizitorul Își timbră glasul Încercînd să fie cât mai oficial, declamând. “Ești acuzat de complicitate la delapidare În valoare de două milioane lei. Având În vedere suma suficient de exorbitantă, fapta se Încadrează În Codul Penal cu Închisoare dela 15 la 25 ani...! În ce privește probele de vinovăție, declarația șoferului, relatarea sinceră a lucrătoarei care operează În registrul de poartă precum și mărturisirea gestionarului, Buga Niculae...! Cât despre avocat, după terminarea cercetărilor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un unghi diferit...!” - murmură maiorul Huzum turnând vin În pahare. Lct.Col.Tudose Ion, ripostă energic. “Ehei, amice...! În cariera mea de milițian devotat Dictatorului Suprem, Tovarășul Nicolae Ceușescu, au fost indivizi care ca să scape de Închisoare au oferit sume exorbitante...!! Am fost bine educat și nu mă interesează banii ci forța de a te impune, plăcerea diabolică de-a nimici...! Toate dosarele Întocmite de mine au primit ani grei de Închisoare iar În câteva cazuri, pedeapsa capitală...!!” Mingoti interveni. “Bine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de timp!! Toată strădania de-a afla un organ al puterii competent care să Împartă dreptatea, se Împoticnea de nepăsarea celor contactați, fiecare aprobând, promițând acțiuni de verificare ca imediat după ce erau ghiftuiți cu bucate alese și băuturi la prețuri exorbitante, să uite promisiunea făcută. Judecând la rece nimeni nu avea curajul să intervină ori să ordone o anchetă: agenții securității aveau ochi și la spate spionând, arestând, detronând până și miniștri Încât,nimeni nu avea curaj nici măcar În favoarea dreptății să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zahărul și undelemnul, În ultima vreme dispăruse total din comerț. Cantitatea din aceste două produse fiind insuficientă pentru a corespunde rațional În oricare gospodărie, puținul care totuși puterea Îl oferea populației prin magazinele sale, era vândut pe sub mână la prețuri exorbitante, iar unii ce aveau parale făceau stocuri peste limita necesară. Pentru a curma acest comerț la bursa neagră, Dictatorul analfabet Nicolae Ceaușescu mai emise un Decret de Lege, tot la fel de Întortochiat ca și cele anterioare cu diferite Înțelesuri În care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de securitate Gerard, Îl trădase...!! Ce oare l-a determinat să procedeze În această manieră de,prăduitor..? Timp de luni de zile și nopți de pomină Îl cărase prin toate restaurantele centrale ghiftuindu-l cu toate specialitățile culinare și vinurile exorbitant de scumpe, În speranța iluzorie a intervenției pe lângă Lct.Col. Tudose Ion, să mai slăbească strânsoarea frânghiei din jurul gâtului său...! Ce se poate Întâmpla dacă În compensație Tony Pavone ar pune În declarație și betonul furat de puternicul colonel de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
hotărât să cheltuiască aceste sume de bani venite din exterior dela vânzarea produselor alimentare, În excursii Însoțiți de toată gașca de profitori În toate țările și imperiile planetei. În acest scop, pentru a fi invitați, se ofereau cadouri și facilități exorbitante clasei dominante din țara respectivă plus În timpul vizitei banchete și alte substanțiale promisiuni și cadouri iar ziariștilor prezenți li se oferea milioane și milioane de dollari, să debiteze minciuni pentru a-și propulsa nevasta (o evidentă analfabetă, ce cu un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Am urlat si eu în sălile scunde, subpământene și am plâns de fericire când era scos afară un om cu creierii împrăștiați. Am cunoscut marii magnați ai ruletei, industriașii, proprietarii de pământuri, bancherii care pariau sumele acelea de multe ori exorbitante. Timp de mai bine de zece ani, ruleta a fost pâinea și circul iadului nostru senin. Nu s-a auzit nici o șoaptă despre așa ceva de patruzeci de ani încoace? Gîndește-te, câte mii de ani au trecut de la misterele grecești? Știe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că abia dacă a fost remarcat de acționari. Cel mult, a fost socotit un ruletist norocos. Dar după a patra și a cincea ruletă el deja devenise figura centrală a jocului, de fapt un adevărat mit, care avea să crească exorbitant în următorii ani. În doi ani de zile, până la întîlnirea noastră din restaurant, Ruletistul își dusese de opt ori revolverul la tâmplă prin diferite hrube din labirintul murdar de sub fundațiile orașului nostru. De fiecare dată, mi s-a povestit (iar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la Orășelul Copiilor. Față de acea jalnică panaramă, scheletul descoperit de noi în grota ovală era cu totul verosimil, văzuserăm și noi oase de vită sau de păsări și știam cum ar trebui să arate un schelet. Verosimil, cu excepția mărimii sale exorbitante, în jurul său grota era ovală, făcută parcă pe măsura lui. La început ne luase piuitul, dar până la urmă ne-am plictisit să-l mai privim cu respect, am început să-i escaladăm oasele, să-i mișcăm degetele mâinilor și, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Am strîns poantă lîngă poantă, Cu osîrdie constantă Și dorință incitantă - Uneori un pic pedantă - De a scrie-o iritantă Poezie amuzantă, Combătînd tendința toantă - Din, păcate dominantă - De-a seduce vreo bacantă, Cu alură captivantă, Ce te-atrage-ntr-o locantă Evident, exorbitantă. Poanta mea-i chiar amuzantă, Jovială, elegantă, Poate cam extravagantă, Dar nu-i abracadabrantă Nu e nici prea agasantă, Nu se vrea prea importantă Cum e vajnica bacantă... Insă sper că e picantă!!!
Confiden?? by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84329_a_85654]
-
Bucureștiul dacă le-ar fi văzut? Astea rămân doar curiozități personale, în film acest București nu există. A doua critică: reprezentanții ministerului îl duc pe realizator la un local select din capitală, cu meniu și atmosferă medievale. Mâncăruri fine, prețuri exorbitante, puneri în scenă grotești - mă rog, toate pentru a-l lămuri pe vizitator cum trăiește românul de rând, nu? Concluzia lui? „Un kitsch ce pare un omagiu adus imperialismului.“ Din punctul meu de vedere, o descriere decentă și la obiect
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
cumva suferiți de ceva? - Da, sunt ființă muritoare! În clipele de vârf, când moartea, sau o amenințare extremă plutește în aer și te înconjoară, te crezi dator - cu gândul la o răspundere existențială - să trăiești deplin clipele astea, cu intensitate exorbitantă, ca să nu pierzi nimic din puterea acestor momente; și când colo, te trezești, atunci când realitatea lor este iminentă și inevitabilă, că tu faci totul ca să scapi de încordare, că parcă ai vrea să te sustragi, să devii nimeni și nimic
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
băieți răi lucrează pentru crima organizată sau conduc propriile rețele de extorsiune și crimă cibernetică. Există o piață dornică să absoarbă date, identități personale și hoția industrială. Așa arată viitorul - hackeri care aleargă după articole ce se vând la prețuri exorbitante, cum ar fi proprietatea intelectuală, secrete de fabricație a bombelor nucleare și a planurilor industriale. Cyjackeri: viitorul pirateriei informaționale Vă prezint un scenariu demn de luat în considerare: cred că există o probabilitate de 75% ca hoții de produse cibernetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
zi, cu adevărat șocantă, în biroul diletanților, era încredințată că lucrurile nu puteau decurge mai rău. Asta înainte să plece în căutarea unei case de închiriat. Credea că va putea apela la o agenție imobiliară, dar taxa de înregistrare era exorbitantă. Iar oferta ei, pusă la cale cu tact prin telefon, cum că va menționa numele agenției în revistă dacă renunță la taxă, fusese respinsă vehement. — Nu avem nevoie de publicitate, îi spusese un tânăr. Avem mai multe cereri decât putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
zile cât am stat în minister a fost o viață de martir. În fiecare zi noua scandaluri în Cameră, noua înscenări de manifestațiuni pe stradă, noua injurii și calomnii prin presă și întruniri aruncate în contra noastră. Orice minciună, cât de exorbitantă, era bună și numaidecât primită și legalizată de ziare ca adevărată, numai să fi fost de natură a veștezi reputațiunea noastră de oameni onești. Orice monstruozitate se stârnea, era imediat colportată și prezentată ca fapt sigur, autentic comis de infamii
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Îi stă pe limbă să-l repeadă. Se minunează ca prostul. Dar se înfrânează. Adevărul e că nici el nu înțelege aberația la care a ajuns poporul Romei, care a transformat un sacrificiu uman în tr-o sărbătoare de o veselie exorbitantă. Este totuși ciudat că tinerelul acesta nu e deloc obișnuit cu cutumele de pe aici, își zice. Inima îi zvâcnește dureros în piept. Dar el, cum de s-a obișnuit? Pentru că a văzut același lucru și acasă, în Iudeea? Sufletul i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
făceau și cântau doine de jale, de haiducie, de înstrăinare. Mulți luau calea codrilor, dar cum nici pe-acolo nu trecea nimeni, luau calea orașelor, unde cerșeau prin fața hanurilor, a bisericilor, a curților boierești. Urzicile, ștevia, loboda ajunseseră la prețuri exorbitante. în târgul Vasluiului o mulțime flămândă a devorat un car cu măcriș cu tot. în fața unui sat părăsit fu văzută pe la cântători o namilă de lup care, cu hăpăituri mari, icnind de poftă, își mânca o labă. Hangița Firuța, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sales-trainer de top și manager la o firmă de distribuție - îl subestimase pe preistoric, fusese păcălit și acum încerca să-și recupereze din pierderi: rămăsese toată ziua în piață (își coordonase echipa prin telefon) și vindea verdeața la un preț exorbitant; m-a electrizat cu privirea, așa că am cumpărat și eu vreo trei legături... Nu mă întrebați ce era, că nu știu, oricum am aruncat-o la gunoi un pic mai târziu, când am intrat în restaurant. Cu ochii țintă la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
de meditatori, se cred cu atât mai grozavi și mai siguri pe ei cu cât reușesc să pună mâna pe profesori cu faimă mai mare și care sunt solicitați la maximum și cer pe o oră de meditație o sumă exorbitantă, ei, bine, Evelina lucrează individual, cu forțele ei, dar uite că a fost atinsă de această problemă a generației ei, pe unde se întoarce, aude vorbindu-se numai despre meditații, despre ore și prețuri fabuloase, nume titluri, înțelegeți? O colegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ai, prin forțe proprii sau cu ajutorul altora. Iar în cazul din urmă, nu oricum! Privind spre ce se întâmplă acum în țară, autorul articolului are dreptate: mai periculos decât spionajul străin este ministrul dedulcit la comisioane grase și la cheltuieli exorbitante (făcute neapărat în Monaco!). Dar pe demnitarii de acest soi nu ni-i impun străinii ci, culmea! îi alegem noi! Până la urmă, conform panseului bimilenar, fiecare popor are conducătorii pe care și-i merită: îi votează la patru ani, în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ai, prin forțe proprii sau cu ajutorul altora. Iar în cazul din urmă, nu oricum! Privind spre ce se întâmplă acum în țară, autorul articolului are dreptate: mai periculos decât spionajul străin este ministrul dedulcit la comisioane grase și la cheltuieli exorbitante (făcute neapărat în Monaco!). Dar pe demnitarii de acest soi nu ni-i impun străinii ci, culmea! îi alegem noi! Până la urmă, conform panseului bimilenar, fiecare popor are conducătorii pe care și-i merită: îi votează la patru ani, în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]