14,462 matches
-
să le aranjeze în două categorii. Știa pe de rost tot ce trebuia să știe, nu era nevoie să-și arunce privirea decît cu coada ochiului pe fiecare plic ca să recunoască adresele care îl interesau. Cu dexteritatea unui crupier le expedia alături, pe fiecare în teancul său, după mărime sau ambalaj. Pe cele care i se păreau interesante le vîra direct în buzunaru hainei, pentru mai tîrziu cînd avea să le examineze pe fiecare în parte amănunțit. Toată operația asta nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prea bine după cîte ți se întîmplaseră. Ar fi meritat experiența, să fi văzut cel puțin cum se făcea trafic cu casete, cum ziariștii noștri cu foamea-n gît le multiplicau pe șest, și cîte metode ingenioase inventaseră ca să le expedieze dincolo de gardurile instituției, peste indicațiile venite de sus, care nu îngăduiau așa ceva nici în ruptul capului. Sau măcar să fi văzut cum se alcătuia o proclamație de importanță vitală pentru țară, acolo la etajul 11, de niște generali cu bube pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
1 miliard de euro (din care bugetul public ar suporta 500 de milioane de euro), costul public al reformei sistemului asigur...rilor sociale și altele. Exist... câștiguri importante aduse de aplicarea acquisului (prevederile legislației comunitare), dar acest argument nu poate expedia o discuție serioas... privind evoluția bugetului public în anii ce vin. Mai ales c... și ritmul de creștere a datoriei publice și public garantate extern a fost simțitor în ultimii ani. Sunt ț...ri ce într... în UE în acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
dragoste dialogate, simpliste și previzibile. Fiecare dintre ele se termină cu bine - nu cu o nuntă, ca poveștile propriu-zise, ci cu momentul considerat fericit în care femeia, îndelung asediată, îi cedează în sfârșit bărbatului. Din nefericire, tocmai acest moment este expediat sau doar sugerat, cu puțin timp înainte de căderea cortinei, astfel încât eventualii spectatori ai unor eventuale spectacole cu piesele lui Rafael Munteanu ar avea motive să se simtă frustrați. Protagoniștii piesei Totul sau nimic sunt Silviu și Daniela, care se cunosc
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
așteaptă! Poate ai să-ți dai seama că deocamdată nu ai ceva de spus contemporanilor tăi. Elena-Daniela Sgondea n-a ținut însă seama de acest îndemn. Încurajată și de complimentele lipsite de acoperire ale unui prefațator improvizat (Eugen Evu), a expediat în lume un fals mesaj, care nu face decât să mărească imensul bruiaj produs azi de veleitari în spațiul culturii. Autoarea își notează, sub formă de versuri, tot ce-i trece prin minte: „Când sufletul va elibera / catene saturate de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ochi? Ba timp ar fi fost destul, dar am sărit ca arsă cînd m-a pocnit. Hai, nu glumi cu noi! Păi, nu glumesc deloc! Adică? Cînd am fost lovită, am sărit ca un arc și am evitat alte mesaje expediate cu pumnul. Amicii nu mai rîdeau. Erau chiar revoltați că un idiot a lovit așa o bijuterie de fată. Dar ce, cum, pentru ce? O cam meritam... Toți erau contrariați. Unii chiar ar fi dorit să răzbune o așa măgărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca un fulger de pe un cer cu furtună. Vasile avea o slujbă bună, împărțea banii, darurile și veștile satului. Coletele miroseau frumos: a drojdie, detergent, biscuiți, rahat, bomboane, marmeladă, țigări, parfum... Cam atât puteau trimite tinerii de la oraș. Părinții le expediau în aceleași desage, scrise cu creion chimic, făină, zahăr, ulei, vin, țuică, carne, ouă, fructe. Petru mirosea cutiile de carton, bine sigilate cu bandă P.T.T.R., unul câte unul, și le așeza piramidă în tindă. Vasile era venetic în comună. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
când trec frontiera." Bani avea destui, pe ce să-i cheltuiască? Era bătrân și cam trecuse vremea chiolhanurilor. Tinerețea s-a dus pe pulă": 20 de ani i-a futut, adulmecând urma lui Sterian, l-a prins și l-a expediat pachet superiorilor, ei au fost avansați, el a primit altă misiune, dușmanii poporului erau tot mai mulți. Era bătrân pentru distracții, singura ieșire se întâmpla vara, la Techirghiol, "acolo nămolul înmoaie încheieturile". La Durău nu mai mergea; de câte ori a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se află tot la 1900... Ba, se prostiseră rău față de ăia de atunci! Bunicule, am reluat cu un apelativ pe care nu-l foloseam de obicei și cu obrajii arzînd de indignare, ascultă, bunicule, astăzi, noi... — Bine, bine, m-a expediat bătrînul. Îi trecuse. Ba tocmai atunci se Întorcea și moșu’ Ștefan cu niște pere din grădină, iar taclaua lor se reluă firesc cu Întrebări despre oameni cunoscuți, cu istoriile ălora, cu amintirea cîte unei porecle a unuia sau altuia. Moșu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu istoric. Or, nu există nici un motiv pentru o astfel de interpretare. Matei spune lucrurilor pe nume, chiar dacă o face laconic. Moartea lui Iuda, probabil un prieten apropiat din vremea „discipolatului”, îl va fi afectat, de aceea ține să o expedieze tranșant, în două cuvinte, ca pe o exorcizare. Apoi, din punct de vedere psihologic, mi se pare de neconceput ca un om care trăise aproape trei ani în preajma lui Mesia să nu simtă nici o remușcare după ce L-a predat morții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să ne amintim, după 1990. El se mulțumește să polemizeze cu preotul-filozof Cicerone Iordăchescu, autor al unei vechi traduceri a lui Pseudo-Dionisie din 1936, care îl plasa pe autorul corpusului în secolul al V-lea, conform datelor cercetării moderne. Apoi, expediază în câteva rânduri, destul de politicoase, de altfel, teoria lui Gheorghe Drăgulin însuși, conform căreia sub numele de Dionisie Areopagitul s-ar ascunde, în realitate, un alt Dionisie, cunoscut de tradiția creștină ca Dionisie „cel Mic” (Exiguus), prietenul lui Cassiodor, marele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Maranda. ― Știu că ea - În sufletul tău - ține și locul mamei tale, iubito... Dacă nu mai ai nimic de adăugat, te-aș ruga să o transcrii frumos, cum numai tu poți, și... mâine, când voi pleca la spital, s-o expediez. ― Treaba e ca și făcută, dragule. Îndată, Mărioara ta scumpă va caligrafia - așa cum a Învățat ea la Școala Pedagogică - scrisorica către mama Maranda și tata Toader... ― Dacă ar fi să le scriu eu, atunci ar trebui să meargă la Învățătorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au tras după ei și primele raze de soare, am ajuns În punctul unde ne aștepta căpitanul - comandantul, sau mai degrabă tăticul nostru... Imaginați-vă câtă tristețe era pe chipul lui când m-a văzut Întins pe targă. M-a expediat imediat la postul de prim-ajutor și de acolo la un spital de campanie... ― Trebuie să vă spun că până o vinit din spital n-aveam stare - a vorbit tata Toader. ― Cât ai stat În spital, Petrică? - a Întrebat Nicu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din sălile de clasă, turnându-le motorină în găurile din dușumele. A, ia uite cine a venit! Poftiți, poftiți! Cu ce ocazie pe-aici, domnule Stelică?... îl întâmpină directorul surprins și, sfârșind discuția despre combaterea rozătoarelor, se grăbi să-l expedieze pe Cenac la treburile lui. Închipuindu-și că Stelian venise pentru a-i cere vreo suplinire la școală, îl informă că, pentru moment, toate posturile erau ocupate, dar că era posibil ca nu peste mult o învățătoare să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
regretul pentru ghinionul fiului său. Cu ocazia vizitei sale, Ticu îi dădu amănunte despre necazul cu Victor și îl puse la curent în legătură cu cele întâmplate cumnatului său din Torino, care se băgase singur în gura lupului și fusese din nou expediat din țară ca un pachet de către autorități... Hm, făcu Stelian, cumnatul ăsta al tău e un om foarte curajos, din câte se vede!... Ticu făcu, însă, o mutră acră și dădu din mână. Îi place s-o facă pe eroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
chemat grabnic acasă, unde o găsi pe Mariana plângând, întinsă pe un pat. Înțelegând imediat cum stăteau lucrurile, Virgil dădu fuga la doctorul Rigani. Norocul le surâse, fiindcă tocmai atunci pică la dispensar o mașină a salvării, cu care o expediară prompt pe Mariana la maternitatea spitalului Pantelimon, unde născuse și rândul trecut. Doctorul Rigani, care o examină cu grijă pe Mariana, îi declară lui Virgil că era, într-adevăr, vorba de o naștere cam prematură, dar că nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de cărți. Dora își mai amintește seara în care tata scosese din mica ei biblioteca vreo câteva cărți de care, deși citite și recitite, se despărțise cu greu... "Iată deci încă o pistă, satul Arbore din nordul Moldovei, de unde fusese expediată scrisoarea domnului Frunză cu o jumătate de secol în urmă...", își spune Dora, căutând cu febrilitate Atlasul lumii. Da, iată la pagina 64 descoperă în Bucovina, lângă granița cu Ucraina, satul Arbore, în apropiere de orașul Rădăuți. Degeaba insistă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
următoare? Nu contează. Demnitatea umană trebuie păstrată, în Japonia, cu orice preț. Devine aproape inutil să înșir aici exemple nenumărate: cum am fost servit la bancă, deși mă dusesem la ghișeul destinat împrumuturilor, nu depunerilor de numerar, cum am putut expedia o scrisoare, deși poșta se închisese de aproape o jumătate de oră. Nimeni nu m-a insultat, nu a ridicat tonul în prezența mea, nu a părut trist, obosit sau plictisit că mă vede la față (nici măcar vânzătoarele după opt-zece
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dictat de poziția deținută de individ în cadrul ansamblului. Astfel, aparent banalul ambalaj devine, în ierarhizata societate extrem-orientală, o formă subtilă de manipulare socială, pe care lumea occidentală are tendința de a o ignora complet sau, cel mult, de a o expedia sub titulatura derizorie de "ornament". Desigur, japonezii au tendința de a se dirija reciproc prin politețe. Limba nepunându-le la dispoziție mecanismele brutale ale imprecației, niponii și-au inventat un soi de înjurătură citită pe dos: limbajul hiperpoliticos, utilizat în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
corespondența lui Nicolae Iorga cu Sextil Pușcariu, Calinic Popp Șerboianu apărea menționat, pomenit în legătură cu evenimentele din 1907 și viitoarea sa calitate de student, cu toate că se utiliza în corespondență numele de Popescu și nu de Popp20. Este vorba despre două scrisori expediate de Pușcariu 21, în care cerea informații despre Popescu Șerboianu, care ceruse să devină student ordinar (cerere refuzată însă). În aceste condiții Sextil Pușcariu mărturisea: "Nu știu dară ce sfat să-i dau: ar fi bine să vină aici pentru ca să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
constantă a ceea ce a reprezentat ca personalitate. În 1928, Calinic I. Popp Șerboianu este pomenit din nou de către Tudor Arghezi. Este vorba despre faptul că arhimandritul, împreună cu alt arhimandrit, Dionisie Lungu, fuseseră trimiși de mitropolie la poliție, arestați și apoi expediați la Mânăstirea Căldărușani. Vina lor era, conform lui Arghezi, că prin gazeta lor bisericească săptămânală, Glasul Monahilor, se luptau "împotriva unui lucru indiferent din punctul de vedere al cadavrului; nu primeau cremațiunea, înființată de curând pentru cei ce preferă viermilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
este ea și ca ceea ce o motivează, atunci ea se ridică până la înălțimea acestui patos, operația sa nu are altă finalitate sau, mai bine spus, altă realitate decât de a fi înfăptuirea și realitatea acestui patos însuși, istorialul său: în loc să expedieze raportarea noastră la ființă în afectivitate, ea o actualizează. Cu cât se intensifică această raportare, cu atât se intensifică acțiunea însăși, în așa fel încât aceasta din urmă este pe potriva celei dintâi. Creațiile culturii în toate domeniile sunt forme de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai zic că biata maică-mea n-o ducea bine cu sănătatea și mai avea două fete de crescut. În felul ăsta scăpa de o gură În plus și mă ajuta să-mi caut norocul la Curte. Așa că m-a expediat repejor cu văru-su, fără a se mai pierde În amănunte, Însoțit de o lungă scrisoare ticluită de preotul satului nostru, În care Îi amintea lui Diego Alatriste de promisiunile făcute și prietenia cu răposatul. Îmi amintesc că atunci când am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Lui Alatriste atât de mult Îi stârni curiozitatea situația aceea, Încât În loc s-o ia la sănătoasa așa cum Îi poruncea, dându-se de ceasul morții, bunul-simț, rămase nemișcat lângă cei doi englezi pe care fusese cât pe ce să-i expedieze Într-o lume mai bună, În timp ce reflecta amar asupra unui adevăr nestrămutat: cimitirele erau pline de curioși. Dar nu era mai puțin adevărat că În faza aceea, după incidentul cu italianul, cu cei doi indivizi mascați și cu fray Emilio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o Întorsătură urâtă. Stând câte doi de o parte și de alta, ceva mai Încolo, ceilalți patru indivizi nu ne pierdeau din ochi. În timpul dansului din pauză, căpitanul Îi căută cu privirea pe Vicuña și pe Licențiatul Calzas, apoi mă expedie Într-acolo sub pretextul că voi vedea mai bine actul al doilea din locul unde stăteau ei. Chiar atunci răsunară aplauzele puternice ale publicului și toți ne Întoarserăm spre una din Încăperile de la catul de sus, unde lumea Îl recunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]