3,624 matches
-
invitați să ducă mai departe demersul de căutare În care s-au angajat, Încercând să asocieze la cunoștințele obținute pe calea observării un efort de imaginație proprie, adică să treacă la modificarea obiectivului observării, să Încerce și o observare prin experimentare. A introduce În practica elevilor metoda observării independente este și o chestiune de exersare a capacității de observare, de antrenament și În sens mai larg, o problemă de educație a unor calități care Însoțesc actul observării sistematice. De exemplu, Învățarea
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
modernă face din lucrările experimentale desfășurate fie În laborator, În atelier sau pe câmpul agricol ori direct În activitatea productivă etc., o metodă specifică de studiere a științei și de educație În spiritul științei. Pe bună dreptate, se consideră că experimentarea și observarea nemijlocită a realității constituie cei doi stâlpi de susținere ai unei metodologii active În predarea fizicii, chimiei, biologiei, tehnologiei și a altor științe, deziderat exprimat Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea de adepții „școlii active”. Combinând experiența
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Metoda experimentului rămâne, așadar, În această fază, strâns legată de tatonare și euristică. Altfel stau Însă lucrurile Într-o fază de dezvoltare mai avansată. Așa, de exemplu, Între 11-12 și 14-15 ani, tânărul Își Însușește deja anumite instrumente intelectuale necesare experimentării propriu-zise. Sunt instrumente de gândire redate sub forma unor operații propoziționale sau ipotetico-deductive, la care se asociază capacitatea lui, bazată pe operațiile amintite, de a comunica diversele ipoteze și de a le verifica experimental (Piaget, 1972, p. 47). Toate acestea
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
p. 47). Toate acestea deschid noi posibilități de Învățare a științelor naturii prin intermediul unor activități de descoperire cu caracter de investigație experimentală. c) Tipuri de experimentetc "c) Tipuri de experimente" Experimentul cu caracter de cercetare, de descoperire. În condiții didactice, experimentarea de către elevii Înșiși reprezintă o modalitate specifică de explorare a realității, de Învățare prin acțiune, prin experiența trăită direct. A experimenta Înseamnă a-i pune pe elevi În situația de a concepe și de a practica ei Înșiși un anumit
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
demonstrativ, ilustrativ, de confirmare și Întărire ori de verificare a celor expuse de-a gata de către profesor. În acest caz, participarea elevilor era minimă; nu se aștepta de la ei nici să formuleze probleme, nici să enunțeipoteze, să inventeze procedee de experimentare, să descopere și să enunțe o lege etc. (Leroy, 1974, p. 51); e) În general, elevii nu au fost stimulați să desfășoare o muncă experimentală. „...s-a considerat - subliniază Piaget - că elevului i se oferă o formație experimentală suficientă dacă
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Învățământ. Astăzi, predarea științelor naturii readuce pe primul plan metoda experimentului cu specific de cercetare. Ea se impune prin solicitarea unei atitudini active și de independență a elevilor, determinându-i să lucreze efectiv, cu simțurile, cu mâinile și cu gândirea. Experimentarea dezvoltă spiritul de observație și raționamentul inductiv, suscită curiozitatea științifică și stimulează imaginația creatoare, cultivă interesul pentru intuiție și experiență personală, pasiunea pentru o activitate experimentală independentă, capacitatea de explorare etc. Încurajarea activităților experimentale ține, În esență, de stimularea activității
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
activitate experimentală independentă, capacitatea de explorare etc. Încurajarea activităților experimentale ține, În esență, de stimularea activității creatoare, căci procesul gândirii creatoare, euristice este un proces de acțiuni de gândire, bazate pe experiment, pe eforturi (inclusiv fizice) de muncă. Învățarea prin experimentare stimulează dezvoltarea gândirii specifice diferitelor domenii ale științelor naturii, sugerează procedee de explorare proprii activității științifice, reconstituie cu ușurință climatul travaliului științific (bineînțeles, atât cât permit condițiile didactice), apropie organizarea procesului de Învățământ de caracteristicile cercetării științifice. În acest sens
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
mecanismul intern ori geneza dezvoltării lor. În cazul acesta, explicarea și analiza realității date dobândesc un caracter mediat; ele se realizează nu pe situațiile originale, propriu-zise, și nici pe temeiul doar al unui sistem conceptual verbal, ci pe baza unor experimentări artificiale, pe anumite substitute ale realului, adică prin intermediul unor modele izomorfe, convenționale, a căror construcție are ca scop principal tocmai interpretarea fenomenului, cunoașterea lui În profunzime. Utilizarea efectivă a modelelor, materiale sau ideale, ca instrumente În organizarea și susținerea Învățării
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ficțiune. c) Funcțiile modelului și valoarea formativă a modelăriitc "c) Funcțiile modelului și valoarea formativă a modelării" Dincolo de valoarea lui demonstrativă, un model Îndeplinește o funcție euristică (explorativ-explicativă) Întrucât invită elevii la un efort de căutare, de investigație teoretică, de experimentare pe plan mintal, ceea ce duce la descoperirea unor noi adevăruri. Construirea, mânuirea și interpretarea unui model aruncă o rază de lumină explicativă asupra originalului, deschide o pârtie de acces la esențialitate, dând posibilitatea gândirii să avanseze În direcția rezolvării unor
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ca și ecuațiile exprimate prin intermediul cuvintelor), teoremele fizice etc. nu sunt altceva decât simboluri a căror percepere permite elevilor să-și aducă aminte de operațiunile (operațiile) prilejuite de o problemă” (E. Fries). Utilizate În mod sistematic, ele stimulează spiritul de experimentare În plan mintal, devin un suport al gândirii intuitive,productive și al dezvoltării acesteia; cultivă raționamentul de analogie, capacitatea inventivă, emiterea de ipoteze, formularea de alternative, alegerea soluțiilor etc. Utilizarea modelării reflectă o tendință și o cerință curentă care se
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
didacticitc " c) Alegerea cazului și transpunerea lui În termeni didactici" Introducerea În practică a acestei metode reclamă realizarea unei colecții sau a unui portofoliu de cazuri În raport cu cerințele impuse de profilul liceului (facultății) și cu cele ale disciplinei de predat, experimentarea În prealabil pe grupuri restrânse și apoi integrarea acestora În mod curent În sistemul de activitate. Alegerea „cazului” și transpunerea lui În termeni didactici (didacticizarea cazului) trebuie făcută cu multă grijă și atenție. Pornind de la necesitatea aplicării principiului legării teoriei
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
deschise), o metodă activă, de detașare a esențialului și ridicare la o Înțelegere superioară a materialului de studiat. Ca o metodă care este angajată În rezolvarea de situații-problemă, ceea ce reclamă identificarea problemei, căutarea informațiilor disponibile, conceperea unor ipoteze de acțiune, experimentarea și validarea acestora. Ca acțiune vitală implicată În rezolvarea de probleme, exersarea ia Înfățișarea unei activități libere și creatoare, de natură să contribuie la stimularea și dezvoltarea capacităților creative, a originalității, a spiritului de inițiativă și independență. A exersa mai
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
a Însușirii anumitor deprinderi pentru activitatea școlară și munca propriu-zisă, dintre care unele reprezintă procedee sau tehnici de activitate intelectuală indispensabile accesului la valorile culturii sau pentru desfășurarea unei activități practice, profesionale (deprinderea de a citi un desen tehnic, de experimentare, de elaborare a unui proiect, de planificare a operațiilor și fazelor de lucru, deprinderilor operaționale de mânuire și reglare a uneltelor - mașinilor - de muncă, de a opera la un tablou de comandă etc.). În fond, automatismele sunt „procese de prescurtare
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
simulare (bazate pe acțiunea fictivă)tc "C. Metode de simulare (bazate pe acțiunea fictivă)" Se poate Învăța nu numai din experiența directă, autentic trăită, ci și din experiența simulată. Așa s-a ajuns la metodele de simulare, alte variante de experimentare, practice. A simula este similar cu a mima, a te preface, a imita, a reproduce În mod fictiv acțiuni, fapte, sisteme, fenomene etc. absente de fapt, dar creând impresia că există sau că se petrec cu adevărat. Se pot simula
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
istorice, personalitatea și comportamentul oamenilor din perioade depărtate, interrelațiile sociale, structurile și dinamismul unor acțiuni, procese, fenomene etc. Ei au posibilitatea să aplice la situații noi date și concepte Însușite anterior, să se exerseze În rezolvarea unor probleme care necesită experimentarea unor strategii alternative, adoptarea de decizii optime, evaluarea de situații și rezultate; să exerseze și să consolideze structuri de vorbire orală etc. Această cale favorizează obținerea cu rapiditate a unei conexiuni inverse cu privire la consecințele acțiunilor, la validarea soluțiilor preconizate, ceea ce
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
dramatic. c) Expunerea cu oponent (tratată În capitolul I, partea a doua) reprezintă și ea o variantă a dramatizării metodei expunerii. d) În sens mai larg, metoda dramatizării Înseamnă a pune elevii/studenții În fața „dramei științei”, a spectacolului căutării, a experimentării mai multor variante, a riscurilor și surprizelor, a descoperirii adevărului prin prezentarea științei ca proces. Cu toate că interpretarea rolului principal este lăsată aici pe seama profesorului, dramatizarea se apropie de particularitățile Învățării prin descoperire, asigurând o percepere creatoare a materiei. e) În
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
scheme. De altfel, vom vedea că între procesele cognitive și mișcare, acțiunea reală, există o indisolubilă legătură. Fiind un proces de mare complexitate, oamenii de știință s-au gândit să studieze învățarea mai întâi în cazul animalelor superioare. Posibilitățile de experimentare sunt mai vaste, și se presupunea că fenomenul este, oricum, mai simplu. Degajând câteva legi esențiale, ele ar putea înlesni descifrarea învățării specific umane. Au apărut variate moduri de abordare, diferite teorii. 2. Teorii asociaționiste tc "2. Teorii asociaționiste " a
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
din moment ce înlocuiește alte activități instructive pe care le-ar putea desfășura (Sneed și Runco, 1992). Concluzii Unele cercetări experimentale asupra creativității pot adopta o aură neconvențională numai datorită caracterului lor cvasiexperimental. Însă, deoarece tema cercetării constă în însuși fenomenul creativ, experimentarea unor tehnici de cercetare și eliminarea ezitărilor de desprindere de curentul tradițional sau adaptarea metodelor la tipicul cercetării sunt îndreptățite. Să ne reamintim, de asemenea, că rezultatele experimentale corespund unei singure perspective asupra subiectului. În descrierile noastre, am realizat câteva
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a provoca astfel de schimbări, fie datorită calităților personale, fie din cauză că au norocul de a se afla într-o postură favorabilă față de acel domeniu - au mai mult acces la el sau poziția lor socială le permite mai mult timp de experimentare. De exemplu, până nu demult, cele mai multe descoperiri științifice au fost făcute de oameni care aveau și mijloacele, și timpul necesare: unii preoți, cum a fost Copernic, perceptori ca Lavoisier sau medici ca Galvani își puteau permite să-și construiască laboratoare
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
puncte de vedere, o societate care deține mai multe bunuri materiale este mai bine plasată pentru a sprijini procesul creativ. O societate mai bogată poate face ca informațiile să fie mai accesibile, permite o rată mai mare a specializării și experimentării și este mai bine pregăătită să recompenseze și să transpună în fapt ideile noi. Societățile care luptă pentru a-și asigura mijloacele de trai au mai puține șanse de a încuraja și de a recompensa apariția lucrurilor noi, mai ales
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
lipsurile prea mari nu par să ducă la o gândire inovatoare. Atunci când nu este asigurată supraviețuirea - așa cum s-a întâmplat și se mai întâmplă încă în cea mai mare parte a lumii -, mai rămâne prea puțină energie pentru învățare și experimentare. Lipsa cărților, a accesului la învățământ și a stimulării intelectuale au efecte negative evidente. Nu este imposibil ca o persoană talentată să răsară dintr-un ghetou sau dintr-o țară din Lumea a Treia, însă un mare potențial se pierde
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fie un defect de gîndire, fie complacerea Într-un viciu. * „Nu știi bine ceva decît multă vreme după ce l-ai Învățat.” (J. Joubert) Pentru că „Înțelegerea” nu este numai clarificare, ci și metabolizare, care Înseamnă o asimilare prin trăire, prin proprie experimentare sufletească. * „Nu ești niciodată Înșelat: te-nșeli singur.” (J.W. Goethe) Este adevărat că atunci cînd ești Înșelat de către cineva poți fi suspectat de lipsă de prevedere În relațiile cu acea persoană, Însă trebuie spus totuși că, oricît de perspicace
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Marc Aureliu și Diogene din Oenanda reprezintă posturile avansate ale unei epoci care se scufundă... Noua gândire se caută dar încă nu se găsește. Ea nu poate ieși gata înarmată din capul lui Zeus. Epoca seamănă cu un teren de experimentare a posibilităților conceptuale, a tentativelor de a instaura o lume alternativă inclusiv în domeniul intelectual. Filosofia se supune legilor apariției speciilor: formele cele mai puțin adaptate pier, cele mai apte să supraviețuiască rezistă și prind rădăcini. Selecția se operează prin
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cotidiană. Unde? Și când? în dezechilibrul atomic, în pierderea de materie, în distrugerea naturii. Epicur o știe, el experimentează la modul cotidian și este nu atât pentru o definiție conceptuală detașată de real, cât pentru o extrapolare teoretică plecând de la experimentarea lui. Cele cinci simțuri îl informează, trupul i-o spune: suferința trece mai întâi prin agregarea atomică algică. Foamea și setea, de exemplu, semnalează necesitatea de a recompune forma materială adecvată absenței durerii. Durerea generată de lipsa de hrană cere
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dintre cauzele sociale cele mai concrete (de exemplu, lipsa de bani și echipamente a unui minister) și cele mai ample (de exemplu, structura socială inegalitară); fiecare soluție implementată are consecințe ireversibile asupra vieților oamenilor; prin urmare, capacitatea de învățare prin experimentare și încercare-și-eroare este foarte limitată; soluțiile problemei generează, la rândul lor, alte probleme, pe o perioadă nelimitată de timp; prin urmare, nu există un criteriu clar de evaluare a calității unei soluții, deoarece, în timp, efectele succesive ale acestora sunt
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]