879 matches
-
Paul Gauguin „Femei din Thaiti”, „Unde pleci?”; Vincent van Gogh -„Peisaj cu chiparoși”, „Femei din Arles”; Nicolae Grigorescu -„Car cu boi”, „Cap de fată”, „Atacul de la Smârdan”. Modernismul s-a caracterizat printr-o varietate de curente literar-artistice sau doar artistice: expresionismul, dadaismul, cubismul, suprarealismul, futurismul. -Expresionismul o insista pe aspectul dominant al realității; o pictura expresionistă se afla în relație cu filosofia iraționalistă; o a cultivat tehnica ilustrației și caricatura; o mulți dintre artiștii plastici au excelat atât în arhitectură , cât
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
evoluția picturii, de la contururi ferme, pline, grele (Giotto sau Masaccio corespunzând stilurilor de început în banda desenată, precum al lui Schuster), la perspectivă (pirotehnica lui Neil Adams amintind de Renaștere și de Michelangelo), și la tehnicile figurative, la deformări, la expresionism (accentul pus pe aspectul formal la Marshall Rogers, stilul evocativ și pictural al lui Bill Sienkiewicz, colajul lui Dave McKean) Les Daniels, DC Comics. 60 Years of the World's Favorite Comic Book Heroes, p. 13. 529 Germanii, de exemplu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
grupuri ce se lepădau de trecutul incomod, făcând penitență, îmbrăcând haina albă a pocăinței, de ce oare ne simțim mai vinovați decât vinovații, prin proclamarea vinii colective nu facem decât să-i ascundem pe adevărații vinovați, E momentul, Theo, să reînviem expresionismul, revoluția împotriva Tatălui, gândește-te la Iisus! Creștinismul a reconciliat rapid Tatăl cu Fiul, și-acum șade de-a dreapta Tatălui, judecând morții și viii, aceasta e pilda pe care trebuie s-o înțeleagă tinerii, avem datoria să ne revoltăm împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lucruri de spus, dar n-are cui. Tace ca să fie liniștit. (acum) Merg la „Junimea“. Citește George Alboiu, un poet din zona sudică ce conservă eresuri puternice din lumea bălților Dunării. Scrie o poezie Întunecată și grea, Încărcată de un expresionism păstos de o mare forță mitică. Impresionat de vigoarea autentică a versurilor sale, Ivașcu Îi propune să-l publice În Contemporanul. (duminică) De la revista Tomis mi se cere prin telefon să-i iau un interviu lui Marin Preda. Cronicarul revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un discurs tautologic. Pe când Ion Barbu e atât de dificil, că, dacă Îl ocolim atâta, riscăm să-l pierdem ca poet pentru limba română.“ „Dar Blaga, monșer, Blaga ce posteritate o să aibă?“ „Doar pe aceea derivată din afilierea sa la expresionism, și nu pe aceea autohtonistă!“ „Să Înțeleg că Arghezi nu prea Îți place?“. Afară, s-a Întunecat complet. Nu ne mai vedem, ne auzim doar vocile care devin materiale, polarizând obiectele din cameră, pe acelea ce le Întâlnesc În calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
balansul În patru trimițînd la locutor și la situația enunțării), tripartiția operațională a lui Grard Genette, vocile interioare, simultaneitatea și alternanța dintre conținut și conținător, penetrația imagistică, rapelurile culturale, verticalitatea Înclinată, extinderea sensurilor, destinderea lor, imaginile mentale, universul tulburător sincopat, expresionismul, impresionismul, onirismul, jocurile motivelor vizuale, motivul artezian, motivul verbal, simfonia ritmică, impactul dramatic, tehnica insertului, expresia doamnei, omogenitatea, procesul de distanțare și de apropiere, de apropiere și de distanțare, amplificările, montajul sacadat conduc spre un adevărat șoc emoțional, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tuturor parametrilor sonori: bunăoară, rigoarea notației în Renaștere (mai puțin a reprezentării timbrului) și Baroc (exceptând dinamica), ori fortuitele libertăți formale, redevabile solistului, din concertul instrumental clasico-romantic, cadența solistică fiind lăsată îndeobște la latitudinea protagonistului. Odată cu impresionismul și apoi cu expresionismul (în special serialismul integral), notația muzicală suportă o recrudescență a rigorii concretizată prin explozia detaliului, cu alte cuvinte, printr-o semiografie suprasaturată. A urmat o reacție firească de liberalizare, de decongestionare a partiturii și, cum orice vector trebuie lăsat să
Gând și semn by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83454_a_84779]
-
de unele voci revizioniste, mai ales din tabăra politicii identitare, feministe, marxiste, postcoloniale) Norton Anthology of English Literature, care a trecut prin nenumărate ediții. ABSTRACT EXPRESSIONISM De obicei, noutatea în artă venea din Lumea... Veche. Se poate spune însă că expresionismul abstract a fost o mișcare artistică americană, iar remarcabilul său impact arată, printre altele, importanța conjuncției artă putere ideologie dominantă. Este prima școală artistică de anvergură internațională pornită pe pământ american. Semnificativ, a apărut în New York (de unde și numele de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
deceniu ale Războiului Rece (vezi COLD WAR), expresie (abstractă, și nu reprezentațională!) a spiritului iconoclast, a spontaneității creatoare, a spiritului individualist și a libertății de exprimare asociate cu Lumea Nouă. Numele său arată combinația dimensiunii nonfigurative cu trăsături moștenite din expresionismul german de sorginte modernistă de la începutul secolului XX. Pictura renunță la reprezentarea figurativă, este văzută ca acțiune (un alt nume al expresionismului abstract este Action Painting), un gest semnificativ îl arată pe Jackson Pollock (Jack the Dripper, nu Jack the
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
a libertății de exprimare asociate cu Lumea Nouă. Numele său arată combinația dimensiunii nonfigurative cu trăsături moștenite din expresionismul german de sorginte modernistă de la începutul secolului XX. Pictura renunță la reprezentarea figurativă, este văzută ca acțiune (un alt nume al expresionismului abstract este Action Painting), un gest semnificativ îl arată pe Jackson Pollock (Jack the Dripper, nu Jack the Ripper!) stropind cu vopsea, nu pictând cu migală, suprafețe mari de pânză. Pollock (1912- 1956), la fel de tumultuos în viață ca și în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
la dispoziție, a căutat să dezlănțuie noi forme de expresie și să elibereze emoția creativă de tiparele tradițiilor artistice, în gesturi extreme de anxiety of influence, pentru a folosi sintagma și teoria lui Harold Bloom (vezi BLOOM, HAROLD). Privind retrospectiv, expresionismul abstract poate fi văzut ca o tendință opusă realismului socialist și spiritului proletcultist, expresii ale politicii culturale oficiale promovate de statul sovietic stalinist. O serie de istorici și jurnaliști occidentali revizioniști (vezi articolul lui Saunders în bibliografie) invocă documente și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
proletcultist, expresii ale politicii culturale oficiale promovate de statul sovietic stalinist. O serie de istorici și jurnaliști occidentali revizioniști (vezi articolul lui Saunders în bibliografie) invocă documente și fapte care susțin ideea că serviciile secrete americane ar fi finanțat promovarea expresionismului abstract în lume pentru a exploata în confruntările ideologice ale Războiului Rece contrastul dintre spiritul liber, spontan și creator al artei americane și fixismul și dogmatismul realismului socialist. În contextul în care KGB-ul finanța masiv mișcări protestatare în lumea
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
formelor contemporane de anti-statism religios. Mișcarea pacifistă postbelică Catholic Worker a fost foarte activă în mișcările anti-statiste din perioada Războiului din Vietnam, militând totodată pentru stoparea unilaterală de către SUA a cursei înarmărilor nucleare. Dacă tot au sprijinit serviciile secrete promovarea expresionismului abstract (vezi ABSTRACT EXPRESSIONISM) sau a turneelor prin lume ale unor jazz-meni de valoare precum Dizzie Gillespie în perioada Războiului Rece, nu ar fi de mirare ca, în mod indirect, KGB-ul ateu (dar nu fără niciun Dumnezeu) să fi
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
sale pentru a produce efecte ciudate), într-un efort sistematic, "non-aleatoriu", de a trece dincolo de limitele muzicii convenționale, contestând valoarea semnificativă a sunetului muzical. Într-un fel, demersul său se înscrie pe linia unor experimente non-reprezentaționale în arta americană, precum expresionismul abstract (vezi ABSTRACT EXPRESSIONISM), în mod constant susținute de administrațiile americane postbelice, pentru a contrasta formalismul și libertatea absolută cu misiunea de partid a creatorilor sovietici, înregimentați sub stindardul realismului socialist (Prokofiev, cel ce cutreierase lumea în culmea gloriei și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
hippie, a devenit guru-ul acestor tineri, o imagine iconică a Noii stângi în America anilor șaizeci. NEW YORK SCHOOL OF POETRY Figurile centrale ale acestei școli, asociate cu tendințele în artele plastice ce se vedeau în America postbelică în cadrul expresionismului abstract (vezi ABSTRACT EXPRESSIONISM), sunt John Ashbery (1927-) și Frank O'Hara (1926-1966). Ca și expresioniștii abstracți preocupați de actul creației (action painting) mai mult decât de produsul finit, acești poeți pun accent pe procesul artistic, pe felul cum o
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
sfere ale existenței cotidiene le afectează percepția și viziunea, într-o limbă în bună măsură influențată de engleza colocvială americană new-yorkeză a acelor vremuri. O'Hara este cel ce își îndreaptă atenția către relația între poezie și pictura contemporană, atât expresionismul abstract cât și poezia sa neîncercând să ordoneze și să dea formă artistică experienței, ci permițându-i să iasă la iveală în formă verbală sau vizuală, impresia inițială uneori revoltându-se împotriva poetului, exprimându-și independența în versiunea finală. O
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
nu se mai regăsește în versiunea finală, la fel cum și sardelele lui Goldberg dispar de pe pânză. Expresia ce rămâne, după dispariția portocaliului și a sardelelor, în sine foarte importante, este evident non-reprezentațională. Ashbery pornește de la aceeași relație specială cu expresionismul abstract, dar una dintre cele mai cunoscute poezii ale sale, ce dă titlul volumului Self- Portrait of a Convex Mirror (1976), pornește nu de la stropii aruncați pe pânză de Jackson Pollock, ci de la reacția poetului ocazionată de pictura cu același
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
o formă de răspuns polemic la foarte americana Pop Art. Dacă aceasta din urmă este figurativă, reciclând și recontextualizând obiecte promovate de societatea de consum contemporană, Op Art (optical art) este eminamente nonfigurativă, precum contemporanul ei artistic pentru o vreme, expresionismul abstract, și se bazează pe efecte de trompe l'oeil, creând iluzia mișcării, transformării dinamice într-un spațiu altminteri imobil. P PAC În cultura politică americană, este evident că inițialele de mai sus nu desemnează nici Partidul Alianței Civice, nici
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și modelau arbitrar existența. WARHOL, ANDY (1928 1987) Se spune că președintele Truman, un lider potrivit pentru un deceniu considerat, în linii mari, foarte conformist (anii cincizeci), ar fi exclamat, la vederea unor opere reprezentative (dar foarte, foarte anti-reprezentaționale) ale expresionismului abstract (vezi ABSTRACT EXPRESSIONISM), " Dacă asta este artă, eu sunt hotentot" (Saunders, vezi bibliografia). Este interesant de aflat ce a gândit venerabilul Truman, aproximativ un deceniu mai târziu, când lucrările lui Andy Warhol au trâmbițat triumful Pop-Art-ului american, celebrare mai
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
însă cu atâta încordare, încât secvențele de timp avute în vedere devin tot mai mici, iar procesul metamorfozelor artistice corespondente e tot mai accelerat. Astfel că, vorbind despre „integralism” ca mișcare de sinteză modernă în care se contopesc elemente de expresionism, futurism, dadaism și suprarealism, Voronca le împinge de fapt pe toate acestea într-un trecut, ca evenimente precursoare în raport cu mișcarea cu adevărat vie, care este și ultima, cea mai nouă. „Negarea avangardelor anterioare” ca „vocație a avangardei” - despre care vorbește
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
apoi esențialul: Suprarealismul nu răspunde ritmului vremei. Acest caracter trebuie subliniat. E singurul care ne interesează”. Iar câteva rânduri mai departe: „La glasul secolului integral, suprarealismul însemna deci o absență. ș...ț Suprarealismul a ignorat glasul secolului strigând: INTEGRALISM. După expresionism, futurism, cubism, suprarealismul era tardiv”. Un atare atașament față de realitatea imediată ca proces, dinamică transformatoare, supusă unui ritm al metamorfozării permanente, presupune în mod logic opoziția, pe de o parte, în raport cu achizițiile culturale ale timpului revolut, cu tradiția, iar pe
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de la început, la programul „ordinii sinteză, clasică, integrală” al constructivismului. Fapt e că lansarea, în mai 1924, a Manifestului activist către tinerime al revistei Contimporanul, precedată de numeroase semne ale deschiderii modernismului românesc spre experiențele radical novatoare ale artei europene (expresionism, futurism, dadaism, constructivism) are asupra evoluției sale un impact decisiv. Situația nu e singulară: poeți ca Mihail Cosma, Stephan Roll, prozatorul Ion Călugăru - cărora autorul Restriști-lor le dedicase câte un ciclu al cărții sale - au suferit un șoc similar, cu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
din Sfârșit: Spectacol de mahala. Zarea se frânge, Toamna a dansat, a dansat. Ceasul e deplin, Și glasul pământului a răspuns cu pâine și vin. Dinspre abator, noaptea se apropie cu sânge. Nu e, de altfel, singura referință posibilă la expresionism. Adeseori, sub entuziasmul întâmpinării feeriei citadine, străbate o tensiune surdă, un aer de „nebunie”, o anume stridență, pe care „țipătul fals” al „soneriei Europei” o sugerează pregnant, ca și „huruitul roților în beznă / și nebunia ca un noroi până la gleznă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
încarnate de Dickens. El preia o analiză a lui Milan Kundera, cel care a arătat că romanul este genul caracteristic al democrației (iar nu poezia!), în lupta pentru libertate și egalitate 182. Estimp, Heidegger ne-ar fi învățat, în prelungirea expresionismului, că tehnologia a ucis Occidentul. De aceea, pentru autorul lui Sein und Zeit, Occidentul veritabil începe cu presocraticii, pe când epoca modernă a însemnat uitarea Ființei. În 1935, Heidegger aprecia că Rusia lui Stalin și America lui Roosevelt erau, metafizic, identice
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
relativ repede de cuvânt și l-a înlocuit cu altceva de genul rescrierea modernității. La noi, printre cei dintâi care au recurs la o revizuire a fost Alexandru Mușina, care a găsit că e mai realist să înglobezi simbolismul, avangardele, expresionismul, modernismul, neomodernismul și postmodernismul sub zodia aceleiași paradigme modernismul. Alții, ca Eugen Simion, spirit echilibrat și transmodernist, au preferat o retragere discretă dintr-o perspectivă detașată, dar clar delimitatoare față de excesele culturii postmoderniste de tip coca-cola, neaderând nici o clipă la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]