3,053 matches
-
detaliile la scara enormului, travestind grotescul în forme ale iluziei și rafinamentului nedisimulat, poetul imprimă cuvintelor inconsistența și dinamismul unei logici utopice. Artificiu, ornament, feerie, spectacol și iluzie, cuvântul e, pentru Șerban Foarță, mai ales o formă de trăire poetică, extaz al simțurilor și celebrare a virtualității lucrurilor ce nu sunt încă, dar adastă să fie, diafane, neîntrupate, dar cu atât mai prezente. Devorator, poemul nu e altceva decât însumare a unor fragmente, asamblare a disparităților într-o unitate iluzorie și
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
mică vână tragică, dezîncântată, în fundal - sunt postmodernii, intertextualiștii, fragmentaliștii. Polifonia existențială/ scripturală îi excită și joacă dezinvolt voci, piste, interpretări posibile. Tratamentul fabulatoriu - unul cu efecte homeopatice - pe care îl aplică realului e varianta acutizată a eternului „jaf de extaze” al literaturii. Intră aici desantiștii, dar și, parțial, pseudoproze precum cele din excelentele jurnale cu fleacuri ale lui Livius Ciocârlie. Ficționarii lui Radu Cosașu țin și ei aproape. Deceptivii se situează demolator în fața unei lumi care nu-i ascultă. Discursul
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
a pseudo-poetului Vlahuță, preotul patriot, aflat „în ajunul operei sale culminante - o filipică din amvon” - tulburat, așadar, sub presiunea emoțională a predicii de a doua zi - are un vis pe care, la trezire, îl califică astfel; „- A! zice părintele în extaz, ce vis, Veturio! ce vis mândru și frumos!”. I have a dream!, va exclama peste decenii și peste Ocean colegul său de breaslă ecleziastică, pastorul Martin Luther King, intrat și el în fibrilație onirică controlată. (Menționez, în treacăt, că visul
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
mai pâlpâie, între valurile de bere și de gin. Am renunțat la viața sexuală de multă vreme. Alcoolul îmi place mai mult, este anonim, mut, și e de ajuns să-ți deschizi gura ca să ajungi la starea de beție, la extazul, la orgasmul uimitor al bețivilor. Îi iert decăderea și acele grețuri matinale care-mi dau impresia că m-a lăsat gravid în timpul nopții. Prezentare și traducere de Irina Mavrodin (Volum în curs de apariție la Editura Vellant)
RÉGIS JAUFFRET - Microficțiuni by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/5863_a_7188]
-
Cui îi pasă? Cine mai știe? Atâta pot să spun că între bătăi și flux, Pobjoy chelarul îmi aduce tot ce reușește să fure de pe la Grefă, bucăți de pergament ieftin pe care mi-a poruncit să îi zugrăvesc scene de extaz bucolic, gen Constable: adunatul fânului și țărani idioți ca Pobjoy însuși și căruțe ce trec prin vaduri stropite de soare, prostii pe care să le poată da și el altora, la schimb sau pe bani. Pobjoy lălâul e o specie
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
confesiunile. Între postura spiritualilor și cea a hileticilor, spre a apela la conceptele gnostice, se află o zonă intermediară, spiritual-materială, extrem de rodnică pentru inspirație deoarece reflectă inadaptarea la sine a ființei, punerea ei în problemă. Incapabil de o identificare cu extazul dar și respingînd tentația unei culturi provocatoare a derizoriului, eul poetic în discuție înregistrează această substanță ambiguă, vîscoasă ce riscă a-l sufoca: „Orizonturile înfășurate de jur împrejur / Ca niște bandaje / Pansîndu-mi rănile strîns/ Ca să nu sîngereze. Dincolo de ele, straturile
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
ale poemului lui Ion Mureșan, ba chiar ritmicitatea elaborării poemelor, și dă o bună imagine a vieții subiectului liric al lui Ion Mureșan. Subiectul său liric, el e cel mai important, aparține unui satyr aflat, în plin ritual, în căutarea extazului. Iată, acum textele scrise despre primele două cărți ale poetului. În finalul acestor note, cîteva impresii despre cea mai recentă carte a sa. *** Texte satyr-ice Lumea exprimată de un satyr după ce organicitatea religiei sale s-a distrus și plenitudinea simțurilor
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
furnizând deopotrivă o modalitate de a elibera tensiunile sexuale, dar și de a le sublima estetic. De obicei, în ultimul moment intervine o dificultate neașteptată care este rezolvată printr-un deus ex machina sau prin alte mijloace și în final extazul. Perfecțiunea. Sunt ultimele cuvinte ale balerinei Nina Sayers/ Lebăda albă (Natalie Portman), „Totul este perfect”, cuvinte pe care le-am mai auzit și cu alte ocazii filmice. Dacă verificăm toate aceste stereotipuri vom descoperi că ele alcătuiesc un scenariu inițiatic
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
sărăcie”). Tabita hașurează epic o „hartă a morților” săi, într-o povestire cathartică, de eliberare a furiei acumulate încă din copilăria „de lagăr” și de iertare a propriilor părinți: Agustin, Străjerul lui Iehova și „Tatăl cumplit”, profetul eschatologic subjugat de „extazul negru al Armaghedonului”, și Maria, mama cu „limbă de viperă”, care-și blestemă bărbatul și copiii, otrăvită de ură și răzbunătoare ca o tragică Medee. Războiul confesional și conjugal dintre morocănosul Agustin, ros de gelozie în dragostea lui neîmpărtășită, și
La Judecata de acum by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5594_a_6919]
-
spețe de poezie religioasă. Una este cea conceptuală, deliberativă, în care Dumnezeu este pus în problemă, „discutat”, fie de pe poziții de acceptare, fie de pe pozițiile îndoielii, nu o dată printr-o alternanță a atitudinilor. Alt tip se întemeiază pe contemplație și extaz. Fiind în bună măsură transverbală, emoția mistică își aproximează un limbaj prin plasticizări nuanțate, prin semitonuri. Caligrafia se manifestă ca un corespondent mundan al rîvnei de îndumnezeire. Raportul cu divinul nu constituie obiectul unei „demonstrații”, al unei „dezbateri”, ci al
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
că o pot lua de la capăt și vindeca viața, gândindu-mă de zor la lucrurile cunoscute, atât de puternic încât timpul nu va răpi locuri și oameni și totul va dăinui mai adevărat decât a fost. Neînțelegând de unde anii de extaz și de chin, acceptându-mi soarta și implorând o alta, n-am fost indulgent cu mine, am strâns din dinți. Mândru doar de o virtute, mie știută: biciuirea cu o disciplină cu mai multe brațe. Mereu o iau de la capăt
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
Suzanne Pujol intră în politică și-i suflă postul de deputat. Discursul de învestire al doamnei Pujol după victoria în alegeri este magnific prin supralicitare demagogică. Proaspăta deputată se autodeclară o mamă a tuturor cetățenilor micului orășel care scandează în extaz «ma-man, ma-man!». Caragiale ar fi fost mândru de rizibilul pompieristic al unei astfel de scene pe care o asezonează onctuos și interpretarea hitului „C’est bon la vie”. Remarcabile sunt decorurile și costumele pentru care meritul le revine
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
sară peste dezbinarea dintre sexe, vrea spiritul care se ascunde în miezul naturii, și mai ales vrea duhul interior care, trecînd în forma exterioară, își întipărește esența grație unui cod aparte. Cuvintelecheie ale etosului romantic sînt sinonime cu exagerarea: exuberanță, extaz, extremă și extravaganță, iar alături de ele: entuziasmul, tensiunea, vibrația, toate mergînd spre unirea mistică. Romanticii vor dezgrădiri în vederea contopirii, vor depășiri în vederea comuniunii, și nimic nu le displace mai mult ca definițiile seci, convențiile tari și clasificările migăloase. De aceea
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
cu condiția ca oglinda să nu fie strâmbă, aburită ori mincinoasă prin iluzia întreținută a autoflatării”. Desigur, scriitura diaristică adăpostește în tectonica ei autotelică și fragmentară, un amestec de stări afective și atitudini emblematice, deopotrivă, pentru om și scriitor, de la extazul captării formelor și sensurilor lumii, la frenezia livrescă („Sunt asaltat de idei și de cuvinte din toate părțile memoriei culturale”) sau la irizările melancoliei, recurente în mai multe sintagme emblematice pentru o astfel de atitudine existențială („mirosul umbrei“, „exasperarea întunericului
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
a decorului, în vreme ce, pentru neștiutori, același decor e opac. Parabolele seamănă cu un asemenea decor, cu o imagerie anume gândită pentru a conspira și deconspira în același timp o comoară ascunsă”. Ce altceva este, oare, Adevărul ca poveste decât modularea extazului transcendenței în carnea catifelată a unei epici exemplare, ce transpune, inefabil, nevăzutul în văzut, indeterminatul în determinat, necuprinsul în spațiul minimal al enunțului aforistic. Theodor Baconschi observa, de altfel, că „Hristos fiind Cuvântul, descifrarea parabolelor este necesarmente logocentrică - dar deloc
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
centru al alchimiei profetice. Dan Stanca unește poetic psihologia trecutului cu apocalipsa imediatului. Cititorii fideli prozei lui Dan Stanca vor regăsi în roman obsesii și preocupări mai vechi, precum lumea jurnaliștilor, teoriile conspiraționiste, sexualitatea maladivă, căderea în viciu, parabola eschatologică, extazul morbid, infernul casnic și altele. Craii și morții lasă deoparte spațiile fricii și ale terorii - simple cadre aici, insistând pe un timp specific al morții. Eroii îmbătrânesc brusc - ca în basmul ființei -, semn al detenției interioare, al practicării unui tip
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
Romila În 1999 Editura Nemira arăta publicului românesc o latură mai puțin cunoscută a savantului Ioan Petru Culianu. După ce se traduseseră lucrările sale de referință în domeniul istoriei religiilor (Eros și magie în Renaștere, Gnozele dualiste ale Occidentului, Experiențe ale extazului), apăreau atunci textele gazetărești și câteva interviuri ale discipolului eliadian, puse sub titlul unui text mai vechi al acestuia, din 1987: Păcatul împotriva spiritului. Volumul a fost reeditat în cadrul seriei Culianu de la Polirom, în 2005, și a fost reluat acum
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
Emil Cioran avea vârsta de 75 de ani, însă în perioada tinereții, 1931-1936, filosoful traversa o stare psihică specială, descrisă chiar de către el însuși, scrie historia.ro. „Două lucruri care au contat enorm în viața mea: muzica și mistica (deci extazul) - și care se îndepărtează... Între douăzeci și douăzeci și cinci de ani, orgie a amândurora. Pasiunea pentru ele era legată de insomniile mele. Nervi incandescenți, întinși să plesnească în fiece clipă, pofta de a plânge dintr-o fericire insuportabilă. Toate au fost
Emil Cioran visa în tinerețe o Românie fanatică by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37659_a_38984]
-
bizuită pe memorie, generatoare de feerii evocatoare, de asociații în lanț, de la anii aurorali pînă la cei pasionali („pasiune oarbă”) ai relației cu Nae Ionescu, cu aura lor diabolică. La Gabriela Melinescu găsim o „sinceritate” pliată pe prezent, „boală și extaz”, „aspirație spre înalt și prăbușire în durere, deznădejde și descurajare”, însă nu mai puțin cu o răsucire înspre mister, cu o criptare, jurnalul fiind o „grădină labirint”, scrisul devenind o „cameră secretă” (sînt vorbele poetei transplantate în Suedia). Trecînd peste
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
Cosmin Ciotloș Marius Conkan, Extazul Sfântului Markon, București, Tracus Arte, 2012, 88 p. Hose Pablo, Google translate: Ștefan-Vodă, București, Tracus Arte, 2012, 26 p. Asupra lui Marius Conkan (n. 1988) mi-a atras atenția o cronică a lui Bogdan- Alexandru Stănescu, apărută acum vreo două
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
delimiteze un teritoriu numai al său. De vină a fost, probabil, și contextul. Fiind, în mod funciar, un insurgent (ca și cei mai buni dintre reprezentanții generației lui), el avea de redresat un handicap imens. Surprins, constat că, prin acest Extaz al Sfântului Markon, Conkan s-a ținut de cuvânt. Parțial s-a vorbit destul de mult, în cazul lui, despre doi versanți, unul mistic (coborând, desigur, până la William Blake), celălalt - vizionar (unde cap de afiș e Allen Ginsberg). O observație, după
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
Conkan într-un rând (p. 18), cât se poate de explicit. E un „verset” din crezul său. Literar, nicidecum religios. Cu excepția secvenței intitulate Cantos (care e inexplicabil de slab, autorul uitând, pe deasupra, regula elementară a formării pluralului în limba engleză), Extazul Sfântului Markon e o carte notabilă (dar nu mai mult decât notabilă), a cărei apariție poate însemna, în literatura română recentă, încheierea unei tendințe: aceea a poeziei „leneșe”, susținute de tribulații și racordate printr-un gălăgios act de impostură la
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
simplu, din două catrene concepute în antiteză, acuză în primul pierderea credinței într-o lume atee („A ridicat păcatul neagra-i labă / O-nmoaien scârna aurului greu”), iar în al doilea reiterează crezul poetic al comuniunii cu divinitatea prin revelație și extaz („Și-n orice poezie, cât de slabă, / Să- nchid un tainic strop de Dumnezeu”). Se pare că anchetatorii n-aveau știință despre prozele voiculesciene impregnate de magism, dintre care cel puțin Lobocoagularea prefrontală putea deveni probă acuzatoare prin satirizarea sistemului
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
lui Dumnezeu, n-a adormit întru Domnul pe scaunul său. Și eu m-am rugat lui Dumnezeu, cu multe lacrimi, să-mi arate în ce stare se află el. După ce mam rugat multă vreme, într-o zi, am căzut în extaz și am văzut un bărbat frumos la chip, care m-a luat de mâna dreaptă și m-a dus într-un loc frumos și slăvit. Acolo mi-a arătat pe predicatorii credinței și pe dascălii Bisericii. Eu mă uitam de
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
dacă între crime de asemenea amploare se pot face comparații de acest fel, dar sunt mai nenumărați“. Trecutul este, pentru personajele care încearcă să îl retrăiască, să- l retranscrie cu concursul unei memorii afective participative, povară și jertfă, reculegere și extaz cathartic. Desigur, așa cum s-a mai observat, eul-narator nu are, în ansamblul epic, o importanță majoră, în calitate de actant; însemnătatea sa rezidă în consemnarea și salvarea memoriei colective, expresie a identității unei etnii greu încercate: „Mai toți oamenii în mijlocul cărora mi-
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]