779 matches
-
purtase frumos cu el în primele luni? Dacă ar putea să le dea pe fete la o parte de pe biroul său, ar fi fericit să scrie scrisoarea. Și toată lumea era de acord că articolul lui adusese o prospețime și o exuberanță pe care rockerii bătrâni nu aveau cum să le obțină. Lisa nu se putea opri din zâmbit: cel mai sincer zâmbet din lume. Cine ar fi crezut, în urmă cu patru luni, că ea ar fi putut să reușească? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și explicite ale lui Gilles referitoare la relațiile homosexuale, în realitate se simțea cam stânjenită, ceea ce recunoștea că o enerva. Pentru acest strop de conservatorism îi învinuia pe părinții ei care, deși erau generoși cu banii și-i cheltuiau cu exuberanță, nu erau ceea ce se cheamă niște pionieri sociali. Nu că ea ar fi fost o conservatoare când venea vorba de viața ei amoroasă — își pierduse virginitatea la treisprezece ani și se culcase cu o mulțime de bărbați de atunci. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cafeaua în serviciul de porțelan al bunicilor mamei; „Strada grădinii“ era peticul de prezent, singurul care mai reprezenta originea ei, acea ambience imposibil de reînviat - și eu o vedeam transformată în umbra luminoasă a umbrelei de soare, cuprinsă de o exuberanță pe care nu i-o știam, cu mișcări atât de ușoare; rochia avea o fustă cloș, era fără mâneci, cu un decolteu rotund, și se desfăcea jos în falduri largi. Gesturile ei umpleau toată grădina, parcă erau părți componente ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mult am încercat eu să pretind că nu exista. Viața își tot strecura capul prin locurile unde garda mea era coborâtă și încerca să mă facă să vin să mă joc cu ea. Aha, aici erai, zicea ea plină de exuberanță, plină de energie, în timp ce eu stăteam singură, întinsă pe pat, bând vodcă cu suc de portocale, cu omniprezentul număr din Hello lângă mine, te-am căutat peste tot. Hei, nu mi se pare că te distrezi prea tare. Hai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu alta, sînt roșii, albe, brune, vii, de o inepuizabilă varietate a formelor, fiecare cu personalitatea ei, cu grădină. În plus, la Bruxelles mai ales, mi-au trebuit minute-n șir ca să-nțeleg de ce cîteva construcții ultramoderne, de o uluitoare exuberanță arhitectonică, plantate ici, colo Într-un șir de clădiri din secolele XVII, XVIII, nu numai că nu strică aspectul general cum ar fi normal s-o facă niște plombe strălucitoare Într-o dantură cu o valoroasă patină a vremii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe scara de lemn încolăcită până sub acoperiș, continuau să râdă și la fel după ce se strânseseră toți patru într-o cameră, deschiseseră sticle de bere și desfăcuseră pachetul cu mâncare adus de la București, incapabili să-și explice motivele acestei exuberanțe, de parcă ar fi fost sub hipnoză. Rămasă singură într-un târziu cu Andrei Vlădescu, o clipă nedumerită în liniștea în care i se părea că trosnesc lucrurile din cameră și că aude brazii lovindu-și crengile între ele, tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Credeam că e doar o impresie a mea sau că o să reușesc să trec mai departe, ca și până atunci. Se întorsese puțin altul din armată. Era un bărbat în toată firea, îmi plăcea enorm cum arată. Își pierduse însă exuberanța, nebunia care mă atrăsese cu doi-trei ani înainte, visele. Mai târziu aveam să înțeleg că niciodată nu fusese cum îl văzusem eu, era doar o proiecție a nevinovăției mele. Era mai tăcut, mă privea pe mine și îi privea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
își pune amprenta pe om și pe structura lui și-l face să fie altminteri decât vrea el. Să zicem că ai fi vrut să te porți altfel, să fii expansiv, să petreci Îmă îndoiesc de asta), să-i oferi exuberanța pe care și-o dorea. N-ai fi reușit. Toate desfășurările amintite creau la un loc o asemenea tensiune încât orice trăire din tine era inevitabil să fie alterată, fie înlăturată. Pricepi? Împotriva voinței tale. Dacă Ioana asta n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Înainte de meciul Brown‑Dartmouth de sâmbătă. S‑au uitat amândoi la mine ușor neliniștiți, până când Alex a reușit să Întrebe: — Da? Ce anume? — Ei bine, tocmai am primit un telefon - plec la Paris pentru o săptămână! Am rostit fraza cu exuberanța cu care aș fi comunicat unui cuplu infertil că urma să aibă gemeni. — Pleci... unde? a Întrebat Lily, cu o expresie nedumerită și distrată pe față, fără a părea foarte interesată. — Pleci... de ce? a Întrebat Alex În aceeași clipă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
scrumbia de Dunăre, șunca de Praga, icrele negre, șampania franțuzească, untul, mușchiulețul și alte alese bunătățuri inexistente în anterioara "epocă de aur". Nemulțumirile Zoei, remarca Vladimir, într-un rând, când medita cu clondirul de whisky dinainte, vin atât din diminuarea exuberanței sale juvenile, cât și pe fondul devenirii ei ca damă mai coaptă. Cu vârsta, orice doamnă zglobie devine tot mai serioasă și mai așezată. Plecat raționalismului modern și îndoielii metodice, Vladimir conveni aparent la aserțiunile Zoei: Într-adevăr, există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
picioare, își ia vestonul aflat pe spătar și cu el pe braț se îndreaptă în grabă către altă masă. Toată scena durase mai puțin de un minut. Nimeni din cei prezenți nu remarcase nimic neobișnuit în comportamentul lor. Într-o exuberanță veselă invitații dansează, râd și cântă cu vocile lor mai puțin lucrate alături de orchestră atunci când cunosc versurile. George întoarce către Marius și Smaranda un chip palid de furie. Vă prezint scuzele mele pentru comportamentul acestui...bădăran! E cel mai blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cererea nepoatei total deplasată față de raporturile ca și familiale cu tînărul judecător, după atîția ani de cînd locuia aici. Soneria zbîrnîi. Judecătorul răsări În fața ușii pe care o deschise larg. - Sărut mîna! Întîmpină cu vădită bucurie, mirîndu-se el Însuși de exuberanța afișată, neștiind precis dacă era o formă exagerată a politeții, ceea ce l-ar fi liniștit, sau o sinceritate ale cărei resorturi - născute de venirea ei - descoperi deodată că-i sînt tulburi. „Nu se poate!” Își spuse, dar ea, ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tulburătoarea lume de caractere contorsionate a lui Ernesto Sabato, precum Vidal Olmos sau Alejandra care asemeni lui Jorge Riosse dă foc locuinței în care se află împreună cu tatăl ei și ard împreună. Este ca și cum tot acest spațiu de magie și exuberanță al prozei ar fi ales să se materializeze, să se ofere pentru o clipă iluziei concretului, a ceea ce poate fi tangibil, iar ceea ce fac martorii oculari este să-ți dea senzația de pipăibil, de autentică atingere, punere în prezență cu
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
atâtea entități estetice; titlul creației Violetei Dinescu, Der Schlüssel der Träme (Cheia viselor), își are originea în titlul omonim al seriei de picturi suprarealiste realizate de către René Magritte în 1930. Substratul modal cu trimiteri la spațiul doinit și la exuberanța jocului popular, încorporate într-un limbaj modern și separate în răstimpuri de cadențe consonante și suspensii, în paralel cu mediul electronic ce asigură un fond mai degrabă morbid, teluric, constituie tot atâtea trimiteri înapoi, în ”labirintul” memoriei afective a autoarei
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
un drog care mă făcea melancolic, melancolie detașată, liniștită, asemănătoare celei care ne cuprinde când ne gândim îndelung la moartea noastră. Ei, da! Va fi și asta, așa sîntem făcuți, să nu trăim la infinit, să nu devenim stupizi în exuberanțele noastre. O despărțire e o astfel de repetiție a morții cu avantajul enorm că totuși continuăm să trăim și să avem parte de multe bucurii simple, cum ar fi faptul uimitor de a merge pe jos, de a simți seara
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de pasăre, sau un ficat de gâscă (la grătar!) o minune, măduvioare, ceva proaspăt: fudulii (des choses si precieuses), momițe cu țelină, extraordinar..." Se citea pe fața mea că n-ași fi fost în stare să frânez ceea ce insinua această exuberanță: că adică tipul care venise de-atîtea ori în această cârciumă nu arătase niciodată atât de sigur de sine? Să-l servim deci cu ce avem mai bun, să arătăm că nici noi nu sîntem simpli cârciumari, știm și ceva franțuzește
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se atinse de al ei. "Stimată doamnă, ridicai eu glasul, lăsați, beți un pahar și o să vedeți că totul o să vi se pară altfel... Daaa, continuai, dîndu-l pe-al meu cu sete peste cap și cuprins îndată de o stranie exuberanță, sânt lucruri mult mai importante, beți paharul și o să le descoperiți... Paharul trebuie băut, filozofai eu mai departe surprinzând o uimire pe chipul iubitei mele și o posomorâtă neîncredere pe cel al soțului prea sensibilei doamne (da, parcă spunea el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fi închis două ore acolo, cu căștile pe urechi. Asculta când Vivaldi, când 3 Doors Down; găseam carcasele zdrobite, cu coperțile ferfeniță. Sau răsfoia frenetic un album Rubens: purcelușii obrajilor o reconfortau, îi dădeau un sentiment de-optimism și exuberanță care îndepărta nevroza. Oricum, era mai bine decât cu portocalele. Intram în baie și mirosea ca-n copilărie, de Crăciun. Maria nu scotea un cuvânt. Doar fardul întins sub pomeți vorbea, suficient cât să mă facă să mă întristez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ritm interior, consolidat într-un fel de tainic simțământ al destinului, un apetit primar de forme, o efervescență a închipuirii dătăroare de sens, adică un mănunchi de inițiative de o putere spărgătoare de stavili ca a semințelor și de o exuberanță năvalnică, precum a larvelor sau a vieții embrionare. Toate aceste atitudini, orizonturi, accente, inițiative răzbat în pofida presiunii ce-o exercită conștiința asupra lor, ca de sub humă, în lumina de deasupra (Blaga, 1969, p. 32). Buchetul de caracteristici ale acestui inconștient
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o sărbătoare sau se înfățișează ca invitând-o, provocând-o, înălțând-o la condiția festivă. Poet al metamorfozelor, Voronca imaginează acest proces ca pe o progresivă generalizare a euforiei specifice cronotopului sărbătoresc, a stărilor de entuziasm și fervoare afectivă, de exuberanță și jubilație. Într-o poezie situată majoritar sub semnul ochiului transfigurator (care, am zice eminescian, în lăuntru se deșteaptă), el își structurează, cum am observat, acest spațiu imaginar în „figuri” ce corespund, în mare măsură, acelei „practici a fericirii” care
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lactee de imagini”, „asociații-fulgere”, “în fulgerul unei imagini, toate fântânile universului reînnoite”, „fiecare poem o pupilă”, „o izbucnire temerară” etc., - sunt formule în fond convergente, pe care le rezumă, poate cel mai bine, o alta; „cuvântul, dansator descătușat”, concentrând deopotrivă exuberanța festivă și, indirect, fundalul negativ de care se distinge. Cel puțin o dată, autorul eseului-confesiune Între mine și mine, numește direct sărbătoarea ca unicronotop ideal, sinonim cu poezia, scriind că: „descălecat de pe înțelesul imediat și util”, cuvântul se cuvine să capete
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
valuri/să mi se facă fruntea/și ochii calzi să se scufunde/în jocul de meduze verzi” (Nu sunt eu marea). Acvaticul, omniprezent, configurează imagini aparte, în care trupul, chinuit de angoase, trecând prin stări de calmă melancolie sau de exuberanță, aspiră către lumină. Metafora trupului, „recipient” al apei și al sângelui, reflectând roșul și albul, simboluri ale transformării, și aceea a „spațiului gol”, destinat unei noi creații, devin repere la care poeta face apel de cele mai multe ori. Dincolo de alb (1972
VINIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290578_a_291907]
-
absolut, o oglindă în care lumina se reflectă pentru a da naștere unor spații noi. Poemele din volumul Risipa unei veri (1978), pus sub un moto din Paul Valéry, tind să oculteze sensurile prin abundența vegetalului, dublată de o falsă exuberanță; timpul, memoria, spațiul sunt „sufocate” de această luxurianță care este numai o fază premergătoare morții, parte a unui ciclu ce balansează în permanență între două constante: dispariția și renașterea, memoria și uitarea. Variațiuni pe o umbră (2003) confirmă datele poeziei
VINIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290578_a_291907]
-
Îngrijire naturală a sănătății. Atenția constantă acordată unității dintre om și mediu și venerația față de natură au dat culturii chineze, inclusiv sistemului de Îngrijire naturală a sănătății, culoare și măreție, făcând ca multiplele sale reguli să fie impregnate de o exuberanță și o strălucire cu care puține alte culturi și sisteme de Îngrijire a sănătății se pot lăuda. Ea reprezintă, de asemenea, una dintre cele mai importante diferențe dintre modul de gândire chinez și cel occidental. Incredibila izolare pe care o
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
mărturisește; Însă: Dumnezeu sfântu’ mă ierte. Pentru că le sărutai, Dumnezeu m-o duce-n rai! În acest caz, el reușește performanța de a concilia (ce-i drept, Într-o viziune extrem de relaxată și personală) preceptele oficiale ale eticii ortodoxe cu exuberanța sentimentală specifică mentalității tradiționale. Alteori Însă, hedonismul e aspru sancționat, după cum lasă să se Înțeleagă binecunoscutele versuri: Măi, pretine, eu și tu Șohan n-om vide raiu’. În mod semnificativ, omul optează pentru condiția sa terestră, chiar cu prețul pierderii
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]