787 matches
-
și când scrie numai câteva pagini, dramaturgul vrea de la textul său totul sau nimic. însă "filosofarea" sa are grație. Autorul se joacă semnificativ, ca Charles Chaplin în binecunoscutele lui filme-parabolă. Aptitudinea sa de a deschide parcă fără efort, dintr-o exuberanță de moment, neașteptate - și tulburătoare - perspective filosofice asupra existenței poate fi ilustrată cu aproape oricare dintre piesele incluse în culegere. Ne oprim la Limba încărcată, care este o mică bijuterie literară cu irizații filosofice. Piesa are numai două personaje, EROUL
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
de Nerval plimbînd prin Port Royal un homar de zgardă, sau al lui Alfred Jarry, care lua cina începînd cu desertul și terminînd-o cu aperitivele. Față de parizieni, boema bucureșteană a scăpat de excesele unui snobism demonstrativ. A doua trăsătură e exuberanța romantică, formă euforică de a trăi cu capul în nori, sfidînd criteriile succesului. Boemul este opusul carieristului, dînd cu piciorul în mod sistematic la fiecare ocazie care l-ar putea smulge din marasmul sărăciei. Dar sărăcia boemului nu e mizerie
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
din notele clasei sale nu-i lipsește, cu mărire până la umflare și dezumflare numai prin ceea ce fiecăruia îi e dat să atingă: sfârșitul. Povestit prin chiar gura fiului, lungul și îmbelșugatul drum al generalului - pornit ca dulgher - dobândește o negativă exuberanță, un bal al detaliilor, contrastând cu sărăcia structurală a generalului ridicat din nimic, dar consumând cu sălbatic apetit din tot ceea ce artificiile existenței oferă. Mediul este al suspiciunii generalizate, într-o societate bântuită de delatori/impostori, ce-ți pot sări
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
Cincinalul de miere cu regimul comunist și cu avangarda sa propagandistică se încheiase hotărît prin documentarea chinezo-coreeană a primului estetician al țării, magistral sintetizată în celebrele teze din iunie și în tot felul de alte reflexii și meditații de partid. Exuberanța din deceniul șapte, aceea care făcuse posibilă aparația grupului Sigma la Timișoara, dar și a unor individualități precum Horia Bernea, Paul Neagu, Andrei Cădere etc. se temperase drastic, determinînd fie exilul propriu-zis al unora, fie pe cel interior, al altora
Sculptura, de la materie la sens (I)(Maxim Dumitraș la 50 de ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7941_a_9266]
-
să compare comportamentul militarilor germani cu al soldaților sovietici. În amintirea Marianei Drăgescu, simpatia merge, categoric spre cei dintâi. Rezumă Daniel Focșa o discuție pe această temă: "Marianei îi persistă și acum impresia amabilității monitorilor germani de la Graz, și a exuberanței elevilor italieni... și amintirea, limpede și senină, a tânărului ofițer de aviație Martin Möbus, cu figura lui copilăroasă, dar decorat deja cu Crucea de Cavaler (Ritterkreuz) a Crucii de Fier, aducându-i ciorchini de struguri, pe care îi scotea de sub
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
și cu atît mai mult pe măsură ce boala ei evoluează, Iulia devine fără să știe un personaj din portretele poești făcute soției lui. în concluzie, un roman decepționant în cheie realistă, dar cu o delicată împletitură de planuri în griuri și exuberanțe colorate, dacă îl privim în cheie simbolică, o lecție discretă despre viața care se vede bine numai cu inima. Marta Cozmin, Primăvara la Zürich, Editura Vitruviu, București, 2001, 164 p., f.p.
Vis cu magnolii în iarnă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14996_a_16321]
-
Yourcenar te izbește prin măsură și echilibru, în schimb mai greu e să spui în ce anume constă acest echilibru. Tot ce poți observa, și încă de la prima vedere, este că în scrisul ei nu sunt de găsit excese sau exuberanțe. Atîta doar că lipsa exceselor nu este rezultatul unei înclinații spontane prin care scriitoarea extirpă excrescența cantitativă sau deraierile de perspectivă psihologică, ci este urmarea unui travaliu crîncen menit a înlătura orice formă de exces. Cu alte cuvinte, lipsa excesului
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
dogorîtoare. Cînd ora tainică se apropie, își descopăr genunchii sau coatele, dar niciodată concomitent căci rănile sînt uneori incandescente, amenințînd să incendieze piramidele din apropiere clădite din pantofi albi" (Pantofii albi). Uneori eliberarea are loc printr-un sarcasm ce, utilizînd exuberanța expresivă, denunță înrobirea existențială, "proza", monotonia și, nu în ultimul rînd, absurdul viețuirii noastre: " Am în pat toate zgomotele zilei, utile/ în cuib mai sîngeră doar tricoul ciclistului tată/ dorința perversă de a trece neapărat prin plămîni/ pumnii mici ai
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
de stiluri. Dintr-un simplu instrumentist, el se transformă în dirijorul unei orchestre, amplificându-și mesajul. Ca și Marin Sorescu în Singur printre poeți, Liviu Capșa recurge la parodii dintr-un preaplin al bucuriei de a descoperi poezia, dintr-o exuberanță lirică. Parodiindu-l, de pildă, pe Mircea Cărtărescu, el nu numai că divulgă tehnica poetică a acestuia (relatarea la persoana întâi, enumerarea fastuoasă etc.), dar o și folosește fugitiv, pentru a-și exprima propria voioșie de citadin: " Tocmai coborâsem din
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
al neprihănirii echivalate cu beția tuturor celor ce ființează: "Nu te mai plînge; vorbește un înger/că totul e bine că toate-s în toi/ sărutul dumnezeiescul altoi/ al zilei ce spumegă" (Vița). O senzorialitate dezlănțuită își spune cuvîntul, o exuberanță a asociațiilor (mod de-a da replică prolificității naturale) care îmbrățișează ca o acoladă vîrstele ființei. Nu e doar o "întoarcere spre natură", un rousseauism liric, ci o provocare a acesteia prin limbajul inventiv, productiv pe făgașul unei autosatisfacții jubilante
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
în constelația... Facultății de Arte, Universitatea “Ovidius” din Constanța. Manifestarea Primăvara Artelor-2014, aflată la cea de a doua ediție, reunește spectacole, recitaluri, concerte, sesiuni de comunicări, expoziții, mese rotunde, work-shopuri. Cadrele didactice și studenții acestei instituții tomitane au capacitatea, puterea, exuberanța de a fi creativi, de a se exprima artistic, în sunete, în culori, în ritm de dans sau în atingerea și ghidarea Thaliei. Pe parcursul a două săptămâni, 31 martie - 11 aprilie 2014, activitățile științifice și artistice desfășurate într-o ținută
Andrei Tudor, Alina Sorescu ?i Vlad Miri?? ?n recital by Oana GEORGESCU [Corola-journal/Journalistic/83471_a_84796]
-
răspuns logic la această întrebare. Dar există un răspuns literar: dragoste. Petre Țuțea îi iubește - la nebunie - pe români și face în legătură cu ei tot felul de afirmații hazardate, elocvente tocmai (și numai) prin năstrușnicia lor. Nu contează ce spune, contează exuberanța spunerii. Un îndrăgostit are dreptul să-și mângâie tandru iubita sau să-și compună o figură fioroasă și să schițeze gestul strângerii ei de gât. Cineva lipsit de imaginație se poate îngrozi înregistrând o asemenea comportare, aparent inconsecventă. Însă ea
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
Gheorghiu o operă nouă. Nouă prin excelenta exprimare a sentimentelor datorită vocii miraculoase a divei. Angela Gheorghiu a electrizat publicul nu numai prin absoluta stăpânire a mijloacelor vocale, dar și prin senzația de avânt sau de sfâșiere a sunetului. De la exuberanța din actul întâi al operei, de la bucuria de a trăi la îndurerata renunțare, la noblețea sacrificiului și la sfâșietorul sfârșit, vocea sopranei noastre a imprimat partiturii nuanțe de o rară finețe și intensitate. Vocea ei senzuală, caldă, însuflețită dădeau uneori
Un miracol,Angela Gheorghiu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/10854_a_12179]
-
Șchiopu, și sensul devenirii într-un univers al formelor, adică acel marcaj al traseului de la pata de culoare oarecum sălbatică și aproape amorfă și pînă la structura ușor recognoscibilă, și simptomele plenitudinii, acea materie explozivă gata să facă pasul de la exuberanță la celebrare. Prin această regie subtilă a imaginii și a itinerariilor lecturii, artista a reușit să mijlocească exemplar întîlnirea publicului cu arta și cu fragilitatea ființei umane, a prezentului cu memoria, a limbajului pur cu semnificația subtextuală, a melancoliei surde
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
loc din care sala este o enormă necunoscută? El știe, la fel de bine cu actorii, ce a ieșit sau nu într-o seară. El este martorul real și tăcut al stării fiecăruia, al bucuriei unei reușite, al tristeții unei neîmpliniri, al exuberanțelor de tot felul, al oboselii nemachiate, al epuizărilor de care noi habar nici nu avem. El știe exact cum se intră în fabulos, cu ce preț este plătit timpul petrecut acolo și cum se părăsește ficțiunea pentru a reveni în
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
propune și la cel care o preia, deschide singurele canale prin care acest mister poate fi comunicat și împărtășit, în mesaj și comuniune. Nu are importanță dacă emoția e colorată cu ardoare patriotică, sau cu mutismul plânsului de doliu, cu exuberanța unei iubiri ce se sufocă în propria ei fericire, cu sentimentul de abjecție repudiată sau cu abstracta etajare de «sentimente» ale inteligenței. Necesar, absolut de neînlocuit, ca alianța apei cu lumina, în taina fotosintezei, rămâne doar acel imperativ de onestitate
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
dovedit a fi cea mai trainică și constructivă (“capacitatea de absorbție a canonului maiorescian e concurată numai de forța sa modelatoare, într-un interval de timp aproape indeterminat”), iar angoasa formelor goale a amendat la timpul potrivit orice inconsistență euforică. Exuberanțe de tip protocronist au existat de când lumea, or spiritul junimist punea înainte de toate criteriile severe ale “adevărului absolut universal”: Pentru noi patriotismul nu poate fi identic cu imperfecțiunea și o lucrare slabă nu merită laudă prin aceea că era românească
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
Gabriela Ursachi Interlocutor de șarm și avocat cu vervă oratorică de invidiat, Ionel Teodoreanu își păstrează și ca „romancier - poet” exuberanța unui temperament perpetuu adolescentin. Născut la Iași, în 6 ianuarie 1897, moare la București din cauza unui infarct la 3 februarie 1954, chiar în ziua în care cei doi băieți gemeni ai săi împlineau 33 de ani. Încadrat de T. Vianu
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13121_a_14446]
-
să cânte în această zi de abis La porțile ruinelor unde beam Un filtru amoros al stării fantomale? Doream să plec, să nu mai aud lumea muritoare Și toată a ei asemănare Cu negura, eu, ultima Clipă a rădăcinilor de exuberanță. Îmi spuneam: "Ah, să mor către iubire, numai ea balanță Providențială, pe când frumoasa țesătoare a trecutului Urzește poemul împrejurul zidirii căzute." Am văzut apărând pe nori locuințele În care trăiau îngerii și ei îmi spuseră Cântând deasupra țesăturii iubitei: "Îmbată
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
al regelui Franței, fiind primit la Școala militară din orașul Brienne, la vreo cincizeci de leghe de Paris. Departe de părinți, despărțit de fratele și de sora lui, la numai zece ani, elevul de școală militară și-a pierdut din exuberanța de până atunci. A devenit mai puțin sociabil, mai interiorizat. Poate și mai profund în înțelegerea împrejurărilor și rigorilor cărora trebuia să se supună. Doar mândria, adese manifestată printr-o demnitate excesivă, se vedea cu ochiul liber. Făcuse o pasiune
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
grecoaică, ochi de un negru-aprins, sprâncene brune, minunat arcuite, cu un râs strălucitor care îi lumina stra niu chipul îngândurat. Virgil Vrancea, soțul ei, era înalt și tăcut. Cu un zâmbet subțire, o asculta pe Suzanne cum depăna, plină de exuberanță, povești dintr-o lume străină. Nu mai știu ce spunea, dar mi-a rămas în auz timbrul vo cii ei catifelate. O priveam îndelung pe Suzanne, încercând să ghi cesc în expresia ei ceva din imaginea legendarei surori, despre care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Răspunsul se află în tablourile Ioanei. Ingeniozitatea și spiritul inventiv se împletesc cu magia 86 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE culorilor. Semne misterioase se înfășoară și se desfășoară pe fundaluri frământate care poartă amprenta prețioasă a unor timpuri revolute. Exuberanța și prospețimea ei ne deschid o poartă spre o lume fer mecată.“ Am închis calculatorul zâmbind. Am început să răsfoiesc albumul 1 pe care mi-l dăruise Ioana în toamnă, la plecare. Tablourile ei aveau într-adevăr un lirism de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
repede supărarea? — Numaidecât. Era un om așa de vesel, că puteai să râzi cu el de dimineața până seara. Cu el nu m-am plictisit nici o secundă. Apoi mă electriza căldura cu care eram primiți pretutindeni. Nu știu dacă voioșia, exuberanța 108 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE veneau din preaplinul sufletelor noastre sau iradiau din prietenia pe care ne-o ofereau spontan ceilalți. Am văzut în filmul lui Miky cum le vorbea Maestrul la cursuri elevilor lui... — Adora să fie
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cu gagurile filmului mut, istoria fiind culeasă cu literele mici ale unui om mic, un fel de Tom Degețel, o istorie care aparține nu numai lui Dite, ci și o istorie a Europei scrisă șucar, cu poante, prin plonjeul buf. Exuberanța personajelor care, trăind din plin farmecul timpului, sar să danseze, se agită, exultă lasă impresia că filmul este o comedie, ceea ce nu este neapărat fals, dacă filmul nu ar fi mai mult decît atît. Printre primele cadre avem transcrise cîteva
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
care literatura laică și problemele culturii române din deceniile al șaptelea și al optulea au jucat un rol esențial. Prima dintre cele două reeditări critice, conform ISBN-ului, a vizat volumul Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului. Îngrijirea ediției, studiul introductiv, notele, referințele critice și indicii îi aparțin lui George Ardeleanu (care se dovedește nu numai un eminent exeget al lui Steinhardt, ci și un editor riguros), în timp ce reperele biobibliografice îi aparțin regretatului Virgil Bulat
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]