824 matches
-
insulei ovale, Își amintea acadelele Învelite În plastic transparent atârnate de acoperișurile de tablă ale camioanelor cu dulciuri, Își amintea ciorapii roșii umflați de cărbuni dulci, Moș Crăciunii care se lăsau fotografiați lângă săniile lor de carton, steagurile Italiei care fâlfâiau pe cărucioarele ambulante și În centrul acelui vacarm, aproape de fântâna arteziană, caruselul cu căluții mecanici care se rotea Încet În timp ce În difuzoare bubuia Lambada. Dar acum, Într-o seară obișnuită, aici erau doar turiști care făceau fotografii lângă Fântâna celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bătăile ei, apoi a ieșit în același periplu nebunesc pe alte canale, până când a ajuns din nou de unde plecase. A străpuns iarăși vena și-a ieșit puțin lângă locul de intrare, la timp ca să prindă fâșia îngustă ce se furișa fâlfâind. Contactul cu propriul lui corp a fost o nebunie. Nu-și imaginase că prin mișcarea asta circulară poate să atingă un stadiu atât de înalt de fericire. Era acum ca un cerc mototolit, ca un continuum care se mișca amețitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
arată ca o prințesă. Visul ei era să ajungă în cetatea Târgoviștei, să se mărite cu un boier mare, să aibă trăsuri și rochii frumoase și să nu se mai întoarcă niciodată în Coteni. Îi plăcea Pampu. Își simțea sufletul fâlfâind când îl vedea, dar știa foarte bine că între ei nu era posibilă nici o legătură. Pampu era omul ei bun la toate. Îl chema de două-trei ori pe zi, îl trimitea să-i facă diverse comisioane, să-i aducă flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
deodată. Era din nou Zogru, încrezător în sine și gata să iasă din pivniță. Primul lui gând a fost să-l caute pe Ioniță și să-l strângă ușurel de beregată, apoi să-i smulgă limba și să i-o fâlfâie prin dreptul ochilor bulbucați. Dar n-a făcut așa. A ieșit omenește pe ușa pivniței, punând-o cu grijă alături de toc, apoi a urcat treptele spre grădină. Era noapte luminată de lună. Răsura albă răspândea un miros care îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să se înmoaie. A luat-o pe aleea pietruită, iar când a ajuns în capătul ei, o trăsură, apărută pe neașteptate, l-a făcut să sară în lături. Pe capra trăsurii ținea hamurile Ghighina. Avea părul despletit, iar rochia îi fâlfâia lungă, pe lângă osii. 9. Spre deosebire de ceea ce-și imagina Andrei Ionescu, Ghighina resimțise ca pe o supremă umilire atingerea la care o forțase falsul prinț cu unghii vopsite. Niciodată nu-și imaginase că un bărbat, oricât de josnic ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era el însuși, ucis înainte de a-și fi trăit viața. Se născuse în marginea Comoștenilor, pe când se numea Coteni, crescuse din mila spătarului, muncise din greu, iubise puțin și primise cu uluire intrarea lui Zogru în sângele lui. În timp ce Zogru fâlfâia deasupra cadavrului, Ghighina privea și ea îngrozită vălul uriaș ca o frunză plutitoare, cu fața lui Pampu mișcându-se ca și când ar fi fost prinsă într-o picătură uriașă de ulei verzui. Nu mai văzuse pe nimeni murind și nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-o pe fată, i-a făcut semn să spună mai tare. Ea vorbea repede și i se pusese un nod în gât, părinte părinte, sunt fata spătarului Gongea din Coteni și sunt urmărită, uită-te acolo, da, acolo, deasupra, cum fâlfâie ce-o fi aia peste podul mănăstirii. Călugărul încremenise și el cu ochii la mișcarea alb-întunecată, fără să-și dea seama ce este, apoi spusese repede că e fată de boier și cere găzduire de-o noapte, până ce vine tătâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
atletic, cu sprâncenele împreunate și părul vâlvoiat. Era o apariție mai curând comică, mai ales văzută acum, ca imagine topită de timp, însă pentru Zogru fusese ca o lovitură de bici. Omul emana o teroare care îi cuprinsese tot corpul. Fâlfâia deasupra mărului, tremurând ușor ca o piftie. Își dădea seama că e un bărbat oarecare, că ar fi putut să intre în sângele lui și să-l termine, dar acestea erau doar niște gânduri care nu se potriveau cu faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a făcut de râs. Nu apucase să spună mai nimic din ceea ce-și scrisese pe hârtie. Avea nevoie să stea cu cineva de vorbă, cu Giulia în mod special. Așa că a venit la ea. Zogru îl privea de pe bibliotecă, fâlfâindu-și alene aripioarele, pe lângă raftul lui Balzac. - Vasăzică aici stai! Bobo era stingerit de tavanul apăsător, de obiectele îngrămădite și de geamul deschis, dincolo de care se vedeau vecinii, stând la o masă pătrățoasă, în fața casei, sub becul aprins. Giulia și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fiu neobservată Într-o secundă de vis spulberată. Și mă întorc și te blestem În propriul meu stil... Te chem. Dan Cristina, clasa a VII-a Școala Gimnazială Ibănești-Pădure - Mureș profesor coordonator Someșan Mariana Primăvară Firimituri de soare cald Și fâlfâit de aripi albe, Aștept să înflorească pomii iar, Să ploaie cu petale dalbe. Ai venit, m-ai bucurat Și în grabă am uitat Să-ți dau un șir de mărgele Să te-mpodobești cu ele. Un joc de fluturi și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se lăți pe nisip. Isprăvise. Rituri primitive la aperitiv Aperitivul, moment convivial al zilei la Locul Schimbării, era de obicei Însoțit de muzică. În seara aceea, trei inși băteau tam-tam-ul pentru vreo cincizeci de spațioți care se agitau pe loc fâlfâindu-și brațele În toate direcțiile. De fapt, era vorba de dansuri ale recoltei, Învățate la atelierele de dansuri africane; de regulă, după câteva ore, unii participanți trăiau sau simulau o stare de transă. Într-un sens literar sau Învechit, transa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să aflăm când vă pot programa. Își consultă agenda, scoase un telefon mobil și Începu să formeze numărul, când Bruno interveni din nou. — Las-o baltă..., făcu el cu un gest larg. O Îngropăm aici. Ultima ei dorință... ni se fâlfâie. Plătești tu! continuă el imperativ adresându-i-se lui Michel. Fără o vorbă, acesta scoase carnetul de cecuri și Întrebă cât costă o concesiune pe treizeci de ani. — E o alegere bună, confirmă funcționarul comunal. Cu o concesiune pe treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
într-un final. Mult mai greu. — Îhâm. Încuviințează, privindu-mă mai atent. Ce-ai pățit la păr ? — Clor, zic scurt. Când spălam WC-ul. Pufnește într-un râs înfundat, dar nu mă uit la el. Sinceră să fiu, mi se fâlfâie de tot și de toate. Un lucru e sigur, spune. Nu te dai în lături de la muncă. Cu timpul o să fie mai ușor... Nu pot s-o fac. Cuvintele îmi ies înainte de a le putea opri. Nu pot să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zic repede. Vrau să spun că așa e, ai dreptate. Sigur că ar trebui. Îmi dreg glasul. Iubitule ! — Mersi, iubito, zice el, cu un surîs drăgăstos, iar eu Îi Întorc zîmbetul, făcînd eforturi să-mi Înăbuș micile proteste care-mi fîlfîie prin cap. Nu e bine deloc. Nu mă simt deloc ca o iubită. Iubita e o femeie măritată, cu perle și parcare personală. — Emma ? Connor mă privește fix. S-a Întîmplat ceva ? — Nu știu ! Izbucnesc Într-un rîs forțat. Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și țânțarii m-au mai lăsat. N-a trecut mult și m-am trezit că intru Într-o mocirlă care sorbecăia sub pășitori. Broscoi nenumărați prinseră să cârâie, iar o pasăre strigă ascuțit Înainte să-și ia zborul din fața mea, fâlfâind agale din aripi. Blestemate locuri! Murdare și puturoase, lăcaș de ființe care pândeau! M-am strecurat printre trestiile ce-mi tăiau umerii și m-am trezit că mă afund În mocirla din ce În ce mai puturoasă. - Măi, Krog, măi! Mai bine nu vroiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
legat pe Kron cu vorbe ce s-au topit În trupul lui, ajungând astfel din tată-n fiu, până la Psara, fiică a Milei, și apoi la mine. Scept se sumeți. Avea barba lungă și plete negre ca pana corbului ce fâlfâiau, grele, În bătaia vântului de Miazănoapte. - Te știu prea bine, Krog, Încă de când ai venit În satul meu. Am auzit ce mi-ai spus dar, până una-alta nu văd În fața ochilor decât un mut. Mă și mir că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe mâinile bucătarilor. - Nimic nu‑i mai burghez decât spaima de moarte, spunea Ravelstein. Ținea aceste mici anti‑predici Într‑un stil cu totul excentric. Îmi aducea aminte de dansatorii gen păpușă de cârpă, clovnii din anii douăzeci care‑și fâlfâiau brațele lungi, zdrențuite, molatice, și Își pictau zâmbete largi până la urechi pe fețele făinoase. Așadar, preocupările serioase ale lui Ravelstein „coexistau”, ca să folosesc un termen din politica secolului douăzeci, cu bufoneriile sale. Dar numai prietenii puteau desluși această latură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
N-am vrut să-ți dau nimic de mâncare... pentru asta... (Undeva se aud aripile unor păsări; pare că o pasăre gigantică trece peste gară.) HAMALUL (Tresărind.): Ce-i asta? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O pasăre! IOANA: Un fâlfâit! Ce frumos fâlfâie... Nu-i așa că fâlfâie frumos? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O pasăre uriașă... trece o pasăre uriașă peste noi... IOANA: Unde-i? Vreau s-o văd? Întotdeauna mi-am dorit să văd o pasăre uriașă. HAMALUL (Se ascunde sub bancă.): Nuuu... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-ți dau nimic de mâncare... pentru asta... (Undeva se aud aripile unor păsări; pare că o pasăre gigantică trece peste gară.) HAMALUL (Tresărind.): Ce-i asta? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O pasăre! IOANA: Un fâlfâit! Ce frumos fâlfâie... Nu-i așa că fâlfâie frumos? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O pasăre uriașă... trece o pasăre uriașă peste noi... IOANA: Unde-i? Vreau s-o văd? Întotdeauna mi-am dorit să văd o pasăre uriașă. HAMALUL (Se ascunde sub bancă.): Nuuu... Nu... Alungați-o! Vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
defect de lângă rondul de nisip. Un scrânciob, trei sârme care ies din pământ ca niște plante științificofantastice și mosorul uriaș rămas de la ora de lucru manual a regiei naționale a energiei electrice completează peisajul cu stâlp verzui unde stă ghemuit, fâlfâindu-și aripile sale uriașe, aurii, stăpânul depărtărilor. Ghemuit în vârful ceasului, cu obrazul în mâini și vârfurile ascuțite ale celor șase aripi desenând universul, zâmbește. Cât timp stă el așa zâmbind peste oraș? Dar cât timp el stă acolo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vreți! îi spune ea d-lui Costache, încercând totuși să zâmbească. În același timp, împinge căruțul înainte pe alee. Afurisit boșorog, mormăie, depășindu-l. Sticletele zărind firimiturile de Joe, pornește glonț. Tocmai atunci dă și el cu ochii de serafim, fâlfâind în soare pe stâlpul de ceas, păzind Babilonul. Sticletele își strânge aripioarele și cade cu capul în jos la poalele Stăpânului Depărtărilor, închinându-se adânc. ─ Poruncește, Doamne! Serafimul întinde puțin vârful aripii din colțul de nord-est, foarte puțin, nefiind nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de azi în cincisprezece ani... Ha ha ha! Hu hu! De azi în cincisprezece ani... ─ Ce? Ce de azi în cincisprezece ani? ─ ... Și habar n-ai să ai, habar să n-ai! Hu hu! Hu hu! Și cu acestea, huhurezul fâlfâi din aripi și se lăsă la vale înspre apă, dispărând în întunericul plin de arbori. Căci totuși sunt mulți arbori în orașul nostru încâlcit, oțetari, salcâmi, plopi, castani, sălcii, tei. Kerch are de vizitat două bănci, facilitatea ultramodernă de îmbuteliere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fi favorabil. Contact II: Președintele Laicatului, persoană sigură, atașată valorilor democrației și scopurilor statului multinațional. Favorabil. Să fie consultat la achiziție și Expertul Bunurilor pentru a se evita orice neplăcere. E bine cunoscută pungășia băștinașilor. Se recomandă expeditivitate. Achiziționați.” Pasărea fâlfâie din aripi, întorcând la răstimpuri capul după câte un zgomot sau o licărire. Zboară liniștit prin întuneric, cu atenția egală, o pânză fină acoperind orașul. Oriunde are loc cea mai mică tresărire sau pâlpâie cel mai firav atom de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vânos. Porniserăm să cumpărăm un pat, un pat ca patul nostru din Berlin. Dar toate prăvăliile erau închise. Nu era duminică și nici vreo sărbătoare de care să fi știut. Când am ajuns pe Fifth Avenue, cât vedeai cu ochii fâlfâiau zeci de steaguri americane. — Dumnezeule, Doamne! am exclamat eu uimit. — Ce înseamnă asta? se interesă Helga. Poate că s-a declarat război în timpul nopții, mi-am dat cu părerea. Și-a încleștat convulsiv degetele de brațul meu. Nu vorbești serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de blocuri, fabrici și un fel de macarale de care atârnau pancarte cu citate din discursul lui Nicolae Ceaușescu la acea Plenară. De partea cealaltă a ferestrei, dând să-l cuprindă pe Pătrășcanu ca un fel de mantie ocrotitoare, drăgăstoasă, fâlfâia un mare steag roșu, cu stema Partidului Comunist Român, așa cum fusese adoptată la Congresul al IX-lea al partidului, din 19-24 iulie 1965, Focan nu era însă convins că pictura va fi apreciată de cei de la Uniune, în conducere fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]