3,289 matches
-
înflorit!” La Petru Lascău, poezia naturii este de inspirație folclorică, amintind de stihurile lui Vasile Alecsandri - „este și doină din fluier de fag/ lacrimi de dor și de drag”. Frumusețea clasică a versului - „albul din turme de miei/ arome de fân și floare de tei” („Impresii de Crăciun”) redă spiritualitatea spațiului românesc, păstrând sobrietatea și simplitatea ritmului popular. Universul poetic al lui Petru Lascău este complex și metaforic și prin excelență, pacifist. „Să-nfrângem ura prin cântare/ s-aducem pacea sfântă
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
da de necaz cu o astfel de carte „la vedere”, am „chitit-o”-n pod, era scrisă în germană și engleză, limbi socotite „imperialiste”(!) și găseam scuze când ai mei mă observau adesea că urc scara, le spuneam că „dau fân la vacă” sau „iau ouăle din cuibar”, cu toate că găinile aveau cotețul lor și nici n-aveam vârsta care să-mi fi permis singur să fac pe gospodarul casei. Noaptea îmi „transferam” „literatura conspirativă” „sub sarică”, la lumina slabă a unei
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
Sas-Simoniak, topos al paradisului terestru. Durerea înstrăinării este resimțită de poetă ca nevoie de a contempla locul unde a văzut lumina zilei, de a pătrunde în intimele structuri ale lucrurilor și ale naturii. „Miroase-n mine-a satul meu/ Cu fân uscat și eleșteu,/ Cu șezători în seri de iarnă,/ Când fulgi mirajul vor s-aștearnă./ Cu ulițe ce duc în cer/ Și când e soare sau e ger,/ Și când în ușă crivaț bate./ De satul meu sunt azi departe
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
cuvintele, umbrele lor... Adolescent se îndrăgostise de Ea, de fata aceea ciudată, cu părul prelung-foșnitor, cu buzele de forma suspinului... Și ea îl iubea deopotrivă, cu bucuria și tristețea Poemului. Între ei veșnicea Poezia. Era în amurg Afară mirosea a fân cosit și-a cântec de greier, acolo sus, pe Dealul nevinovat al iubirii lor. Deodată ochii lui, ca două păsări speriate pe ram, au țipat în lumină, învățând pentru întâia oară să cânte... Vedea cu vederea de-afară ! De singurătate
VEDEREA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367253_a_368582]
-
om și mesager divin pe plaiurile Bihorului, la coarnele plugului, în foșnetul pădurilor de fagi, în unduirea holdelor de grâu, în sudoarea nobilă a țăranului. Citindu-i poezia, meditația, uneori, de profunde pătrunderi filozofice, nu poți să nu simți mirosul fânului de curând cosit. Nu poți să nu auzi ciocârlia și cântecul voios al secerătorului.” În cuvinte pătrunse de împreună simțire creștină, Petru Lascău realizează astfel, o prezentare vie și sensibilă a celui ce a fost Traian Dorz, a acestui om
CUM SA VEGHEZI PENTRU A AVEA VIATA DEPLINA, INTR-O CARTE DE ESEURI SEMNATA PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367226_a_368555]
-
dorul... Aș vrea... Aș vrea neîncetat să-ți dăruiesc Ceea ce am cules numai din stele. Nici aur, nici arginți nu năzuiesc A pune-n palma visurilor mele. Doar adieri de vânt în fapt de seară Ce-aduc miresme crude-n fân cosit, În ochi lumină, 'n suflet primăvară Un câmp de flori de suflet nesfârșit. Din cântec lin, pe strune de vioară Să torc spre tine-n taină tandre șoapte De Sus să curgă dintr-o călimară Praful iubirii peste noi
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
călimară Praful iubirii peste noi în noapte... Și lacrimi - bobi de rouă de pe flori S-adun pe buze-n dimineți senine Să mă-nfășor în mantii de culori Să uit de mine, tu să uiți de tine... Visare Miresmele de fân cosit Și dulce susur de izvor Mi-aduc în suflet plin de dor În chip de înger, om iubit. E-atâta liniște în jur Și-atâta frumusețe-n cale Te-aștept aici, să vii agale Oblăduit de gându-mi pur
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
o dulce vrajă ce stăruie-n dorința De-a fi mereu deschisă, cu suflet luminos. Adie dinspre codrii un vânt călduț și lin Un cântecel de greier și-un fluture pribeag Mi te aduc aproape, iubite, suflet drag, Miresme-n fân cosit ne-nvăluie sublim. Grădina-i înflorită și plină de culori Mă plimb printre răzoare, mi-e umedă privirea Sunt plină de speranță și-ți dărui fericirea De-a viețui-n iubire și în alint de flori Ce-mbată cu miresme
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
el Își poate achita mâncarea ce i-am dat: De pază a stat la ușă, ca prieten devotat. Dar, culmea ironii, în zori... de dimineață, Cățelul se topise ca boarea de la ceață. „O fi prin fundul curții, sau poate-n fân?” Era o șură mare făcută de-un vecin, „Unde ar putea să-mi stea!?...Poate se plimbă? S-a plictisit să rămână o noapte tolănit în tindă”. L-am strigat îndelung; de-atunci n-a mai venit. Of!.. ș-atât
CĂŢELUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368569_a_369898]
-
spinare și cu plozii în brațe plecară prin sat după căpătat sau după ciordeală. Polizache cu trei mardeiași intrară în curte la Duran și-l strigară: -Hei, nea Tudore! Bătrânul ieși cocoșat cu o furcă în mână cu care strânsese fânul prin grădină. -Am venit să ne tocmim!- o retezară țiganii. Ne convine, bine, nu ne convie, salutare și noroc! -Băi, Polizache, mă știi pe mine cârcotaș? Vă dau cât cereți, pitacii să iasă! -Cât aur ai? -Păi nu v-am
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
ajungeau la lacul Tatlaceag cale de vreo opt km. Victor s-a întors acasă luând câțiva pepeni mai mari, la întâmplare, adăpă caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din pai pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
dacă tot se punea alta în loc. Mie-mi plăcea să merg în zăpada până la genunchi și mi se părea curios că oamenii mari au ceva împotriva zăpezii. În fiecare zi descopeream ceva nou: că se ascund găinile în podul cu fân ca să facă ouă, că sub fân erau puse mere la păstrat, că din conuri de brad vopsite cu ”Lunar” se puteau face globuri, și câte și mai câte. Deși eram copil mic, n-aveam încă șase ani, nu țin minte
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
Mie-mi plăcea să merg în zăpada până la genunchi și mi se părea curios că oamenii mari au ceva împotriva zăpezii. În fiecare zi descopeream ceva nou: că se ascund găinile în podul cu fân ca să facă ouă, că sub fân erau puse mere la păstrat, că din conuri de brad vopsite cu ”Lunar” se puteau face globuri, și câte și mai câte. Deși eram copil mic, n-aveam încă șase ani, nu țin minte să fi plâns vreodată după mama
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
ogorul, Bobul mic sub glii trudește Să-și ridice capușorul. Râul noaptea-i plin de stele Ziua, pare de mărgean Și grăbind către ocean Poartă gândurile mele. Scuturate flori de măr Sunt căzute în uitare, Mere roșii fac cărare Către fânul cel din pod. Pere-mprăștie mireasma Printre boabe aurii, Mama duce-n casă cazna, Printre gureșii copii. În cuptoare pâinea crește, Se rumenesc cozonacii, Trece-un an, urmează alții Până caierul sfârșește. Sună-n vale clopoțelul, Pe drumeag trec rând
DE-ALE TOAMNEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364631_a_365960]
-
susur de izvoare și-n boncănit de ciute. Ne căutam răcoarea în sufletele arse Precum piatra de var în marile cuptoare Și ne strângeam puternic în brațele vânjoase, Că nu știam de noi, de miei sau... de mioare. Dormeam pe fân uscat c-o cergă peste noi Alăturea de focul înconjurat de câinii Care păzesc bordeiul și staulul de oi De urșii ce dau iama pe la apusul lunii. Ne încordăm mai tare în desele suspine Și gângurim molcom în noaptea înstelată
ÎN SUSUR DE IZVOARE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349526_a_350855]
-
pînă hăt departe , o priveliște mirifică. O mare de dealuri înverzite , iar departe spre nord se zărea zona subalpină. Din văile adânci , vălătuci de ceață urcau agale spre cer. Mierlele și privighetorile umpleau aerul cu trilurile lor, iar mirosul de fân cosit te îmbăta. Undeva pe la mijloc , spre nord , privirea îți era atrasă de o platformă uriașă , dreaptă , al cărui nefiresc contrasta puternic cu marea de dealuri. - Cum e posibil așa ceva ? am întrebat uimit. Nicăieri cât vezi cu ochiul nu sunt
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
trovanți asupra originii cărora specialiștii nu s-au pus încă de acord. Din păcate , un telefon urgent de la birou m-a făcut să plec în grabă , promițându-i prietenului meu că voi reveni . M-am despărțit cu greu de miresmele fânului proaspăt cosit , de țârâitul greierilor , de cântecul mierlelor și de laptele prins mâncat aici al cărui gust nu cred că aș putea să-l uit vreodată. Notă : Alunișul se întinde pe mulți kilometri , de la est la vest , mărginit de comunele
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
capul în nori! În pragul ușii de la intrare, Domnișoara Jackie-și aminti că-i trebuiau stiloul și geanta telefonul mobil calculatorul de buzunar portofelul cu bani cartea bancară și alte nimicuri Era ca și cum ar fi căutat un ac în carul cu fân Domnișoara Jackie n-avea habar unde i se afla geanta în iatacul ei magic cu explorații de-un oarecare pericol Era ca și cum măicuța ei ar fi trebuit să extragă apă din piatră Examenul Domnișoarei Jackie era programat după pauza de
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
de secerat. Avea ochii albaștri, genele lungi, un mers ca o plutire și niște sâni micuți ca două mingii de tenis. Folosea cele mai fine parfumuri, iar atunci când mergea pe stradă lăsa în urma sa o adiere suavă de miros de fân proaspăt cosit, făcând nu numai pe bărbați, ci și pe femei să întoarcă privirile, să-i urmărească mersul ca o alunecare printre trecătorii întâlniți. Brigitté era nu numai inteligentă, ci și elegantă, contribuind astfel să mențină cota eleganței printre elevele
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
și de șira spinării, te puteai aștepta să le vezi cum se desfac din moment în moment ca doagele unei bote de apă rămasă fără cercuri. Era atât de slăbit că-l putea lua vântul ca pe-o pală de fân. Din cauza oboselii l-a cuprins toropeala, că nu-și mai putea să-și ține capul drept. Ochii abia mai vedeau prin ungherul ogeacului cufundat în bezna nopții, iar pleoapele se deschideau din ce în ce mai greu. Scăpă țigara dintre degete și, deodată, prin
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
ca și acesta de față. Poemele lui nu au fost impuse, nu au cântat regimul și pe corifeii politicii trecute sau actuale, ci au izvorât din seva mestecenilor de acasă, din miriadele de vietăți minuscule trăitoare într-o căpiță de fân de pe deal, din izvoarele care trec, susurând, pe lângă casa bătrânească, din gustul dulceag-amărui al humei stropită cu lacrimi și sânge de înaintași. Din toate lucrurile, ființele și „naturile tuturor lucrurilor” cum ar spune Nichita, devenind repere esențiale ale ardeleanului, obișnuit
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
lăzile cu mere. Uf, mamă, zicea mă-sa, dacă știam că se schimbă vremurile și că Mihai va ajunge boier de oraș, te dădeam lui. Doamne, ce bine era acolo pe lăzi și ce frumos mirosea. Mirosea a rășină, a fân și a mere. Mirosea a acasă. A rămas grea după noaptea aia. L-ar fi lăsat pe Nicuță și ar fi păstrat și copilul. Unde să se ducă? Acasă n-ar fi primit-o. Mai avea opt frați. Unde să
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
singura plăcere, Să-și întremeze virtuțile mai slabe. Nepoții se scufundă în lacul de aproape Stropindu-se cu apă ca niște paparude, Care, pe ulițe, după un rit, tot șchioape Dansează și cântă, recolta să ne-o ude. Țăranii aduc fânul și-l grămădesc în clăi, Alții își vând în piață, acum în plină vară, Recoltele-adunate din plaiuri și din văi, Că nu mai sunt țăranii de ură și ocară. Cirezile se-adună la staul în amurg, Se-adună și sătenii
VARA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349355_a_350684]
-
Scrisul cere o relaxare pe care tensiunea problemelor zilnice nu le-o îngăduie prea mult.”; „Senectutea își are incontestabil valorile ei. Ea poate fi o vârstă eliberată de dorința aurului și a averii pe care să le înlocuiască cu mireasma fânului cosit, cu frumusețea macilor înfloriți, cu doine ascultate în fapt de seară pe pragul casei bătrânești, cu seninul cerului, și oceanul de stele, cu puritatea albului zăpezilor și treptat cu toate minunile simple care dau sensul cel mai profund al
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE NESTEMATE A MEMORIEI AFECTIVE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349391_a_350720]
-
La merișoare Venise toamna. Sezonul de afine și zmeură trecu de mult. Și lucrul la cositul și strânsul fânului s-a cam terminat pe țarinile di-mprejurul casei. Până la cositul otavei au mai rămas câteva zile. Cineva ne-a spus că a fost la munte și a văzut niște merișoare grozave. Merișoarele seamănă cu afinele, ca formă și mărime, doar
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]