1,441 matches
-
de sfidare. Foarte aproape de sultan stă Omar, pe cât de posomorât, pe atât de copleșit. Înșiră În gând fraze Împăciuitoare, pe care nu va avea, fără Îndoială, niciodată prilejul de a le rosti. — Astăzi e ziua pentru care ni s-a făgăduit un raport amănunțit asupra stării vistieriei noastre, e gata? Întreabă Malik Șah. Hasan se Înclină. — Mi-am ținut făgăduiala, raportul e aici. S-a Întors către secretarul său, care i se alătură grăbit, desface legătura de piele și Îi Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Cuvintele lui Terken i se strecoară atunci În cutele sufletului, vorbește despre el, despre ea, despre copiii lor, Îi spune glume, Îi citează poeme, Îi murmură parabole bogate În Înțelesuri; el nu se plictisește nici o clipă În brațele ei, Își făgăduiește să rămână În preajma ei În toate serile. În felul lui, posac, brutal, copilăresc, animalic, o iubește, o va iubi până la ultima suflare. Terken știe că el nu-i poate refuza nimic, ea este cea care-i face planul cuceririlor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mâinile tale”. Argumentul ține, emirii vin În graba mare, din Azerbaidjan, ca și din Siria și, dacă nu reușesc să ridice asediul capitalei, Îi Înlesnesc sultanei luni În șir de răgaz. Terken reia legătura și cu Hasan Sabbah. „Nu-ți făgăduisem oare capul lui Nizam al-Mulk? Ți l-am pus pe tavă. Astăzi Îți ofer Isfahanul, capitala imperiului. Știu că oamenii tăi se află În număr mare În cetate, de ce trăiesc În umbră? Spune-le să se arate la față, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
suveranul e cuprins de Îngrijorare, se teme de urmări În anumite cartiere. Cum chipul i s-a Întunecat, oaspeții se grăbesc să se retragă. Întorcându-se acasă În tovărășia lui Vartan, Omar blestemă viața de curte, capcanele și frivolitățile ei, făgăduindu-și să părăsească Mervul cât mai curând; ciracul său nu-l prea ia În seamă, e a șaptea oară când stăpânul Îl amenință cu plecarea; a doua zi, de obicei mai resemnat, Își reia cercetările, timpul care trece Îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să iubești, la ce-ți slujește oare faptul că soarele răsare și apune?” Hasan le cere oamenilor săi să uite dragostea, muzica, poezia, vinul, soarele. Disprețuiește ce are Creația mai frumos și cutează să rostească numele Creatorului. Și Îndrăznește să făgăduiască paradisul! Crede-mă, dacă fortăreața lui ar fi poarta raiului, aș m-aș lipsi de rai! Nu voi pune niciodată piciorul În acea speluncă de cucernici prefăcuți! Vartan se așază, Își freacă apăsat ceafa, Înainte de a rosti, pe tonul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lor, o savoare nouă. Când tatăl meu amintea de Omar care mângâia părul parfumat al iubitei sale, mama roșea. Și, Între două catrene de dragoste, au schimbat cel dintâi sărut. În ziua În care au vorbit despre căsătorie, și-au făgăduit să-și numească primul fiu Omar. În cursul anilor nouăzeci, sute de mici americani au fost botezați astfel; când m-am născut eu, pe 1 martie 1873, obiceiul acesta Încă nu exista. Nedorind să mă Împovăreze cu acest prenume exotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În pachete mari, spre India sau spre Peninsula Arabică. Nu mi s-a Întâmplat decât o dată să pătrund În sălașul lui, eram curios să văd cum arată. Îl invitasem pe Djamaledin să cineze cu mine la restaurantul lui Durand și făgăduisem să trec să-l iau. Am urcat direct În camera lui. Îți făceai loc cu greu, atât de multe ziare și cărți erau stivuite acolo, unele chiar și pe pat, În teancuri până În tavan. Domnea un miros sufocant de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
N-aș fi avut motive să mă plâng, aveam nevoie de vreme calmă, dată fiind misiunea arzătoare pe care trebuia s-o Împlinesc: să memorez o carte Întreagă de dialoguri persano-franceze scrisă de dl Nicolas, traducătorul lui Khayyam. Căci Îmi făgăduisem să mă adresez gazdelor mele În propria lor limbă. Nu nesocoteam faptul că În Persia, ca și În Turcia, numeroși oameni cu știință de carte, negustori sau Înalți funcționari, vorbesc franceza. Unii cunosc chiar și engleza. Dar, dacă dorești să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mă interesa. Numai că atunci Îmi spuse, Într-un amestec de persană și franceză pe care mi-era destul de greu să-l Înțeleg: — Cartea se află la un soldat originar din Kirman, care este și orașul meu de baștină. A făgăduit să vină aici poimâine, vineri. Va trebui să i se dea ceva bani. Nu pentru răscumpărarea cărții, ci ca să i se mulțumească omului pentru că a restituit-o. Din păcate, eu nu mai am nici un ban. Fără să șovăi, am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
descoperit și mă sorbeau din priviri ca pe un nou-născut. Cea mai vârstnică, la patruzeci de ani, Îmi făcu semn s-o urmez. În fundul grădinii În care intrasem, se găsea o căsuță unde mă așeză pe un scaun de răchită, făgăduindu-mi, cu un gest, că avea să vină să-mi dea drumul. Mă liniști cu o grimasă și cu un cuvânt magic: andarun, „casă interioară”. Soldații n-aveau să vină să scotocească acolo unde stăteau femeile! Într-adevăr, zgomotele soldaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de-a lui mă tulburase: „Am profunda convingere, În acest Început de secol, că, dacă Orientul nu reușește să se trezească, În curând Occidentul nu va mai putea să doarmă”. În răspunsul meu, l-am Încurajat să facă această călătorie, făgăduindu-i să-i pun la dispoziție, dacă s-ar fi hotărât, numele câtorva prieteni care ar fi putut să-l primească. Peste câteva săptămâni, Baskerville veni la Annapolis ca să mă anunțe, cu glas vioi, că obținuse un post de institutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mandat colbuit, să nu fiu arestat la frontiere, fără să am cum să-mi alertez prietenii sau legația. Plecarea lui Baskerville mă stimulă, totuși, să fac unele demersuri spre a-mi reglementa situația. În ceea ce o privea pe Șirin, Îi făgăduisem să nu-i scriu niciodată. Nevrând să-mi asum riscul de a o vedea punând capăt corespondenței, m-am adresat, deci, lui Fazel, a cărui influență, știam, creștea cu fiecare zi. În Adunarea națională, unde erau luate deciziile importante, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îi sorbeau răsuflarea, parfumurile, noaptea, Îi contemplam genele, Încercam disperat să ghicesc ce vis de fericire sau de spaimă le făcea să freamăte. Când se deșteptă, primele zgomote ale orașului ajungeau deja până la noi. A trebuit să dispar În grabă, făgăduindu-mi să dedic cărții lui Khayyam următoarea noapte de dragoste. XL Odată ieșit din Palatul Pustiu, mergeam strângând din umeri - răsăritul nu e niciodată cald la Tabriz - și Înaintam, astfel, În direcția caravanseraiului, fără să caut s-o iau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
voștri vor cunoaște foamea. Constituția vă este cel mai mare dușman, trebuie să vă luptați Împotrivă-i ca niște lei. Nimicind Parlamentul, ați trezit, În lumea Întreagă, cea mai vie admirație. Continuați-vă acțiunea salvatoare, zdrobiți orașul răsculat, și vă făgăduiesc, din partea suveranilor Rusiei și Persiei, bani și onoruri. Toate bogățiile pe care le cuprinde Tabrizul vă aparțin, n-aveți decât să vă serviți”. Răcnit la Teheran și Sankt-Petersburg, murmurat la Londra, cuvântul de ordine era același: trebuie distrus Tabrizul, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dumneavoastră!” Intrigat, monarhul Îl pune pe condamnat să-și repete făgăduiala, Înainte de a decreta: „Foarte bine! Dar, dacă exact Într-un an măgarul nu vorbește, vei fi executat”. La ieșire, Nasruddin e Întrebat de soție: „Cum poți tu oare să făgăduiești un asemenea lucru? Știi prea bine că măgarul n-are să vorbească. - Bineînțeles că știu, răspunde Nasruddin, dar, de acum Într-un an, poate să moară regele, poate să moară măgarul sau pot să mor chiar eu”. Prințesa continuă: — Dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
e veșnic, poate muri, poate fi clătinat iarăși de tulburări sau revolte, ca acum șase ani. Ar fi trebuit să avem răbdare și să așteptăm, să facem pe proștii, să tragem de timp, să dăm Înapoi și să mințim, să făgăduim. Asta a fost Întotdeauna Înțelepciunea Orientului; Shuster a vrut să ne facă să Înaintăm În ritmul Occidentului, ne-a condus direct la naufragiu. Părea să sufere pentru că spusese asta; m-am ferit, așadar, s-o contrazic. Șirin adăugă: — Persia mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai fi rămas câteva ceasuri În librăriile acelea, aș fi Întâlnit și colonei Ardenti, și mediumuri, pe puțin vreo zece. M-am Întors acasă și i-am comunicat oficial lui Amparo că lumea era plină de denaturați. Ea mi-a făgăduit mângâiere și ne-am Încheiat ziua așa cum cerea natura. Ajunsesem pe la sfârșitul lui ’75. Am hotărât să uit asemănările și să-mi consacru toate energiile muncii mele. La urma urmelor trebuia să predau cultura italiană, nu rozacruceenii. M-am dedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zic că există, tocmai sperând să fie contactați”. „Iar rozaruceenii tac”. „Ca peștii”. „Deschide gura. Să-ți dau puțină mamaia”. „Un deliciu. Într-acestea Începe războiul de Treizeci de ani și Johann Valentin Andreae scrie o Turris Babel pentru a făgădui că Într-un an Anticristul va fi Înfrânt, În timp ce un anume Ireneus Agnostus scrie un Tintinnabulum sophorum...” „Ce frumos, tintinnabulum!” „...unde nu știu ce naiba zice, dar e cert că ori Campanella, ori altul În numele lui intervine În Monarchia Spagnola și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rotește pe dedesubtul lui, În orice loc s-ar afla. Orice punct al universului e un punct fix, e suficient să atârni de el Pendulul”. „Dumnezeu e peste tot?” Într-un anume sens, da. De aceea mă tulbură Pendulul. Îmi făgăduiește infinitul, dar Îmi lasă mie răspunderea de a decide unde doresc să-l am. Așa Încât nu-i de-ajuns să adori Pendulul acolo unde e, trebuie să iei mereu o hotărâre și să cauți punctul cel mai bun. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe-ai săi, poporul cel ales. Dar, același Dumnezeu îl proteguiește pe Cain, fratricidul, îl salvează pe Noe, în corabie, după cele patruzeci de zile și de nopți, ca și pe Isaac, fiul lui Avraam, în ținutul Moria. Și le făgăduiește neîncetat, harul Său și milosârdia Sa supușilor și acelora care cred în El nestrămutat, până la a suta și până la a mia lor spiță! Per ansamblu, Biblia, care este cuvântul Lui, ne învață să nu judecăm cumva manifestările Vrerii divine, după
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu negustorul meu. De-abia va fi timp să îmbuc ceva, undeva, la repezeală... Titu Herdelea îi povesti apoi pe îndelete cum a debarcat în capitală de aproape patru săptămâni, cu mari speranțe în sprijinul lui Gogu Ionescu, care îi făgăduise că-i va face rost să intre la un ziar, ca astfel să-și îndeplinească visul de-a îmbrățișa cariera scrisului, și cum a avut dureroasa surpriză de a nu-l găsi în țară. Mai grav e însă că, până
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai ales când luară o întorsătură tristă. Se sculă încet, gîndindu-se ce-ar putea să-i spuie ca să-i șteargă amărăciunea. Doamna Alexandrescu își regăsi singură vioiciunea, pornindu-se să-și laude fata, frumusețea ei, inteligența ei, drăgălășia ei și făgăduind lui Titu că-l va prezenta negreșit, ca să o cunoască și să-și dea seama ce înseamnă o ființă într-adevăr adorabilă... Neavând nici o treabă, doamna I-ar fi ținut la taifas până noaptea, ca și alte dați. Titu ardea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că ea ar vrea să-și facă una nouă, mai ales că e și logodită, și toți ochii vor fi pe ea. În alt post-scriptum, bătrânul Herdelea îl îndemna să nu uite a scrie ceva pentru Tribuna Bistriței, cum a făgăduit când a plecat, căci directorul și acuma așteaptă dările de seamă despre serbările "Astrei". De asemenea să-i trimită gazete din țară, să vadă și domnii noștri foi românești adevărate, iar când va publica de ale lui, să poată arăta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la bancă. Mai curând la vreun ziar ar fi să i se găsească vreo întrebuințare, adăugă Iuga. Da, da, la vreun jurnal", repetă și tânărul cu însuflețire. Baloleanu era bun prieten cu directorul Universului, căruia îi câștigase un proces dubios. Făgădui că va interveni, numai Titu să aibă grijă să-i reamintească, dacă cumva ar uita. ― Pe mine să mă iertați acuma, zise pe urmă avocatul, pregătindu-se de plecare. Mi-am lăsat nevasta să mănânce singură numai de dragul tău, Grigoriță
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și un bou odată cu bărbatul, încît a trebuit să vândă mai pe nimic pe cel rămas, fiindcă bani n-a mai avut să-i cumpere altă pereche. Boierul cel bătrân a chemat-o atunci și a mîngîiat-o, și i-a făgăduit că are să-i plătească dumnealui boul și să aibă grijă de bieții orfani, dar numai cu făgăduiala s-a ales, căci pe urmă, de câte ori s-a mai dus la curte și s-a rugat, la boierii cei mari n-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]