10,246 matches
-
băiatul a realizat că Victor avea câte o „ibovnică” În fiecare sat și, În timp ce o vizita, băiatul era lăsat să vândă oale, de două ori pline cu vin, o dată și jumătate pline cu grâu sau grăunțe sau o dată pline cu făină. Se Întorceau acasă cu produsele obținute și viața searbădă continua la fel de cenușie. La Început de septembrie, Victor a tăiat porcul și găinile, a vândut câte ceva, restul a fiert și a făcut păstramă la hornul de ars oale, a Împachetat ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Dumnezeu devenise suspicios. Partea ascunsă a lumii, camuflată în nuanțe violacee, pe ascuns, se depănușa prin toate ungherele. Secretele, iluzii despuiate sub intimitatea grinzilor și multă patimă. Gustul, vamă a trupului secat de memorie. Mai târziu, mălaiul proaspăt două părți făină de grâu necernută, două de popușoi măcinat toamna, după cules, mălaiul, cea mai delicioasă prăjitură, aburea fiece gând poposit în cătunul bunicilor. Mirosul, poate cea mai răzbătătoare provocare: ieși naibii din putreziciune și adulmecă câmpiile! Ele nu se descompun nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
secetă, trei guri de hrănit, trei suflete de încălțat, trei capete de acoperit, căciuli, sumane, cămăși, cizme, pâine... Erau trei copii. Primăvara, perechea de cizme tulbura cerul curs în băltoacă, tușe de lumină și de noroi pe tălpi. Colbul drumului, făină cernută din cer, de sub roțile Carului Mare direct în scutece, de Crăciun, de Paște, când noițele, precum mugurii viței de vie, dădeau în pârg. Trebui sî li cumpărăm ciubote, omule, nu vezi cum sî uită calicii iștea de vecini? Vini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Vasile avea o slujbă bună, împărțea banii, darurile și veștile satului. Coletele miroseau frumos: a drojdie, detergent, biscuiți, rahat, bomboane, marmeladă, țigări, parfum... Cam atât puteau trimite tinerii de la oraș. Părinții le expediau în aceleași desage, scrise cu creion chimic, făină, zahăr, ulei, vin, țuică, carne, ouă, fructe. Petru mirosea cutiile de carton, bine sigilate cu bandă P.T.T.R., unul câte unul, și le așeza piramidă în tindă. Vasile era venetic în comună. Oamenii îl respectau, știa cum să-i împace pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
reverenda, brâul, cămașa, mirul, împărtășania, rugăciunea. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă fraților! 67. Pompierii au ajuns prea târziu. Flăcările au topit până și țigla acoperișurilor; cărămizile se desprindeau din zid ca niște frunze carbonizate; cenușa, făină de proastă calitate amestecată cu stropi de ploaie, se plămădea pâine; biserica, un cuptor bine încins în inima lui Dumnezeu. (La masa bogatului, firimiturile au gust de cremene, fiecare își primește porția de nisip, inima precum o clepsidră harnică numără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rost, deopotrivă, mersul cu spatele. Confuz, absent, puțin, tot mai puțin, dâră lascivă de vierme pe o frunză sub arșița soarelui. Viața coajă subțire, epidermică, transparentă ... se exfoliau amprentele în cenușă și nici un fluture. Noaptea trecea ca prin sita morarului făină pe limbile clopotului. Întunericul făcea tumbe în burțile cârtițelor. Frigul i-a străpuns pielea și carnea, și oasele, frigul s-a făcut ghem de arici sub ruinele bisericii, frigul avea trup. Norii nu țineau de plapumă caldă; stelele, bulgări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Aici urmau să doarmă cu straița sub cap, cu cerga deasupra și cu picioarele obligatoriu spre centrul barăcii. De gătit, aveau să-și gătească singuri la cazan pe seama a ceea ce li se va pune la Îndemînă: cartofi, fasole, alte legume, făină de porumb, slănină uneori, oase. Vor căpăta și pîine bine drămuită, În funcție de cum se vor strădui să muncească. — Ăștia-s meșterii voștri, ascultați-i ca pe Dumnezeu. De raportul lor la comandament depinde soarta voastră. Aveți datoria... Ați Înțeles? — Înțeles
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Nouă la fel ca În lumea Ielelor ori a Frumoaselor, cum mai cutezau unii să le spună. Era Încredințată că poate Întîlni America oricînd și oriîncotro ar merge, așa cum, În ziua dinainte de SÎnziene, venind cu maică-sa cu sacii de făină de la moară, a Întrezărit pe cîmpie un fel de roată de lumină. Soarele stătea să scapete, iar drumul lor nu putea să treacă decît pe lîngă hora aceea. Era Într-adevăr un joc Învîrtit al unor femei tinere, atît de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
adevăr un joc Învîrtit al unor femei tinere, atît de frumoase că strălucea văzduhul În jurul lor. Maică-sa le-a dat binețe și le-a zis: — Înmulțească-vi-se jocul, că tare mîndru-l mai jucați! — Înmulțească-ți-se și dumitale făina, după cum ne-ai urat nouă. Iar dacă jocul nostru frumos vrei să fie Însutit, mai vină să-l vezi și-n altă sărbătoare! Îi răspunsese un glas de femeie din vîrtejul de văpăi, nu se știa care, dar lucru dovedit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nostru frumos vrei să fie Însutit, mai vină să-l vezi și-n altă sărbătoare! Îi răspunsese un glas de femeie din vîrtejul de văpăi, nu se știa care, dar lucru dovedit e că, de atunci, nu le-a lipsit făina din casă. Cum dădea să se isprăvească, se umplea la loc sacul. PÎnă ntr-un alt ajun de SÎnziene cînd, luîndu-se cu treburile, mama Floarei a uitat să mai dea pe la locul unde jucau Frumoasele. De a doua zi, sacul s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu mașina, la o moară de la marginea Sătmarului să-și macine grîul de pe pămîntul moștenit la Pișcarii În care se născuse, de unde Îl deportaseră jandarmii lui Horthy și unde-și exercitase ultima oară atribuțiunile de primar. Predase sacii și aștepta făina. Se rezemase de un perete, Înăuntrul morii. Fără nici o Îndoială, infarct. Iar pe acea piatră tombală de la Tomis a unui grec de acum două mii de ani, stătea scris: „Bărbat Însemnat am fost În viață, iar casa mea a avut nume
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
frumos și bun... Așa spunea bătrânul... Într-una din seri, când furtuna bântuise câteva zile la rând și nu ieșise cu barca în larg, întorseserăm barca, ne adăpostiserăm sub ea și ne amăgeam și noi foamea cu o turtă de făină adusă pe ascuns de una din femeile pescarilor. Știți ce mi-a povestit atunci ? Că tot așa, pe înserat, când o mulțime de oameni Îl ascultase o zi întreagă și n-aveau ce să mănânce decât câteva pâinițe de orz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai bine roagă-L pe Tatăl nostru să ne ajute și mulțumește-i pentru ce ne-a adus femeia !" Zis și făcut. Am spus împreună cu bătrânul "Tatăl nostru, care ești în Ceruri..." și am început să mâncăm. Era o biată turtiță de făină, dar mi s-a părut dulce, dulce și bună și m-a încălzit (doar știți cât poate fi de frig la mare când plouă și bate vântul) și m-am săturat... și acuma, când vă spun vouă, am gustul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Roata Timpului I Cortina se deschide. Interior. În dreapta scenei, lângă o masă rudimentară, o femeie brunetă, cu părul strâns la spate, cu tilk-ul caracteristic (semnul de pe frunte), înfășurată în sari, pregătește pâinea (un fel de turtă, de culoare maronie, din făină integrală de tapioca se bate între palme, pe verticală, ca o lipie). Sunet de fond : zgomotul valurilor. Apare un băiețel, de 6-7 ani, îmbrăcat în alb...cam murdar (pantaloni lungi și o tunică), și înaintează cu fereală spre fundalul scenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
care a călcat țara asta În picioare... Îi cunosc foarte bine, fiindcă am avut de-a face cu ei! - a intervenit cu năduf alt pacient. ― De unde se deduce că Dumnezeu nu bate cu bățul. Vede al cui e sacul cu făină - a filozofat un Învățător, În convalescență, după o operație grea... ― Da’ știți voi că dacă te lovești la cap poți să rămâi tâmpit?. Daaa... Rămâi așa pe toată viața. Nu se mai Înțelege nici dracul cu tine” - a vorbit altul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
necaz ca pițigoiul, cu gheara În gât”. Faptul l-am constatat singur În copilărie. Într-o iarnă, un prieten din vecini - nu știu cum - a prins un pițigoi. Neavând o cușcă specială pentru păsări, l-a băgat sub o sită de cernut făina. Să aibă aer și lumină. I a pus cine știe ce firimituri de mâncare și un hârb cu apă. Era bucuros nevoie mare. „Mâine mă duc În târg să caut o cușcă pentru păsări. Și atunci să vezi!” - nu mai putea el
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lagăr, Mișa și-a aranjat ținuta și s-a prezentat la „nacialnic”. Ce i-o fi spus, ce nu i-o fi spus, dar când a ieșit radia de bucurie. „Să știi că Dumnezeu vede al cui e sacul cu făină. Dacă voi fi pe tractor cu Drâmbă, altfel vor sta lucrurile” - vindeam eu pielea ursului din pădure, fără să știu rezultatul exact al raportului lui Mișa. La un moment dat, Îl văd că Îi umblă capul ca la popândău. „Mă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și noi unde suntem să ne dea ceva de mâncare, să căutăm de Îmbrăcat și Încălțat... ― Ai curaj să te dai pe mâna unui necunoscut? - m-a Întrebat Drâmbă. ― Îi cercetăm Întâi de la distanță și ne dăm seama cam ce făină se macină la moara lor. Până la urmă... Până la urmă, ne-am dat pe mâna unui basarabean bătrân, care ne-a omenit cu de toate. Cu haine, Încălțări și hrană de drum. Ne-a ținut Într-un șopron vreo săptămână... Se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tovarăș" și "tovarășă", cuvinte pe care el nu putuse să le rostească niciodată. Nevoile casei în care ținea locul tatălui dispărut erau din ce în ce mai mari, deși muncea din ce în ce mai mult. Morile nu mai mergeau, trebuiau să macine la râșnița din sat o făină neagră, crupoasă. Gustul zahărului ca și cel al cartofului rumenit în untdelemn erau uitate de mult. Cei doi frați mai mici aveau o singură pereche de încălțări cu care se duceau pe rând la școală. Era în primăvara lui cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vârstă, purta ochelari fini cu ramă aurie care îi dădeau un aer distins și vorbea bine rusește. A fost bucuros să ne vândă câteva mărfuri de primă necesitate : chibrituri, sare, un litru de petrol, o lampă, săpun, un săculeț cu făină neagră, trei castroane din tablă, câteva linguri desperecheate... A adăugat, de la el, două plăci, nu mai mari ca o carte fiecare, de sticlă pentru geamuri. Știa omul de ce aveam nevoie chiar mai bine ca noi. După ce i-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
igienă precare și mai ales lipsa oricărei intimități au fost greu de suportat, pe lângă toate celelalte. Pârâul era destul de departe și aveam o singură găleată, toaleta era sub pâlcul de mesteceni, spălatul sumar mai ales cu zăpadă. Petrolul trebuia drămuit, făina trebuia drămuită, sacul cu fasole trecuse de mult sub jumătate. Arareori reușeam să mai prindem câte o pasăre de apă, a trebuit să acceptăm că se pot mânca și ciorile și șobolanii de pădure, dar nici astea nu prea cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a boabelor și percepere a uiumului 14 la sută din cantitatea măcinată sau contravaloarea în bani a procentului cuvenit. Și-a pus la loc potrivit, după grindă și după obicei, toate documentele ce atestau funcționarea legală a făbricuței sale de făinuri, iar chitanțele fiscale le-a rânduit, după ani, în tr-un caiet separat, conform unor vechi cerințe împărătești. Și moara meșterului-faur măcina non-stop, și apă avea destulă, și morărița Manoloaia era tânără și frumoasă, și era oacheșă și zâmbăreață, sprâncenată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fiscale le-a rânduit, după ani, în tr-un caiet separat, conform unor vechi cerințe împărătești. Și moara meșterului-faur măcina non-stop, și apă avea destulă, și morărița Manoloaia era tânără și frumoasă, și era oacheșă și zâmbăreață, sprâncenată și harnică, și făina de grâu-secară, de orz și păpușoi, frumos mirositoare, de la moara lui Manole, se bucura de mare căutare în întreaga zonă. Mama își amintea că zarva și necazul se manifestau în multiple forme când moara trebuia oprită. Așa s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
le-a ridicat la cote destul de performante. Și valțurile erau acționate de-acum de motoare Diesel, recuperate de la două motorizate aducătoare de moarte. Și rândul se forma din nou, și rânduiala era desăvârșită, fără să treacă vreunul peste rând, și făina Di la Manole cum îi ziceau clienții ropceni, iordăneșteni, cupceni, ciudeieni și alții era spornică la frământat și la crescut și mult se întreba printre gospodine. Iar anii au trecut și trec ca apa pe ulucul de la Iazul Morii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
odată cu descinderea la cunoscuta moară a bunicului. Clădirea a înfruntat cu bine timpul și timpurile. Deși a trecut în stăpânirea altor proprietari, tot moara lui Manole i se zicea, potrivit celor care veniră la măcinat în număr mare în căutarea făinurilor de calitate. Că pietrele și valțurile tot acelea de la Viana au rămas, numai că de-amu sunt conectate la curent, că pre eram legați de apă care venea uneori în puhoaie și alteori nu venea deloc din cauza secetei, explicau oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]