681 matches
-
bine și rău, căci, pe firul timpului pe care îl deapănă obscurele oracole, adevărul prezentului deschide perspectiva unui viitor întunecat de viziuni funeste, înfricoșătoare (horrible imaginings, horrid image). De parcă ciudatele arătări i-ar prevesti odioasele crime pe care le va făptui. Ca și pentru vrăjitoare, omorul e pentru el mai întâi un gând, o plăsmuire a minții: „is but fantastical” (termen folosit și de Banquo în legătură cu bizarele creaturi). Dar metamorfoza s-a produs deja: a fost suficientă imaginea fantomatică a actului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în ungherele tainice ale sufletului eroului. Ca și fantoma, apariția supranaturală readuce în memorie „lucrurile uitate”, dar dintotdeauna prezente în străfundurile acestui suflet ce presimte răul, imposibila puritate, indiferent dacă e vorba despre o fărădelege făptuită sau pe cale să se făptuiască, dacă ea e plănuită de însuși făptașul ori de către altcineva. Zbuciumul lui Hamlet, acea „tristețe a nopții”, acea melancolie de care este cuprins prințul, nu reprezintă altceva decât o intuire a adevărului, altminteri primejdioasă, căci tot ea îl poate împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
IV-lea, care se amăgise cu gândul că moartea simbolică (detronarea) poate fi despărțită de moartea reală, de sângele scurs din trupul victimei asasinate, abia atunci, așadar, va înțelege el adevărata semnificație a cuceririi puterii prin intrigă și trădare: a făptuit o crimă, a vărsat sângele unui rege. De aceea își va deplânge soarta care îl împinsese la săvârșirea unui act criminal și va plănui un pelerinaj purificator „pentru a-și curăța mâna vinovată de sângele pe care îl vărsase”. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
În final, Genet va înscrie scena - și teatrul, în ansamblul său - într-un spațiu în care morții sunt îngropați și dezgropați de-adevăratelea, într-un cimitir „în activitate”, cum este acela din „Straniul cuvânt de...”, un spațiu unde moartea își făptuiește în mod real lucrarea. Căci numai aici își poate împlini actorul adevărata sa vocație de „mim funebru”, numai aici poate el „să-i redea unui mort viața și să-l facă să moară din nou”, așa cum se întâmpla în Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
le vine să creadă în existența lui, căci de atins nu pot să-l ating. E o prezență miraculoasă, atât de apropiată și totuși aflată la mii de leghe distanță, un înviat din morți, un spectru în mișcare, venit să făptuiască acum tot ceea ce n-a putut să făptuiască altădată. Nu, nu e de-al nostru. Prezent pe scenă, actorul impresionează prin absența lui. Căci și-a lăsat trupul de carne și oase împrăștiat prin mii de gropi... Să-i ceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de atins nu pot să-l ating. E o prezență miraculoasă, atât de apropiată și totuși aflată la mii de leghe distanță, un înviat din morți, un spectru în mișcare, venit să făptuiască acum tot ceea ce n-a putut să făptuiască altădată. Nu, nu e de-al nostru. Prezent pe scenă, actorul impresionează prin absența lui. Căci și-a lăsat trupul de carne și oase împrăștiat prin mii de gropi... Să-i ceri corpului actorului să-și facă uitat aspectul carnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
f.a.); Pt. Cornel Galben, Cu sinceră admirație și deosebită prețuire din partea autorului! 18.07’99 (Ion Moraru - Epigrame, Editura Evrika, 1993). 12 iulie 2012 Prea multă poezie! Și, vorba lui Mihai Beniuc, un poet aproape uitat acum, Foarte mulți versificatori făptuiesc, Însă, de obicei, surogate. Iar eu, neinspiratul, am cheltuit mulți ani din viață cu ele, pentru că, dorind să găsesc bulgărele de aur, am parcurs volumele de la cap la coadă. Să mai notez câteva autografe și de pe cele ce sar din
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
a fi ars după deces 196. Calinic Popp Șerboianu vedea aceeași situație în sens invers: "Ultima dorință nu aparține celor vii, ci celor morți și ei sunt aceia care-și vor da seama înainte lui Dumnezeu de cele ce au făptuit în această viață și de ceia ce au dorit să li se împlinească de către urmași. Respectați deci, cu sfințenie și îndepliniți întocmai dorința morților voștri dragi, dacă voiți să aveți liniște sufletească"197. Discursul funebru rostit de către Șerboianu în 1937
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
așteaptă, va apărea spectrul celui mort și-i va mustra pentru nerespectarea ultimei sale dorințe. "Ultima dorință" nu aparține celor vii, ci celor morți și ei sunt aceia care-și vor da seama înainte lui Dumnezeu de cele ce au făptuit în această viață și de ceia ce au dorit să li se împlinească de către urmași. Respectați deci, cu sfințenie și îndepliniți întocmai dorința morților voștri dragi, dacă voiți să aveți liniște sufletească. Dar vom mai reveni asupra acestei chestiuni atât
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
urcam spre probabila ambasadă: să nu fac un infarct, cu Obs-ul la rever, aici, în pustia locului; m-am oprit, mi-am pus valiza între genunchi și am încercat să-mi iau pulsul. De când mă născusem, era prima oară când făptuiam o asemenea mișcare, i-am prins bătaia, dar îmi era cu neputință să o număr; îmi venea în minte, ca un bufon într-o tragedie, acel vesel 33 - „spune ca la doctor, 33!” -, dar bătaia era atât de neregulată că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
fiecărui șpasaj din Scripturăț. 306 I-am întrebat și despre aceasta, anume, de ce își spală mâinile în timp ce se roagă? Iar ei mi-au explicat că e o mărturie cum că n-au făcut nici un rău. Căci toată puterea șde a făptui cevaț se află în mâini. Ei legau toate cele, în chip frumos și sfânt, de dreptate și de adevăr. 307 După cum am spus, în fiecare zi se adunau în locul acela tare plăcut, deopotrivă liniștit și luminos, și lucrau ce aveau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
urechea ei, vorbea mereu, dar n-o mai asculta Căuta să zărească afară. Urmărea parcă cu toate simțirile adunate parcursul legănat al tramvaiului. . . dar geamurile erau aburite. Se reîntoarse la cele auzite. Fapte, numai fapte! In. nemișcarea ei aparentă, Mika-Le făptuia. Așadar, inerția creează și, dimpotrivă, viața intensă, multiplă, palpitătoare, adesea dizolvă fapta, ucide. - Ne scoboram? întrebă după un timp. - Am trecut parcă două stații! strigă Nory. . . - Nu-i nimic! Mini, nervoasă, consultă ceasul. Nu e nimic! repetă. Noroc că am
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și n-a spus la nimeni. ― Dar cine-i el? ― Eldred nu mi-a spus. Furia de care se simți cuprins Gosseyn fu cu atât mai violentă, cu cât toate spusele fetei nu mai aveau nici o importanță acum, după ce el făptuise toate acele acte irevocabile. Dar, concentrându-și toate forțele, întreaga voință, reuși să-și stăvilească mânia. Patricia nu trebuia însă să bănuiască ce se întâmplase; nu înainte de a-i fi spus tot ce știa. ― Planul lui ce urmărește? ― întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
urgii, ci nu pre pravoslavnicii moldoveni aflați în slujba păgânilor. Dar faptele, poate și nelegiuite, le-am săvârșit în numele bisericii noastre catolice, care-i mai aproape de Isus Mântuitorul decât cea răsăriteană... încerca să motiveze slăvitul rege, măcar pentru sine, jafurile făptuite la comanda sa din tezaurul spiritual al moldovenilor. Și pentru prima dată a admis măcar și ideea unei posibile nelegiuiri. Un sâmbure de căință i-a încolțit în subconștient. Pe moment, a apelat la câțiva clerici misionari, nemailăsați prin Moldova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ai lui să se instaleze la marginea satului Coroi, află și el vestea care îl puse în derută. Ce-or fi având cu noi? se întrebă el. Ca și ceilalți bulibași, era răscolit de întrebări fără răspuns. Ce și cine făptuise acel ceva, motiv pentru care stăpânirea făcea atâta zarvă și le călca pe urmă oriunde voiau să se aciueze!? Dacă se căutau motive, se puteau găsi: că în cutare sat, la trecerea convoiului de țigani, au dispărut fără urmă mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vătămate, ar trebui să-i acuz pe cei împricinați, n-o fac! N-o fac fiindcă sunt ferm convins, după ce am studiat cu minuție datele înscrise în dosar, că acești oameni nu sunt vinovați de cele întâmplate; nu ei au făptuit actul condamnabil pe care domnul procuror l-a numit pe drept cuvânt criminal. Desigur, așa ar fi, dacă făptuitorii ar fi cei de față și mai ales, dacă această acțiune ar fi fost săvârșită cu premeditare de către ei. Onorată instanță
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
însă Judecătoria este chemată ca, printr o dreaptă hotărâre, să reîntroneze adevărul. Se cuvin poate câteva explicații. Urmară amănuntele știute privitoare la schimbarea celor doi copii în cadrul maternității în clipa venirii lor pe lume; se menționă și numele celei care făptuise acest sacrilegiu și de ce. Avocatul Diaconescu ceru din nou cuvântul. Acesta aduse pe tapet mărturii care aparent nu puteau fi contestate. Susținerile sale se bazau pe faptul că Vișinel crescuse în mediul acestei comunități încă de la nașterea sa, se instruise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
redarea, reintegrarea în familia sa a unui copil care, datorită vicisitudinilor la care a fost supus pe nedrept, a fost rupt de adevărata sa familie. Ce argumente aducem în sprijinul acestei afirmații? Nu e oare suficientă mărturisirea celei ce a făptuit acest act condamnabil, care a recunoscut că imediat după nașterea celor doi copii i-a schimbat cu intenție, înstrăinându-i de mama lor adevărată, de cea care i-a adus pe lume? Această femeie purta o dorință răutăcioasă, ca pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
i-a adus pe lume? Această femeie purta o dorință răutăcioasă, ca pe o adâncă rană, niciodată vindecată, a unei viclenite gelozii, împotriva actualei doamne Ina Georgescu. Rog asistența să-mi ierte aceste amănunte de strictă intimitate! Cea care a făptuit această nelegiuire a trăit și s-a hrănit iluzoriu cu ideea că îi fusese răpit, după presupunerile sale bolnăvicioase, pe cel pe care îl iubise cu patimă și devoțiune și scontase să-l aibă partener pentru o viață. - Obiectez! Spuse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
povestit cu lux de amănunte, cerându-mi să nu spun nimănui ceea ce-mi va povesti. Simțea nevoia să se descarce, să se descătușeze de o greutate ce o purta pe suflet și, cum eram prietene bune... Îmi mărturisi că făptuise cea mai mare greșeală a vieții ei, de care acum îi părea nespus de rău : schimbase cu bună știință copilul nou născut al colegei și prietenei ei Ina cu cel al unei țigănci. Nu mi-a spus numele acelei tinere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cel care dorea să intre într-un ordin cavaleresc trebuia să menționeze "neamurile ce intră în alcătuirea neamului său". Iată ce formulă de solidaritate familială și, în același timp, de constrângere morală: să fii responsabil pentru renumele întregului neam! Ceea ce făptuiești să se răsfrângă asupra tuturor rudelor tale! Văd în același timp în această situație și o posibilă selecție a valorilor din punct de vedere genetic. Așa a evoluat omenirea: printr-o continuă selecție a valorilor. Secolul XX, odată cu promovarea aparenței
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Și-acu' haiti, lipsești de-aici până nu te cioplesc și pe tine și te fac prag de mănăstire, m-auzi? Piei în baltă, balțatule! (Codârlic fuge, dispare după buturugă) Așa-ți trebuie, Dănilă. Ai văzut? Dacă toată viața ai făptuit numai prostii, au ajuns și dracii să râdă de tine. Ha, ha, râde dracu' de porumbe negre... Eu socot că-i timpul să mai întorc foaia. Gata, la treabă! (se suflecă, apucă securea. Apare Codârlic, cu un sac plin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cele petrecute, era Încercat de tot felul de gînduri stînjenitoare. Se potolise În ultimii ani, dar mai mult dintr-o oboseală, și-a dat seama pe urmă. Cu mai puțin de o oră Înainte, trăise Însă ceva peste tot ceea ce făptuise vreodată, nici cu Închipuirea nu s-ar fi dus la așa ceva În urmă cu o zi; privea pe fereastră, prins Într-un mic vîrtej de raționamente moralizatoare; găsea justificări. Nu fusese chiar un incest, Ann poate nu era fiica lui
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
amintea uneori Antonia. Ea știa În ce timp se vor petrece Judecata de Apoi și Arderea: omenirea nu avea cum să scape, convingerea bunicuței era nemărginită și definitivă. Nici nu se gîndea la o iertare a pămîntenilor din partea Domnului: ceea ce făptuiseră urmașii Evei și ai șarpelui trecuse dincolo de orice Închipuire. Ce altceva ar fi avut Noii Dioscuri de făcut În Noua Sodomă decît ceea ce le fusese dat? Doar pederaști nu fuseseră; și nici la copii nu poftiseră, la capre ori la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
chiar el: Doamne, aprinde tot! N-ar fi făcut o. I-ar fi fost destul, măcar pentru o combustie internă spontană, povestea cu Ann, dacă s-ar fi gîndit intens, măcar cinci minute, imediat după nemernicia de atunci, la ceea ce făptuise. Greu de crezut că i s-ar fi aprins instantaneu trupul, dar și-ar fi dat foc singur; ori, fie și atît, s ar fi scrîntit puțin, poate chiar de tot, la scurtă vreme. Hotărîse că e mai bine să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]