1,654 matches
-
scoate voinici din fire Și te-oi scoate și pe tine. 136 Pe dealul mănăstirii Plimbă-se călugării, Blăstămîndu-și părinții De ce i-o călugărit, De nu i-o căsătorit... O chilie ș-o fântână, Fântână cu apă bună, Mers-o fete și neveste Mers-o și mândruța lui, Cu botele Ca florile, Cu mînile Ca rujile. 185 {EminescuOpVI 186} G. IRMOASE 137 Frunză verde sălcioară, Măriucă, Mărioară, Cu rochița roșioară, Cu polcuța foc și pară; Frunză verde fir de linte, Măriucă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
drag omul micuț Că se poartă schitecuț. 282 Di, di, di, dracu-a peri De gândurile lumi. 283 Diu, diu, diu, de-a codrului Și doina de-a păduri. 284 Trecui prin răchiță La fete de morăriță. 285 Asta-i fată lăudată, Cu casa nemăturată, 251 {EminescuOpVI 252} Gozul de L-ar mătura Cu lopeți L-ar arunca... Când de măturat s-apucă Gozul după cas-aruncă, Iară mătura su pat Să gândești că-i măturat.. 286 Astă fată de birău Su
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Numai lelea la cămară, Cu hârbul de rumeneală; Cum dracul n-a fi frumoasă, Șede rumeneala groasă, Dar s-o vezi în cele zile, Parcă-i ciuma din pădure. 315 Are popa două fete, Fetele popii fete, Amândouă au să fete. Una fată la Crăciun, Când îi laptele mai bun. Alta fată la Ispas Când îi laptele mai gras. 316 De pișcat și de pupat Nu scrie popa păcat, Dacă-i vîrî mîna-n sân Scrie popa Constantin. 317 Cum îți chiamă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fără să faci caz, iar apoi Într-o zi o să-i arăți biroul tău nenorocit, fișele tale, șpalturile de la glorioasa istorie a metalelor și o să-i spui, fiule, toate astea vor fi Într-o zi ale tale.“ „Și dacă-i fată?“ „O să-i spui fata mea, toate astea vor fi Într-o zi ale derbedeului de bărbatu-tău“. „Și Înainte?“ „În timpul contracțiilor, Între o contracție și alta trece timp și trebuie să numeri, pentru că pe măsură ce intervalul se reduce, momentul se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ore fotbal pe 21. Domnule comandant, Subsemnatul mesevist, născut la..., fiul lui și al lui..., donez 100 de dolari lui..., mesevist, fiul lui și al lui..., pentru hrană câini și bile biliard. Domnule comandant, ce fac, domnule comandant, că au fătat șoricioaicele și n-am rumeguș. Ce fac? Toc Biblii din alea? Cearta, după alt anonim Dacă s-au văzut cu puțini mușchi pe ei, au zis că ei sunt cine sunt. Și niciodată nu am umblat cu ei, că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu-i dau la nimenea. Nu au valoare ăștia pentru mine. Nu-i dau nici să mă pice careva cu ceară. De ce să fac eu așa ceva? Să dau sentimentele mele pentru patru penale? Czampar: Am niște hamsteri, care mi-a fătat acuma, și trebuie să-i cer lu’ domnu’ comandant niște talaș. C-am două șoricioaice care mi-a fătat. Nu le pun nume. Ăștia sunt țigările mele. Când se fac mari, eu îi vând, iar se fac alții, iar îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu ceară. De ce să fac eu așa ceva? Să dau sentimentele mele pentru patru penale? Czampar: Am niște hamsteri, care mi-a fătat acuma, și trebuie să-i cer lu’ domnu’ comandant niște talaș. C-am două șoricioaice care mi-a fătat. Nu le pun nume. Ăștia sunt țigările mele. Când se fac mari, eu îi vând, iar se fac alții, iar îi vând. Nu mă atașez, pentru că m-am atașat odată. Au murit unii din ei. Că mai și moare... Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
tu îți vezi dorul. Primăvara-i doar o dată, Ea colindă țara toată. Însă noi, suntem pitici, Noi rămânem tot aici. Primăvară, dulce zână, Tu, ești mare și stăpână. Eu te voi aștepta mereu, Aici, la sufletul meu. Copilăria Copilăria-i fată bună, Când ne jucăm câte o săptămână. Dar mai este fată bună, Când ne jucăm câte o lună. Copilărie, copilărie, Ești o zână mijlocie; Curgi din dealul muntelui Pân’ la poala câmpului, Și acolo te transformi În apă plină de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zână mijlocie; Curgi din dealul muntelui Pân’ la poala câmpului, Și acolo te transformi În apă plină de comori Pe care o beau locuitori. Copilărie, mândră fată, Rămâi mereu mângâiată De copiii care-s buni Din moși străbuni. Copilăria-i fată de-mpărat Și stă la castelul din sat. Acolo toată lumea știe Cum să-și facă o jucărie. Cântece învață toți, Și par niște roboți. La ei toată ziua mare Pare câte-o sărbătoare. Copilărie, dragă ne ești, Ca o zână
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
când Iacob punea întrebări cum ar fi dacă negustorul cu barbă neagră din Aleppo era de încredere sau pe care dintre băieți să-l tocmească la tunsul oilor. Lea era cea care trebuia întrebată și despre turmă, care dintre oi fătase în anul trecut, care ied era puiul caprei negre de prăsilă și care al celei bălțate. Rahela, care și ea se ocupa de turmă, n-ar fi știut să deosebească un animal de altul, dar Lea ținea minte tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tăișul a devenit atât de fin încât putea tăia un fir de păr făcând cea mai ușoară mișcare din încheietura mâinii. I-a cerut Adei să facă mici feșe, țesute din lână nouă luată de la prima tundere a întâiului miel fătat în acel sezon. I-a trimis vorbă Leei, întrebând-o dacă are ceva unsori de la moașă care ar fi ajutat rănile să se vindece mai repede. În a șaptea noapte de la nașterea lui Ruben, Iacob s-a sculat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lână prea bună și nici piele care se putea lucra frumos, pentru că rămânea cu pete. Ceea ce Laban nu știa era că aceste animale erau mai rezistente și mai sănătoase decât cele care aveau lâna perfectă și pielea curată. Mioarele brumării fătau miei gemeni mult mai des decât cele albe și majoritatea puilor erau de parte femeiască, ceea ce însemna mai mult lapte și mai multă brânză. Blana caprelor bălțate era foarte uleioasă și din ea se făceau cele mai bune frânghii. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
întorceam de la înmormăntare, Zilpa a zis în șoaptă că zeii locului erau porniți împotriva vieții, dar, ca de obicei, mătușa mea nu înțelegea bine semnele. Pentru că servitoarele se umpleau de copii, imediat ce încetau să alăpteze. Chiar și oile și caprele fătau câte doi pui și toți trăiau. Turmele se înmulțeau foarte repede și tata era deja un om bogat, ceea ce însemna că frații mei se puteau însura. Trei s-au însurat în Succoth, Iuda cu Șua, fiica unui negustor care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dat numai din cap că nu, nea Gică a dat din nou cu mingea de pământ, strigând că nu vrea să-i zică și a doua oară, să se ridice-n aia mă-sii de curvă iehovistă care l-a fătat, și atunci Janika, aruncând prosopul pe jos, s-a ridicat, și atunci nea Gică a spus că e-n regulă, înțelege el că ne-am speriat de colonel, dar nu putem fi, totuși, atât de lași, iar dacă Janika își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Hilary. Îmi smulg brațul din mâna ei. Hilary dă să mă apuce iar, dar nu reușește și pornesc alergând pe iarbă, către poartă. — Opriți-o ! strigă Hilary către echipa de la PR. Blocați-i drumul ! Din toate direcțiile vin spre mine fete în costume cu pantalon, constituite într-un SWAT ad-hoc. Nu știu cum, reușesc să le scap printre degete. Una dintre el dă să mă apuce de sacou, dar mă smulg din mâna ei. Îmi arunc pantofii cu toc și accelerez, strâmbându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
drept la coș ? În clipa În care termin de semnat, sînt roșie la față și respir greu, și pun un punct atît de apăsat, Încît aproape perforez pagina. Țineți minte ce v-am spus? Curierul mă privește fără nici o expresie. — Fată dragă, eu lucrez la depozit. — Știu ! spune Lissy brusc. Înșfacă clipboardul din mîna tipului și scrie clar, cu litere mari, sub numele meu, FĂRĂ PREJUDICII. Adică ? spun. — Adică „N-am să te iert niciodată, ești un nenorocit... dar păstrez florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
încremenit și ele neîndrăznind să zică nici câr. ─ Ilie dragă, spune ea. Nu te speria, vezi bine că-s eu, doar mă știi. Ți-amintești pătura albastră cu dungi portocalii? Pe care i-ai dus-o cățelei care de-abia fătase în magazia de mușețel? Ilie dă din cap. Cum să nu-și aducă aminte? N-avea el ce-i drept pe-atunci decât vreo patru sau cinci ani, dar maică-sa îl altoise cu nădejde pentru că-și prăpădise pledul, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
acest sfat. Așa se face că avea mereu prin buzunare pâine uscată. ─ Cuțu, cuțu, întinde el covrigul, aplecându-se înspre arătarea lihnită. Nu, îl oprește Iulia, punându-i o mână pe braț. Nu te apropia de ea. E slăbită, a fătat pui mulți și are mințile rătăcite. Acum omul n-o mai poate ajuta. A ajuns la Dumnezeu. Cățeaua cotește pe linia tramvaiului și la chioșcul S.C. Tundra SRL, dispare. Atunci, întreabă Sandu, ce ni se întâmplă nouă acum cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu ele. Da, trebuie să contribui și tu, cu oul tău ca să zic așa. Exact. Oare de Paști o să ciocnim ouă, Alexandru? întreabă Iulia. ─ Noi doi? Da, noi doi. Am să ciocnesc un ou cu tine în noaptea de înviere, fată dragă, și dac-ar trebui să alerg în genunchi până la Posești. ─ Tu glumești, eu vorbeam serios. Nu glumesc. Iulia oftează. ─ Bine, hai, lasă, te cred. Mai spune-mi ceva despre verișoara asta a ta, notărița. De la înmormântarea bunicii ei n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
totul, dar noi putem alege. Dumnezeu a împerecheat toate sufletele, bărbat și femeie, încă de la Facerea Universului. Noi căutăm să ne găsim perechea, dar întotdeauna destinul aspru se împlinește peste capul tuturor... dacă la asta te-ai gândit. ! ” ... Vezi, tu, Fată dragă, cărările sortite să ne dezvăluie minții noastre adevărul, ne duce către Egiptul Antic și Orientul Antic... adică, spre leagănul civilizatiei de ”ieri”, poate chiar și de ”mâine” al omenirii. Acolo s-au petrecut adevărurile descoperite de om prin minunatele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Mai multe steluțe, ca un snop, se revărsă lăsând dâre roșii pe cer. Una mare și luminoasă, trase o vrâstă lungă pe tot cerul apoi, se stinse. ”- A murit un om!” murmură Vasilica, cu glas tremurat. - Hm... moartea! Taina morții, Fată dragă, stă în centrul tuturor religiilor de pe pământ... Ea este viața veșnică din lumea ”de dincolo”, lume pe care n-o putem nici ști, și nici ghici, căci nimeni n-are acest har ceresc de a-l vedea pe Dumnezeu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cea mai cumplită dintre boli. Poate, ar fi trebuit să fie la căpătâiul mamei, când sfârșitul era aproape și boala necruțătoare avansa... dar, nu s-a putut. ”- Nici el, nici eu, își zise Iorgu, nu ni-am îndeplinit toată datoria fată de acea fiintă iubită și aleasă... Poate că, în nesfârșita ei noapte, știe acum că noi amândoi suntem mistuiți de crâncene păreri de rău...!” Și ne iartă nouă gresalele noastre...!”, noi nu putem să cuprindem zilnic în rugăciunea Domnului nostru
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
purta de grijă. Blândețea și tactul ce îl caracterizează ar fi tonicele mele miraculoase... Laura, Laura, oare să fi făcut tu o fixație pentru bărbatul acela? În trei ani de zile..., în gaură de șarpe de era ar fi ieșit, fată dragă, măcar să... Mda!... Cel puțin așa am trăit cea mai frumoasă poveste de iubire. Cum aș putea uita vreodată? Dar..., asta e! Să nu cer Tainicele cărări ale iubirii Domnului mai mult decât îmi dă El... Am timp să fac
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să spui cu asta?! - Ce doresc să spun? Doresc să-ți amintesc că inima are mintea ei, are un fel de rațiune, soro! Tocmai ea generează sentimentele și, mai ales, iubirea. Cu alte cuvinte, este momentul să-ți întrebi inima, fată dragă, nu creierul! Aha! M-am dumirit... Inima îmi spune că el este iubitul meu, Tinu. În schimb, creierul mă pune în fața unor întrebări al căror răspuns nu-l găsesc... - Bun! Și ce ai făcut? Marian Malciu - ... Mi-a venit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
foc, însă nu pe Titi, ci pe Otilia. Ea își vărsă toată ciuda față de moș Costache, fiind sigură că Otilia o auzea dintr-o odaie alăturată: - Nici n-a pus mâna băiatul pe ea. Și dacă ar fi pus, ce?Fete ca ea pentru asta sunt. Să trăiască discret cu băieții de familie, să-i ferească de alte lucruri mai rele. Otilia apăru pe ușă cu coama mânioasă, cu ochii încărcați de fulgere. - Papa!, strigă ea, ori plec pentru totdeauna din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]