62,236 matches
-
s-au instalat pînă la urmă, dar numai după ce și-au acoperit parchetul, în toată casa, cu un strat gros de pămînt. Dintre membrii comisiilor de recensămînt, mulți erau profesori; făceau parte dintre fericiții care terminaseră cu ani în urmă facultatea și prinseseră o repartiție în Capitală " colegii lor mai tineri făceau mai toți naveta în sate și comune cu nume improbabile din Sectorul Agricol Ilfov. Experiență centrală în viața lor, de vreme ce, atunci cînd, în 1983, zece dintre ei, scriitori în
Manualul Bucureștiului optzecist by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12752_a_14077]
-
bagă de seamă ' asta le știe' și, imediat își vin în fire: 'să trăiți, vă respect'." În final, un text-surpriză: Țîța Chiper, de data aceasta că intervievata de către Iaromira Popovici și Eugen Istodor. Andrei Pleșu propune în prefață cărții că Facultatea de Jurnalistică a Universității din București să aibă, cîndva, "o catedră care să poarte numele Țiței Chiper". Așteptăm să vedem cine va lua în seamă ideea.Post-scriptum Ca membră a juriului care acordă Marele Premiu ASPRO îmi declar stupoarea legată
Interlocutoarea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12773_a_14098]
-
similitudini (numai biografice) între cei doi scriitori diplomați sau diplomați scriitori, cu o diferență de vârstă de zece ani între ei, Cugler fiind mai tânăr. Amândoi sunt moldoveni, Scorțescu - născut la Iași, Cugler - la Piatra Neamț. Amândoi sunt absolvenți ai unei Facultăți de Drept, Cugler având pe deasupra și pasiunea muzicii, cu veleități de compozitor. Scorțescu își începe cariera diplomatică în 1920, evoluând de la posturi modeste la Istanbul, Atena, Ankara, Riga, Praga, Berna, până la acela de ministru plenipotențiar în 1944 în Italia, unde
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
-l amintesc ca profesor și din restul cărților sale. îl văd și-acum vorbind despre o mulțime de lucruri care îmi erau inaccesibile din toate punctele de vedere, inclusiv din acela al limbii germane, pe care, deși o învățam, în facultate, n-o știam, de ușurința și frumusețea cu care ne vorbea despre estetica nu știu cărui filosof german din secolul XIX, încît mă făcea să cred că, dacă mă duc la bibliotecă și iau cartea din raft și o citesc, pot să
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
iau mai de departe. Unul dintre ei miroase unde vreau să ajung și-mi spune că el nu calcă pe acolo. Restul grupului părea de aceeași opțiune. Același, băiatul unor oameni amărîți care n-au bani să-l țină la facultate, m-a luat la sigur. O să iasă cine trebuie! Să auzi un copil vorbind cu atîta scîrbită suficiență despre alegeri și despre politicieni, te întrebi de unde i se trage. Ca să n-am aerul că vreau să-i dau lecții, i-
Spiritul civic al tinerei generații by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12784_a_14109]
-
se bucură de competenta analiză a lui Lucian Blaga (lucrarea va fi tradusă în limba română tîrziu, abia în 1977, fiind cuprinsă în volumul 7 din Opere). Revenit în țară, Vianu începe încă din februarie 1924 să țină cursuri la Facultatea de Filosofie din București, urmîndu-și pînă în anul morții vocația profesorală. Scrie permanent, fără răgazuri nejustificate, cu aceeași inepuizabilă apetență a cunoașterii. Este convins că doar un temperament problematic (în contrast cu unul contemplativ leneș) poate deveni generator de mare artă. "Pentru
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
zonă, am ascultat și clasificat folclorul de acolo, am copilărit cu sonoritățile astea în cap pentru că cei mai buni prieteni ai părinților mei sînt de acolo. Am petrecut un Crăciun de basm la Săpînța în 1990, cu colegii mei de facultate, ca să ne plîngem și să ne lingem rănile după bătăile și umilințele acelui an. Am simțit refugiul, am simțit protecția tandră și fermă a celor din cetate. Dramatismul, tînguirile, disperările de acolo, bocetele, țipetele, frisonul plenar al iubirii din acel
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
Cristian Teodorescu Pînă în "89, la Medicină rămîneau în facultate numai tinerii de nădejde. Adică cei care aveau activități la UTC. Cu activitățile astea erau scutiți de cursuri și abonați la note de zece. Fiindcă doar nu era ca tinerii model pe linie politică să fie altfel la carte. Tovărășeii
Noi cu ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12821_a_14146]
-
concursul. Dar nemulțumiții protestează din cauză că se fac aranjamente. Și atunci, pe bună dreptate, cei care nu reușesc se întreabă cu ce sunt mai buni cei care cîștigă. Altminteri, toată lumea se plînge că "scade nivelul" în medicina autohtonă și că în facultăți nu mai are cine să-i învețe carte pe studenți. Mai nou a izbucnit un scandal printre medici și mediciniști din cauză că cine dă examen ca preparator și îl ia devine automat și rezident. Cu alte cuvinte, i se consideră ca
Noi cu ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12821_a_14146]
-
nu l-ai dat. Ideea asta i-a dat vertij pînă și doctorului Iulian Mincu, maestrul alimentației științifice de pe vremea lui Ceaușescu. În treacăt fie spus, profesorul Mincu nu protestează nici măcar retrospectiv împotriva sistemului utecisto-medical de pe urma căruia s-au umplut facultățile de cetățeni care predau ceea ce nu știu. Ca să fim siguri că nu se pierde această tradiție, facem concursurile pentru preparatori potrivit principiului "noi cu ai noștri". Nu care cumva să ne încurce socotelile ăștia care nu sunt în cărți și
Noi cu ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12821_a_14146]
-
un sat pe Valea Buzăului (p. 7-26), despre orașul Buzău și "desprinderea tragică de sat" pentru continuarea studiilor (p. 26-36), despre Bucureștiul în anii 1897-1901, când adolescentul urmează cursurile Liceului "Gheorghe Lazăr" (p. 36-44), iar apoi tânărul Voiculescu optează pentru Facultatea de Medicină, frecventată în anii 1903-1909, deși era mai tentat de Facultatea de Litere și Filosofie (p. 45-51). Se detașează câteva episoade biografice mai pline de consecințe decât altele: colegialitatea liceală la Buzău și prietenia literară cu G. Ciprian și
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
tragică de sat" pentru continuarea studiilor (p. 26-36), despre Bucureștiul în anii 1897-1901, când adolescentul urmează cursurile Liceului "Gheorghe Lazăr" (p. 36-44), iar apoi tânărul Voiculescu optează pentru Facultatea de Medicină, frecventată în anii 1903-1909, deși era mai tentat de Facultatea de Litere și Filosofie (p. 45-51). Se detașează câteva episoade biografice mai pline de consecințe decât altele: colegialitatea liceală la Buzău și prietenia literară cu G. Ciprian și Urmuz, componenți ai societății literare "Capul de rățoi" (p. 43); călătoria la
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
350.000, Dl Năstase a pus-o la loc în raft. Se vede că era prea scumpă pentru buzunarul lui. M-a bucurat enorm să-l întîlnesc, ca și la edițiile precedente, pe Gheorghe Ene, cîndva vedetă a textualiștilor la Facultatea de Litere, acum profesor în Buzău, însoțit de un grup de elevi de gimnaziu, cărora le străluceau ochii de fericire că se află acolo. Cei doi frați (gemeni, cred) care-l însoțeau atenți și vioi pe profesor și abia așteptau
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
oameni ,(sic) care problematizează și caută tot timpul cu înfrigurare răspunsuri." Iar talentatul autor al romanului 69, Ionuț Chiva, își exprimă preferința pentru "un profesionist-ingenuu ca Salinger", "un barosan ca Llosa" sau "marile mele descoperiri din anu'1 șprobabil de facultate, tînărul scriitor e încă studentț, Fîntîneru și Le Clezio". Și încheie deloc furios pe cineva sau ceva: "Altfel, sînt trist, deoarece chiar asta n-am atins în prima mea carte: ceva ce am numi (prețios) o tristețe înțelegătoare..." l Pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
Milan Kundera în decembrie 1969, la Praga, la Uniunea Scriitorilor al cărui membru mai era încă în acel moment. Procesul destructiv al vechilor structuri, cele ale "Primăverii pragheze" era în curs și a durat câțiva ani. Kundera preda încă la facultate și era, dacă nu mă înșeală memoria, redactor la o revistă de cultură. Câteva din cărțile lui, printre care ciclul de povestiri Iubiri caraghioase, romanul Gluma, apăruseră la Paris fiind primite entuziast de critică și public, așa cum se va întâmpla
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
altele, modul de viață, cu totul schimbat pe care-l ducea în acel moment scriitorul: "Mulțumesc pentru scrisoare. Tocmai am primit-o. Cea pe care mi-ai trimis-o mai înainte n-a ajuns. Asta fiindcă adresa mea pragheză (la Facultate) nu mai e valabilă. Credeam că știi lucrul acesta. Nu mai sunt la Facultate (din anul '71), n-am nici o slujbă, șomez, nu pot publica nimic aici și trăiesc complet retras, ceea ce nu e rău, dimpotrivă. Dar: nu știu ce viitor va
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
scriitorul: "Mulțumesc pentru scrisoare. Tocmai am primit-o. Cea pe care mi-ai trimis-o mai înainte n-a ajuns. Asta fiindcă adresa mea pragheză (la Facultate) nu mai e valabilă. Credeam că știi lucrul acesta. Nu mai sunt la Facultate (din anul '71), n-am nici o slujbă, șomez, nu pot publica nimic aici și trăiesc complet retras, ceea ce nu e rău, dimpotrivă. Dar: nu știu ce viitor va avea această ciudată situație! Acum o lună mi-a fost decernat la Paris Premiul
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
însumi". După examenul de bacalaureat, pe care-l trece în 1922 cu destulă dificultate, numai cu aprobarea ministerului, obținând două note maxime (5+ la polonă și franceză) și trei minime (1 la algebră, trigonometrie și latină), se înscrie la o facultate spre care nu simțea nici o chemare - cea de Drept. Ca și în anii de liceu, Gombrowicz nu este un student silitor, lipsind de la cursuri și învățând numai în preajma examenelor, doar atâta cât să-și asigure promovarea în anul următor. Termină
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
devină un "grefier al stărilor morale", un Istoriograf al Isarlîkului "turcit". Singura temere a martorului fără voie la atrocitățile Istoriei ce i-a fost hărăzită este să nu moară "nemărturisit". Se revendică din Blaga, îndrumătorul lucrării lui de absolvire a Facultății de Litere și Filozofie și din Cercul literar de la Sibiu, al cărui membru fondator a fost și, în ciuda primelor crezuri ilegaliste (s-a înscris în Partidul Comunist încă din 1941) și a "originii sănătoase", va înfiera cu adevărată "ură proletară
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
de a aduce un elogiu iubirii platonice. De altfel, în doar trei-patru scrisori, Emil Brumaru reușește să creioneze unul dintre cele mai fascinante portrete feminine din literatura română de după cel de-al doilea război mondial. Celesta Tenzi, misterioasa absolventă a Facultății de Medicină din Cluj, repartizată într-un sat din Moldova în anii în care scriitorul însuși se afla la începutul carierei de medic, cu frumusețea retro "ca a actrițelor blonde din vechile filme americane" și tinerețea ei răvășitoare, irosite dramatic
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
încep în fiecare an cu un mare elan și cu o puzderie de iluzii, dar în sesiune, cînd le corectez lucrările, mă calmez: bravii mei studenți nu pot construi o frază, fac greșeli de ortografie, și, bineînțeles, nu învață nimic. Facultatea de Filosofie îi smintește: pentru că studiază filosofia universală - iar cu mine doar filosofia românească - ei se simt proiectați direct în universalitate. Iar de acolo, privesc cultura română și filosofia românească bineînțeles de sus, considerîndu-se prea buni pentru ele. N-aș
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
fac greșeli ortografice, pentru că nu știu face un rezumat sau o analiză de text -, de vină sînt școala generală și liceul, fiindcă acolo ar trebui să învețe toate astea. Pentru tînăra lor aroganță față de cultura română, meritul îl deține chiar Facultatea de Filosofie, care le dă un fel de orgoliu... medieval, de castă, că ei ar fi deasupra lucrurilor. Eu merg împotriva curentului, eu știu că filosofia românească este o realitate - că este marea necunoscută a culturii române. Și-atunci, bineînțeles
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
un teritoriu lăsat de izbeliște, meritul este, desigur, al literatului. Iar vina pentru confuziile care circulă pe piața de idei filosofice de la noi este a specialiștilor în filosofie, care lasă continuu un mare teritoriu cultural neacoperit. Cu o mulțime de facultăți de filosofie în țară, filosofia n-a reușit să-și producă încă nici măcar niște comentatori de carte filosofică... Cu puține excepții, învățămîntul filosofic românesc, într-un dispreț nedisimulat - și bazat pe o ignoranță compactă - față de cultura/filosofia românească, este orientat
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
o insolită experiență a absolutului"... Dacă Nae Ionescu apare scanat pe întreaga dimensiune a personalității în diversitatea-i vrednică a atesta pînă la urmă o incontestabilă unitate, Cioran e înfățișat pe fațeta tinereții sale fragede. Student în primul an de facultate, la 18 ani, se afundă pînă-n gît în lecturi precumpănitor filosofice care nu-l satisfăceau, în schimb îi stimulau gîndirea proprie pe o cale ce se dorea din capul locului cît mai diferențiată. Ion Dur publică o seamă de texte
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
supraviețuirea unui destin pătimaș și disprețuitor, vasal totalitarismului. Dar consecventă ei și în fața micilor actori ai vieții, relevă deja o manieră atipica de a înțelege practică jurnalistică, una care o recomandă pe Tita Chiper ca model pentru cei care urmeaza Facultatea de Jurnalistică. Andrei Pleșu chiar își exprimă speranța că va exista o catedră care să-i poarte numele. Sunt remarcabile curiozitatea și deschiderea Țiței Chiper față de o umanitate complexă, pestrița, flexibilitatea și lejeritatea cu care se mobilizează la fața locului
Pilda cu un talent by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12486_a_13811]