1,251 matches
-
Umblă gânditor de ici-colo un răstimp, apoi se opri hotărât, spunînd: ― Să-mi trimiteți încoace pe primar și pe șeful postului de jandarmi! De unde o fi, să-mi găsească imediat hoții! Pe urmă vom mai vorbi... Dar și pândarii tăi, faini bărbați, n-am ce zice! întîi ei ar trebui bătuți până vor mărturisi cine-s hoții. Da, da! Aș putea pune rămășag că ei știu, dacă cumva nu sunt și ei din bandă! Arendașul se închină îngrozit: ― Vai de mine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fătuca (ca să nu spun altfel) aia despuiată pe un site funebru, macabru și lugubru ? și în definitiv, de ce există un site pentru morți ? Oare pagina asta nu e în sine o blasfemie ? E cool să mori mai nou, nu ? E fain, e mișto... Așa e, nu observasem : anunțurile mortuare, tristețea oamenilor se scurg în chenare negre flancate de o reclamă de „capac frigorific de sicriu” și o reclamă foarte sexy la lenjerie intimă. Altcineva comentează mai departe : Andreea says : 25.02
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu este deci niciodată cu totul gratuită, ea trebuie să fie admirată, altminteri nu este o ispravă adevărată. Privind o ispravă, aflînd-o, discutînd-o, trebuie să poți spune : ce om de ispravă ! Românu’ de ispravă ține la imaginea sa de om fain sau băiat de băiat, de aceea o ispravă tăinuită, neștiută de gura lumii, este o ispravă tristă, adică o povară pe sufletul său. Ei, dar uneori nu iese, și atunci isprava rămîne neisprăvită. Nu-i însă chiar așa de grav
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
obține rezultate mai bune dacă ar include măsuri pentru întărirea trăsăturilor reziliente ale personalității angajaților în loc să se focalizeze asupra scăderii surselor de stres din mediu. Alți autori sugerează alegerea studenților la Facultatea de Medicină în funcție de factorul de reziliență al personalității (Fain & Schreier, 1989). Locul controlului Rotter (1966) este autorul conceptului de loc al controlului. La baza abordării sale se află teoria învățării sociale. El concepe locul controlului ca pe un continuum de la intern la extern pe care persoana se situează în funcție de
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
treatment issues, Psychiatric Annals, B(10): 556-563. Erdur, B., Ergin, A., Turkcuer, I., Parlak, I., Ergin, N., Boz, B. (2006) A study of depression and anxiety among doctors working in emergency units in Denizli, Turkey. Emerg Med J 23:759-763. Fain, R.M. and Schreier, R.A. Disaster (1989) Stress and the Doctor. Medical Education. 23, 91-96. Farrenkopf, T. (1992) What happens to therapists who work with sex offenders? Journal of Offender Rehabilitation, 18, 217-223. Figley, C. R. (1988) A five-phase treatment of post-traumatic
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
resuscitare a cercetășiei de altădată, pentru a-mi comunica apoi entuziasmul doamnei Maria Berza față de proiectul „Sinaiei culturale“ descris mai sus. Iată, mi-am spus, un abur de început. Poate-or da zeii Sinaiei și s-o alcătui cândva un fain costum editorial acestui oraș „ca un stomac“, oraș al dulcilor plăceri cu panaș, de la Oppler și Matheescu la Mazăre, Manolescu, Voinea și „Villa Măndica“... fie și în absența lui Mișu locotenentul, acel „mucalit al dracului“ care „cântă teribel“ și-o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
binecuvântata înțelepciune încorporată-n sloganul „nu-i dracu-așa de negru!“. Lume deschisă la minte și iute adaptată, care detestă neputința lăcrimoasă și spectrul stupid al dro bului de sare de pe sobă, grădini și ferme profitabile, investiții în Ungaria, concedii faine (bașca spitalizări) în Austria, insolite inițiative administrative, solidarizare (asociere), inventivitate financiară, totul, firește, în paralel cu Statul, ori în ciuda lui. Cum sună telefonul din Ardeal, cum știu că aud ceva de bine. Aceiași prieteni transilvani care-mi spuneau în marasmul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Gheorghiu și Gheorghe Hagi, Mugur Isărescu, Ion Țiriac, Dan Șucu și Cristian Tudor Popescu, alături de părintele Nicolae Tănase („Pro Vita“, Valea Plopului, jud. Prahova) și înduioșătoarea copilărime păstorită de domnia sa. Faze haioase, din mers. Sorin Oprescu complimentat cum că arată fain. „Păi la câți morcovi îmi înfig ăștia toată ziua, te cred și io că sunt energizat“, a exclamat primăria sa. Replica lui Adriean Videanu a picat la fix: „Nu morcovii contează, cât aranjamentul frunzulițelor“ - râsete intense -, eu fiind, în acel
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
șifoniera, aruncă repezit, pe deasupra capului, ginere-său, domnu’ David. Bătrânul clătină din țeastă și oftă admirativ : - Așa o șifonieră ! - Asta cât face, domnu’ David ? arătă clienta o oglindă. - Asta ? Asta nu-i ceva pentru dumneavoastră. Pentru dumneavoastră am eu altceva. Fain. Ovreiul trase un dulap și-i arătă altă oglindă, lungă, cu rama plesnită. - Asta-i ceva lux. Cristal ! zise negustorul, cu soiul de respect pe care probabil i-l impunea obiectul. - Și cât ai să zici pe ea, domnu’ David
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
grijă complexele. Din acea perioadă, am la activ câteva bravade pe care, cu indulgență, le-aș socoti puerile. Cineva mi-a arătat cum poți să spargi un pahar în dinți și pe urmă să pisezi sticla în măsele până ce devine faină, ca să poți s-o înghiți. "Numărul" mi s-a părut grozav, de mare efect. Am încercat la câteva baluri și am reușit. Sunetul sticlei pisate era sinistru și eficient. Asistența se uita înfiorată de curiozitate și teamă la mine, ca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la urmăăă!” face Gheorghe Gh. Petrea și închide ultima portieră. Mașina a pornit. Șoferul conduce atent, prudent, timid, chiar, ca toți “lămâiștii” care se respectă. “Ei, ce spuneți? Vă place?” “Ce să ne placă, Ioane?” “Cum, ce?! Trotineta mea. Motor fain, tăblărie prima...” “Și șoferul e tot prima. Nu degeaba e-n prima lună de după luarea carnetului” îl tachinează Constantin Paraschiv. “...dar conduce destul de bine, pentru vechimea pe care o are la volan” încearcă să împace lucrurile și să stingă gâlceava
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la o plimbare înainte de masă, da’ vezi să nu-și murdărească hain’le bune, tat’.“ Tatăl lui, care e înalt și slab, cu o șapcă turtită, îi zice: „Las’ în grija mea, mam’!“. Wullie se gîndește: „Pe cinstea mea! Ce fain-o să fie plimbarea asta!“. în poza următoare merg pe lîngă un gard din bucăți verticale de lemn legate între ele. Nu pot citi ce spune Wullie pentru că au fost acoperite cuvintele cu un creion colorat, dar taică-său... — Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
albastre, câteva fete frumoase înotau, câțiva băieți de bronz făceau gesturi largi, cuvintele lor se adunau într-un zumzet învăluitor, alții stăteau la mese albe, pe scaune albe, aveau în față pahare înalte, sclipeau în ele cuburi de gheață, „E fain“, îmi ziceam, aș fi putut jura că mă răcoream eu însumi în apa bazinului. După un timp portarul mi-a zis : „Acum întinde-o, te-am lăsat destul“. I-am mulțumit: „E frumos pe la voi, am să mai vin“, m-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Unde naiba ții mătura, fir-ar mama ei să fie? — Tre să-ți intre-n cap un lucru, să n-ai gura spurcată cât ești aici. Da, doamna. N-am să fac tocma’ eu impresie proastă într-un local așa fain ca Night of Joy. Aău! Ușa se deschise și intră Darlene. Îmbrăcată într-o rochie de după-masă din satin și cu o pălărie înflorată, își legăna grațios poalele în mers. — De ce vii așa târziu? țipă Lana la ea. Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o încercare subtilă de sabotaj. Iar pentru viitor avea niște planuri și mai mărețe. — Hei, tu de colo! Ia privește nenorocita asta de dușumea. Jones privi fără chef prin ochelarii de soare și nu văzu nimic. — Mda! Ai o dușumea faină. Toate aici la Bucuria Nopții e de clasa-ntâi. — Vezi mizeria aia? — La două’j’ de dolari pe săptămână tre’ să te-aștepți la un dram de mizerie. Începe a dispărea abia cân’ salaru’ crește ș-ajunge pe la cinzeci sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am colindat așa, aiurea, am rătăcit ore în șir... așa am avut chef, să mă plimb. Și mie îmi place să mă plimb la întîmplare... Hai să ne urcăm în tren. Să mergem pînă unde ne duce! N-ar fi fain? Da, chiar..., mă aprobă ea cu o complicitate neașteptat de instantanee. Într-o zi, cînd avem timp, ne urcăm în tren și plecăm... Da... chiar vreau, spune ea din nou, interesată de ideea ce se înfiripă în mințile noastre, la
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
i-ați servit-o. Leziunile pe care le-am găsit în jurul stomacului său dovedesc că Boria era încă viu. Poate că deja avea ștreangul în jurul gâtului. După ce l-ați ridicat suficient de sus, ați legat frângia asta în jurul crengii. Apoi, fain frumos, ați desfăcut frânghia din jurul corpului său și i-ați folosit securea pentru a tăia jos sfoara cu laț. Așa a apărut tăietura care, trebuie să admit, ne-a dat serios de furcă. Acum Boria era spânzurat, numai că deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-și deseneze pe față o linie de la ureche la nas, ce evoca perioada roșie din creația lui Picasso, cea care a urmat perioadei albastre. Îmi blochezi spațiul de parcare, îi atrase atenția voios Jack Allen în timp ce ea dădea în marșarier. Fain machiajul tribal. A înlocuit piercingul în împodobirea propriei persoane? Fran înjură. Jack Allen părea să găsească întotdeauna o cale de-a o pune într-o poziție de inferioritate. Era un adevărat talent. Mai ales dacă se întâmpla ca posesorul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu mașina, se oferi Miriam prompt. Woodbury nu e chiar atât de mare la urma urmei. Unde stai? Ar fi fost absurd să refuze. Mașina ei era un model mai nou decât se aștepta, un Peugeot roșu decapotabil, extrem de rapid. — Faină mașină, comentă el, deși mă îndoiesc că ți-ai luat-o din salariul de-aici. E greu să dai jos capota? — Simplu ca bună ziua, zise ea arătându-i. Deși avea treizeci și opt de ani și era copleșit uneori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
etcetera, etcetera, dar moșul e pezevenghi, G. Călinescu îl învață Otilia și-l ajută Pascalopol. Ascultă, spune drept, în fond e în interesul dumitale, eu pot să-ți fiu de mare folos în carieră (am să-ți recomand o fată faină, unică), n-ai auzit pe moș Costache vorbind de testament, de adopțiune, de lucruri de astea, în sfîrșit? E discret moș Costache, dar dumneata trage cu urechea, mai ales când vine Pascalopol. Mai treci pe la noi, întreba Aurica de dumneata
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
orice scrupule. Fața îi era rumenă, înfloritoare, iar ochii, spălăciți. Întâmplător, se afla și Pascalopol, fiind spre seară, alături, se-nțelege, de Otilia și de Felix. Acesta rămase nedumerit când Stănică recomandă pe individul roșu: - V-am adus un doctor fain, eminent, prieten intim al meu, domnul doctor Vasiliad, cam grecotei el, nu-i vorbă, dar bun doctor, pe mulți a sculat din pat. Stănică vorbea familiar, cu pretenții de umor, însă Pascalopol nu gustă deloc spiritul lui și lăsă privirea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
toate gusturile. Nu fi copil! Nu te amărî atât. Ah! ah! frumoasă e tinerețea. Unde mai vine o dată, că aș ști cum s-o trăiesc! Ca Otilia sunt sute. Numai să-ntinzi mâna. (Las' că-ți dau eu o fată faină!) Și cum îți spui de Otilia! Nostimă fată, delicioasă, de acord, dar ușuratică, cheltuitoare, e femeie care te ruinează. Pe ea nu poți conta. Azi cu unul, mâine cu altul. Știu, ți-a spus că te iubește, ți-a dat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dar tânărul cine e? - Nu știi? Mi-e rudă, prin alianță, băiat de viață, student înmedicină! - Da? făcu Georgeta dulceag, contemplîndu-l în largul ei pe Felix, spre jena acestuia. Stănică recomandă pe fată în chipul acesta: - Asta e Georgeta, fată faină! Într-adevăr, Georgeta merita toate elogiile. Era plină la trup și la față până la marginea de unde ar fi devenit obeză, fără să pară totuși. Părul negru era creț și înfoiat ca al unei napolitane. Două mari gropițe în obraz păreau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Cum te cheamă? îl întrebă ea, școlărește. - Felix. - Felix și mai cum? - Sima.- Și urmezi medicina? G. Călinescu - Da. - Ce nostim! Nu cunoșteam până acum un student înmedicină. Stănică făcu încă o dată încurajator cu ochiul către Felix și zise: - Fată faină! - Lasă-mă-n pace, frate, se supără Georgeta, ce-i tot daizor cu "fată faină"? - Divină! exclamă Stănică. - Uf, ești agasant! Mai toarnă-mi puțin vin. Stănică turnă, apoi pretextă necesitatea unei convorbiri cu cineva în local și ieși afară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
medicina? G. Călinescu - Da. - Ce nostim! Nu cunoșteam până acum un student înmedicină. Stănică făcu încă o dată încurajator cu ochiul către Felix și zise: - Fată faină! - Lasă-mă-n pace, frate, se supără Georgeta, ce-i tot daizor cu "fată faină"? - Divină! exclamă Stănică. - Uf, ești agasant! Mai toarnă-mi puțin vin. Stănică turnă, apoi pretextă necesitatea unei convorbiri cu cineva în local și ieși afară. Georgeta se așeză mai bine lângă Felix, învăluindu-l într-un val de parfum fin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]