687 matches
-
m-am întâlnit cu arhitectul Maxențian în drept cu statuia lui C. A. Rosetti. Maxențian mi-a apărut întăia oară în 1905, la Ministerul Instrucției, Direcția artelor (fiind eu subșef de birou). Era arhitect al Ministerului. Evreu botezat; plin de fală și prezumție, lăudăros, nesuferit, impertinent. Îmbrăcat bălțat, cu pălării artistice și cravată-lavalieră etc. Era omul cel mai puțin agreabil și cel mai hotărât să-și facă drum prin viață cu coatele. Nu știu ce s-a făcut. L-am zărit prin Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
viteaz, după puterile lui, cu dușmanii.” În alte documente, marii nobili Nicolae Banfi și Nicolae Ciupor erau dăruiți cu castele și moșii, pentru că și-au pus capul ca să-l apere pe rege „pentru onoarea și scăparea noastră”. Matei, care era „fală goală din creștet până în tălpi” cum scrie Șincai, n-ar fi pregetat să trâmbițeze victoria lui în toată Europa, așa cum a făcut-o, când și-a însușit victoria obținută de Ștefan la Podul Înalt. Nici tonul scrisorii lui Forgach nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în timp ce Ștefan apărea în rolul unui general, însărcinat de rege cu conducerea operațiunilor. Atribuindu-și „măreția acestui triumf”, scria Dlugosz, Matei „a făcut aceasta din obișnuita și neobrăzata lui deșertăciune, cu gândul să câștige pentru sine meritele altora.” Dar, această „fală goală din creștet și până în tălpi”, cum îl caracterizase Șincai pe Matei se poate să fi contribuit la apropierea dintre rege și domn. Matei a înțeles cât de importantă este fapta lui Ștefan pentru creștinătate, dar și pentru fala sa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
această „fală goală din creștet și până în tălpi”, cum îl caracterizase Șincai pe Matei se poate să fi contribuit la apropierea dintre rege și domn. Matei a înțeles cât de importantă este fapta lui Ștefan pentru creștinătate, dar și pentru fala sa. Vestindu-i pe principii apuseni despre victoria lui Ștefan, Matei și-o atribuia sieși. Așa se explică de ce, în scrisoarea pe care papa i-o trimitea regelui Ungariei, izbânda lui Ștefan, demnă de laudă, a fost obținută „cu sprijinul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mânânci cât călătoreau ii...(...) Nu sî termina niciodatî”. Protagonistul este consubstanțial cu principiul focului civilizator, are sprijinul zeilor lari protectori ai casei, al strămoșilor și simte plânsul materiei consumate, precum voinicul din colinde aude urletul flăcăului înghițit pe jumătate ori fala cerbului distructiv. Feciorul cenușii este doar părelnic lipsit de valoare, aceasta fiind aparența înșelătoare a eroului, după cum vom vedea în imaginea mezinului imediat. Drăgan Cenușă este drag focului creator și va fi iubit, după mutația ontologică, de toată comu¬nitatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cerbul, și el simbol al renașterii, al reînnorii: „Cerbul Runcului,/ Fiara câmpului/ Ș-a pământului”( Vânarea cerbului IV,58) Sintagma este revelatorie, cornuta reprezintă o apariție numenală a spațiului specific inițierii. Apartenența la htonian face din cerbul care își cântă fala o întrupare zoomorfă atemporală care trebuie re-biruită. Locul universal al inițierii și cel mai frecvent întâlnit este pădurea, a cărei simbolistică vastă se compune totodată din localizarea geografică a rătăcirii și a vânătorii. Ambele modalități de mișcare prin spațiul sacru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
implică mai ales o ascensiune, deci o ieșire din contingent: „Lerului/ Pi-on picior de munte,/ Pe petre rotunde,/ Suie și scoboară/ Cerbu-n trestioară”. Acest tip de colindă, clasificat de Monica Brătulescu ca Vânarea leului III 58, are la bază motivul falei cerbului - ca ipostază zoomorfă a haosului. Strigătul și neliniștea lui („Suie și scoboară”), adevărată fierbere a forțelor infernale, are menirea de a lansa provocarea pentru confruntare. Cerbul se află pe un munte izolat într-un decor mineral, de-vitalizat, și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
arătat A. Fochi, în convingerile antice conform cărora din trupul monștrilor înfrânți apar insectele; întemeierea înfăptuită de Iovan Iorgovan acoperă paliere multiple din punct de vedere uman: geografic, zoologic, mitic. Vânătoarea rituală este declanșată în colinde în două moduri: prin „fala” vânatului care se consideră intangibil sau prin strigarea cu evidentă finalitate maritală, și prin agresiunea spațiului social, ordonat, de către întruparea zoomorfă a haosului. Orgoliul trâmbițat al distrugerii are menirea de a provoca eroismul latent și de a stârni puterile cosmocratoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se consideră intangibil sau prin strigarea cu evidentă finalitate maritală, și prin agresiunea spațiului social, ordonat, de către întruparea zoomorfă a haosului. Orgoliul trâmbițat al distrugerii are menirea de a provoca eroismul latent și de a stârni puterile cosmocratoare ale voinicului. „Fala”, care devine motivul intrigă al încercării inițiatice, vine din partea „Cerbului Runcului,/ Fiara câmpului” (Coconi-Ilfov), adevărată ipostază a haosului invaziv. Domeniul lui este al naturii sălbatice, nediferențiate, specifice momentului anterior ordonării: „Cerbul Runcului,/ Fiara câmpului,/ Ș-a pământului,/ Cerb s-a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de soare,/ Prin luncile verzi/ Și prin livezi,/ Prin grâne cu lapte,/ Prin oarze mai coapte” (București). Cel mai adesea, „fiara câmpului” își laudă condiția de animal greu de surprins, asemenea unei epifanii care necesită o inițiere. De aceea, prin „fala” sa el neagă puterea de a reface traseul arhetipal și de a localiza sursa degradării: „Cerb s-a lăudat,/ Și s-a răurat,/ La margine de sat,/ Că nimenea nu știe,/ De unde iarba paște/ Și apă că bea” (Peceneaga - Tulcea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu influență creștină în care nou-născutul abandonat și găsit de un pustnic este hrănit și crescut cu o viță-de-vie apărută din senin. Imaginea cerbului trufaș, autoîncoronat stăpân peste lume, pare să susțină perspectiva unei obârșii agrare pentru imaginarul animalelor invazive Fala cerbului este „analogon strigării împăratului”, a cărei finalitate este, desigur, o căsătorie: „Strigă-n lume, cine strigă?/ Giunelui bun!/ Strig-on dalbuț împărat:/ - Cine-n lume s-o afla/ Să m-aduc-on leu legat,/ Leu legat, nevătămat,/ Îi dau fata gi soțâie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
caracter marital și unde fata este cea care provoacă flăcăul să-i supună armăsarul ori să-i cucerească cetatea. La fel de potrivită contextului arhetipal apare jelirea arborelui lumii însuși, care simte scăzând puterile roditoare supuse permanent jafului. Un tip aparte de „fală” este cea a ciobanului a cărui turmă e integrată cosmosului: „Și Ion voinicu,/ El s-o lăudatu/ Și s-o răurat/ Căci are oi multe,/ Multe și mărunte,/ Cât îs pietre multe./ Dar și mielușale,/ Câtu-s brândușale./ Dar un' le
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ceremoniale cu cerbul invaziv, suprapunerea acestor două cornute fiind cauzată de polisemantismul din limba română veche a cuvântului bou. Aici conotația htoniană este augmentată și completează implicația psihopompă: „Muge-și, muge-și Boul Negru!/ Oileroi, da leroi Doamne!/ Dacă muge, fală-și face,/ Fală-și face când se paște/ De cu seară-n cea secară,/ Peste noapte-n grâne coapte,/ La ziori grădini cu flori,/ Nime-n lume nu mi-l vede,/ Numa' Ion bun bărbat” (Mlăceni - Vâlcea). În urmărirea rituală
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
invaziv, suprapunerea acestor două cornute fiind cauzată de polisemantismul din limba română veche a cuvântului bou. Aici conotația htoniană este augmentată și completează implicația psihopompă: „Muge-și, muge-și Boul Negru!/ Oileroi, da leroi Doamne!/ Dacă muge, fală-și face,/ Fală-și face când se paște/ De cu seară-n cea secară,/ Peste noapte-n grâne coapte,/ La ziori grădini cu flori,/ Nime-n lume nu mi-l vede,/ Numa' Ion bun bărbat” (Mlăceni - Vâlcea). În urmărirea rituală, adevărata confruntare se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu aceasta: „Pe cerb mi-l lua,/ La spate, din dreapta./ Și cu el pleca/ Prin șirag de sate” (Peceneaga - Tulcea). Motivul sacrificiului constructor apare adeseori ca indicație a animalului mitic însuși. Mai mult chiar, într-o colindă din Titești, Vâlcea, fala cerbului devine sugestia propriei imolări: „Cine pe lume se aflară/ Ca pe min’ să mă săgete,/ Cu carnea nunta-și va face,/ Cu oasele casa-și va clădi,/ Cu pielea-și va coperi”. Valoarea arhetipală a ritului este subliniată de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
le-am zmintitu/ Murgu nu mi-a bolânzitu/ Ci-am venit să ne luptăm,/ Să ne alegem de viteji” (Valea-Lupului - Hunedoara). Greșeala nu este posibilă, dată fiind funcția de animal psihopomp a calului, uimirea leului are aceeași semnificație ca și fala cerbului, cea a „încercării de însușire absolută a sacrului”. Caracterul de ales și inițiat este confirmat astfel chiar de animalul emblematic. Lupta propriu-zisă, diferită de urmărire, se caracterizează prin folosirea armelor, în cazul colindelor influențate de tiparul luptei cu cerbul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
popor: "în timp de război ați cucerit Grivița și Plevna, și în timp de pace sunteți fără duh în voi. La Mărăști și Mărășești ați uimit lumea cu vitejia voastră și aici faceți țara de râs. Voi, țăranilor, puterea și fala țării bată-vă norocul, vedea-v-aș sănătoși și cu duh bărbătesc în voi"87. La aceeași rubrică "Cuvinte de gospodărie, Gh. Rădășanu a mai scris și alte articole precum "Hârtia din România", în care critica guvernanții pentru prețurile mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dar și să joace și să chiue, de mama focului. Mare lucru de nu samăn eu ei. Oamenii îi ziceau lui Vasile Sofroni Iftime și Ciobănosu. Deși era văr drept cu bunicu meu V. S. Iftime nu sămăna nici de feli cu el. Era foarte vesel și pâclișit, nu spunea o vorbă-două, să nu te bușească râsul. Mama lui a fost din Ciumulești Gane județul Suceava. A avut două surori: Maranda și Mărioara, au murit nemăritate. Când eu îl suparăm cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și s-au luat la sfadă bunica cu bunicu zicându-i: "Ho, bursucule, mezu nopții, ursule, otravă, veninule, dihurule, pâclă". Și bunicu a zis: "hai, hai, babă hăi, hai hai". Și pe atunci femeile înainte de a se îmbrobodi purtau un feli de ciucitor pe cap cum poartă azi ungurancele din satele din jurul orașului Roman și apoi se îmbrobodeau cu tulpanul 7. Și tulpanu ședea mai sus pe cap. Și dintr-o dată moșu a băgat amândouă mânele pe sub tulpan și a prins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
locuitori satului Râșca se trag din țiganii cari au fost robi ai Mănăstirii Râșca. Cu apucături sălbatice. Grigore Chetreanu a avut un băiat pe Constantin, care era negru, dar era foarte cuminte. Toader Chetreanu nu era de treabă nici de feli. Ancuța lui Gh.Chetreanu va fi fost mai mare ca noi cu 2-3 ani, că era comandantul nostru. Ea ne lua la cules bureți râșcovi, opintici, primăvara viorele și în Bou pădurea din fața satului, care era a proprietarului moșiei Baea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
peste țâță și peste obraz". Și așa era, țâța mamei era albă și a Tasiei era neagră. Cu Toader Chetreanu, fratele Ancuței celei dragi și frumoase cari a murit n-am putut fi prieten că nu era cinstit nici de feli. Cu Constantin a lui Grigore Chetreanu, căruia oamenii în răutatea lor îi ziceau Părăsitu, că l-a născut măsa mai târziu, înspre bătrânețe, am fost foarte bun prieten că era de cuvânt și cinstit. Cu el am îmblat cu clopoțelu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Saveta lui dascălu Costachi Teodorescu. Aceia a fost foarte frumoasă și chiar mi-a fost și foarte dragă. Și Grigore Chetreanu și Gheorghe Chetreanu erau oameni foarte cinstiți. N-au furat nimănui un capăt de ață. Dar Grigore avea un feli de nebuneală; când se îmbată băga coasa în casă ca să tae baba. Pe Gheorghe îl bătea Casandra lui că el era mic și slab cât muncea și ea era înaltă și voinică. Vorba ceia: "Badea înalt ca un husar Lelea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Gostachi Ghiorghițanu, căci avea ciudă pe mama. Era o fimee borcănoasă 16 și foarte răutăcioasa, că am cunoscut-o și eu crescând mai mare. Și 20 de ani a trăit mama ca tata foarte bine. Nu se sfădeau nici de feli și se înțelegeau minunat. Dar oameni din comuna Sasca l-au ales, primar și de atunci tata s-a stricat. Nu mai venea acasă când trebuia. Și când venea făcea huit și s-o bată pe mama și ea fugea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din acești băeți l-am cunoscut la București când avea gradul de colonel și mi-a spus că fratele său îi tot colonel și-i comandantul Școalei militare din Cernăuți. Și nu pricep de ce Mihai Sadoveanu nu pomenește nici de feli în toate scrierile lui de acești 2 băieți, cari au ajuns foarte bine și n-au fost răi. Mihai Sadoveanu era elev al gimnaziului "Alecu Donici" din Fălticeni. Și era un băițoi mare parcă era ficior de lipovan. Casandra lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de lei". Și bietul tata a plătit 300 de lei, că el era primar mic și Domnița Suțu era soră cu Dumitru Sturza, [22] care atunci era prim ministru. Avea protopopul o barbă ca un măturoi, dar obraz nici de feli. Tata a trebuit să-l dea în judecată, dacă nu tata, atunci eu, că aveam 27 de elevi martori, care au auzit că nu voi plăti nimic. Protopopul Gh. Zarian avea 4 moșioare: Jacota, Hreasca și țarna Mare, a căror
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]